1

PENTRU SUB II 17

Topografia în 1/3 distală a antebrațului

1. r superficială a n radial 2. n median 3. n interosos ant. 4. n ulnar 5. tendoanele mm
flexor superficial (verde închis) și profund (verde deschis – lateral de el se află tendonul m lung
flexor al policelui) 6. m. flexor ulnar al carpului 7. a ulnară 8. a radială 9. retinaculul flexorilor
10. m brahioradial 11. tendonul m flexor radial al arpului 12. tendonul m palmar lung 13. m
pătrat pronator 14. pisiform 15. hamat

Aplicații clinice
 leziunile penetrante determină leziuni tendinoase (inclusiv ale tecilor sinoviale)
 tenosinovite ale tendoanelor flexorilor
 sindrom de tunel carpian
 2

Secțiune transversală prin tunelul carpian

1. retinaculul flexorilor 2. septul ce delimitează canalul Guyon 3. tend. m flexor ulnar al
carpului 4. mănuchi vasculo-nervos ulnar tend. m. flexor radial al carpului, în compartiment
separat 6. tend m flexor lung al policelui 7. n median 8. tend m flexor superficial al degetelor
9. tend m flexor profund al degetelor 10. teaca sinovială palmară a flexorilor 11. tend m
extensor ulnar al carpului 12. tend m extensor al degetului V 13. tend m extensor al degetelor
14. tend m extensor al indexului 15. tend mm extensori radiali ai carpului (lung și scurt) 16. tend
mm lung abductor și scurt extensor ai policelui 17. tend m lung extensor al policelui

Aplicații clinice
 sindromul de tunel carpian
 3

PENTRU MÂNĂ
Palmele pot fi asemanate cu o hartă a organismului uman, care reflectă starea de
sănătate.

1. Palmele roşii (eritroză palmară) sau aspectul marmorat al palmelor indică probleme
ale ficatului (în special ciroză). Ficatul are funcția afectată, astfel că nu mai poate metaboliza
hormonii care circulă prin sânge (în special estrogeni). Hormonii se acumulează în exces în
sânge, iar vasele de sânge se dilată şi devin mai vizibile (la nivelul trunchiului, apar dilatații
vasculare ce poartă numele de ”steluțe vasculare).
Eritroza se poate datora și inflamațiilor. Asociată cu dureri articulare și flexibilitate redusă
poate indica prezența artritei reumatoide sau a altor afecțiuni asemănătoare.

2. De cealalată parte, palmele palide trădează o posibilă anemie (vezi pulpa degetelor și
unghia!), iar atunci când liniile palmelor „se înnegresc”, poate fi vorba de o afecţiune a glandelor
suprarenale.

3. Palme transpirate Pot indica hiperactivitatea tiroidei sau probleme neurovegetative

(eventual hiperhidroză!)

4. Articulaţiile îngroşate trădează un nivel crescut al colesterolului sau gută, iar degetele
umflate-hipotiroidie sau chiar cancer pulmonar.
Degetele cu vârfurile umflate pot fi un semnal cancerului pulmonar. Substanţa PGE2, care
produce inflamarea plămânilor, este secretată în exces de căre tumoră, se acumulează în degete şi
determină inflamarea acestora.
În cazul în care toată palma este umflată, poate fi vorba de hipotiroidie. Tiroida produce
mai puţini hormoni care reglează metabolismul, iar atunci când acesta încetineşte, rezultatul este,
de obicei, creşterea în greutatea şi retenţia de apă (mixedem)

5. Unghiile albastre indică boli de inimă. Cea mai la îndemână metodă folosită de medici
pentru a controla nivelul de oxigen care circulă prin sânge este să analizeze unghiile, degetele sau
buzele pacienţilor.
 4

Unghiile şi tegumentele albăstrui arată o slabă oxigenare a sângelui şi pot avertiza asupra
unor probleme cardiovasculare sau pulmonare. Culoarea roz indică o circulaţie bună.

6. Unghii în formă de lingură sau cu striaţii Dacă unghiile nu au forma obişnuită

(curbată) şi au o adâncitură în mijloc, acest lucru poate trăda o anemie provocată de lipsa de fier.
Lipsa fierului înmoaie şi subţiază unghiile, acestea rupându-se mai des. Şi unghiile pale
sau cele cu striaţii longitudinale pot trăda o anemie.

unghii în anemie severă

https://www.linkedin.com/pulse/anemia-its-just-iron-deficiency-kathy-kaufman
A nu se confunda cu unghiile roase!!!
 5

Striațiile pot fi și semn de artrită psoriazică sau de endocardită bacteriană

În endocardita bacteriană apar striații roșii (hemorafii ”în așchie” în patul vascular
subunghial, datorate obstruării capiularelor prin mici embolii).

hemoragie ”în așchie”

Hemoragiile în așchie pot fi și consecința unui traumatism.

Petele albe (leukonikie), considerate ca fiind manifestări ale lipsei de calciu sunt de fapt
sechele ale lezării bazei unghiei (traumatism sau, eventual ”manichiură agresivă)
 6

7. Unghii în două nuanţe Dacă ureea se cristalizează sub piele şi unghii acest lucru poate
indica o suferinţă a rinichilor.

Unghie Lindsay, cu ½ distală pigmentată, în uremie

A nu se confunda cu pigmentarea reziduală datorată unui lac de unghii!

Deci, totdeauna căutăm și semnele bolii de bază!!!!!!

8. Lungimea degetelor
De obicei, în cazul bărbaţilor, degetul inelar este mai lung decât cel arătator, în timp ce la
femei este invers.
În cazul în care femeile au un tipar masculin, adică degetul inelar mai lung decât cel
arătător, au un risc dublu să sufere de artroză, potrivit unui studiu din 2008. Artroza genunchilor
este mai frecvent întâlnită la bărbaţii şi femeile cu inelare mai lungi, iar efectul este mai pronunţat
în cazul femeilor.
 7

Pe de altă parte, femeile cu degetul arătător mai lung au un risc mai mare să sufere de
cancer la sân, iar bărbaţii cu arătătorul mai lung decât inelarul au un risc cu 33% mai mic să
sufere de cancer la prostată.
Oamenii de ştiinţă cred că lungimea degetelor este influenţată de expunerea la cantităţi
variate de testosteron şi estrogen, în timpul sarcinii.
Inelarele mai lungi indică o expunere mai mare la testosteron, în timp ce arătătoarele
mai lungi –o expunere mai mare la estrogen. Întrucât cancerul la sân este alimentat de
estrogen, degetele arătătoare mai lungi indică un risc mai mare de cancer la sân, iar testosteronul
în cantităţi mai mari este legat de incidenţa ridicată a cancerului la prostată.

9. Hipocratism digital
 8

TOPOGRAFIA PALMEI
 9

Funcţiile mâinii
Mâna este cel mai complicat segment de membru din organism, având o mare complexitate
anatomo-fiziologică. Suprafaţa de proiecţie, proporţional enormă, din cortexul cerebral care
controlează această activitate este o dovadă a complexităţii acestui adevărat „organ". Atât
structura, cât şi funcţia sa sunt adaptate activităţii umane. Mâna nu este doar “organul”
prehensiunii (pentru prizele globale sau pentru cele de mare fineţe) şi al celei mai importante
sensibilităţi discriminative, dar, în acelaşi timp este şi un “organ” al personalităţii umane, al
expresivităţii (ca şi mimica feţei), al profesionalităţii celei mai elaborate. In fond, tot restul
membrului superior — umăr, braţ, cot, antebraţ, pumn — nu are decât rolul de a pune mâna în
poziţia cea mai favorabilă îndeplinirii unei acţiuni determinate. De aceea, componentele sale
(tegument, tendoane, nervi, oase, articulaţii) necesitǎ o integritate completǎ; lipsa sau deficitul
oricǎrui component pot compromite total funcţiile mâinii. (2)
Mâna reprezintǎ segmentul terminal al membrului superior şi este turtitǎ dorsopalmar
având forma unei palete. La om are caracteristici aparte privind mobilitatea şi sensibilitatea. Este
sediul frecvent al unor traumatisme sau al unor procese supurative. Poate fi impǎrţitǎ în douǎ
porţiuni:
• proximalǎ - mâna propriu - zisǎ ce corespunde scheletului metacarpian
•distalǎ reprezentatǎ de cele 5 degete corespunzǎtoare scheletului falangian.
Mâna propriu-zisǎ se subîmparte într-o regiune palmarǎ şi una dorsalǎ.
Regiunea palmar ǎ are o formǎ concavǎ cu o depresiune centralǎ delimitatǎ între eminenţa
tenarǎ (lateral) şi cea hipotenarǎ (medial) ambele date de masa muscularǎ a policelui, respectiv a
degetului mic. Distal prezintǎ trei proeminenţe rotunjite situate în dreptul degetelor mediu şi
inelar, în dreptul cǎrora se pot dezvolta clavusuri la sportivi.
Regiunea dorsalǎ a mâinii este uşor convexǎ în sens transversal, prezentând în partea
dorsalǎ aspecte variate în funcţie de poziţia degetelor; când acestea sunt extinse la baza degetelor
apar niste depresiuni în care proeminǎ tendoanele extensorilor; în flexia degetelor predominǎ
puternic capetele oaselor metacarpiene separate între ele prin depresiuni.(14)

1.3 Funcţiile mâinii

Situată la extremitatea membrului superior mâna este un « instrument » foarte perfecţionat.
Aceasta se datorează mobilităţii multiple a degetelor asupra cărora acţionează prin sistem
tendinoase complexe, dar se datorează însă şi în egală măsură policelui care se poate opune
celorlalte degete.
Mâna este de asemenea capabilă să realizeze prehensiuni de toate felurile de la cele mai
fine (să ţină un ou) până la cele mai puternice (să ridice o greutate mare).
Este cunoscut faptul că ceea ce determină funcţia mâinii este „coloana policelui", şi anume
capacitatea de opozabilitate a acesteia. O mână fără police reprezintă o gravă invaliditate.
Coloana policelui este formată din trapez, primul metacarpian şi cele două falange, având o
mobilitate deosebită în articulaţia selară carpometacarpiană. In plus, policele dispune de o
musculatură diferenţiată pentru toate sensurile, şi nu doar de flexori-extensori ca celelalte patru
degete.
Deşi în articulaţiile metacarpofalangiene (MCF) se pot executa mişcări în toate planurile,
acestea sunt limitate. Flexia unul deget din MCF este mult mai limitată decât flexia concomitentă
a tuturor celor patru articulaţii. Acest fapt se datorează ligamenului transvers intermetacarpian,
ca şi fibrocartilajului glenoidian. Inclinările laterale sunt limitate de ligamentele colaterale.
Funcţiile de bază ale mâinii sunt prehensiunea şi apăsarea
 10

. La prehensiune participă, obligatoriu, policele, pe când la apăsare — mişcare simplă —

acesta nu participă. (3)

Topografia palmei

Boala Dupuytren
Boala Dupuytren (aponevrozita palmară) constă în îngroşarea şi retracţia aponevrozei
palmare, care determină o fixare în flexie a unuia sau mai multor degete. Este mai frecventă la
bărbaţi cu vârsta peste 50 ani şi este bilaterală.
Etiologia este necunoscută, dar sunt incriminaţi factori precum: traumatisme minore, dar
cronice, factorul ereditar, unele boli (ciroza hepatică, diabetul zaharat), alcoolismul cronic.
Are o evoluţie lentă, indoloră, cu apariţia unor noduli nedureroşi în regiunea palmară, de-a
lungul tendonului flexorului IV. Aceştia se alungesc pâna la limitarea extensiei palmei, iar cu
timpul apare o flexie forţată, ireductibilă a primei şi a celei de – a două falange. Cel mai frecvent
sunt afectate degetele IV şi V.
 11

- Aponevroza palmară

Bridă digito-palmară

- Noduli palmari
 12

* Noduli: Acestea sunt bile, corespunzătoare îngroșării localizate a fasciei, în palma mâinii
sau degetelor.
* Ridicare: Este o îngroșare a lungimii fasciei, la nivelul palmei, la nivelul degetului sau în
jurul ei. 2. Îngroșarea fasciei este adesea însoțită de de retragere, care trage degetul care nu se
poate extinde complet. Vasele și nervii degetelor se înfășoară adesea în jurul bridelor (figura 2).
13
14
 15

TECI SINOVIALE
 16

Canal carpian
 17

M ;Interosseux
18
 19

Figure 1A : La vascularisation des fléchisseurs est issue des artères collatérales. Au niveau
du col de la première et de la deuxième phalange, des branches transversales vont former une
arche en arrière des tendons. De cette arche partent de fines branches qui circulent dans un méso
(les vincula) qui vasculariseront les tendons par leur face postérieure. On décrit ainsi un vinculum
brevis profundus (VBP), un vinculum brevis superficialis (VBS) qui se poursuit vers le profond
formant le vinculum longus profundus (VLP) en regard du chiasma de Camper, et un vinculum
longus superficialis (VLS).
20
21
 22

Représentation schématique de l'anatomie des poulies

Schématiquement les poulies annulaires se situent en regard des articulations pour A1, A3
et A5, et en regard des phalanges pour A2 et A4. Les poulies cruciformes sont situées entre A2 et
A3 pour C1, A3 et A4 pour C2 et entre A4 et A5 pour C3. On ajoute physiologiquement à ces
poulies les fibres transversales distales de l'aponévrose moyenne (décrites par Skoog) qui
constituent la poulie A0, et le rétinaculum flexorum (ligament annulaire).
 23

http://www.atlantaequine.com/pages/client_lib_PDsynovitis.html
 24

https://www.studyblue.com/notes/note/n/wrist--hand/deck/11562043
 25

Spațiul Parona
Spațiul potențial dintre tendonul FL police, tendoanele FP al degetelor și pătratul pronator
este cunoscut ca spațiul subtendinos al încheieturii mâinii sau spațiului Parona.
În spațiul Parona se pot deschide și disemuna colecțiile purulente din teaca sinovială a m
lung flexor al policelui, din teaca sinovială a flexorilor degetului mic (care sunt teci digito-
palmare!) și abcese din loja mediopalmară.
26
27