DERMATO

Leziuni elementare cutanate

Leziunile elementare cutanate: primare si secundare

Leziunile elementare cutanate primare apar pe pielea să nă toasă fă ră a fi precedate de existenţa unui
stadiu intermediar. Se disting urmă toarele leziuni primare:

1. Macula

2. Papula

3. Vezicula

4. Bula

5. Pustula

Leziunile elementare cutanate secundare sunt precedate de existenţa altor leziuni. Ele sunt
reprezentate de:

1. Scuama

2. Crusta

3. Lichenificarea

4. Eroziunea

5. Ulceraţia

6. Cicatricea

I. Maculele sau petele

Maculele sau petele sunt leziuni circumscrise de culoare diferită de cea a tegumentului normal, fără
modificarea reliefului sau consistenţei pielii.

1. Petele pigmentare sunt modifică ri de coloraţie ale pielii cauzate de acumularea de pigment în epiderm şi
derm fiind reprezentate de leziuni circumscrise, difuze sau generalizate care nu dispar la presiune. Ele pot fi:

a)Pete cauzate de tulburări ale melanogenezei apar prin:

-acumularea anormală de melanină care poate fi congenitală (ex: nevi pigmentari)sau dobândită (ex: nevi
nevocelulari), localizată (ex: nevi nevocelulari,efelide, cloasmă , pata cafea cu lapte) sau generalizată câ nd se
vorbeşte de melanodermie (ex: boala Addison), primară (ex: nevi nevocelulari, efelide) sau secundară altor
leziuni (ex: pemfigus, lichen plan).

- pierderea parţială (hipocromie) sau totală (acromie) a melaninei care poate fi congenitală (ex: nev acromic,
albinism) sau dobândită (ex: vitiligo), localizată (ex: piebaldism) sau generalizată (ex: albinism), primară
(ex: vitiligo) sau secundară altor leziuni (ex: pitiriazis versicolor, eczematide, psoriazis vulgar).

La nivelul pielii pă roase a capului pierderea pigmentului melanic se traduce printr-omeşă de păr alb
(polioza) sau albirea totală a părului (caniţie).
b)Pete produse prin acumularea altui pigment decât melanina - apar de obicei în dermatozele cronice ale
membrelor inferioare fiind produse în urma fenomenelor de capilarită cu hemoragii repetate şi depunerea
hemosiderinei (pigment derivat din hemoglobină ) care va conduce la pigmentarea brună a tegumentului (ex:
dermatita purpurică şi pigmentată a gambelor la persoanele cu stază venoasă ). Pigmentaţii pot să apară în
argiroze, arsenicism sau tatuaje (cu tuş chinezesc).

2.Petele vasculo-sanguine sunt datorate alteră rii vaselor şi sâ ngelui circulant sau
extravază rii hematiilor. Ele sunt foarte frecvente şi sunt clasificate în trei categorii în funcţie de
comportamentul la vitropresiune:

• eritemul care dispare la vitropresiune

• maculele vasculare dispar parţial la vitropresiune

• purpura nu dispare la vitropresiune

a) Eritemul este o roşeaţă a pielii de durată în general scurtă , mai rar persistentă , cu nuanţe variabile de la roşu
aprins la roz palid, care dispare la presiune avâ nd temperatura locală crescută. Eritemul „simptom" se
regă seşte în toate stă rile inflamatorii cutanate fă câ nd parte din aspectul clinic al multor afecţiuni dermatologice.
Eritemul poate fi asociat cu alte leziuni precum vezicule, bule, pustule.

După configuraţie şi întindere se disting urmă toarele tipuri de eritem:

 eritemul localizat - ex: haloul (mică zonă eritematoasă în jurul unei leziuni
circumscrise: veziculă , bulă, pustulă ), eritemul în plăci sau în placarde.

 eritemul regional - ex: al zonelor descoperite sau fotoexpuse (faţa, decolteul şi

dosul mâ inilor), al marilor pliuri (inghinal, axilar, submamar, interfesier).

 eritemul generalizat, denumit şi exantem, interesează suprafeţe extinse sau chiar

tegumentul în totalitate. Se descriu trei tipuri de eritem generalizat:

•  de tip scarlatiniform (exantem scarlatiniform) în care erupţia este difuză, avâ nd
un aspect roşu-viu cu puncte hiperemice, fă ră spaţii de piele să nă toasă (ex: scarlatina, erupţii alergice).

• de tip rozeoliform (exantem rozeoliform) în care erupţia se prezintă ca pete roşii de mici dimensiuni,
slab delimitate, separate între ele prin piele să nă toasă , pe alocuri petele putâ nd conflua (ex: rozeola
sifilitică, erupţii medicamentoase).

• de tip morbiliform (exantem rubeoliform) în care erupţia se prezintă ca pete roşii, congestive, uşor
proeminente, cu diametrul sub 1 cm, cu zone de piele să nă toasă

b) Eritrodermia se caracterizează printr-un eritem al întregului tegument, caracterizat prin culoarea roşie
vie şi asocierea cu alte semne cutanate: infiltraţie vizibilă şi palpabilă dată de un edem cutanat profund,
descuamaţie mai mult sau mai puţin intensă , modificări ale fanerelor (îngroşarea unghiilor), durata erupţiei
care depă şeşte câ teva să ptă mâ ni, semne generale asociate (febră , alterarea stă rii generale), adenopatii
superficiale.

c)Cianoza este o pată vasculară persistentă , de nuanţă roşie-violacee, fă ră caracter inflamator şi care dispare
la presiune. Pielea este rece la palpare. Cauza este o stază a sângelui în capilare şi vene datorată unui
spasm arterial. Cianoza este localizată mai ales la extremită ţi (ex: acrocianoza, boala Raynaud, degeră turi) sau
realizează aspectul de livedo (ex: livedo reticular, livedo racemosa).
d)Purpura este o modificare de culoare a pielii, de obicei circumscrisă, datorată extravazării hematiilor în
derm cauzată fie de o inflamaţie a peretelui vascular însoţită uneori de necroză fibrinoidă (vasculită ), fie de o
anomalie a sângelui, în mod particular a trombocitelor (trombocitopenie).

Clinic, purpura se manifestă iniţial ca o pată de coloraţie roşu închis care nu dispare la presiune,
schimbâ ndu-şi apoi aspectul datorită modifică rilor hemoglobinei, trecâ nd prin diverse nuanţe: albastru, galben,
pentru ca în final să ră mâ nă o pată brună , trecă toare sau durabilă (ex: purpurele cronice din hemosideroze).
Localizarea de elecţie este la nivelul membrelor inferioare unde presiunea venoasă este maximă .

După forma şi dimensiunea petelor purpurice se individualizează mai multe forme semiologice:

 peteşiile sunt mici pete hemoragice cu diametrul de 1-2 mm, de obicei multiple,
izolate sau confluate;

 vibices sunt pete hemoragice liniare apă rute pe zonele cutanate supuse traumatismelor

 echimozele sunt placarde cu dimensiuni diferite, avâ nd margini mai mult sau mai
puţin regulate, cu sediul subcutanat şi apă râ nd mai ales după traumatisme şi mai
rar prin tulbură ri de hemostază ;

 purpura necrotică în care elementele eruptive hemoragice suferă un proces de

necroză , avâ nd ca şi cauză tromboza vasculară cu mecanisme diferite;

 purpura eczematidă (purpura pruriginoasă ) în care este vorba de asocierea purpurei

cu eczematide

e) Petele vasculare propriu-zise sunt pete circumscrise apă rute din cauza unei dilataţii
vasculare anormale sau unui proces de neoformaţie a capilarelor dermice. Ele dispar la
presiune dar sunt permanente. Sunt de două feluri:

 congenitale - reprezentate prin angioame

 dobândite - reprezentate prin telangiectazii caracterizate prin arborizaţii vasculare

fine nepulsatile localizate în mod particular la nivelul feţei (ex: rozacee).

II. Leziunile elementare cutanate infiltrate

1. Papula este o proeminenţă a pielii solidă , neindurată , bine circumscrisă , de mici

dimensiuni cu diametrul de obicei sub 1 cm, care se vindecă fă ră cicatrice.

 După aspectul anatomo-clinic se disting:

-papula epidermică care ia naştere prin îngroşarea epidermului. Aceasta este de obicei uscată şi keratozică
avâ nd diferite dimensiuni (ex: verucile plane juvenile).

-papula dermică se caracterizează histologic prin modifică ri la nivelul dermului care pot fi edematoase dâ nd
papule roz-palide, de consistenţă elastică, parţial şi temporar reductibile la presiune, tranzitorii, migratorii şi
adesea asociate unui prurit local (ex: urticarie).
-papula mixtă dermo-epidermică care ia naştere atâ t prin îngroşarea epidermului (acantoză ), câ t şi prin infiltrat
dermic local (ex: lichenul plan).

2.Vegetaţiile sunt date de proliferarea exofitică a epidermului adesea asociată cu un infiltrat celular al
dermului îndeosebi al papilelor dermice. Clinic se prezintă ca şi excrescenţe moi, filiforme sau globuloase, cu
suprafaţa neregulată , mamelonată , avâ nd uneori aspect conopidiform. Suprafaţa poate fi că rnoasă , fragilă
(aspect de zmeură ) şi mai rar keratozică , uscată (ex: tuberculoza verucoasă ).

3.Tumora este o formaţiune circumscrisă a pielii, neinflamatorie, de obicei solidă, de dimensiuni şi consistenţă
variabile, reliefată sau inclavată în piele, cu tendinţa să persiste sau să crească. Tumorile cutanate nu corespund
unei leziuni elementare.

Tumorile cutanate pot avea ca punct de plecare: epidermul (ex: carcinoamele,melanoamele), elementele
constitutive ale dermului (ex: fibroblaste, vase, nervi, anexe) sau din celulele prezente în piele (ex: metastaze,
limfoame). Pe plan evolutiv tumorile benigne sunt fie staţionare, fie prezintă o creştere rapidă ,spre deosebire
de cele maligne care sunt cel mai ades se extind lent.

III. Leziuni elementare cutanate cu conţinut lichid

1.Veziculele sunt mici ridică turi circumscrise, translucide, de mici dimensiuni

(diametrul de 1-2 mm), conţinâ nd o serozitate clară şi avâ nd forme hemisferice, conice sau prezentâ nd o
depresiune centrală (ombilicată ).

Veziculele iau naştere prin două mecanisme principale:

• spongioză care constă în formarea unui edem intercelular-eczema

• degenerescentă balonizantă tradusă prin umflarea celulelor şi edemaţierea citoplasmei întâ lnită în
virozele cutanate

2.Bulele sau flictenele sunt ridică turi ale epidermului de formă rotundă sau ovalară , cu dimensiuni cuprinse
între 5 mm şi mai mulţi centimetri, avâ nd un conţinut lichid care poate fi clar, tulbure sau hemoragic. În
raport cu cantitatea de lichid colectat în interiorul lor bulele pot fi bombate, hemisferice sau din contră
turtite, flasce. Pot fi localizate pe piele dar şi pe mucoasele externe (bucală , conjunctivală, nazală , anogenitală ).

Mecanismul care stă la baza formă rii bulei este congestia vaselor papilare şi exoseroza. După sediul lor
bulele pot fi:

• superficiale sau subcornoase (ex: impetigo streptococic, erizipelul bulos, arsurile de

gradul II)

• mijlocii câ nd serozitatea traversează membrana bazală, apoi stratul bazal

acumulâ ndu-se în spaţiul intercelular al stratului malpighian.

• profunde prin clivaj dermo-epidermic date de o alterare a proteinelor constitutive

ale joncţiunii dermo-epidermice conducâ nd la ruperea acesteia prin mecanisme
autoimune (ex. pemfigoidul bulos) sau prin mutaţie genetică (ex: epidermolizele
buloase ereditare).

3.Pustulele sunt leziuni primare care se prezintă ca ridicături circumscrise, mai rar plane, cu dimensiuni
diferite (adesea sub 1 cm), de culoare albă sau galbenă şi avâ nd un conţinut purulent. În evoluţie prin uscarea
conţinutului sau după ruperea lor se formează cruste galben-brune care se elimină lă sâ nd în urma lor o
pigmentaţie.

• Pustulele primitive pot fi superficiale atunci câ nd ocupă ostiumul folicular apă râ nd ca

mici formaţiuni purulente, rotunde, centrate de un fir de pă r, iar periferic prezentâ nd un
halou eritematos (ex: foliculita stafilococică, acnee). În schimb pustulele primitive profunde
 afectează porţiunea profundă a foliculului pilos prezentâ ndu-se ca mici noduli inflamatori şi
dureroşi cu evoluţie acută (ex: orjelet) sau subacută (ex: sicozis).

IV. Deseuri cutanate

1. Scuamele sunt depozite cornoase vizibile spontan sau după gratajul slab efectuat cu chiureta,
îndepă rtâ ndu-se mai mult sau mai puţin uşor de pe piele.

După grosime şi aspect se disting mai multe aspecte de scuame:

 scuamele foliculare sunt de mici dimensiuni, fiind localizate la emergenţa unui fir
de păr (ex: pitiriazis rubra pilar);

 scuamele pitiriaziforme sunt fine, albicioase, cu aspect făinos, puţin aderente şi de

talie mică (ex: pitiriazis versicolor);

 scuamele psoriaziforme sunt albe, stră lucitoare, groase cu dimensiuni de obicei

mari şi aderente, fiind caracteristice psoriazisului;

 scuamele ihtioziforme sunt poligonale cu aspect de solzi de peşte şi foarte uscate

(ex: ihtiozele ereditare).

2.Crustele sunt leziuni secundare rezultate din uscarea la suprafaţa pielii a secreţiilor patologice,
corespunzâ nd unui stadiu evolutiv al leziunilor elementare primare: bule, vezicule, pustule, eroziuni, ulceraţii.
Forma şi dimensiunea crustelor sunt cele ale leziunilor din care provin. Crusta trebuie ridicată pentru a vedea
leziunea subiacentă şi pentru a efectua dezinfecţia. Culoarea crustelor poate fi gă lbuie (ex: eczema), galbenă ca
mierea (ex: impetigo streptococic), hematică (ex: ectima, epitelioame).

V. Leziuni elementare cutanate prin soluţii de continuitate

După profunzimea lor se disting:

1)Eroziunea sau exulceraţia este o pierdere de substanţă superficială cu baza neteda, bine delimitată şi
care se vindecă fă ră cicatrice lă sâ nd doar o maculă pigmentată reziduală . Eroziunea afectează doar epidermul şi
vâ rful papilelor dermice survenind în evoluţia veziculelor, bulelor şi pustulelor.

2)Ulceraţia este o pierdere de substanţă mai profundă decâ t eroziunea interesâ nd dermul şi chiar
hipodermul şi care se vindecă printr-o cicatrice sechelară . Ulceraţia poate fi superficială (ex: ectima) sau întinsă
şi profundă (ex: epitelioame, TBC cutanat, lepra). Forma ulceraţiei poate fi rotundă , ovală sau neregulată , fundul
poate fi neted, anfractuos sau proeminent, marginile pot fi tă iate drept (ex: goma sifilitică ), alteori decolate (ex:
goma TBC) sau ridicate în burelet (ex: epitelioame). Baza ulceraţiei poate fi moale, infiltrată sau dură .

3)Escoriaţia este o pierdere de substanţă superficială sau profundă produsă de un traumatism. Poate fi
accidentală consecutivă unei zgâ rieturi printr-un corp stră in sau simptomatică în urma scărpinatului (ex:
eczemă , prurigo, pediculoza).

4)Fisura este o eroziune sau o ulceraţie de formă liniară, dureroasă, localizată în regiuni inflamate şi
supuse mişcă rilor de extensie (ex: pliuri, palme, plante). Ragada este o fisură liniară situată în jurul orificiului
bucal.

5)Gangrena este o necroză tisulară de coloraţie neagră avâ nd origine vasculară sau infecţioasă şi care se
ulcerează secundar prin eliminarea ţesutului necrotic.
6)Escara este o necroză ulcerată secundar şi localizată în zone de presiune. Ea se poate extinde la muşchi,
tendoane, oase şi articulaţii.

VI. Sechele cutanate

1. Cicatricea este o leziune circumscrisă sau întinsă apă rută în urma unui proces de reparare cu formarea de
ţesut de neoformaţie implicâ nd mai ales dermul, apă rut după pierderea de substanţă sau după o inflamaţie
cutanată. Culoarea cicatricei poate fi acromică , hiperpigmentată în totalitate sau depigmentată în centru şi
hiperpigmentată la periferie.

Cicatricele patologice sunt leziuni secundare proeminente, vizibile şi palpabile. Se disting două tipuri:

• cicatricea hipertrofică este bombată deasupra tegumentului, bine delimitată ,

regulată , de culoarea pielii normale şi cu evoluţie în general spontan regresivă în 12-18 luni;

• cicatricea cheloidiană are un aspect asemă nă tor, dar cu prelungiri în forma cleştilor
de rac şi mai ales cu o evoluţie extensivă pe o perioadă de mai mulţi ani.

2.Atrofia constă într-o subţiere a pielii prin diminuarea sau dispariţia tuturor sau numai a unei pă rţi a
componentelor constitutive. Pielea atrofică are o coloraţie ceroasă sau albă, este subţire, prin ea putâ ndu-se
vedea uneori cu ochiul liber vasele şi tendoanele.

3.Poikilodermia asociază atrofie, telangiectazie şi pigmentaţie reticulată.

4.Scleroza este o leziune caracterizată printr-o îngroşare şi pierdere a elasticităţii cutanate. Pielea este
dură , pierzâ ndu-şi supleţea şi fiind puţin mobilă pe planurile profunde. Astfel de modifică ri se întâ lnesc în
sclerodermie sau dermo-hipodermitele sclerodermiforme din insuficienţa venoasă a membrelor inferioare.