Sunteți pe pagina 1din 8

3)Ocluzograma.

Tehnici de realizare
OCLUZOGRAMA Relaţia de ocluzie aduce cele două arcade în contact şi fiecare cuspid maxilar
sau mandibular va contacta în foseta sau ambrazura dinţilor antagonişti. De asemenea marginile
incizale ale dintilor frontali mandibulari vor contacta o zona precisa pe fata palatinala a
frontalilor mandibulari. În cazul unei ocluzii ideale contactele dento- dentare trebuie să se înscrie
într-o serie de parametri: ∙ să fie punctiforme, ∙ de tip cuspid-fosetă; cuspid-ambrazură, margine
incizală-faţă palatinală, ∙ să se realizeze între suprafeţe netede şi convexe, ∙ să fie multiple, ∙ să fie
stabile, ∙ să fie uniform şi armonios distribuite, ∙ să fie localizate precis.
Exista trei tipuri de contacte:
∙ margine incizala- fata palatinala
∙ cuspid- foseta
∙ cuspid –ambrazura.
Cuspidul dentar prezinta o morfologie complexa, cu varf, versanti vestibular, respectiv oral,
muchie cuspidiana, pante meziala si distala, forma lui in asamblu putand fi asimilata cu a unei
piramide triunghiulare. Cert este ca niciodata, in cazul contactelor dento- dentare varful
cuspidian nu atinge fundul fosetei sau a ambrazurii contactate, pentru ca miscarile functionale
sa nu fie blocate; contactul fiind facut prin intermediul muchiilor cuspidiene, rezultand contact
„tripodal” (in trei puncte) in fosete si „bipodal” (in doua puncte) in ambrazura. Suprafaţa totală a
contactelor ocluzale este de 4mm2, iar numărul lor este de 172. Pentru ca ocluzia să poată fi
considerată stabilă trebuie să existe cel puţin 100 contacte dento-dentare (164).
Asa cum precizam anterior fiecare dinte contacteaza cu doi antagonisti, numiti principal si
secundar, cu exceptia incisivilor centrali mandibulari si molarilor trei maxilari. Stabilirea
antagonistilor este relativ simpla si se realizeaza astfel:
Daca dintele in cauza este un dinte maxilar si dorim stabilirea antagonistilor sai, antagonistul
principal este cel cu aceeasi cifra, respectiv daca dintele este 1.5 antagonistul principal este 4.5.
Antagonistul secundar, datorita pozitie usor mezializate a dintilor mandibulari fata de cei
maxilari, este „x+1”. Adica in cazul de mai sus 4.6. Pentru dintii mandibulari antagonistul
principal este cel cu aceeasi cifra (3.7 are antagonist principal pe 2.7), iar antagonistul secundar
este „x-1”, in exemplu dat adica 2.6. In mod ideal doar cuspizii de sprijin contacteaza fosetele si
ambrazurile ocluzale ale antagonistilor, inscrierea acestor valori realizandu-se intr-o fisa
speciala numita ocluzograma.
Cuspizii se vor marca pe aceasta prin desenarea unor puncte (rosii de exemplu), iar locul de
contact se va marca cu alta culoare (de preferat) la nivelul antagonistilor, cele doua fiind unite
prin sageti.
Ocluzograma se realizeaza atat in intercuspidare maxima, cat si in ocluzie centrica. La modul
ideal contactele ocluzogramei sunt urmatoarele:
-Marginea incizala a incisivului central mandibular contacteaza 2/3 meziale ale fetei palatinale
a incisivului central maxilar(antagonist principal),
-marginea incizala a incisivului lateral mandibular contacteaza 1/3 distala a fetei palatinale a
incisivului central maxilar si 2/3 meziale ale fetei palatinale a incisivului lateral maxilar,
-muchia meziala incizala a caninului mandibular contacteaza 1/3 distala a incisivului lateral maxilar, iar
muchia distala contacteaza panta meziala a fetei palatinale a caninului maxilar,
-cuspizii palatinali ai premolarilor maxilari contacteaza foseta distala (D) a antagonistilor principali,
-cuspizii mezio-palatinali ai molarilor maxilari contacteaza foseta centrala (C) a antagonistilor
principali,
-cuspizii disto- palatinali ai molarilor maxilari contacteaza ambrazura (A) dintre cei doi antagonisti,
-cuspizii vestibulari ai premolarilor mandibulari si mezio- vestibulari ai molarilor mandibulari
contacteaza ambrazura (A) dintre antagonisti,
-cuspidul centro-vestibular al molarului unu mandibular si disto-vestibularii molarilor doi si trei
contacteaza foseta centrala (C) a antagonistului principal,
-cuspidul disto-vestibular al molarului unu mandibular contacteaza foseta distala (D) a antagonistului
principal.
Putem realiza analiza contactelor dento-dentare ale intregii arcade, dar si pe cele ale fiecarui dinte in
parte. In acest ultim caz se analizeaza atat contactele cuspizilor dintelui in cauza, dar si ce primeste in
fosetele si ambrazurile lui. De exemplu sa anlizam contactele lui 1.5. Astfel, cuspidul palatinal al lui 1.5
contacteaza foseta distala a lui 4.5, iar in ambrazura dintre 1.4-1.5 contacteaza cuspidul vestibular al
lui 4.5, iar in ambrazura dintre 1.5- 1.6 contacteaza cuspidul mezio-vestibular al lui 4.6.
4)Slefuirea selectiva.

Frecvent la categorie de pacienti bolnavi de parodontiul lipsesc o parte din dinti, iar cei ramasi sunt
mobili, fiind suprasolicitati. In aceste situatii este absolut necesara consultatia stomatologului-
ortoped, pentru elaborarea planului de protezare. Chiar daca sunt prezenti toti dintii, consultatia
ortopedului este indispensabila, deoarece in asa cazuri este necesara slefuirea selectiva a dintilor
cu supracontact, adica care suporta suprasolicitare traumatica orizontala, pentru a le micasora
efortul. Posibilitate de a l avea in bolile parodontale este mare, deoarece se dergleaza procesul
fiziologic de abraziunea tesuturilor dure a cuspidelor ramasi. Cuspidele ramase neabraziate sunt
cauza contactelor premature in ocluzia centrala, laterala si in caz de propulsia a mandibulei.
Parodontiul dintilor cu supracontact suporta effort, directionat/ deviat inspre orizontal in diferit
dirctii – mesiala , distala, bucala ori linguala. Asta duce la inclinarea dintelui in directia respectiva ,
compresiunea a parodontiului si dereglarea troficii - > majoreaza rezorbtia paretilor alveolei. Plus
la toate , contactele premature pot duce la parafunctii in ATM si muschii masticatori.
Slefuirea selectiva urmareste:
-desfiintarea contactelor premature pe distanta dintre relatia centrica si intercuspidarea maxima si
a interferentelor ocluzale in miscarea de propulsie si de lateralitate mandibulara, cand apar
suferinte parodontale, musculare si la nivelul articulatiei temporo-mandibulare;
-dirijarea si orientarea fortelor de masticatie in axul lung al dintelui;
-instalarea unor relatii ocluzale stabile de tip varf cuspid-fosa
 
Contraindicatii: slefuirea selectiva nu se face in mod preventiv, la dinti
foarte abrazati, ocluzle adanca si dinti cu mobilitate de gradul II-III,
ocluzie incrucisata, ocluzie deschisa prin interpunerea limbii, edentatii
intinse, ci numai la dintii cu semne de disfunctie si suferinta
parodontala.
Etapele echilibrarii ocluzale prin slefulri selective:
-desfiintarea contactelor premature in relatie centrica si realizarea de
long-centric;
-eliminarea interferentelor ocluzale in miscarea de lateralitate;
-eliminarea interferentelor ocluzale in micarea de propulsie;
-controlul contactelor ocluzale in intercuspidare maxima.
Tehnica Slefuirii selective:
Contactele premature sau interferentele se depisteaza in relatie centrica si in intercuspidare
maxima prin metoda monomanuala(POSSELT) sau bimanuala (DAWSON).
Pentru decelarea si punerea in evidenta a contactelor premature se foloseste hartia de articulare
dublu colorata pe cele doua suprafete.
Slefuirea se face cu pietre sau freze diamantate cilindrice sau sferice. Intotdeauna este necesara
planarea fina a suprafetelor slefuite cu polipante usor abrazive si aplicarea de paste fluorurate
pentru desensibilizare in vederea prevenirii transformarii lor in zone de declansare a bruxismului.
Desfiintarea contactelor premature
La alunecarea spre anterior, in plan sagital, a mandibulei din relalie centrica, cel mai frecvent
contact prematur se constata pe versantul mezial al cuspidului palatinal al primului premolar
superior si corespunde rezultatului confruntarii dintre versantul mezial superior si distal inferior.
De regula se sIefuieste din·versantul superior, dar si din cel inferior, daca exista un contact
prematur voluminos.
La alunecarea laterala a mandibulei se sIefuiesc contactele premature de pe versantele superioare
orientate in aceeasi direclie si versantele inferioare orientate invers sensului devierii mandibulei.
Astlel, se urmareste ca varful cuspizilor sa se plaseze cat mai aproape de centrul fosetelor
corespondente.
Pentru aceasta se Indeparteaza mai intai din pantele cuspidiene ale dintilor maxilari cu
largirea fosetelor acestora si doar in extremis din varful cuspizilor cand acestia cuspidiene
blocheaza in mod manifest miscarile de propulsie si lateralitate.
Controlul Indepartarii contactelor premature se face prin constatarea instalarii de contacte
simultane pe ambele parti ale arcadelor.
Desfiintarea interferentelor
Interferentele in propulsie se depisteaza intre versantele distale ale dinlilor maxilari $i cele
meziale ale dintilor mandibulari
Contactele premature si interferentele pe partea lucratoare se indeparteaza prin sIefuirea
versantelor palatinale la dinlii maxilari si a versantelor vestibulare la dinlii mandibulari iar pe
partea nelucratoare din versantele ocluzale orientate spre vestibular la maxilar si din
versantele ocluzale orientate spre lingual la mandibular.
In cazul denivelarilor mari ale planului de ocluzie se face ablatia lucrarilor protetice,
montarea in articulator a modelelor care rezulta din aceasta situatie, intocmirea unui plan
controlat de sIefuire selectiva pe articulator si transpus ulterior in cavitatea bucala.
Metode:
Metoda Jankelson - slefuire selective a contactelor premature doar in ocluzia centrica.
metoda Schyler - preconizeaza o slefuire a contactelor premature in pozitiile de
contact centric si intercuspidare precum si pozitii si miscari excentrice.
metoda Ramfjord - Ramfjord considera ca slefuirea selectiva trebuie sa realizeze
urmatoarele obiective: eliminarea punctelor de contact prematur in intercuspidarea
maxima si ocluzia centrica,eliminarea oricarei devieri laterale in miscarea de inchidere
. In esenta principiile metodei Ramfjord constau in slefuirea selectiva care sa
deblocheze alunecarea mandibulei din intercuspidarea maxima spre ocluzia de relatie
centrica si invers, precum si din relatia centrica spre pozitiile laterale si anterioare
excentrice.
Tehnica de slefuire a lui Ramfjord este foarte apropiata de cea a lui Schyler. Incadrul
slefuirii interferentelor centrice, autorul recomanda respectarea stopurilor centrice si
a cuspizilor de sprijin. Pentru conservarea stabilitatii ocluzale, autorul recurge la
crearea de suprafete perpendiculare pe axul dintelui, largind fosa dinspre ocluzia
centrica spre ocluzia de intercuspidare maxima