COMPLETĂRI SUB.

II-19-24
Artera axilară
Linia de proiecţie a arterei axilare
În porțiunea suprapectorală, linia de proiecţie a arterei axilare unește intersecția
dintre claviculă și coasta I (vârful axilei) cu vârful procesului coracoid (incizie pentru
descoperirea arterei).
După Broca, în porțiunea retro și subrapectorală, artera axilară este situată pe
marginea medială a m coracobrahial (m satelit al arterei), linia de proiecţie a arterei fiind
situată la aproximativ 1 cm medial de marginea anterioară a m deltoid, de la ½ marginii
anterioare a claviculei la extremitatea anterioară a plicii axilare (de fapt unirea treimii
anterioare cu treimea mijlocie a diametrului antero-posterior al bazei axilei).

Raporturi
 Ramuri

1. clavicula 2. a toracică supremă 3. a toracoacromială a. r acromială, b. r

deltoidiană c. rr pectorale 4. a toracică laterală 5. a subscapulară 6. a circumflexă a
scapulei 7. a toracodorsală 8. a circumflexă humerală post. 9. a circumflexă humerală
anterioară.
 Anastomoze ale arterei axilare

Între originea ramurii subscapulare a arterei axilare și artera brahială

profundă, ramură a arterei brahiale, este zona critică vasculară (lipsesc
anastomozele prin ramuri colaterale!).

Artera brahială
Artera brahială este situată pe marginea medială a m biceps brahial (m satelit al
arterei)
Proiecţia arterei brahiale (şi a pachetului neurovascular principal al braţului)
corespunde liniei, care leagă punctul, aflat la limita dintre treimile anterioară şi medie a
diametrului anteroposterior al fosei axilare cu mijlocul plicei cubitale. Practic această
linie de proiecţie a pachetului corespunde şanţului bicipital medial.
 Artera radială
Artera radială se proiectează pe linia, care porneşte de la mijlocul plicei cubitale
spre marginea medială a apofizei stiloide a radiusului, ce corespunde şanţului radial sau
pe linia, care leagă un punct proximal, aflat la marginea medială a tendonului radial al
bicepsului cu un punct distal situat în şanţul radial puţin mai sus de baza apofizei stiloide
a radiusului.
La nivelul “tabacherei anatomice” artera radială se proiectează pe o linie
transversală faţă de axul acesteia.
Artera radială poate fi lesne palpată în treimile medie şi distală a antebraţului, în
şanţul radial (şanţul pulsului) şi în “tabachera anatomică”.
Pentru explorarea pulsului în partea distală a şanţului radial artera e comprimată cu
2 – 3 degete pe radius cu o forţă, care permite evaluarea palpatorică a calităţilor lui.
Pulsaţiile arterei radiale mai pot fi simţite şi în “tabachera anatomică”.
În caz de hemoragie artera radială poate fi uşor comprimată pe radius (în şanţul
pulsului) sau pe scafoid (în “tabachera anatomică”).
 Artera ulnară
În cele două treimi distale ale antebraţului artera ulnară se proiectează pe o linie,
trasată între vârful epicondilului medial al humerusului şi marginea radială a osului
pisiform. Ea poate fi palpată în jumătatea distală a antebraţului, pe faţa lui anterioară,
între tendoanele flexorului ulnar al carpului şi al flexorului superficial al degetelor.
 COMPLETĂRI SUB. II-23, 24
Arcul arterial palmar superficial, sub II-23

Mâna este segmentul de membru cu cea mai mare complexitate anatomo-

fiziologică din organism. Dovada o constituie suprafaţa enormă alocată acestui segment
în ariile somestezică şi motorie primare şi de asociaţie din cortexul cerebral.
Mâna nu este doar organul prehensiunii şi al sensibilităţii discriminative, ci şi un
“organ” al expresivităţii (ca şi mimica feţei) şi al profesionalităţii celei mai elaborate.
In fond, tot restul membrului superior — umăr, braţ, antebraţ — nu are decât rolul
de a pune mâna în poziţia cea mai favorabilă îndeplinirii unei acţiuni determinate.
Mai mult, funcţionalitatea mâinii depinde de funcţionalitatea degetelor (pierderea
policelui reduce cu 50% capacitatea funcţională a mâinii!).
De aceea, componentele sale (tegument, tendoane, nervi, oase, articulaţii) şi mai
ales vascularizaţia sa, de care depinde funcţia tuturor componentelor, necesitǎ o
integritate completǎ.
Tulburările circulatorii pot compromite total funcţiile mâinii.
Din acest motiv este necesară menţinerea unei circulaţii eficiente la nivelul
degetelor. Acest lucru se realizează prin existenţa a două surse arteriale (artera radială
şi artera ulnară) bogat anastomozate la nivel carpian şi palmar precum şi a unor vaste
sisteme anastomotice între ramurile lor, inclusiv la nivel digital, ceea ce permite devierea
rapidă a fluxului sanguin în cazul unor leziuni şi menţinerea circulaţiei distale şi,
consecutiv, a vitalităţii degetelor.
Varianta circulaţiei distale duble, cu un bogat sistem de anastomoze de siguranţă s-
a dovedit varianta optimă din punct de vedere funcţional, motiv pentru care a fost
perpetuată în cursul filogenezei.
Variantele anatomice constând în absenţei uneia dintre arterele distale (mai degrabă
ulnara) constituie de fapt variante de evoluţie a modelului circulator fetal în care găsim,
de regulă o a doua arteră dilatată compensator (interosoasa anterioară sau mediana
antebraţului, care, în mod normal este atrofiată, devenind artera comitantă a nervului
median).

Arcada palmară superficială se proiectează pe linia, tangentă la marginea medială a

eminenţei tenare şi pulpa policelui în abducţie maximă (linia Boecke). Ea se află la 1,7
cm proximal de plica palmară mijlocie (linia minţii).
Arcada palmară profundă se proiectează pe o linie, care uneşte punctul proximal
dintre eminenţele tenară şi hipotenară cu mijlocul spaţiului interdigital II sau la 2,5 cm
proximal de plica palmară mijlocie (pe mijlocul distanţei dintre plica inferioară a gâtului
mâinii şi linia Boecke).
Ambele arcade sunt încrucişate de porţiunea verticală a plicei palmare proximale (linia
vieţii) pe o distanţă de cca 1 cm; cea superficială trece la 5,5 cm proximal de plica
digitopalmară a degetului mijlociu, cea profundă – la 4,5 cm distal de plica distală a
gâtului mâinii.
Arcadele palmare nu pot fi explorate prin palpaţie cu excepţia unor persoane cu
aponevroza palmară subdezvoltată, la care e palpabilă arcada superficială.
 Arcul arterial palmar profund şi arcurile arteriale
carpiene
vezi și sub. II-23

Arcada palmară profundă se proiectează pe o linie, care uneşte punctul proximal

dintre eminenţele tenară şi hipotenară cu mijlocul spaţiului interdigital II sau la 2,5 cm
proximal de plica palmară mijlocie (pe mijlocul distanţei dintre plica inferioară a gâtului
mâinii şi linia Boecke).
Ambele arcade sunt încrucişate de porţiunea verticală a plicei palmare proximale (linia
vieţii) pe o distanţă de cca 1 cm; cea superficială trece la 5,5 cm proximal de plica
digitopalmară a degetului mijlociu, cea profundă – la 4,5 cm distal de plica distală a
gâtului mâinii.
Arcadele palmare nu pot fi explorate prin palpaţie cu excepţia unor persoane cu
aponevroza palmară subdezvoltată, la care e palpabilă arcada superficială.