Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pentru tromboflebita venelor faciale este caracteristic prezenţa cordonului (aderenţa ) ţesutului infiltrativ
dureros pe proiecţia venei angulare sau faciale. În cazurile afecţiunilor date apar şi schimbările
hemostazei: se scurtează timpul coagulării sângelui venos, se măreşte cantitatea fibrinogenului sângelui,
apare fracţia fibrinogenului B, creşte activitatea factorului XIII, se inhibă fibrinoliza.
Cea mai gravă complicaţie a tromboflebitei venelor faciale este tromboza sinusului cavernos, care se
referă la complicaţii intracraniene. La aceşti pacienţi de obicei apare cefalee pronunţată, dureri acute în
regiunea globilor oculari, fatigabilitate, frisoane, febră 38-40° С. Schimbări locale- edem şi hiperemie a
pielei pleoapelor şi regiunii frontale, infiltraţia ţesuturilor moi ale orbitei, exoftalmie, dilatarea pupilei şi
hiperimia fundului ochiului. Simptomele indicate pot progresa şi pe partea contralaterală a focarului. În
sângele periferic numărul leucocitelor ajunge până la 15-20 ·109/l, VSH se măreşte până la 40-60 мм/h.
Tratament
În ambulator de obicei se tratează furunculele fără complicaţii la etapele iniţiale. În primul rînd e necesar
de înlăturat orice excitant extern – bărbieritul, traumarea tegumentelor în regiunea furuncului, aplicarea
pe focar şi ţesuturile înconjurătoare a pansamentului cu semialcool 3-5 zile, pe o oră nu mai mult, ca să
nu fie provocată arsură sau iritaţia pielii.
Furunculele în faza a II şi carbunculele se tratează în staţionar. Terapia generală asigură lupta cu infecţia
(inhibarea activităţii microorganismelor) şi intoxicaţia.
Terapia locală în faza acută a afecţiunii se petrece pentru drenarea puroiului şi exsudatului din focarul
purulent.
Terapia antibacteriană:
Ceftriaxon 1g-2ori în zi
Sol. Refortan 6%
Sol.fiziologică
Sol. Ringer
Tratament desensibilizant
Cu scopul scăderii activităţii factorului XIII şi ridicarea fibrinolizei se indică acid nicotinic cîte 0,05g 1-2 ori
pe zi.
Tratamentul chirurgical al furunculelor feţei se efectuează în cazurile abcedării, după incizie cavitatea se
drenează, se aplică pansament cu unguentum levomicoli. La carbuncule se efectuează deschiderea largă
a infiltratelor. Ca terapie stimulatoare nespecifică se utilizează hemotransfuzie cu Pirogenal, Prodigiozan,
Imunofan 0,005% - 1ml i/m.
Fizioterapie
poate fi transmisa prin contagiune si congenital. In functie de leziunile caracteristice prezinta 3 perioade:
TBC:
Dupa localizare: -tesuturile moi ale cav. Bucale -limfonoduli -oasele maxilare – gl.salivare
Forma subperiostala
Poate fi: -primara - secundara unei infectii localizate in alta parte a organismului
Actinomicoza
****Clasaificarea:
Dermala
Subdermala
Submucosala
Mucosala
Subdermaal-musculaar
Periostului
Actinomicoza maxilarilor
Actinomicoza organelor cavităţii bucale – glandelor salivare, faringine.
Este o infecţie micotică, comună omului şi animalelor, produsă de bacterii din genul Actinomyces.
Statistica: în regiunea cervico-facială este de 4 ori mai mare decît în restul organismului, 75% ocupă
regiunea perimandibulară din teritoriu maxilo-facial.
Microbiologia: Actinomyces bovis (1878), Actinomyces israeli (1898), Actinomyces naeslundi (1951),
Actinomyces odontolitycus (1958), Actinomyces viscosus (1969),
Etiologia Cavitatea carioasă, pungi parodontael, tartru, traumă, osteomielită, Calea de pătrundere: carie,
pungi gingivale, plagă osteomielită, traumă.
Anatomia patologică:Leziunea este alcătuită din trei straturi; zona centrului cu puroi; stratul celular
mononuclear de tip epitelioid plasmatic; între aceste straturi se găseşte stratul intermediar - de resturi
nucleare, citoplasmatice, celule gigante. Centrul nodulului se rămoleşte, abscedează, fistulează spontan,
În timp ce la periferie se formează noi noduli, care evoluează spre absces, Astfel lizează ţesuturile prin
continuitate, În leziuni se găsesc sub forma unor grungi mici de culoare alb-gălbuie, de o duritate
variabilă, care reprezintă o reţea de filamente distinse în stea.
****Clasaificarea:
Dermala
Subdermala
Submucosala
Mucosala
Subdermaal-musculaar
Periostului
Actinomicoza maxilarilor
Diagnosticul: 1. Datele clinice - prezenţa grungilor în secret. 2. Orice proces infecţios care după
deschidere, înlăturarea cauzei continuă să evolueze subacut, se suspectă un proces specific. 3. Examenul
microbiologic. 4. Examenul histopatologic. 5. Reacţia intradermică cu actinolizat.
Evoluţia: Debutul este lent, fără semne caracteristice. Poate apărea sub forma unei tumefacţii nodulare,
nedureroasă, cu evoluţie lentă, cu infil¬trarea ţesuturilor din jur, fluctuentă central. Alteori apare sub
forma unei supuraţii perimaxilare care după deschiderea chirurgicală sau spontană continuă să evolueze
cronic, ţesuturile indurîndu-se, iar pielea primind o coloraţie roşie-violacee. Starea generală în cele mai
multe cazuri nu este afectată.
în perioada de stare, actinomicoza se prezintă sub forma unei tumefacţii dure, lemnoase pe care se
formează abcese mici, ovalare, în diferite stadii de evoluţie. Tegumentele sînt puternic congestionate la
nivelul tumefacţiei, iar între abcese pielea se îngroaşă şi aderă în pro¬funzime. Palparea este de obicei
nedureroasă, apărînd zone de duritate, care alternează cu zone de fluctuenţă la nivelul abceselor. în
stadii mai avansate, datorită subţierii pielii, abcesele se deschid spontan, rămînînd fistule, pielea luînd
aspectul de „stropitoare". Prin fistulele cutanate se scurge o cantitate redusă de secreţie purulentă
caracteristică, seroasă, conţinînd grunji alb-gălbui asemănători polenului. Unele dintre fistule avansează
spre profunzime, realizînd adevărate buzunare, mai mult sau mai puţin adînci, în timp ce alte fistule se
închid în mod spontan. în acest stadiu, pe o bază de ţesut indurat, alături de fistule şi de cicatricile
rămase după închiderea lor, se pot găsi abcese în formare sau pe cale de fistulizare; pielea are un
caracter violaceu, marmorat.
Tratamentul: Tratamentul general constă din iodură de potasiu 4—8 g/zi. Cu bune rezultate se folosesc
antibioticele şi chimioterapicele în funcţie de antibiogramă. Sînt active penicilina CIO—20 de milioane de
unităţi), strep- tomicina, hidrazida, sulfonele; asocierea acestora cu preparatele cortizo- nice dă rezultate
mai bune.
Local se va face deschiderea şi aerisirea tuturor abceselor colectate, şi îndepărtarea factorului cauzal.
Abcesele larg deschise sînt pansate de 2-3 ori pe zi cu meşe îmbibate în soluţii de proteinat de argint 1%
(protargol). Excizia chirurgicală este indicată doar în formele strict limitate. In formele rezistente la
terapia locală, unii autori recomandă radioterapie în doze de 1000—2000 rad.
Consta in chiuretajul unui focar cronic periapical si a apexului dintelui respective, precedata sau
concomitenta cu o obturatie endodontica corecta.
-intoleranta materialului de obturatie care a depasit apexul, mai ales in cazul unui canal radicular larg
cind o cantit mare de obturatie a depasit apexul
Tehnnica:
Pregatirea cimpului operator, anestezia, incizie curba cu convexitatea spre fundul de sac vestibular,
incizia partilor moi trebuie sa fie mai mica decit plaga osoasa, astfel ca sutura sa fie pe plan
dur.Decolarea lamboului mucoperiostal si mentinerea sa departata cu un fir de matase. Cu o freza sferica
se fac orificii pt a delimita zona de rezectat, trepanarea se face cu dalta si ciocanul. Expunerea apexului si
spatiului periapical, se indeparteaza materialul strain si tesutul pathologic atit din jurul apexului cit si de
pe acesta si se sutureaza plaga.