Ortodntie 3

1. Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei, organizarea secţiei. Deontologie.
*Obiectivul Ortodontiei: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

metode de tratam anomaliilor dento-maxilare. *Sarcinile ortodontiei: ameliorarea alinierii dentare si
esteticii, a functiei masticatorii si echilibrului articular, a esteticii faciale, a functiei respiratorii si a starii
generale de sanatate.
*Organizarea sectiei: amplasare in vecinatatea cab stom, asigurarea fiecarei unitati de lucru un spatiu
minim de 8 m2, in conditiile respectarii principiilor ergonomice si normelor de protectie a muncii.
E binevenita dotarea cabinetului, fotoaparat si softboxuri impreuna cu un calculator pentru stocarea
informatiei in format electronic, examenul fotostatic, radiografii digitale, diferite software pentru analiza
teleradiografiei, modelele digitale, software pentru set-up
*Deontologie: normele de conduita si obligatiile etice . relatii pacient –medic, medic-medic, medic-
asistenta.
2. Istoricul dezvoltării ortodonției mondiale și naționale. Interacțiunea ortodonției cu alte disciplini

stomatologice.
-Aproximativ 400 î.Hr. Hippocrate scria despre careva încercări de a îndrepta dinţii.
-În 1728 Pierre Fauchard a publicat cartea "Chirurg Dentist", dedicat în întregime îndreptării dinţilor.
-În 1850 apar primele lucrări dedicate ortodonţiei. Unul dintre progenitorii ortodonţiei este considerat Dr.
Norman Kingsley. El a fost primul care a folosit tracţiunea extraorală pentru corectarea protruziei.
-Un alt om, care este numit "părintele ortodonţiei,"este Dr. J.N.Farrar, care a scris cartea "Tratat despre
disfuncţiile de poziţionare a dinţilor şi corectarea acestora.
-În anii 1890 se dezvoltă tehnologii de înlocuire a dinţilor absenţi cu cei artificiali şi ştiinţa despre
ocluziunea dinţilor – ocluzia.
-În 1900-1901, în St Louis, Dr. E. Engle şi cei 12 colegi au fondat un grup care se ocupa de ortodonţie, ca
specializare a stomatologiei.
-In anii 1930, în SUA stomatologia estetică se dezvoltă rapid. În ortodonţie devine mai răspândită
extragerea dinţilor având ca scop obţinerea unui rezultat mai estetic şi mai stabil
-În anii 1940 a apărut cefalometria (telerentgenografia)
-În anii 1970 se dezvoltă activ chirurgia ortognatică, cu ajutorul căreia pot fi înlăturate anomaliile
sistemului dento-maxilar la pacienţii adulţi.
La sfârşitul secolului XX NASA a elaborat o tehnologie de aliaje termice active din nichel-titan (NiTi) cu
memorie de formă, care a produs o revoluţie la nivel mondial în ortodonţie. Astfel, a apărut în ortodonţie
tehnica "arcului drept“.
-În anii1990 un ortodont şi inventator australian Chris Farrell a elaborat o serie de dispozitive pentru
corectarea problemelor miofuncţionale la copii într-un stadiu precoce al tratamentului ortodontic (trening
preortodontic)
-Anul 2000– apariţia pe piaţă a sistemului Invisalign – corectarea ocluziei folosind o serie de capace
transparente, create după tehnologia CAD / CAM.
-Anul 2003- apariţia pe piaţă a sistemelor de suport cu auto-ligaturi.
-Anul 2005- apariţia pe piaţă a aparatelor universale Myobrace pentru alinierea dinţilor şi a terapiei
miofuncţionale
3. Definiți și descrieți noțiunea de stomatologie preventivă și prevenție în ortodonție.
Stomatologia preventiva -o ramura a stomatologiei care are drept scop de a depista si a trata cit mai precoce
leziunile si bolile buco dentare.E mai usor sa previi decit sa tratezi.
Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale

odontomului, sa fie conservate de-a lungul intregii vieti, pacientii prin educatie sa impiedice
declansarea bolii, punând- o sub control.
Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii
Strategia stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde:
profilaxia primara, secundara si tertiara.
Preventia in ortodontie- prevenirea anomaliile dento-maxilare- dezvoltarea cantitativa, de ritm, de pozitie,

de directie a celor trei elemente ale aparatului dento-maxilar (maxilare, alveole, dinti ) asociate cu
tulburari functionale neuro-musculare, ocluzale si bio-psiho-sociale
Cu toate ca in ortodontie situatia este un pic diferita. Ontogeneza sistemului dentofacial este
determinata de o interactiune complexa dintre un numar mare de factori etiologici- ereditari si
neereditari (de mediu) care pot determina malocluziile sistemului stomatognat. Malocluziile sunt in
majoritatea cazurilor de origine multifactoriala. Preventia in ortodontie este foarte dificila si limitata:
Alimentatia mameic corecta in perioada de dezvoltare embrionara a fatului + Modul si variatia de alimentare
a fautului conform virstei
Insertia frenului buzei superioare – Plastia preventiva pentru a preintimpina diastema
Frenujl limbii scurt- linguloversia incisivilor inferiori o arcada inferioara scurta
Meziodens - diastema
Macrodontie – ingesuirile dentare, ectopii, incluziuni
Dereglari de respiratie – consultatia preventiva si tratamentul ORL
Deglutie infantila- educarea la timp pentru a preveni inocluzie verticala, proturzie incisiva
4. Evidențiați nivelurile stomatologiei preventive.
Prevenirea bolii reprezinta strategia de reducere a factorilor de risc specifici unei maladii Strategia
stomatologiei preventive este complexa, difera de la tara la tara si cuprinde:
profilaxia primara, secundara si tertiara.
Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte - cresterea
rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte – eliminarea
factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor stomatologice. In cadrul
profilaxiei primare trebuie sa evitam aparitia bolilor prin:
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;

- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene
Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor buco-maxilo-
faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale, cu un volum de munca
redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permitând aplicarea unor metode curative cât mai
conservatoare pentru toate structurile teritoriului B.M.F.: dinti, parodontiu, rebord alveolar, maxilare si
parti moi.
Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci când
afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei lor. Aceasta
include in esenta:
- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a

personalului;
- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;
- analiza educatiei sanitare;

corelatia intre receptarea informatiei si aplicarea ei
5. Identificați și descrieți obiectivele ortodonției preventive.
Ontogeneza sistemului dentofacial este determinata de o interactiune complexa dintre un

numar mare de factori etiologici- ereditari si neereditari (de mediu) care pot determina
malocluziile sistemului stomatognat. Malocluziile sunt in majoritatea cazurilor de origine
multifactoriala.
Preventia in ortodontie este foarte dificila si limitata. Ea inseamna o dezvoltare
armonioasa a fetei, maxilarelor, dintilor si formarea une relatii dentofaciale corecte. Implica
stadiile prenatale si potsnatale
Pentru o dezvoltare sanantoasa a fatului: mama trebuie sa se protejeze de agenti chimici, radiatie,
infectii si alti agenti care pot afecta fatul pot provoca anomalii de dezvoltare severe cum ar fi
„gura de lup” des intilnita in practica ortodontica. La aceasta se mai poate adauga o alimentatie
incorecta, pozitia incorecta a fatului in uter sau in timpul nasterii pot deasemenea afecta Commented [a1]:
dezvoltarea post natala.
6. Determinați tipurile de prevenție.
Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte -
cresterea rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta parte
– eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor
stomatologice.
Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor

buco-maxilo-faciale, vindecarea acestora cu un consum minim de medicamente, materiale,
cu un volum de munca redus, cu un timp minim necesar din partea pacientului, permitând
aplicarea unor metode curative cât mai conservatoare pentru toate structurile teritoriului
B.M.F.: dinti, parodontiu, rebord alveolar, maxilare si parti moi.
Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci

când afectiunile stomatologice sunt deja instalate si sunt in faza avansata in cadrul evolutiei
lor.
7. Descrieți măsurile profilactico-preventive la diferite tipuri de vârstă.
Prenatale:
 Tulburari utero-placentare si hormonale materne
 Infectii virale ( rubeola, parotidita epidemica, rujeola, gripa )
 Infectii bacteriene ( sifilis, listerioza
 Infectii parazitare (toxoplazmoza)
 Factori endocrini (diabet zaharat)
 Factori imuni ( izoimunizare, boli autoimune)
 Factori mecanici (boala amniotica
 Factori iatrogenici : aminopterina, talidomida, testosteron, progesteron)
 Factorii chimici: substante poluante
 Factori fizici: razele X
 Aport suficient de vitamine A, grupul B, C, D
Postnatali
La fel Factori genereali precum functia glandelor endocrine ( hipofiza, tiroida, paratiroida ) o
dieta alimentara corecta etc.
Aici mai mult deja o importanta mai mare o au factorii locoregionali:
In primul rind normalitatea functiei oro-faciale
 Deglutitia infantila care in norma este pina la virsta de 18 luni , Deglutia atipica poate
modifica crestrea maxilarelo.
 Tulburari respiratorii ( cavitate nazala incusta, traumatism nazal insotit de deviarea
septului, deformare nazala congenitala, vegetatii adenoide importante, amigdale
voluminoase, cornet inferior hiperdezvoltat
 Modificari de fonatie cu consecinte asupra echilibrului muscular ( interpozitia libii
intre arcadele laterale la pronuntarea S,J, Ch, Z-impiedica cresterea verticala)
(interpozitie unilaterala – asimatrii)
 Tullburari minime generate de interferente masticatorii - jena dentara sau articulara,
spasme musculare, senzatie de dinti inalti, stare de nervozitate
 Obiceiuri vicioase : de postura vicioasa a corpului, capului in timp de veghe, somn,
activitati. Obiceiuri de sugere a degetelor, buzelor, diverse obiecte. Obiceiuri de
interpozitie a limbii sau alte obiecte
 Traumatisme la nastere, prescolar, scolar

 Cicatrici dupa dispicaturi labio-maxilo-palatine
 Leziuni inflamatorii supurate in regiunea OMF ce vor lasa secheste
 Tumori maxilo-faciale
 Caria dentaa si complicatiile ei- pierderea precoce a dintilor
 Anomalii dentare-nr, volum, forma
 Modificari al nivelul partilor moi ( macroglosia, anchiloglosia, frenul labial superir,
8. Identificați elementele de prevenție primară în stomatologie.

Profilaxia primara are drept scop evitarea aparitiei maladiilor si vizeaza pe de o parte
- cresterea rezistentei tesuturilor cavitatii bucale la actiunea factorilor nocivi si pe de alta
parte – eliminarea factorilor cu rol determinant sau favorizant in declansarea afectiunilor
stomatologice. In cadrul profilaxiei primare trebuie sa evitam aparitia bolilor prin:
- educatie sanitara;
- alimentatie corecta;
- rationalizarea consumului de zahar;

- igiena buco-dentara corecta;
- control periodic;
- profilaxia cu fluor;
- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene

s.a. Toate aceste mijloace se adreseaza tuturor membrilor
colectivitatii.
Strategia profilaxiei primare a cariei dentare are in vedere cele patru metode propuse de
OMS:
- fluorizarea generala si locala;

- igiena alimentatiei;
- igiena buco-dentara;
- sigilarea santurilor si gropitelor.
Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:
- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la

tehnicile profesionale caracteristice stomatologiei preventive.
Profilaxia primara a cancerului din sfera B.M.F.:
- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);
- suprimarea iritatiilor cronice: margini ascutite ale dintilor cariati, obturatii debordante,
lucrari protetice traumatizante.
Studii recente arata ca 1/3 din cancerele bucale ar putea fi prevenite prin profilaxie primara
9. Evidențiați elementele de prevenție primară în ortodonție.
Prenatale:
 Tulburari utero-placentare si hormonale materne
 Infectii virale ( rubeola, parotidita epidemica, rujeola, gripa )
 Infectii bacteriene ( sifilis, listerioza
 Infectii parazitare (toxoplazmoza)
 Factori endocrini (diabet zaharat)
 Factori imuni ( izoimunizare, boli autoimune)
 Factori mecanici (boala amniotica
 Factori iatrogenici : aminopterina, talidomida, testosteron, progesteron)
 Factorii chimici: substante poluante
 Factori fizici: razele X
 Aport suficient de vitamine A, grupul B, C, D
Postnatali
La fel Factori genereali precum functia glandelor endocrine ( hipofiza, tiroida, paratiroida ) o
dieta alimentara corecta etc.
Aici mai mult deja o importanta mai mare o au factorii locoregionali:

In primul rind normalitatea functiei oro-faciale
 Tulburari respiratorii ( cavitate nazala incusta, traumatism nazal insotit de deviarea
septului, deformare nazala congenitala, vegetatii adenoide importante, amigdale
voluminoase, cornet inferior hiperdezvoltat
(interpozitie unilaterala – asimatrii)
 Tullburari minime generate de interferente masticatorii - jena dentara sau articulara,
spasme musculare, senzatie de dinti inalti, stare de nervozitate
 Traumatisme la nastere, prescolar, scolar

 Cicatrici dupa dispicaturi labio-maxilo-palatine
 Leziuni inflamatorii supurate in regiunea OMF ce vor lasa secheste
 Tumori maxilo-faciale
 Caria dentaa si complicatiile ei- pierderea precoce a dintilor
 Anomalii dentare-nr, volum, forma
 Modificari al nivelul partilor moi ( macroglosia, anchiloglosia, frenul labial superir,
10. Identificați elementele de prevenție secundară.
 Prevenirea aparitiri malocluziilor prin folosirea aparatelor functionale in caz de

deformar incifiente a scheletului maxilar
 Pierderea precoce a dintilor temporari – profilaxia cariei dentare, sau daca deja s-a
efectuat extractia - mentinator de spatiu, PPMA
 Eliberarea pasajului naro-faringian in caz patologie ORL (cavitate nazala incusta,
traumatism nazal insotit de deviarea septului, deformare nazala congenitala, vegetatii
adenoide importante, amigdale voluminoase, cornet inferior hiperdezvoltat)
(interpozitie unilaterala – asimatrii) – consultatea logopedului
 Anomalii dentare-nr, volum, forma examinarea radiologica a dezvoltarii mugurilor
dentari
11. Identificati elementele de preventie tertiara
Prevenirea tertiara – cuprinde totalitatea masurilor luate pentru restaurarea tesuturilor
distruse prin boala si reabilitarea morfo-functionala a pacientului spre un punct cat mai
apropiat de normal, altfel spus de corectare si compensare a sechelelor produse.
• Testele de screening - servicii preventive care folosesc un test sau o procedură de
examinare pentru a identifica pacienții care necesită o anumită intervenție. Ele pot
include chiar interviuri standardizate.
• Consilierea - servicii preventive prin care pacientul este ajutat să realizeze schimbări în
comportamentul personal, care pot reduce riscul de boală sau vătămare.
• Imunizările - vaccinuri și imunoglobuline (imunizare pasivă) administrate unor
persoane care nu prezintă semnele bolii infecțioase.
• Chimioprofilaxia - ca prevenție primară - se referă la utilizarea de substanțe sau produse
biologice de către persoane asimptomatice, pentru reducerea riscului de a dezvolta o
anumită afecțiune
14. Definiti notiunea de dispensarizare

Definiţie: Metodă medicală activă curativo-profilactică individualizată, prin care se
supraveghează, din iniţiativa medicului, categorii de persoane sănătoase – expuse unor
factori de risc – sau categorii de persoane bolnave suferind de anumite afecţiuni
Scopurile dispensarizării sunt următoarele:
menţinerea sănătăţii şi prevenirea bolii
depistarea precoce a bolilor
redobândirea sănătăţii
evitarea complicaţiilor
reducerea consecinţelor bolii
creşterea numărului de ani potenţiali de viaţă câştigaţi
scăderea numărului de decese premature
15. Enumerati si descrieti etapele de dispensarizare

Etapele dispensarizării:
I. Etapa preliminară
Constă în selectarea categoriilor de dispensarizabili,selectarea dispensarizabililor se poate
face în funcţie de anumite criterii:
1) Natura bolii şi stadiul evolutiv
2) Vârsta: cu prioritate se dispensarizează persoane tinere, în plină activitate, cu un
potenţial mai mare de refacere şi reversibilitate.
3) Profesia: se acordă prioritate categoriilor profesionale care sunt greu de înlocuit
pentru că există un număr redus de specialişti în domeniu şi care necesită o
pregătire.Selectarea lor în dispensarizare nu înseamnă că ceilalţi bolnavi/sănătoşi vor fi
abandonaţi, nesupravegheaţi, pentru existând obligativitate unor controale periodice (cel
puţin odată pe an) şi la solicitare.
4) Posibilitatea de cuprindere în dispensarizare:
pentru medicul de familie – maxim 80-100 persoane
pentru medicul specialist – 100-150 persoane
II. Etapele propriu-zise
Depistare
Confirmarea diagnosticului
Înregistrarea şi luarea în evidenţă
Întocmirea planului de dispensarizare – recuperare
Urmărirea activă
Stabilirea eficienţei dispensarizării
Scoaterea din evidenţă
16.Evidentiati si redati grupele de dispensarizare

a) Persoane sănătoase
supuse unor factori de risc ereditari (ex. diabet)
din mediu (noxe profesionale)
vulnerabile ca vârstă, stare fiziologică ( copii, gravide, vârstnici)
b) Persoane bolnave
convalescenţă după boli acute grave (hepatită acută virală, tuberculoză)
boli cronice
17.Dezvoltarea prenatala a fetei. Cresterea posnatala a scheletului facial.

Creşterea osoasă, în general, şi cea a scheletului facial, în particular, se realizează prin
proliferarea cartilaginoasă la nivelul sincondrozelor sau prin proliferarea la nivelul
suturilor, iar osificarea reprezintă rezultatul minerlizării matricei astfel obţinute.
Creşterea facială este influenţată de creşterea bazei craniului, dar, în acelaşi timp, şi de
factorii funcţionali, scheletul facial fiind de origine desmală Dezvoltarea embrionară a
masivului facial se realizează în timpul neurulaţiei din foiţa ectodermică. Partea cefalică
apare în săptămîna a IV-a, în timpul neurulaţiei. Tubul neural se dezvoltă în partea
craniană, şi la început, reprezintă 3 vezicule: prozencefal, mezencefal şi rombencefal. De
bază în dezvoltarea encefalului sunt elementele mezodermale, ectodermale şi
mezenchimale. Celulele crestelor neurale migrează şi se diferenţiază, dînd naştere
elementelor faciale.
După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun nazo-bucal are
formă de pentagon: • mugurul frontal; • doi muguri nazali intern; • doi muguri nazali
externi; • doi muguri maxilari superiori; • doi muguri mandibulari
Cresterea maxilarului si a mandibulei sunt dirijate de intecuspidarea dintilor in segmentul
posterior.Acest lucru incepe sa se realizeze prin contactul primilor molari temporari,
incepind cu virsta de 16 ani. Cuspizii actioneaza ca si conuri de ghidare,aducind dintii in
ocluzia corecta.
18. Dezvoltarea relatiilor intermaxilare in viata intrauterina

In prima etapa, embrionul prezinta o retrognatie mandibulara, ce se explica prin
dezvoltarea mai accentuata a maxilarului superior. In luna a 3-a de viata intrauterina se
defineste bolta palatina ceea ce determina separarea cavitatii bucale de cea nazala. In
aceasta perioada mandibula realiazeaza o dezvoltare mai accentuata decit maxilarul
superior, in asa maniera incit il depaseste in sens antero-posterior, rezultind prognatia
mandibulara sau stadiul progen.
Dupa un timp, in ultimele luni de viata intrauterina se accelereaza dezvoltarea
maxilarului superior, si acesta depaseste din nou mandibula, rezultind a2-a etapa a
retrognatiei mandibulare sau al 2lea stadiu de prognat.
La virsta de 14 saptamini de viata intrauterina,osul se dezvolta in toate directiile in
functie de prezenta centtrilor de osificare.
19.Factorul de baza in cresterea si formarea scheletului facial
1. Factori genetici-ereditari. Factorii genetici sunt responsabili de diferenţierile
constituţionale individuale imprimate în procesul de concepţie
2. Factori endocrini După naştere rolul glandelor endocrine este mai demonstrativă.
Hormonul somatotrop acţionează asupra cartilajelor de creştere prin intermediul
somatomedinei. El are un rol fundamental asupra condrogenezei. Alături de hipofiza,
tiroida şi epiflza acţionează în toate perioadele copilăriei. Hormonii tiroidieni predomină
asupra osteogenezei şi asupra condrocitului.
3. Factorii interni ai patologiei diferite afecţiuni cronice digestive, expresie a unor:
insuficienţe, tulburări de digestie sau de absorbţie (mucoviscidoza, steatoreea, sindrom de
malabsorbţie, diaree prin intoleranţă) sunt cauze de frânare ale creşterii si dezvoltării
4. Factorii exogeni. rolul factorului alimentar este esenţial - atât calitativ cât şi
cantitativ (lipide şi glucide în principal au rol 7 energetic; proteinele sunt predominant
substanţe plastice). lipsa din raţia alimentară a unor factori esenţiali nesintetizaţi
(aminoacizi esenţiali, acidul linoleic, vitamine) au consecinţe grave asupra creşterii.
4.a. Factorii de mediu. deţin de asemenea un rol important, fiind recunoscută influenţa
exercitată în timp asupra creşterii şi pubertăţii: geografici, dar mai ales de climă caldă şi
temperată
factorii naturali (aerul, soarele, lumina, apa) , activitatea fizică şi gimnastica, sportul
influenţează favorabil asupra dezvoltării armonioase a copilului. microclimatul familial,
îngrijirile igienice mediul social, regimul instructiv-educativ au acelaşi rol pozitiv. cei
emotivi şi psihologici au influenţă favorabilă
20.Dezvolarea musculaturii fetei. Mugurii faciali si termenii de dezvoltare.
După dispariţia membranei buco-faringiene, conturul orificiului comun nazo-bucal are
formă de pentagon: • mugurul frontal; • doi muguri nazali intern; • doi muguri nazali
externi; • doi muguri maxilari superiori; • doi muguri mandibulari
. -Dezvoltarea musculaturii faciale • Muşchii masticatori se dezvoltă din musculatura
primului arc brahial. • Musculatura limbii se dezvoltă din volumul (miotomul) muscular
occipital, începînd cu săptămîna a IV-a. • Corpul limbii se formează pornind de la primul
arc brahial. • Muşchii faciali subcutani apar în săptămîna a IV-a, în porţiunea ventrală şi
laterala ale osului hioid. Treptat, în a V-a săptămînă, se desprind şi se extind, odată cu
ridicarea capului
21. Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-lacteal.

Dentiția mixtă are un triplu rol:
Să asigure funcția masticatorie la copil
Sa contriuie la dimensiunea verticala de ocluzie a etajului inferior
Sa pastreze spatiul dintilor permanenti și să ghideze erupția lor
Ocluzia dinților temporari apare l un an după naștere, odată cu realizarea contactului
dintre incisivii inferiori ș cei superiori. Ocluzia se stabilizează la 1,6 ani, cînd apar primii
molari temporari și se produce prima înălțare a ocluziei.
Dinții teporari post sunt în ocluzie, cuspindul mandibular articulează chiar înainte
cuspidului maxilar corespondent, iar cuspizii mezio linguali ai molarilor maxilari
stabilesc ocluzia în fosa centrală a molarilor mandibulari, în timp ce incisivii au o poziție
verticală. Molarul II temporar este de obicei în sens mezio sagital mai mare decît cel
maxilar, dînd naștere la planul post-lacteal, un element de o importanța clinica deosebită.
Planul postlacteal: in norma poate fi o linie dreapta acest raportul preluat de mol 1
permanenti stabileste o ocluzie neutra. Cel in treapta mezializata poate determina o
ocluzie mezializata in dentitia permanenta daca apare o macrognatie sau la pierderea
precoce a mol II temporar cu migrarea mol I perm. In aceeasi situatie se poate ajunge si
la o ocluzie neutra daca mandibula are o crestere suplimentara timp de 4-6 ani in
comparatie cu maxilarului superior. Cel in treapta distalizata, considerat anormal,
conduce la o ocluzie distalizata la dentitia permanenta.
22. Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

În perioada dentitie mixte, rapoartele interdentare se modifică paralel cu procesele de
involuție ale dintilor temporari și de dezvoltare ale proceselo alveolare, ce urmeaza să
cuprindă dinții permanenți în erupție.
Ocluzia in dentitia mixta: intre 5-7 ani erupe molarul 1 perm inferior, dupa 6-12 luni cel
superior stabilind raportul de ocluzie normal-cheia de ocluzie Angle. Cuspid MV a
superiorului in foseta MV inf. Mol 1 permanent inferior migreaza corporal mezial,
vertical si V pin la realizarea contactului cu dintii antagonisti. Initial la eruperea
molarului 1 superior se stabileste un angrenaj cuspid cuspid. Intre 5-8 ani are loc eruptia
incisivilor, stabilind limitele M si D a spatiului disponibil pentru eruptia caninului si
premol. Incisivii centrali inf initial ocupa o poz linguala la presiunea exercitata de limba
se aliniaza in poz corecta. In sens vertical vor veni in contact cap la cap cu marg incizale
a incisivilor centrali temporari sup. Intre 9-11 erupe grupul canininilor si premolarilor. La
mandibula erupe mai intii caninul, apoi premol si mol 2, la maxilla premol 1 erupe
inaintea caninului in locul mol 1 temp.
23. Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

*Ocluzia in dentitia permanenta: mol 2 perm erup intre 10-12 ani la fete, si 12-16 ani la
baieti. Cei inf erup primii si prin realizarea contactului ocluzal cu dintii antagonisti
produce a 3 inaltare de ocluzie, condilii mand adaptinduse complet la cele doua versante.
In eruptia verticala, mol 2 efectueaza migrare meziala cu una transversala si erup cu o
inclinare palatinala. In migrarea meziala axul lor se redreseaza si supraf ocluzala devine
paralela cu planul conventional de ocluzie. Migrarea incompleta sau anormala determina
stabilirea unor malocluzii. Formarea completa se incheie cu eruptia celor mol 3 perm.
Eruptia mol 3 inf stimuleaza alungirea si largirea arcadei inf prin resorbtia marg ant a ram
ascendent a mand si apozitia pe marg post si pe fata ext a regiunii angulare, mand
deplasinduse in jos si inainte favorizind inaltarea ocluziei cu reducerea supraocluziei
frontale. Inclinarea meziala determina mezializarea tuturor dintilor ant. Eruptia mol 3 sup
poate determina o vestibularizare a incisivilor lat sup si tendinta de mezializare a dintilor
in absenta dezv proc alv in plan sagital la nivelul suturii palato maxilare.
24. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale. Etapele de înălțare fiziologică a

ocluziei dentare.Cauzele ce induc apariția asimetriei faciale.
Malocluziile in plan transversal fac parte:
Anomaliile de cl II-a Angle :
Malocluziile de cl II/1-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu
protruzie si spatiere dentara;
Malocluzie de cl II/2-a (endognatie sau sindromul de compresiune maxilara cu
inghesuire dentara.
Laterodeviatia si laterognatia mandibulara.
Definiție:
Anomaliile de clasa a II-a Angle inglobeaza tulburari de crestere, dezvoltarea si
functionalitate a maxilarelor, alveolelor, dintilor si de dinamica mandibulara,caracterizate
prin reducerea, marirea sau deviatia paramentrilor de referinta ( diametre, linii ale
frenului si interincisive), fata de planul mediosagital.Caracteristic acestor anomalii este
perturbarea predominanta in sens transversal, compensata de procesul dento-alveolar si
reflecta in relatiile:anteroposterioara, intermaxilara si ocluzala.
Malocluziile de cl II/1-a Angle.
Este un sindrom caracterizat prin reducerea diamentrelor maxilarelor, alveolelor si
dintilor fata de planul medio-sagital.Compensator, apare protruzia procesului dento-
alveolar, reflectata in ocluzie prin decalaj sagital(inocluzie sagitala, ocluzia distalizata), si
o posibila ocluzie adinca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie a mandibulei.
Manifestarile clinice.
Starea generala.Copii cu sindrom de compresiune maxilara, in special cei cu deficiente
ale functiei respiratorii, sunt predispusi laimbolnaviri bronho-pulmonare, la repetate
pusee de faringo-amigdalita, anemie, reactie generala rebela la tratament.Nivelul
oxigenului in singe este in norma, cu pretul unor reactii reflexe compensatorii
cardiovasculare.Performantele scolare, considera unii specialisti, sunt diminuate.De
regula subiectul este un adenoidian.
Aspectul facial
Se oserva un facies adenoidian, caracteristic retrognatic, cu profil convex.Tegumentele
sunt palide,pometii stersi, fanta labiala intredeschisa, lasa sa se vada incisivii superiori.In
actul vorbirii si al surisului se expune mucoasa gingivala.Incisivii superiori au smaltul
uscat ,care si-a pierdut transluciditatea.Ei sunt proeminenti, spatiati, sprijinindu-se pe
buza inferioara.Buza superioara este subtire si palida, tractionata la comisuri, ridicata de
catre pragul narinar, de care poate fi suspendata. Muschiul mentalis se prezinta ca o zona
hiperactiva la inspectie, prin contractia sa dand impresia de barbie dubla
Caracteristicile arcadei dento-alveolare si ale ocluziei
In sindromul de compresiune maxilara se produc modificari ale bazei alveolare fata de
baza coronara a arcadei; baza apicala este mica,apexurile se inscriu pe un spatiu redus,
formind o zona cu delimitare neta, creind impresia de “strangulare” a arcadei;baza
coronara este larga prin inclinarea compensatorie a dintilor.
Arcada dento-alveolara isi modifica forma in functie de nivelul compresiunii, avind
aspect de:
Omega (compresiune la nivel premolar);
V (compresiune la nivel incisiv-canin);
U (compresiune la nivel molar;
Trapezoidala (turtire a arcului frontal)
Caracteristicile functionale
Examenul functiei masticatorii- pun in evidenta dificultatile in actul de masticatie,
in limitarea efectuarii actului de incizie a alimentelor, recurgindu-se la un act de
rupere,”taiere in foarfece”sau plasarea alimentelor in zona laterala.
Explorarea functiei respiratorii-atesta hipotonie uni- sau bilaterala amuschilor
narinari, prezenta unorobstacole in testele de inspir si expir.
Explorarea grupelor musculare-pune in evidenta hipotonia muschiului orbicular al
buzei superioare, hipertonia muschilor maseteri,buzei inferioare,muschiului mentalis.
Explorarea functiei de deglutitie-pune in evidenta un comportament lingual de tip
protruziv.In acest caz sindromul protruzic lingual se retine ca o problema majora de
tratament.Se precizeaza daca limba este in pozitie de deglutitie atipica si cu cine se
realizeaza contactul in deglutitie ( buza inferioara, buza superioara,mucoasa palatina
etc.);
Pozitia de postura a madibulei:poate fi de tip anterior- o pozitie falsa,si este
adoptata de subiect pentru a masca dezechilibrul fizionomic pe care il dau retrognatia
madibulara.La astfel de relatie de postura mandibulara apare si deglutitia de tip protruziv
anterior.
Malocluziile de cl II/2-a Angle:

Anomaliile de cl II/2 Angle se caracterizeaza prin ingustarea si scurtarea arcadelor
alveolare,incongruenta dento-alveolara cu palato-pozitia incisivilor centrali superiori sau
a tuturor celor 4 incisivi si relatii molare de clasa a II-a.Frecvent, incisivii laterali
superiori sunt in malpozitii vestibulare.
Manifestarile clinice.
Examenul exo-oral. Fata este de tip “ fata redusa”,uneori patrata, cu trasaturi accentuate
ale nasului si ale mentonului.Se mai observa reducerea dimensionala a etajului inferior al
fetei, cu accentuarea santului mentonier; un profil frecvent concav, cu buzele in contact
sau in inocluzie; vizibilitatea dintilor malpozitionati.Unghiul goniac pare redus.
Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor 2 incisivi centrali

,vestibulo-versia incisivilor laterali superiori, rotatii si ectopii dentare, marginea incizala
a centralilor superiori depaseste planul de ocluzie.La madibula ,pozitia incisivilor este
normala cu o usoara inghesuire dentara.
Arcadele dentare:In functie de localizarea compresiunii acdadelor dentare pot fi:

V( compresiune la niv de canin)
Omega( la nivel de premolari)
U (la niv de molari)
M (turtirea arcului frontal si malpozitia grupului frontal cu ectopie de canin)
Examene complementare
Examenul modelelor- evidentiata modificarile descrise in examenul clinic endo-
oral.Aprecierea dimensiunilor arcadelor alveolare(latimea si lungimea) se face in functie
de indicii lui Pont,iar valorile obtinute sunt negative;
Examenul teleradiografic-pune in evidenta tipul facial (“fata redusa”),micsorarea
etajului inferior al fetei; Examenul functional:
-limba de dimensiuni normale, intr-o pozitie inalta si posterioara, cu dispunere laterala pe
fetele masticatorii;
-hipertonia buzei superioare;
-in pozitia de postura a mandibulei ,spatiul liber este frecvent crescut la 6-8 mm;
-abraziunea progresiva a incisivilor inferiori.
Asimetriile faciale.
Asimentriile faciale sunt rezultatul unei dezvoltari neproportionale a aparatului dento-
maxilar in cele trei directii ale spatiului
Clasificare:
Ocluzia incrucisata;
Laterodeviere mandibulara;
Laterognatie mandibulara
Fratu clasifica:
1. Asimetrii asociate;
2. Asimentrii functionale;
3. Asimentrii morfologice.
25. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de înălțare fiziologică a

ocluziei dentare.
Malocluzia verticală este un sindrom caracterizat de existența unor tulburări în plan
vertical, reprezentate de lipsa contactelor dintre cele două arcade dentare antagoniste,
conturate și extinse în mod variat.
CLASIFICARE:
1.Ocluzia deschisă dismetabolică: determinată de rahitizm, interesează bazele oaselor.
2. Ocluzia deschisă dento-alveolară: produsă de interpoziții.
- tulburări metabolice - rahitismul interesează în principal sutura nazo-fronto-maxilară.
Oasele maxilare rămân plastice și sunt deformate sub acțiunea presiunilor contracțiilor
musculare și a interpozițiilor. Mandibula nu mai rezistă forțelor antagoniste dezvoltate pe
de o parte de mușchii coborâtori care trag mentonul în jos și posterior și pe de altă parte
de mușchii pterigoidian intern și maseter care trag mandibula în sus, la nivelul unghiului
mandibular. Se produce o deschidere a unghiului și o curbare a ramului orizontal.
- Interpozițiile - (degete, buze, obiecte)
Acestea acționează prin presiune directă, cu deformarea sectorului respectiv de arcadă, cu
inhibarea erupției dentare.
Când se asociază și succiunea, apare și inocluzia sagitală
- Interpozițiile dinspre interior - limba.
Au loc în timpul exercitării funcțiilor principale (deglutiție, fonație) sau în repaus. Se pot
instala devreme, prin permanentizarea deglutiției infantile,
sau mai târziu, în timpul permutării dentare, prin pierderea precoce a dinților
temporari în grup.
- Alți factori:
- formațiuni limfo-epiteliale ale orofaringelui care obligă copilul să stea cu gura
deschisă și favorizează interpozițiile linguale
- molarul de minte inferior printr-o erupție exagerată, ar putea produce o ocluzie
deschisătardivă
- accidentală, în timpul unui tratament ortodontic
Semne extraorale (faciale)

1. fanta labială larg deschisă, dar incisivii superiori nu sunt vizibili
2. buza superioară apare ca fiind scurtată
3. etajul inferior mărit
4. șanțurile nazo-genian și labio-mentonier sunt șterse
5.. nasul are aspect “în șa”
6. profilul este accentuat convex prin prokeilie superioară și poziționarea posterioară
a mandibulei
7. ramul orizontal mandibular prezintă o oblicitate accentuată, cu prezența ancoșei
mandibulare
8. ramul ascendent scurtat
9. unghiul mandibular mărit
10 hipotonia orbicularilor buzelor
Semne orale:
1.Modificări dentare:
- displazii de smalț
- incisivi în formă de șurubelniță (Hutchinson)
- molarii de 6 ani în formă de turn (Moser)
- coroane scurte, uneori și rădăcinile scurte
2.Modificări la nivelul arcadelor
- procesele alveolare sunt mari, în special în zona laterală
- arcada superioară este îngustată iar cea inferioară în formă de trapez
- denivelări ale planului de ocluzie: infraspoziție anterioară
3.Bolta palatină este îngustă și adâncă.
4.Modificări de ocluzie:
- inocluzie verticală frontală sau laterală
- proalveolodenție superioară și retrodenție inferioară
- ocluzie distalizată
- ocluzie cap la cap laterală
Tulburări funcționale:
1. tulburări fizionomice: fanta labială deschisă, disproporția etajelor feței
2. respirație orală
3. tulburări masticatorii:
lipsește incizia alimentelor
4. deglutiție infantilă
5. tulburări fonatorii
Eruptia dentara este un fenomen fiziologic,caracterizat prin migrarea dintilor din zona
osoasa maxilara spre suprafata ocluzala.
In cursul eruptiei dentare se recunosc 3 etape:preeruptiva,prefunctionala si functionala.
Etapa preeruptiva:
Corespunde perioadei de dezvoltare a germenului dentar cand se observa o migrare
transversala a lui.
Etapa prefunctionala:
Incepe in momentul formarii radacinii dentare si se incheie odata cu articularea dintelui
respectiv cu dintii antagonisti si vecini.
Se remarca migrarea axiala,meziala si transversala a fiecarui dinte.
Etapa functionala:
Incepe in momentul contactului dentar in ocluzie.
Ordinea si cronologia dintilor termporari:
->Prezinta o serie de caracteristici:
-dintii inferiori erup inaintea celor superiori cu exceptia incisivilor laterali superiori,care
apar inaintea celor inferiori.
-se desfasoara seriat pe grupe de dinti,incepand in jurul varstei de 6-8 luni si
terminanduse in jurul varstei de 30 de luni.
-intervalul de eruptie intre grupele de dinti este de 6 luni.
Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin:

-erputia dintilor inferiori inaintea celor superiori
-erup pe grupe de dinti
-intervalul de timp dintre eruptia grupelor dentare este in medie de un an
-eruptia incepe la 6 ani si se incheie intre 18-25 de ani(uneori caninul poate aparea
inaintea PM1 la arcada inferioara sau dupa PM2 la arcadal superioara)
-odata cu aparitia molarilor de 6 ani se schimba si forma arcadei dentare.Formele
considerate normale sunt de parabola la arcada superioara si semielipsa la arcada
inferioara.
-formele patologice: -arcada in "V"-este ingustata in zona frontala si poate fi accentuata
de o mezio rotatie a incisivilor centrali-->Factorul de comprensiune in acest caz
actioneaza mai ales in zona caninilor
-arcada in Omega prezinta arcul incisivo-canin inscris relativ intr-un
semicerc-->factorul de compresiune care a determinat ingustarea a actionat in zona
premolara
-arcada in "U" are zona anterioara in arc de cerc,iar zonele laterale
sunt paralele-->factorul de compresie a actionat in zona molara
-arcada in forma de "M" este data de incisivii centrali,uneori si cei
laterali in palato pozitie,iar caninii si incisivii laterali in vestibulo pozitie.Acest tip de
arcada este o arcada scurtata.
-arcada in forma de trapez se caracterizeaza prin aplatizarea arcadei
la nivel frontal asociata cu zone laterale drepte.Este o arcada scurtata si este des intalnita
la arcada inf.
-arcada in forma de pentagon prezinta o angulatie in regiunea
incisivilor si doua angulatii in zona caninilor.Uneori zonele laterale sunt divergente catre
distal.
-arcade patologice mixte(hemiarcada M cu W sau o forma de U cu
forma de V)
26. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.
Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi func- ţionale. au

loc modificări faciale pronunţate, disproporţii relevante, de asemenea tulburări
dimensionale ale maxilarelor. aceasta demonstrează necesitatea însem- nantă, socială a
profilaxiei precoce a acestor tulburări şi acordarea asistenţei ortodontice medicale,
precum şi altor asistenţe complexe medicale.
actulamente anomaliile dento-maxilare sunt în ascensiune.
Studiul epidemiologic al anomaliilor dento-maxilare efectuat de mai mulţi autori din
diferite ţări demonstrează că acestă patologie este frecventă şi se întîlneşte la diferite
perioade şi vîrstă. Conform datelor Tiominen M.l., Tiominen R.J.(1994, cit. Ф.Я.
Хорошилкина [3] ) aceste anomalii se întîlnesc la 47% copii şi adoles- cenţi finlandezi;
în Danemarca [4] — la 45%, (burgersdijc K.V. et. altera;1991); în Norvegia -37%
(espeland l.V., Steenvic a., 1991); în SUa [3] -35%; în Rusia [5]- 49%; în Ucraina-75% la
copii de 3 ani (Udoviţcaia e.V. şi colab., 1983); în Romîn- ia — 41,9% (Şapira), 50-60%
(Cocîrlă şi colab.), 75% (firu şi Rusu) cit. Dorobăţ V., Stanciu D., 2003 [1].
27. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.
ERUPȚIA DENTARĂ
In evoluţia dinţilor, privită sub aspectul raporturilor sale cumaxilarele, se disting doua
perioade. Prima perioadă cuprindedouă faze: 1) deplasarea in profunzime a maxilarului (a
țesutuluiconjunctiv) şi a elementelor epiteliale, până la formarea globuluiepitelial, care
este mugurele dentar, 2) procesul de înfundare continuă, dar nu al intregii formațiuni
epiteliale; polul său superior,legat la pedicul, rămâne fix în raport cu maxilarul, iar
marginile cupei cresc in profunzime, pana la constituirea coroanei şi inceputul formării
radacinii.
Dupa Schour si Massler, ciclul eruptiei si uzurii dintilor include patru stadii:
I. eruptia intraosoasă;
Il perforarea mucoasei;
III. ocluzia completă şi începutul uzurii;
IV. eruptia continuă şi uzura progresiva.
ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

Anomaliile dento-maxilare sunt tulburări ale aparatului dentomaxilar, asociate cu
tulburari funcţionale neuro-musculare, ocluzale şi psiho-sociale. Deşi anomaliile dento-
maxilare (malocluziile) sunt considerate o problemă de dezvoltare, putem afirma căatát
ereditatea, cât şi factorii de mediu au implicatii importante in acest proces. Cercetarea
cauzei unei anomalii are o importantădeosebită in diagnosticarea ei, deoarece cunoaştera
patogeniei permite aplicarea unui tratament potrivit cazului clinic.
28. Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE
A) ereditate, este posibil ca un copil sa mosteneasca dinti lati pe un maxilar ingust sau dinti
mici pe un maxilar mare. Amestecul de rase si populatii determina o crestere
importanta a incidntei anomaliilor dento-maxilare, prin multitudinea de combinatii
genetice care se supun permanent legii adaptabilitatii din care poate rezulta un produs
armonic sau disarmonic.
Caracterele anormale recunosc un determinism ereditar mai ales: ocluzia adinca, inocluzia
sagitala, asimetriile faciale, macro-micrognatiile, ocluzia deschisa, prognatia mandibulara,
deastema, insertiile de fren.
Tot sub influenta genetic sunt, rata de crestere, virsta de eruptive dentara si tipul de
activitate neuromusculara.
B) malformatiile si maladiile congenitale:
- trisomia 21 sindromul down ( face smongloid, fata rotunda, plata; microstomie;
macroglosie cu aspect de limba geografica; micognatie, dezvoltare mandibulara
insuficienta cu un aspect de hipogenezie a fetei in etajele inferior si mijlociu; bolta
ogivala.)
La nivelul dintilor se manifesta sub anomalii dentare de numar, volum, forma (ocluzie
inversa, boala paradontala, perturbari in eruptive dentara)
- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului superior, prognatia

mandibulara, anomalii dentare multiple se inregistreaza intirzieri mari in dezvoltatea
mugurilor dentari si in eruptia dentara); Semne orale( malocluzii, dinti supranumerari
sau anodontii, dinti neonatali, carii multiple, dispicatura palatina sau labiala).
- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea diametrilor vertical si transversal a

crniului, hipoplazia maxilarului superior, endo-infra-retrognatie maxilara cu ocluzie
clasa a 3.)
- Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza, palat despicat, aspectul

cavitatii orale la examenul clinic este de gura de delfin, profilul facial este de pasare.
C) Factorii de mediu intern si extern care pot determina perturbari in dezvoltarea
normal a fatului sunt : tulburari hormonale materne, tulburari ale mediului
intrauterine(factori chimici sau infectii virale si bacteriene).
D) Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de forma,

marime, structura si pozitie, maxilar superior este mai putin dezvoltat realizind
dintii Hutchinson, leziunile dentare consta deobicei in hipoplazii de smalt) Dupa
nastere bolile infectioase pot influenta dezvoltarea aparatului dento-maxilar, ele se
manifesta cu precadere la nivelul ATM, provocind anchiloza, mai pot aparea artrite
suppurate sau traumatisme, osteomielite, mastoidite sau infectii ale urechii medii.
E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere care duc la

aparitia gigantismului in perioada de crestere si a acromegaliei la adult;
hipersecretia hormonului de crestere hipofizar- gigantismul, hiposecretia-nanismul)
F) Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu dezechilibrul metabolic

al Ca care dtermina rahitismul)
29.Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

FACTORII LOCO-REGIONALI
Cresterea craniofaciala, dezvoltarea maxilarelor sunt influențate de starea functiilor oro-
faciale (respiratia, masticația, deglutiția şi fonatia). Funcţiile aparatului dento-maxilar pot
produce anomalii secudare, de adaptare, care ameliorează sau agraveaza anomalia
primara
DEGLUTITIA ATIPICĂ
Trecerea de la modul de deglutitie infantila la deglutitia adultă se realizează pe la vârsta
de 18 luni, prin coborârea limbii, prezenta incisivilor şi alungirea buzelor. Modificarea
mecanismului poate avea loc şi la vârsta de 3 ani, dupa eruptia molarilor 2 temporari.
Totuşi, între 6 şi 9 ani, 30% dintre copii prezintă deglutitie atipică, adică maturizarea
deglutiţiei nu s-a produs, limba continuă sa se interpuna intre arcade, contractia
musculaturii periorale se menţine. Dupa Rix, dezordinea psihomotorie este rezultatul unei
tulburari psihologice. Această ipoteză pare să fie confirmată si de Depouto, care susţine
că putem vedea reapariţia in perioade scurte intelectuale tranzitorii".deglutitiei infantile in
timpul tulburarilor psihice si regresiunilor.Dacă ritmul de crestere si cantitatea masei
osoase depind de activitatea sistemului endocrin, direcţia de creştere şi deci morfologia
osoasă sunt fixate prin echilibrul muşchilor, care sunt repartizati in grupe
antagoniste.După Rix si Balard, există trei tipuri de deglutitie atipică:
1. Deglutitia se efectuează cu arcadele strânse, cu o pozitie lingual spre inainte. Aceasta
antrenează o infraocluzie incisiva, dacă buza superioara este fonică, sau o vestibuloversie
a incisivilor, însoțind beanța anterioară, dacă buza superioara este hipotonică.
2. Deglutiţia se efectueaza cu arcadele strânse, cu o poziționare a limbii spre inainte.
Aceasta nu antreneaza o beant verticala,larilor este mai slab.dar vestibuloversia este cu
atât mai importantă, cu cât tonusul orbicularilor este mai slab.
3. Limba ocupa o pozitie inaltă şi distala. Există o insuficienta presiunilor linguale ce
antreneaza o retroalveolie incisiva mai severa atunci când ea este insotita de o contractie
intempestiva a buzei inferioare, a patratului şi a motului mentonului (clasa II/2 Angle)
RESPIRAȚIA ORALA
Respiratia este o funcţie biologică comuna aparatului respirator si aparatului dento-
maxilar, care asigură schimburile gazoase. in mod obişnuit, in stare de repaus sau la
eforturi mici, respiraţia normală este cea nazala. In anumite condiţii, datorită necesitatilor
crescute sau dificultăților de trecere a aerului in totalitate prin cavitățile nazale, se face
apel la respiraţia orala. Aceasta insa nu o poate înlocui in totalitate pe cea nazala.
Etiologia respiraţiei orale
Obstructia nazală determinată de: deviatiile de sept, polipii nazali in urma rinitelor
repetate), corpii străini inelavați în fosele nazale.
Obstrucţiile nazo-faringiene (vegetaţii adenoide).
Obstructiile linguo-faringiene (amigdale hipertrofiate, glosoptoza, retrognatie
mandibulari).
Infectiile nazo-faringiene cronice focar permanent de extindere spre laringe, plamani
Iritatiile cronice infectioase supraglotice, ce produc hiperexcitabilitatea centrului
cardiorespirator prin stimuli receptionati de pneumogastrie, determinand constricția
nazofaringiană prin vasodilatatie orală si reducerea ritmului şi amplitudinii respiratorii
cavitate nazală îngustă;
Cauzele posibile ale respirației orale:
traumatism nazal insotit de o deviatie a septului nazal şi de
sinuzită cronică;
o obturatie partiala a cavității nazale, eventual intreţinută de o
deformare nazala congenitala:
vegetaţii adenoide importante;
amigdale voluminoase sau kissing tonsils";
cornet inferior inflamat sau hiperdezvoltat, ca urmare a fenomenelor alergice.
Manifestările clinice,
Oxigenarea redusa a Jesuturilor nervoase determină apatie, lipsa de interes pentru
cele studiate, lipsă de rezistență la efort ,intârziere în dezvoltarea psihică.
Toracele prezintă deficit de crestere transversala (torace carinat), rebord costal
eversat, prezenta santului Harrison, matnicostale, scapulae alatae, genu valgus, genu
varus.
Tulburarile in dezvoltarea aparatului dento-maxilar si a felei:
actiunea directă a aerului inspirat prin cavitatea orala asupra bolţii palatine, care suferă o
deplasare in sus,
reducerea presiunii din sinusul maxilar, care se ingusteaza:
lipsa de eficientă a buzei superioare, cu deplasarea incisivilor in prodentie;
compresiunea laterala a buccinatorilor,
lipsa de presiune a limbii pe peretii laterali ai arcadei alveolare;
modificările din comportamentul hioidian, cu retropoziţia mandibulei şi a limbii;
dezechilibrul dintre presiunea negativa in timpul inspirului nazal si presiunea expirului
nazal (Wustrow);
unele modificări în jocul antagonist al suprafetelor masticatorii ale molarilor (Frank):
lipsa stimulilor naturali de crestere la nivelul ansamblului nazal şi al zonelor limitrofe
(Frankel);
prezenta vegetaţiilor limfoepiteliale, care determina o de plasare inainte a mandibulei.
a) Caria dintilor temporari- influentiaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin

efectul cariei in sine( caria pe fata ocluzala din zona de sprijin poate duce la o
prabusire a ocluziei din cauza de distructiei coronare, din acest motiv dintii
permanenti nu vor mai avea spatiu suficint pentru eruptie intre cele doua arcade si
astfel va lua nastere o ocluzie adinca), efectul pierderii precoce a unor dinti prin
carie complicata(tulburari ale partilor moi-insertia frenului pe creasta poate
determina aparitia diastemei).
b) Anomaliile dentare izolate:

- hiperedontia(moficarea numarului dentar se explica prin tulburari in
odontogeneza cu precadere in faza de proliferare; celmai frecvent dinte
supranumerar este meziodensul situate pe linia mediana a maxilarului superior,
apare practice doar la max superior, se intilneste meziodensul unic mai rar cel
dublu, triplu, sau cvadruplu, el poate provoca incluzia incisivelor centrali sau
malpozitii ale acestora);
- anodontie ( cel mai afectati dinti sunt molarii de minte, incisivii laterali, premolarii
2); - anomalii dentare de forma( survin cind perturbarile procesului de
odontogeneza au loc in faza de morfodiferentiere, din care fac parte: fuziune
dentara- unirea a doi sau mai multi dinti in momentul dezvoltarii mugurilor;
concrescenta- unirea cementara a doi dinti gata formati.)
30.Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală. Numiți

anomaliile dento-maxilare transmise ereditar și impactul lor.
Cauze genetice — o influenta puternica a ereditatii si a caracteristicilor faciale este usor
de recunoscut prin transmiterea tendintelor familiale.
Doua posibilitati apar ca raspuns 1а саигеlе genetice, prima se refera 1а o disproportie
intre dimensiunea dintilor si a maxilarelor care va produce inghesuire sau spatiere, iar cea
de-a doua se refera 1а o disproportie intre dimensiunea si forma maxilarelor, се1 superior
comparativ cu се1 inferior, сееа се va cauza o relatie ocluzala ( muscatura) improprie.
Populatia primitiva in randul careia malocluziile erau mai putin frecvente decat in
populatia moderna se caracteriza prin izolare genetica si uniformitate. Daca intr-un grup,
fiecare prezinta aceeasi informatie genetica pentru dimensiunea dintilor si a maxilarelor,
atunci nu vor exista posibiltati ca un copil sa prezinte caracteristici de disproportii.
În absenta mancarii procesate apare o dezvoltare normala a procesului de masticatie, care
va favoriza o armonie faciala, osoasa si dentara.În populatia moderna, extinderea
civilizatiei prin colectarea de grupuri mari de oameni cu informatii genetice diferite, in
centre urbane, unde
posibilitatile de mentinere a uniformitatii genetice sunt dificile apar prevalente crescute
de malocuzii si o larga varietate de рrоЫете ortodontice.
Una dintre сеlе mai frecvente anomalii de cauza genetica este prognatismul mandibular.
S-a demonstrat ca prognatismul mandibular sever ( о mandibula excesiv dezvoltata)
apare 1а 1/3 din copii care au unul dintre parinti cu aceasta anomalie sau 1а 1/6 au un
frate sau o sora cu aceasta anomalie
31. Profilaxia primara in perioada prenatala a anomaliilor dento maxilare. Masuri si

realizare.
Se adreseaza se adreseaza femeii gravide pentru a crea conditii optime de dezvoltare a
fatului. Se recomanda:
-alimentatie complexa, rationala unde sa predomine alimente lacto-vegetariene bagate in
vitamine
-un echilibru neuro-endocrin cu inlaturarea tuturor cauzelor care ar putea afecta
dezvoltarea fatului
-o nastere normal cu evitarea traumatismului facial det. De aplicarea forcepsului
S-au infiintat centre medicale care ofera sfat genetic si care ofera consultatii inainte si
dupa casatorie, pot da sfaturi mamei in perioada de graviditate in legatura cu o serie de
factori incriminati in aparitia aberatiilor cromisomiale.
32. Profilaxia postnatala a anomaliilor DM. Descriere generala

Se adreseaza sugarului, prescolarului si copilului scolar, se face diferentiat in functie de
varsta si de factori care pot actiona asupra Ap dentomaxilar. Se urmareste realizarea unei
stari de normalitatein care sa existe o concordanta deplina morfo-functionala intre
elementele component ale ap dentomaxilar, acestea fiind rezultatul unui process de
modelare continua in legatura directa cu dezvoltarea generala somatica. Se are in vedere
combaterea factorilor generali, locali sau functionali care prin prezenta lor pot crea
conditii favorabile pentru manifestarea clinica a anomaliei.
Se tine cont de: alimentatia naturala a sugarului, desfasurarea functiilor (antrenamentul
muscular, reeducare functionala, combaterea obiceiurilor vicioase); asigurarea integritatii
arcadelor alveolo-dentare.
33. Principiile terapiei functionalein trat. Anomaliilor DM produse prin practicare

obiceiurilor vicioase.
Pot aparea imediat dupa nastere si se extend in perioada copilariei, det un dezechilibru
muscular, cu tulburari in cresterea directional a oaselorin sensul tractiunilor si presiunilor
exercitate.
Combaterea obiceiurilor de sugere a degetelor, a buzei sup/inf urmareste deconditionarea
reflexului vicios prin diverse procedee in functie de varsta copilului: deconditionarea
fiziologica (la sugar folosirea tetinei 10 min dupa alimentarea la san); Deconditionarea
psihica (metoda convingerii); Deconditionarea chimica (gust rau sau miros neplacut)
Pentru deconditionarea obiceiului de sugere a buzei inf, Kraus recomanda scutul
vestibular partial (umple vestibului in zona mandibulei si ajunge pana la marg incizala a
incisivilor inferiori)
Pentru combaterea obiceiului de interpozitie sau de muscare a obrajilor, Held recomanda
folosirea unei placi jugaleinterne asezata intre obraz si arcada dentara.
Combaterea interpozitiei limbii in stare de repaus sau deglutitie se poate face prin
reeducare functionala sau cu aparat orthodontic (placa palatine cu scut lingual)
34. Rolul alimentatiei nat. a copilului sugar in dezvoltarea si formarea ap DM.

Suptul la sanul mamei are un ros deosebit in evolutia normala a ap DM, asigura
stabilitatea unui echilibru al musculaturii faciale, o tonifiere a acesteia, propulsia
mandibulei necesara dezvoltarii sale.
In timpul suptului se realizeaza un raport cap la cap al crestelor alveolare in reg frontal,
premiza pu stabilirea unui raport de acoperire normal al incisivilor. Daca alimentatia se
face cu biberonul se roduce un dezechilibru muscular labio-genio-lingual cu repercusiuni
asupra dezvoltarii directionale a arcadelor alveolare. De aceea hranirea cu biberonul
trebuie sa se adapteze in asa fel incat sa se apropie sub aspect functional de alimentatia
naturala. In aceste conditii suptul natural este sufficient 8 saptamani.
35. Care sunt fortele exercitate de musculatura peribucala si influenta acestora asupra
sistemului stomatognat.
36. Numiti consecintele unui hipotonus al musculaturii peribucale (M. orbicularis, limbii,
maseter)
37. Numiti consecintele unui hipertonus al musculaturii peribucale.
38. Notiune de miogimnastica. Obiectivele miogimnasticii la copii de diferite varste.
Miogimnastica (antrenamentul muscular) urmareste cresterea functiei musculare statice si
dinamice, cu hipertrofia miofibrilelor, obtinuta prin repetarea frecventa a anumitor
miscari. In cazul deficitului functional se creaza conditia necesara reechilibrarii tonusului
de repaus cat si reeducarii obiceiurilor vicioase (miogimnastica statica – aplicarea buzei
inf peste buza sup; miogimnastica dinamica – aplicarea varfului limbii in santul
vestibular inf, cu deplasari ritmice spre stanga si dreapta)
Avantaje: ajuta la remedierea obiceiurilor vicioase si la obtinerea unei articulari fonetice
corecte; modificarile in atm permit degajarea miscarilor si propulsia mandibulei,
participarea constienta si active a copilului la efectuarea exercitiului si supravegherea din
partea familiei.
39. Functiile aparatului DM. Consideratii generale
A. PRICIPALE
-alimentatia la san a nou-nascutului este principalul mod de alimantare, act reflex
conditionat
-masticatia- act reflex conditionat cu posibilitatea de control voluntary (prelucrarea
mecanica a alimentelor, procesele fizice de insalivatie, procesele chimice enzimatice)
-deglutitia
-fizionomica (mimica)
-fonatia (vorbirea articulate) - functie de integrare sociala. Timpii fonatiei (tipul 1 –
expulzia aerului din plamani, in laringe, producerea sunetului fundamental cu doua
lungimi de unde; Tipul 2 laringian – la nivelul corzilor vocale superioare, producerea
vibratiilor sonore secundare; Tipul 3 oral – fenomenul fiziologic de conformare a tubului
fonetic, articularea fonetica, definitivarea vocalelor,articularea consoanelor)
B. OCAZIONALE (cu character fiziologic)
- tusea, stranutul, suflatul
C. PARAFUNCTII
-respiratie orala, bruxism
D. CENTRICA
E. EXCENTRICA (interpunerea si suptul degetului, limbii, buzelor, obrajilor)
40. Metode de diagnostic utilizate in disfunctiile sistemului stomatognat la copii.
A. Examenul extra oral al proportiilor dento-faciale si al esteticii faciale (pozitia naturala
a capului, egalitatea etajelor, simetria facial prin aprecierea relatiei intre linia frenurilor si
linia mediana a scheletului, relatia dintilor cu buzele in sens vertical; convexitatea sau
concavitatera profilului, protruzia buzei si a incisivilor, evaluarea dinamicii mandibulei si
a functiei ocluzale in timpul inchiderii cav. Orale)
B. Examenul endo-oral (statusul dentar al dintilor temporari si evolutia eruptiei dintilor
permanenti; aprecierea anomaliilor dentare, eventuale procese patologice; prezenta
marimea si insertia frenurilor; verificarea tonicitatii buzelor si obrajilor; volumul si
mobilitatea linguala)
C. Functia structurilor orale
-explorarea ATM (pozitia condililor si disfunctie ocluzala; deschiderea maxima a cav
orale)
-explorarea respiratiei (nazala-normala ; orala-obstructii nazale)
-explorarea posturii limbii si aspectul acesteia
-fonatia, masticatia
D. Examenele complementare (OPG, teleradiografia de profil, analiza modelelor)
41. Disfuncțiile masticatorii și influența acestora asupra aparatului dento-maxilar.

(pag 129 Fratu)
Interferențele dentare pot declanșa bruxismul, ce se manifestă prin scrâșnirea dinților
ziua și noaptea. Rezultă reducerea spațiului de inocluzie cu deplasări permanente ale
condililor mandibulari și mobilizări anormale ale dinților sau ale mandibulei, ce
determină leziuni caracteristice ocluziei traumatizante.
Interferențele dentare pot determina diferite obiceiuri ca: mușcarea limbii, a buzelor, a
obrajilor, a mucoasei labiale, a unui corp străin, sau sugerea limbii, a buzei ântr-un spațiu
interdentar.
În continuare, aceste tulburări funcționale determină leziuni musculare, articulare sau
dentare.
Tulburările masticatorii, ca factori predispozanți în producerea anomaliilor dento-
maxilare intervin în următoarele situații:
- datorită activității insuficiente, musculatura masticatorie și oasele maxilare sunt parțial
dezvoltate, orientarea funcțională a trabeculelor este mai discretă, parodonțiul oferă o
rezistență mai redusă.
- abraziunea fiziologică lipsește, nu se face mezializarea fiziologică a mandibulei,
esupția molarilor permanenți poate stabili raporturi instabile și nefiziologice.
- lipsa autocurățirii favorizează instalarea proceselor de carie dentară cu reducerea
eficienței masticatorii.
- pierderea precoce a unor dinți determină migrări verticale și orizontale ale dinților.
Anomaliile dento-maxilare constituite pot micșora eficiența masticatorie prin:

- reducerea suprafeței de contact ocluzal în ocluziile distalizate, ocluziile deschise,
ocluzia progenă cu ocluzie sagitală negativă;
- absența efectuării unor mișcări masticatorii, în ocluziile deschise anterioare,
prognațiile mandibulare cu inocluzie negativă, ocluziile încrucișate laterale, laterognațiile
mandibulare;
- limitarea mișcărilor masticatorii prin blocaje în ocluzii adânci acoperite, malpoziții
dentare.
42. Disfuncțiile aparatului dentomaxilar ce duc la compresiune de maxilar.

(Compendiu-Ortodonție/ USMF Library available online)
Deprinderile vicioase. Acestea acţ ionează ca factori determinanţ i în producerea

sindromului de compresiune maxilară. prin dezechilibrarea forţ elor intra ş i extraorale,
privind intensitatea, direcţ ia ş i durata de acţ iune, î n funcţ ie de receptivitatea terenului.
Respirului orala. Prin dispariţ ia triplei î nchideri orale se angajează un dezechilibru î ntre
unităţ ile funcţ ionale musculare care conduce la hipertonia muş chilor maseter, buccinator,
mentalis ş i la hipotonia muş chiului orbicular al gurii (al buzei superioare).
Muş chii propulsori sunt hipotoni comparativ cu cei retropulsori.
Limba coboară, plasându-se in arcada mandibulară. Dezechilibrul dintre grupele
musculare intra- ş i extraoralc se manifestă î n modificări seheletale: apare compresiunea
de maxilar, distalizarea mandibulei cu restructurări î n ATM ş i modificări î n ocluzia
dentară. În respiraţ ia orala se modifică starea dc funcţ ionalitate a buzelor,
care schimba si comportamentul lingual î n statică ş i î n funcţ ie conducând la deglutiţ ia de
tip protruziv.
Dcglutifa atipică. Interpoziţ ia limbii in actul de degliiliţ ie intre arcade produce
sindromul de compresiune maxilară paralelă.
Suptul degetului determină compresiune alveolară cu protruzie, ocluzie adâncă
incomplctă.
43. Deglutiţia atipică. Tipuri de deglutiţie. Tulburările în dezvoltarea aparatului

dento- maxilar provocate de deglutiţie atipică.
*Deglutia atipica: reminiscenta comportamentului lingual ca o imaturizare a functiei de
deglutitie. Cauze morfologice: macroglosie, fren scurt, sau obicei vicios.
*Tipuri de deglutitie: deglutitie infantila, deglutitie atipica, deglutitie normala.
*Tulburarile provocate: are loc ruperea echilibrului muschilor limbii, maseter si orbicular
al buzei. Astfel, limba nu mentine contactul cu bolta palatina. Cind limba se proiecteaza
pe incisivi se realizeaza ocluzie in zona laterala, incisivii fiind vestibularizati. Cind limba
e plasata interincisival se produce hipotonia mushiului maseter si orbicular, muschii
mentalis in hipertonie, are loc intruzia incisivilor cu ocluzie deschisa. Cind limba este in
zona frontala si laterala se formeaza ocluzia deschisa latero-fronto-laterala.
44. Dereglări de respirație. Cauze. Impactul respirației orale asupra aparatului

dento-maxilar. (publicație postat pe Stom.Info)
Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziţ iei
mandibulei ş i limbii, este considerat că modificarea tipului respirator, aş a ca respiraţ ia
bucală, dar nu cea nazală, poate modifica poziţ ia capului, a maxilarelor ş i a limbii.
Respiraţ ia orală poate fi determinată de unele ob- strucţ ii în teritoriul O.R.L.
(vegetaţ ii adenoide, deviaţ ii de sept nazal, polipi nazali, amigdale hipertrofice etc.)
În timpul respiraţ iei bucale, mandibula se coboară împreună cu limba, iar capul se
află într-un grad anumit de extensie. la păstrarea acestor poziţ ii induse, ca rezultat se
măreş te înălţ imea facială ş i va avea loc o extruzie a grupului lateral de dinţ i, mandibula
se va roti inferio-posterior formînd, ocluzia deschisă, iar presiunea mărită ca rezultat al
tensiunii jugale, poate produce constricţ ia maxilarului superior.
Indivizii cu modelul de respiraţ ie bucală au fost descriş i clasic, ca posedînd maxila
îngustă în formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţ iei joase a limbii prezentă
în timpul respiraţ iei bucale. (McNamara, 12)
45. Dereglări de fonație. Manifestări clinice. Obiective de tratament. (pag 126, 255
Fratu)
Fonația este un ansamblu de factori fiziologici și neurofiziologici, care concură la
producerea vocii și în particular a vorbirii. Ea face apel la un ansamblu de mecanisme
fiziologice complexele interesând succesiv plămânii, laringele, faringele, cavitățile
nazală, orală și este comandat direct către sistemul nervos.
Acest proces fiziologic poate să se modifice ca urmare a unei perturbări la nivelul SNC,
sau a organelor periferice și rezultă o disfuncție a fonației. Această disfuncție are
influență asupra creșterii osului și duce la un proces patologic:
- afectarea centrului motor, paralizie labio-gloso-faringiană congenitală.
- afectarea organelor periferice, mușchii respiratori, laringele, vălul palatin, limba și
buzele.
Acești factori provoacă perturbări sau întârzieri de vorbire.
Manifestări clinice:
= Tulburări laringiene - voce nazonată, rinolalie, voce guturală.
= Defect al punctului de articulare - voce peltică, sigmatismul, mutacismul.
= Anomalii generate de ritm a vorbirii - bâlbâiala, tahilalia, bradilalia.
****Reeducarea fonației defectuoase (metodă de tratament funcțional).

Pentru reeducarea tulburărilor de fonație este necesară colaborarea cu un specialist
logoped, în special în dislaliile (imposibilitatea de a pronunța anumite foneme)
funcționale, unde este evidentă lipsa de coordonare a mușchilor buzelor, obrajilor și
limbii.
* Dislaliile funcționale linguale trebuie corectate prin exerciții de vorbire, ce constau în
citirea unor texte în care predomină fonemele linguale l, r, vocalele i, e, a, o, și
consoanele c, j.
* Rinolalia se corectează numai după un tratament complet chirurgical - ortodontic -
fonetic (despicături LMP operate).
46. Tratamentul profilactic și precoce al deglutiției atipice. (254 Fratu)

***Reeducarea deglutiției
Este caracteristică perioadei de sugar. Păstrarea ei peste vârsta de 3 ani poate se aibă
repercusiuni defavorabile asupra creșterii direcționale a arcadelor alveolare și a poziției
dinților. Poate să determine proalveolie cu prodenție sau ocluzie deschisă în funcție de
poziția limbii în actul de deglutiție.
De aceea trebuie să obișnuim copilul cu o deglutiție de tip adult, în care limba se
proiectează în treimea anterioară a bolții palatine, asigurând stimularea centrelor osteo
genetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru o dezvoltare în lățime.
Aceste exerciții se fac zilnic și pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal
sub forma unui grilaj de sârmă așezat pe o placă palatină ce împiedică propulsia limbii în
timpul deglutiției.
Pe placa palatină se poate modela o bilă din acrilat care dirijează vârful limbii spre
bolta palatină în timpul deglutiției.
47. Tratamentul profilactic și precoce al disfuncțiilor masticatorii. (249 Fratu)

***Obiceiurile orale induc anomalii dento-maxilare ş i sunt dependente de frecvenţ a,
intesitatea ş i durata acţ iunii obiceiului. Se consideră, de alt fel, că eliminarea obiceiurilor
vicioase constituie unul din cele mai valoroase servicii ortodontice interceptive.
Asocierea reeducării funcţ ionale la tratamentul cu aparate ortodontice scurtează durata
tratamentului ş i micş orează pericolul recidivelor.
Este necesar aplicarea măsurilor de profilaxie cât mai timpuriu, încă din perioada de
graviditate.
1. Profilaxia prenatală, femeia gravidă, crearea condițiilor optime pentru dezvoltarea
normală a fătului. Se recomandă o alimentație complexă, un echilibru neuro-endocrin, o
naștere normală (cu evitarea traumatismului facial). Sfatul genetic!
2. Profilaxia postnatală. Se referă la sugar, preșcolar, școlar…se face diferențiat în

funcție de vârstă și de factorii care în diverse perioade pot acționa asupra ADM.
Combaterea factorilor generali, locali sau funcționali care pot favoriza anomaliile.
** Alimentația naturală a sugarului - de menționat ca este foarte important.
Terapia medicală generală - admin. de Vitamine, săruri minerale, tonice
generale. Alimentație ce stimulează calcifierea.
Desfășurarea funcțiilor - Desfășurarea normală a tuturor funcțiilor ADM.
48. Obiceiurile vicioase. Noțiune. Clasificare. (pag 130-135 Fratu)

Oviceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate ân mod
consecvent, pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și
intensitate și care în perioada dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau
agrava anomaliile dento-maxilare.
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în
timpul somnului sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.
Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste,

determinând o dezvoltare neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.
49. Obiceiuri vicioase prin disfuncție (respirație bucală, deglutiție atipică,etc.) și

impactul lor asupra sistemului stomatognat. (publicație postat pe Stom.Info)
▪ Obiceiuri vicioase prin disfunctie:
- respiratie orala;
- deglutitie infantile (atipică);
- bruxismul.
Deoarece necesitatea de a respira este factorul determinant primar al poziţ iei

mandibulei ş i limbii, este considerat că modificarea tipului respirator, aş a ca respiraţ ia
bucală, dar nu cea nazală, poate modifica poziţ ia capului, a maxilarelor ş i a limbii.
Respiraţ ia orală poate fi determinată de unele obstrucţ ii în teritoriul O.R.L. (vegetaţ ii
adenoide, deviaţ ii de sept nazal, polipi nazali, amigdale hipertrofice etc.).
În timpul respiraţ iei bucale, mandibula se coboară împreună cu limba, iar capul se află
într-un grad anumit de extensie. la păstrarea acestor poziţ ii induse, ca rezultat se măreş te
înălţ imea facială ş i va avea loc o extruzie a grupului lateral de dinţ i, mandibula se va roti
inferio-posterior formînd, ocluzia deschisă, iar presiunea mărită ca rezultat al tensiunii
jugale, poate produce constricţ ia maxilarului superior.
Indivizii cu modelul de respiraţ ie bucală au fost descriş i clasic, ca posedînd maxila
îngustă în formă de „V“ cu bolta palatină înaltă, din cauza poziţ iei joase a limbii prezentă
în timpul respiraţ iei bucale. (McNa- mara, 12)
Deglutiţ ia atipică se caracterizează prin proiec- tarea vîrfului limbii, în timpul bucal,
anterior cu pătrundere între arcadele dentare, atestat la copii peste 2 ani. Reminiscenţ a
comportamentului lingual din perioada de sugar, etichetată drept o imaturizare a funcţ iei
de deglutiţ ie, poate fi un simptom într- un sindrom determinat,uneori de cauze
morfologice (fren scurt, macroglosie) sau de un obicei vicios, ducînd la ruperea
echilibrului care se creează în actul deglutiţ iei. Interpoziţ ia limbii produce sindromul de
compresiune maxilară paralelă. Sub influenţ a forţ elor musculare schimbate direcţ ional ş i
ca mărime apar răspunsuri scheletale: îngustarea maxilarului, retrognaţ ie mandibulară ca
răspuns la înghesuire maxilară, prodenţ ie superioară compensatorie, posibilă retrodenţ ie
sau prodenţ ie a incisivilor inferiori (elemente caracteristice anomaliei de clasa II/1 angle).
Poziţ ia anterioară a limbii în repaus duce la instalarea unor inocluzii verticale grave în
zona frontală, totodată, prin alungire limba se subţ iază, pierzînd contactul cu dinţ ii
laterali, care rămîn sub acţ iunea musculaturii labio - jugale ş i sunt palatinizaţ i, aceasta ş i
datorită faptului că această disfuncţ ie este practicată un timp foarte îndelungat în decursul
celor 24 h.
***Obiceiurile orale induc anomalii dento-maxilare ş i sunt dependente de frecvenţ a,

intesitatea ş i durata acţ iunii obiceiului. Se consideră, de alt fel, că eliminarea obiceiurilor
vicioase constituie unul din cele mai valoroase servicii ortodontice interceptive.
Asocierea reeducării funcţ ionale la tratamentul cu aparate ortodontice scurtează durata
tratamentului ş i micş orează pericolul recidivelor.
50. Tabloul clinic al unui pacient cu obiceiul vicios de interpoziție a unui obiect sau
a unei părți a corpului. (pag 132 Fratu)
Sugerea policelui - dacă se produce până la 3 ani, apar tulvurări de creștere numai în
sectorul anterior, modificările morfologice sunt temporare și dispar după normalizarea
ocluziei. Se manifestă prin endoalveolodenție cu proalveolodenție: superioară,
retrognație mandibulară funcțională, ocluzie adâncă în acoperiș, boltă ogivală, buza
superioară hipotonă.
Dacă se continuă după vârsta de 3 ani, retrognația mandibulară se accentuează, apare
inocluzia sagitală, spațierea interdentară superioară, lingualizarea cu incongruență dento-
alveolară inferioară, buza inferioară pătrunde în spațiul de inocluzie sagitală, accentuând
prodenția superioară și retrognația inferioară.
51.Obiceiuri vicioase exobucale (atitudini vicioase de postură). Noțiune.
Clasificare. Consecințe.
Atitudinile posturale vicioase au cea mai pregnantă influentă asupra dezvoltani aparatului
dento-maxilar.
Ele sunt urmatoarele:
-Sprijinirea fetei pe pumn in timpul somnului sau chiar in stare de veghe, determinánd
deviati ale mandibulei.
-Hiperflexia capului In timpul somnului prin folosirea unei perne prea mari, determinánd
deplasarea anterioară a mandibulei.
- Hiperextensia capului in timpul somnului prin folosirea unei peme plate sub umeri,
determinand deplasarea in retropozitie a mandibulei.
In ultimul timp insä o serie de autori ca Balters, Duyzings, Roger, au atras atenția asupra
legäturi dintro pozitia corpului şi unele anomalii ale aparatului dento-maxilar. Din acest motiv
in colectivitatile de copii educatorii trebuie şå dea o mare importanta pozitiei corecte a
acestora in timpul orelor de program. In tratamentu anomalilor dento maxilare produse de
obiceiurile vicioase, pe primul plan se situează decondiționarea cat mai precoce. Factori
traumatici. Asupra produsului de conceptie pot actiona o serie de traumatisme inca din
cursul vietii intrauterine, ducand la aparitia asimetriilor. Aceste traumatisme consta in
obiceiuri de presiune (strångerea cu cordonul), posturi anormale sau chiar lovituri
accidentale. Astfel Holt şi Mc. Intosh au descris aparitia asimetriei faciale prin presjunea
exercitată de extremitati in timpul somnului gravidei in pozitie ghemuită. In momentul
nasşteni, traumatismul obstetrical prin aplicare de forceps, poate sa provoace fie hemiatrofii
cranio faciale, fie o anchiloză temporo - mandibulara. Dupå naştere traumatismele care
provoaca fracturi condiliene pot fi urmate de asemenea de o anchiloza temporo mandibulara
sau de asimetrii mandibulare prin consolidare vicioasa. In arsun la nivelul fetei pot exista
deplasári dentare prin tractiunile exercitate de tesutul cicatricial retractil (Lundstrom).
52.Obiceiurile vicioase ce induc la apariţia anomaliilor dento-maxilare.

Oviceiurile vicioase sunt acte, gesturi ânsușite spontan de subiect, practicate ân mod
consecvent, pe o durată îndelungată a existenței, cu o anumită frecvență, ritmicitate și
intensitate și care în perioada dezvoltării ADM, în corelație cu alți factori pot genera sau
agrava anomaliile dento-maxilare.
Se cunosc 3 categorii de obiceiuri vicioase:
- Obiceiuri de postură vicioasă ale corpului, capului și mandibulei în timp de veghe, în timpul
somnului sau a activităților.
- Obiceiuri de sugere ale degetelor, buzelor, diverse obiecte.
- Obiceiuri de interpoziție a limbii sau a unor obiecte pe care le mușcă.
Toate aceste obiceiuri modifică echilibrul dintre forțele musculare antagoniste, determinând o
dezvoltare neproporțională a elementelor scheletice pe care se inseră.
53.Combaterea obiceiurilor vicioase bucale. Aparate ortodontice indicate în

dependență de vârsta pacientului.
Deglutitia infantila- Trecereá de la deglutitia infantilä, caracteristica sugarula la deglutitia de tip

adult este un fenomen complex de transfer functional pe cá senzitivo-motori aparte. Premisele
transferului sunt asigurate la vársta de 18 lun dar aceasta se produce treptat, considerându-se
de catre uni autori ca persistenta obiceiului nu are semnificatie patologica inaintea vårstei de 10
ani (la 6-9 ani, la 30 % dintre copii persista unele particularitati de comportament lingual specific
de glutitiei infantile) Mentinerea in timp a deglutitiei infantile poate tulbura echilibrul culoarului
dentar. Obiceiunile de deconditionare a deglutitiei infantile cum sunt miogimnastica limbil cu
ajutorul dispozitivului Nance. Se recomandã aplicarea varfului limbi cât mai posterior pe palat,
realizánd o deglutitie concomitent cu contactul interarcadic. Exercitile se fac de cáteva ori pe zi
câte 10-15 minute. Deglutitia de tip infantil produce o inocluzie frontalá sau lateralà, prin
presiunile pe care le exercita limba in axul dintilor si inhibarea dezvoltäri verticale a proceselor
alveolare la nivelul respectiv. Tulburärile de dezvoltare find intotdeauna asociate, reeducarea
deglutitiei se impune ca o necesitate. In anomalile grave, reeducarea degluttiei este doar o
componentà obligatorie a tratamentului ortodontic complex. Pentru reeducarea deglutitiei
indicam copilor så inghitä cu varful limbil aplicat pe palat si se insistä ca apartinatorii sa
urmareasca respectarea acestei indicati la fiecare alimente. Daca este necesarå aplicarea unui
aparat sub forma unei pläci palatine, se confectioneazã un mic bombeu din acrilat pe portiunea
mijlocie a fetei tustruite a pláçii, cu indicatia ca la fiecare deglutitie vårful limbi sa fie aplicat pe
acest bombeu. In cazurile rebele se confectionează un scut lingual anexat unei pläci palatine
Scutul este construit din un grilaj de sârmă de viplä, modelat in dreptul spatiului de inocluzie
verticală. Acesta reprezintă un obstacol mecanic de care se loveste limba in tendința de a se
interpune intre cele două arcade dentare.
Respiratia orala-Deconditionarea respiratiei bucale trebuie incepută intotdeauna cu un examen

O.R.L. care să precizeze starea de permeabilitate a căilor respiratorii superioare. In cazul
existentei obstacolelor rinofaringiene trebuie realizată permeabilizarea chirurgicală a
rinofaringelui. Dar tratamentul O.R.L fără reeducarea respiratiei nu este urmat in mod spontan
de reluarea respirației nazale. Adeseori prin persistenta respiratiei bucale, obstacolele
faringiene recidivează. Obişnuirea copilului cu o respiratie nazală normala cere o muncă
îndelungată şi perseverență. Reeducarea se face prin gimnastică respiratorie: copilul va efectua
in fiecare dimineată, cu geamul deschis, inspiratii şi expiratii profunde pe nas. Treptat numărul
exercitilor va creşte si vom indica practicarea lor şi in conditii de efort. Pentru respiratorii bucali
nocturni este indicatà confectionarea unei pläci vestibulare (placa vestibulară Hotz perforată)
care reprezintă un obstacol mecanic pentru trecerea aerului prin cavitatea bucala. Pentru ca
actiunea placii vestibulare så nu fie brutala printr-o deconditionare bruscă şi greu de suportat,
placa vestibulară va fi prevăzuta initial cu câteva orifici care vor fi obturate pe rând, la interval de
2-3 luni, cu acrilat autopolimerizabil. Placa va fi purtată noaptea, copilul obişnuinduse cu ea în
aproximativ 3 såptamáni.
Sugerea degetelor- există 4 situatii în care poate apare acest obicei:

-copi care in primele săptămâni de viatà au probleme cu alimentația;
-in momentul eruptiei molarilor temporari, degetul este folosit ca instrument ajutător în eruptie;
-unii copii işi sug degetul pentru a micsora tensiunea dezvoltată de muşchi mentonului;
-pentru a atrage atentia părintilor, la copii care au sentimente de insecuritate.
Problema reeducării acestui obicei vicios constă in primul rând:
-A observa capacitatea de intelegere a copilului;
-Cooperarea cu părinti;
-Stabilirea scopului legat vårstei
Ca modalităti de decondiționare a obiceiului vicios:
-copilului i se va explica că va fi läsat să-şi practice mai departe obiceiul în intentia de a-l face
să se dezobişnuiască în mod constient;
-în caz contrar, va fi supus unor experiente neplãcute, cum ar fi: aplicarea de substante cu gust
nepläcut, manşoane de carton, mâneci oarbe, manuşi färá degete;
-dacă aceste metode simple, asociate cu mãsuri de educație nu au dat rezultate se va recurge la
aplicarea unor aparate ortodontice: placă vestibulara cu sau fară tetină, gutiere acrilice cu tepi, aparat cu
opritor pentru limbã, arcuri linguale fixate cu inele sau cape pe molari şi prevázute cu pinteni scurți.
Poziția posturală in timpul somnului
-Pozitia cu capul in extensie poate favoriza obiceiul de a tine gura deschisa şi respiratia orală iar,
-Pozitia cu capul in flexie poate favoriza propulsia mandibulei.
Pozitii anormale ale limbii în repaus:
-limba poate fi protractată datorită hipertrofiei cronice a amigdalelor sau
-poate avea o pozitie joasă, anterioară.
Se recomandă exercitii de miogimnastică a limbii şi se pot folosi scuturile linguale.
Aspirarea sau muşcarea buzei - Poate determina sau intreține o protruzie a incisivilor
superiori, o retruzie a inferiorilor, ocluzii deschise.
Se recomandă:
-exercitii de miogimnastică statică aplicarea buzei inferioare peste buza superioară;
-exercițiu de miogimnastică dinamică aplicarea vârfului limbii in şantul vestibular inferior, cu
deplasări ritmice spre stânga şi dreapta;
-aplicarea unei plăcute vestibulare partiale.
54.Reeducarea funcțională. Noțiune. Metode.
Reeducarea functională este o metodă ce se bazează pe stingerea vechilor reflexe ce produceau

dezechilibre functionale şi formarea de noi reflexe, care să asigure un echilibru de presiune pe
arcade şi dinti in timpul contractiei muşchilor.
Reeducarea respirației - Descrierea exercipiului de respiratie nazala: copilul se ridică pe varful

picioarelor, indepärteaza bratele oblic pe langa corp şi face extensia capului, inspiránd profund
pe nas. Pentru expir copilul işi flectează coapsele pe gambá, ghemuindu-se şi evacuează complet
aerul din pulmon, deschizándu-şi gura in acest moment.
Exercitile se vor executa in reprize de 5-10 min, de doua ori pe zi.
Reeducarea deglutitiei infantile - Trebuie să obişnuim copilul cu o deglutitie de tip adult, in

care limba se proiectează in treimea anterioara a boltii palatine, asigurând stimularea centrelor
osteogenetice de la nivelul suturii intermaxilare pentru o dezvoltare in latime.
Aceste exercitii se fac zilnic şi pot fi asociate cu aparate ortodontice: scutul retroincizal sub
forma unui grilaj de sârmă aşezat pe o placă palatină ce impiedică propulsia limbi în timpul
deglutitiei.
Pe placa palatină se poate modela o bilă din acrilat care dirijează varful limbii spre bolta palatină
in timpul deglutitiei.
Reeducarea masticatiei leneşe- Masticatia prezintă o importanță deosebită pentru

dezvoltarea.oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia dentară, autocurațire şi
formarea stereotipului, de masticație.
Copiii vor fi obişnuiti să mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistentă adecvată care
să solicite un efort masticator şi vom pretinde efectuarea tuturor mişcărilor, in special de
lateralitate.
Reeducarea masticatiei se referă la succesiunea şi ritmul mişcărilor mandibulei in timpul
masticației.
Reeducarea fonatiel defectuoase - Pentru reeducarea tulburarilor de fonatie este necesara

colaborarea cu un specialist logoped, in special in dislaliile funcționale, unde este evidentà lipsa
de coordonare a muşchilor buzelor, obrajilor şi limbii.
Dislalile functionale linguale trebuie corectate prin exerciții de vorbire, ce constau in citirea
unor texte în care predomină fonemele linguale 1, r, vocalele i, e, a, o şi consoanele c, j. Dislalile
dentale d, t frecvent intalnite in proalveoli, retroalveoli şi ocluzii deschise se pot corecta prin
citirea unor texte bogate in foneme dentale.
Dislalile labiale b, p, sau n, m sunt legate de obicei de defecte labiale sau velopalatine şi
beneficiază mult de reeducare fonetică.
Rinolalia se corectează numai după un tratament complet chirurgical-ortodontic-fonetic
(despicaturi LMP operate).
55.Reeducarea funcțională. Noțiune. Avantaje.

Reeducarea functională este o metodă ce se bazează pe stingerea vechilor reflexe ce produceau
dezechilibre functionale şi formarea de noi reflexe, care să asigure un echilibru de presiune pe
arcade şi dinti in timpul contractiei muşchilor.
Reeducarea respirației -respiratia nazală asigurá dezvoltarea in sens transversal a maxilarului

superior, o dezvoltare corespunzätoare a sinusurilbr maxilare şi aportul de oxigen necesar
organismului.
Reeducarea functională in respirația orala umäreşte realizarea unui echilibru labio-lingual care să
asigure o dezvoltare armonioasá a arcadelor alveolare cu aşezarea ordonată a dinților. Se
realizează prin exercit de respirație, urmárindu-se succesiunea mişcărilor de dilatare a narinelor,
inchiderea fantei labiale şi propulsia mandibulei.
Reeducarea deglutitiei infantile - Deglutitia infantilă este caracteristică perioadei de sugar.

Pástrarea ei peste limita de vårstă de 3 ani poate să aibà repercusiuni defavorabile asupra creşterii
direcționale a arcadelor alveolare şi a pozitiei dinților. Poate sa determine proalveolie cu
prodentie sau ocluzie deschisa in functie de pozitia limbi in actul de deglutitie.
Reeducarea masticatiei leneşe- Masticatia prezintă o importanță deosebită pentru

dezvoltarea.oaselor maxilare, stabilirea rapoartelor intre arcade, armonia dentară, autocurațire şi
formarea stereotipului, de masticație.
Copiii vor fi obişnuiti să mestece bine alimentele, acestea vor avea o consistentă adecvată care
să solicite un efort masticator şi vom pretinde efectuarea tuturor mişcărilor, in special de
lateralitate.
Reeducarea masticatiei se referă la succesiunea şi ritmul mişcărilor mandibulei in timpul
masticației.
Reeducarea fonatiel defectuoase – Fonatia normala se caracterizează prin mişcåri coordonate
ale várfului limbii pe arcadele alveolo-dentare i mişcările diferențiate ale muşchilor buzelor,
faringelui şi laringelui.
Se cunosc situați clinice in care tulburarle de fonatie, dislalia (imposibilitatea de a pronunta
anumite foneme) sau paradislalia (pronuntarea unor foneme in locul altor foneme) produc un
dezechilibru a grupelor musculare antagoniste cu repercusiuni defavorabile asupra creşteri
directionale a arcadelor alveolare, asupra poziției dinților, ducand la aparitia unor anomalii
dento-maxilare incipiente.
56.Rolul integrității arcadelor dentare în profilaxia postnatală a anomaliilor

dentomaxilare.
Integritatea dentitiei temporare poate fi alterată prin procese carioase şi prin exfolierea precoce a
dintilor sau extractia lor prematură, adică inainte de perioada normală de inlocuire.
Dacă caria este localizată pe fetele proximale ale dinților din zona de sprijin se micsorează
diametrul mezio-distal.al arcadelor.dentare. Prin distrugerea punctelor de contact se favorizează
mezializarea dintilor, cu consecinte defavorabile asupra eruptiei dintilor definitivi din zona
laterală, determinate de eruptia mezială a molarului 1 permanent.
Prin distrugerea fețelor ocluzale ale dinților se favorizează extruzia dintilor antagonişti şi
denivelarea planului ocluzal.
In privinta tratamentului, este absolut necesară restabilirea morfo functionala cât mai devreme a
dinților cariați din zona laterală prin obturați corecte, coroane de invelis sau inele circulare.
Dacă zona de sprijin formată din molarii şi caninii temporari se mentine până la eruptia
celorlalti dinti, există garantia că dintii permanenti au suficient loc pentru eruptie.
O atentie deosebita se acordă păstrării integrități coronare a molarilor 1 permanenti, prin măsuri
eficiente de igienă orală. Măsurile de profilaxie a cariei dentare vor cuprinde:
-alimentația rațională;
-igiena orală; asanarea cavității orale;
-fluorizarea precoce
O deosebită atentie merită şi pierderea frecventa a dinților temporari, care reprezintă 13,7% din
totalul cazurilor de extracție prematură la copii. Extractile in general sunt mai frecvente la
maxilarul inferior, cu o influentă asupra dezvoltärii dimensionale.
Pierderea prematura a dintilor temporari are rasunet asupra dezvoltärii aparatului dento-maxilar
prin lipsa stimulului functional şi prin complicatiile pe care le produc. Urmärile sunt in functie
de valoarea functională a dintelui.extras, vårsta la care s-a fåcut
Extractia prematurà a dinților temporari din zona de sprijin laterală duce la incetinirea ritmului
de creştere a maxilarului, deplasarea dintilor vecini breşei, cu inclinarea axelor dintilor şi
blocarea mişcarilor mandibulare, extruzia dinților anatagonişti impreună cu rebordul alveolar
până ce vor intâlni mucoasa rebordului alveolar antagonist
In situatiile clinice când extracția dentara este inevitabila, pentru evitarea complicatiilor,
majoritatea autorilor sunt de acord cu aplicarea unor aparate pentru mentinerea spațiului
(mentinătoarele de spațiu)
57.Impactul cariei dentare și a complicațiilor ei asupra dezvoltării aparatului

dentomaxilar.
Carile aproximale la dintii temporari sau definitivi determinä pierderea punctelor de contact
şi mezializarea dintilor vecini, cu apariția punctelor de contact premature, a disfuncților
ocluzale şi a malpozitilor dentare consecutive. Cariile cu distructii ale suprafetei ocluzale
favorizeaza extruzia dintilor antagonişti, blocarea ocluziei, malpoziti dentare la distanta, in
diagonalá.
58.Asimetria facială. Noțiune. Cauzele ce duc la apariția asimetriei faciale.
Asimetriile faciale in perioada dentiției temporare şi a dentitiei mixte au un caracter

disfunctional (laterodeviatii mandibulare) şi sunt datorate lipsei de atritie a cuspizilor
caninilor sau prezentei unor interferente laterale.
Corectarea lor se realizează prin:
-şlefuiri selective ale cuspizilor.caninilor temporari şi indepărtarea interferentelor ocluzale,
asigurandu-se libertatea mişcărilor mandibulei;
-reechilibrarea tonusului. muscular, eventual indepărtarea ticurilor de laterodeviatie prin:
exerciții de mobilitate musculară (o masticație viguroasă), aplicarea unei plăci palatine cu
gutiere cuspidate care sã conducă mandibula in poziție corectă.
59.Terminologia în Ortodonţie. Radicalul. Prefixul. Calificativul.
Pentru definirea unei anomalii se asociază 3 elemente:

-radicalul care defineşte sediul anomaliei (structura);
-prefixul -care precizează situatia in spatiu;
-calificativul -care indică nivelul (locul)
Radicalul
cheilie-buze;
genie -menton;
gnathie-maxilar,
alveolie-arcadă alveolară;
dentie-dinte.
Prefixul
* in sens antero-posterior:
pro-inainte;
retro-inapoi
*in sens vertical:
infra-mai sus in raport cu planul de ocluzie;
supra - mai jos in raport cu planul de ocluzie.
*in sens transversal:
endo-inăuntru;
exo-in afară.
Calificativul
superior-inferior;
partial-tolal;
simetric-asimetric;
unilateral-bilateral;
unimaxilar-bimaxilar
60. Examenul exobucal al pacientului ortodontic. Profilul facial.
In aprecierea fetei se evidențiază orice defect genetic sau expresia partialà a oricarui alt
defect. In acest scop se vor efectua másuratori antropometrice pentru stabilirea proportilor
faciale şi aprecierea modificarilor de creştere in timpul dezvoltärii, un loc important
ocupându-l determinarea relației intre înălțime şi lațime.
Examinarea in norma frontală urmăreşte:
*pozitia naturală a capului;
*egalitatea etajelor,
*simetria facială prin aprecierea relației între linia frenurilar şi linia mediană a scheletului;
*relația dinților cu buzele in sens vertical, aprecindu-se prezenta sau absenta incompetentei
labiale. Analiza profilului evaluează:
*raporturile proportionale ale maxilarelor in planul antero- posterior al spatiului;
*convexitatea sau concavitatea profilului;
*protruzia buzei şi a incisivilor;
*proportile faciale verticale şi marimea unghiului planului mandibular evaluarea dinamicii
mandibulei şi a funcției ocluzale in tirmpul inchideri cavitații orale.
61. Examenul endobucal al pacientului ortodontic. Studiul ocluziei statice.

Examenul mucoasei şi al parodotiului - inspecția frenurilor – cu precizarea tipului de
inserție (joasă, medie, înaltă) și a lățimii acestora (subțire, mediu, gros) - un fren gros cu
inserție joasă poate fi responsabil de prezența unei diasteme - un fren lingual scurt
determină o poziție joasă a limbii care poate conduce la instalarea unei prognatism
mandibular (prin presiune excesivă la nivelul dinților inferiori) sau tulburări de vorbire -
se precizează dacă există modificări patologice la nivelul mucoasei orale (manifestări
orale ale bolilor infecto-contagioase) - culoarea gingiei: normal – roz pal; patologic poate
fi roșie, ce reflectă o gingivita acută de placă (igienă deficitară), gingivită hormonală
pubertară sau de culoare albicioasă (anemie) - textura gingiei: normal – aspect de coajă
de portocală; roșie lucioasă = inflamație - conturul gingival: normal – ataşament gingival
cu papile normale; în inflamație apare un contur denivelat şi papilele interdentare
detașate - gradul de igienă, prezența tartrului, prezența pungilor parodontale (la copii
pungile sunt false, prin proliferarea gingivală înspre incizal) - prezenţa la nivel gingival a
unor abcese sau fistule (complicații frecvente în dentaţia temporară) - examenul bolții
palatine – o boltă palatinală adâncă denotă o dezvoltare insuficientă a maxilarului în sens
transversal; prezenţa unui torus palat în dezvoltat denotă o osificare precoce a suturii
mediopalatine (centrul de creștere a maxilarului în sens transversal, care este activ până
la aprox. 21 de ani); la acești pacienți expansiunea maxilară se obține greu.[13] -
examenul limbii – cu precizarea dimensiunii (microglosie, normoglosie, macroglosie),
poziției (joasa sau înaltă), dacă limba are aspect candidozic, limbă geografică
Examenul dentar Pe lângă vârsta dentară și prezența afecțiunilor odontale, pierderile
precoce ale dinţilor temporari, în ortodonție se pune accent pe următoarele aspecte: -
numărul dinților: hipodonție sau hiperdonție/ dinți supranumerari - malpozițiile dentare: -
rotații (distorotații, meziorotații) - versii dentare (distoversii, mezioversii) - labiopoziții,
linguo/palatopoziții dentare - ectopii dentare - variații de morfologie sau dimensiune - de
exemplu: incisiv lateral nanic, macrodonţie unidentară, dinte baroc-molari, ,,dinte dublu''
= fuziune sau geminaţie 25 - forma arcadelor: în dentaţia permanentă, ideal este parabola
la maxilar și elipsă/semielipsă la mandibulă; formele patologice fiind în forma de U, V
(maxilar îngust), omega (constricție în zona premolară), trapez (incisivii superiori în linie
dreapta), M, W. în dentaţia temporară forma arcadelor este de semicerc; orice abatere de
la această formă este considerată patologică.
62.Examenul musculaturii și al funcțiilor aparatului dento-maxilar.

Examenul musculaturii presupune fie palparea acestora, fie testarea tonicității acestora
prin diferite tehnici și acordarea unor calificative (hipotonie, normotonie, hipertonie)
Tehnicile de palpare - palparea prin rulare – se realizează cu ajutorul indexului și al
policelui - palparea plată – perpendicular pe direcția fibrelor musculare - palparea prin
pensarea mușchiului - palparea declanșatoare – prin palparea unui mușchi există
posibilitatea declanșării unei dureri locale sau cu iradiere. Pentru a putea preciza
tonicitatea musculară, examinatorul roagă pacientul să efectueze o mișcare, care
presupune implicarea mușchiului examinat. Examinatorul trebuie să se opună mișcării
respective cu ajutorul degetelor și să resimtă o rezistență. Această tehnică este subiectivă,
însă este mai exactă decât palparea intraorală a unor grupe de mușchi. Dacă pacientul nu
opune rezistență, mușchiul este considerat hipoton. Dacă aceasta este foarte mare,
mușchiul este considerat hiperton. Restul situațiilor sunt considerate normale,
musculatura fiind considerată normotonă.
Funcțiile aparatului dento-maxilar
- Funcția respiratorie
Se apreciază simetria narinelor și contracția mușchilor narinari. Prin compresia narinelor
și a rapidității revenirii acestora la normal se poate preciza dacă pacientul este respirator
oral; revenirea lentă a narinelor indică prezența unui respirator oral.
-Fonația
-Deglutiția
-Masticația
-Fizionomia
63.Examenul dinamicii mandibulare. Fiziologia cinematicii mandibulare.
La efectuarea diferitor functii sub actiuinea muschilor mobilizatori , mandibula va solcita
deplasari in diverse directii , in dependenta de functie E.Costa in raport de cele doua
relatii fundamentale mandibulocraniene , de repaus fiziologic relativ (postura ) si de
ocluzie , grupeaza miscarile mandibulare in doua categorii 1)miscari care incep si revin
in pozitia de ocluzia centrica , caracteristice pentru fazele actului e masticatie ; 2)
miscarile care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relativ (postura) ,
caracteristice pentru alte functii (fonatia si a.)
La miscarile ce incep dn pozitia mandibulei de rapus fiziologic relativ se mai adauga
miscarea de ridicare si revenire in pozitia initiala.
Examenul clinic a dinamicii mandibulare se reduc la efectuarea prin inspectie regiunii
ATM , palparea si ascultatia articulatiei , caracterul deschiderii si inchiderii gurii , , care
pot si limitate cu sau fara devieri de la linia mediana.
Gradul de deschidere deviere laterala a mandibulei va fi determinat prin masurarile dintre
unghiurile incisive ale incisivilor centrali superiori si inferior .
64.Indicele facial și aprecierea lui. Tipuri de creștere facială.
Indexul morfologic facial. I = inaltimea faciala / latimea bizigomatica *100
Tipurile de facies: caucazian sau mediteranian : larg , cu tendinta spre brahignatie;
nordic : alungit si ingust
asiatic : cu pometi largi si plati
negroid : cu buzele groase si protruzie
hipereuriprosop, euriprosop : fata scurta (79-83,9)
mezoprosop: fata medie( 84-87,9)
leptoprosop , hiperleptoprosop : fata lunga ( 88-89,2)
Simetria faciala se apreciaza in functie de planul median ce tranverseaza nasion, naso-
spinalis si gnation si de perpendicularele pe acesta care trec prin nasion , naso spinalis ,
comisurile labiale , gnation si sunt paralele intre ele , iar etajele – egale . Putem intilni
asimetii faciale cu devierea mandibulei spre stinga sau spre dreapta , pozitia relativa in
raport cu planul sagital median al simfizei.
Egalitatea etajelor : In mod normal , etjul mijlociu si cel inferior sunt egale . Modificari
apar la nivelul etajului inferior : marirea etajului in prognatie mandibulare anatomice ,
ocluziile deschise anatomice si reducerea lui in ocluzii adinci acoperite .
Forma frontalului si a nasului influenteaza linia de profil .Configuratia frontalului si a
nasului influenteaza linia de profil . Configuratia frontalului este determnata genetic si
etnc si variaza in functie de virsta si sex . Frontalul poate fi definit ca ingust sau plat , plat
sau bombat .
La examinarea nasului ne intereseaza statiul de maturatie , inaltimea , largimea bazei ,
dimensiunea si simetria narinelor .
Examenul mentonului
65.Examenul fotografic. Interpretarea fotografiei de profil
Examenul fotostatic reda imaginea profilului fetei si caracteristicele scheletului acestuia,
stabileste simetria fetei, reprezinta un document in urmarirea eficientei tratamentului cu
importanta didactica si stiintifica. Se realizeaza 3 fotografii: una din norma frontala, din
norma laterala dreapta, una de suris in semiprofil sau de fata. Fotografia se face la o
distanta de 60-70 cm, cu iluminarea egala a cimpului.
Fotografia de profil: pune in evidenta poz sagitala a max, proportia etajelor, aspectul de
divergenta faciala, treapta buzelor, se evidentiata concavitatea sau convexitatea in etajul
inf, relatia intermaxilara. Se traseaza urmatoarele planuri: planul Frankfurd-porion
orbitale(orizontal), planul Simon-orbito frontal, planu Dreyfuss-nazo
frontal(perpendiculare pe frankfurt, spatiul dintre ele=cinpul de profil=13-14, 15-17mm).
Dupa dreyfus- 3 tipuri de profil(drept, concav, convex)Profil ideal-punctul subnazal-pe
verticala ce trece prin nasion, pogonion cuatnat-mijlocul cimpului de profil,gnation
cutanat-inaintea planului orbitar simon.
Schwarz descrie 9 variante:
-profil drept: retruziv, mediu, protruziv
-profil convex: retruziv, mediu, protruziv
-profil concav: retruziv, mediu, protruziv
66.Examenul antropometric. Determinarea dimensiunilor faciale.
Metoda antropometrica se bazeaza pe egalitatea celor 3 etaje ale fetei. Metoda Tzeizind
care are la baza canonul numit sectiunea de aur, necesita aplicarea operatiunilor
matematice compuse, mai usor daca se utilizeaza compas Apenrot-Gheringher.
Indexul de lung/lat a craniului se bazeaza pe estimarea antropometrica (masuratori faciale
dupa Izard)a largirii max si a lung max a craniului: l = (largimea max/lung max) x100
clasificarea: dolicocefalic (craniu lung 75,9), mezocefal 76-80,9, brahicefal (scurt 81-
85,5), hiperbrahicefal .
Indexul morfologic facial: l=(h faciala/lat bizigomatica)x100. Clasificarea: tip mediteran
sau caucazian(infatisare larga si tendinta la brahignatie), tip nordic (cu fata lungita si
ingusta), tip asiatic (cu pometii largi si plati), tip negroid (cu buzele groase si protrusive),
euriprosop (fata scurta), mezoprosop (fata medie), lateroprosop (fata lunga).
67.Examenul radiologic cu film intraoral. Varietăți.
Exam Rg in ortodontie: ajuta la completarea si elucidarea unui diagnostic, stabilirea unui
plan de tratament, verificarea eficientei tratamentului. In practica ordotontica se
utilizeaza Rg cu film intraoral: dento alveolo dentara, cu film ocluzal (muscat), Rg cu
film exooral: panoramica simpla, ortopantomografia, teleradiografia.
Incidenta endoorala cu film ocluzal (Simpson): se foloseste pentru dintii inclusi si cei
ectopici, pentru aprecierea corecta a poz coroanei in sens vestibulo oral. Incidenta
Simpson este deplasata lateral fiind perpendiculara pe planul de ocluzie si centrata pe
elementul de radiografiat. Dezavantajul ei este faptul ca in cazul incluziilor bilaterale
necesita 2 clisee.
68. Ortopantomografia. Tehnica de realizare. Elemente de diagnostic ortodontic
Ortopantomografia: se efectueaza cu ajutorul radiografiei panoramice prin proiectie
desfasurata pe una si aceeasi pelicula a ambelor arcade dentare in ocluzie centrica, stare
de postura a mand sau la o deschidere maxima a gurii. Centrarea aparatului dentomax se
face arbitrar, ca reper e luat max sup.
Aprecierea:
-se evidentiaza structura maxilarului sup mai clar decit cea mand, cu suprapunerea
imaginii cor dintilor inf peste cor dintilor sup. In plan transversal se poate urmari
pozitionarea liniilor interincisivale, concordanta de sincondroza mentonierea si a spinei
nazale ant. In plan vertical gradul de supraacoperire cit si a inocluziei
-se poate aprecia simetria dezv celor doua articulatii, structura parodontala sunt puse in
evidenta la ambele maxilare cu exceptia zonei ant
-determinarea dimensiunilor relative a ram mand, deschiderea unghiului mand, modelul
de crestere condilian, cudura canalului mand, aspectul simfizei mentoniere. Densitatea
osoasa.
69. Teleradiografia. Definiție, tehnica de realizare, tipuri.
Teleradiografia: metoda de Rg cu film exooral, imaginea cefalometrica este rezultatul
proiectiei unui vol pe un plan, imagine ce rezulta marita si deformata fata de obiectul
real. Folosesc profilul drept si au ca plan de referinta orizontala de la Frankfurd.
Evidentiaza tulb de dezv in plan vertical si sagitla a masivului facial. Sunt 3 tipuri: de
profil, de fata si axiala, ultimele doua fiind auxiliare.
Punctele principale:
-nasion N: punctul cel mai ant pe sutura naso frontala in plan mediosagital, corespunde
rad nasului
-sellae S: centrul geometric al conturului seii turcesti
-basion Ba: punctul cel mai inf al marg inf a foramenului magnum
-porion P: punctul cel mai sup al conductului auditiv ext
-orbitale O: punctul cel mai inf de pe conturul marg inf a orbitei.
-spina nasalis ant Nsa: virful spinei naz ant
-spina nazala post Nsp: virful spinei nazale post.
-prostion Pr: punctul cel mai ant al procesului alv maxilar.
-A: punctul cel mai infundat de pe procesul alv maxilar.
-Id: punctul cel mai ant al procesului alv mand
-pogonion Po: punctul cel mai ant al simfizei mentoniere
-B: punctul cel mai infundat de pe procesul alv mand
-Pm: punct situat pe partea ant a simfizei mentoniere intre punctele B si Po la trecerea
partii concave in convexe.
-Me: punctul cel mai inf a simfzei mentoniere
-Go: punctul cel mai inf al ram mand.
Planurile:
-cranial de la sella la nasio
- de la Frankfurd: porion orbitale
-palatinal: spina naz ant si spina naz post
-ocluzal: ocluzia primilor molarisi spatiu intre incisivi centrali
-plan mandibular: menton gonion.
Tehnica efectuarii: se marcheaza cu contrast de la frunte pina la barbie, planul Frankfurd
trebuie sa fie paralel cu podeaua, pacientul nemiscat.
70. Analiza cefalometrică. Punctele cutanate și scheletale.
Cefalometria este una din primele metode utilizate in ortodontie si ar putea fi definita
drept “efectuarea de masuratori ale extremitatii cefalice”.
Din cefalometrie s-a dezvoltat odata cu progresele in domeniul radiologiei , o alta metoda
–metoda radiologica – pentru a analiza relatiile craniofaciale.
Anazila cefalometrica a teleradiografiei inseamna evaluarea rapoartelor dintre aceste
puncte si reperele cefalometrice , localizate anterior pe teleradiografie.
Conditia pentru o analiza de succes a teleradiografiei este o radiografie calitativa buna si
localizarea exacta a punctelor cefalometrice pe teleradiografie.
71.Metode de interpretare cefalometrică utilizate în practica ortodontică.

*Analiza dupa Steiner: descrie fata pacientilor dupa relatia max cu mand, folosind
punctul B pentru aprecierea poz mentonului. Clasifica anomaliile scheletice in functie de
valoarea unghiului ANB care e folosit ca diferenta intre unghiurile SNA si SNB.
-ocluzia cl I corespunde unghi ANB de +2 ( norma 0-4 grade)
-ocluzia cl II ungiul ANB peste 4,5
-ocluzie cl III unghi ANB cu valoare negativa.
*Analiza dupa Ricketts: determina unghiul facial si axul facial in conformitate cu valorile
lor determinind tip dolicocefalic, meziocefalic si brahiocefalic.
*Analiza Tweed:
-unghiul FMA=25(+-3): planul mandibular cu orizontala de la Frankfurd, determina
inaltimea faciala
-unghiul FMIA=67 (+-3): ax incisivilor inf cu orizontala de la Frankfurd, retrodentia,
prodentia
-unghiul IMPA=88(+-3): ax incisivilor inf cu planul mandibular.
*Analiza dupa Sassouni cu ajutorul ei putem determina tipul profilului, clasa alveolara si
denota echilibrul de dezvoltare in lungime a corpului mandibular fata de baza craniului.
*Analiza dupa McNamara-lungimile efective medio-faciale si mandibulare. Se apreciaza
pozitia maxilarului superior de baza craniului, evaluarea tesuturilor moi, aprecierea
raportului maxilar-mandibula, pozitia incisivilor superiori cu maxilarul, pozitia incisivilor
inferiori cu mandibula, aprecierea mandibulei cu baza craniului.
72.Metodele speciale de examinare a funcţiilor aparatului dento-maxilar.
Electromiografia, miotonometria, palatografia.
Electromiografia este un examen complementar utilizat p/u a confirma dignosticul clinic
al disfunctiilor muscular ca factor etiologic I producerea anomaliilor denti-maxilare.
EMG ofera date despre intrarea in contractie a muschilor, durata, intensitatea si modul
intesitatii contractiei. Pe baza EMG efectuata dupa tratament putem aprecia daca
corectarea anomaliei a fost insotita si de o reechilibrare neuromusculara, care sa asigure
stabilitatea rezultatelor obtinute.
Diagnosticul EMG cuprinde:
-diagnosticul general al echilibrului sau dezechilibrului contractiilor muscular pe
ansamblu
-diagnosticul particular al tipului muscular in functie de clasa de malocluzie
-diagnosticul auxiliary in cazul asimetriilor muscular intriseci.
Se efectueaza pentru urmatorii muschu: buccinators, mentalis, orbicularul buzelor,
fascicolul anterior al muschiului temporal, fascicolul superficial al muschiului maseter,
muschiul milohidian.
Secunosc 3 trasee EMG;
-simplu-contractie usoara
-traseu intrmediar sarac sau bogat in potentiale electrice-medie
-traseu bogat in potentiale electrice-contractie maximal.
Miotonometria: investigarea tonusului muscular modificat in raport schimbarile de
functie ale sistemului stomatognat si cele motorice ale mandibulei. Se realizeaza cu
ajutorul tonometrului Szirmai compus în esenţă dintr-o tijă cu resort elastic pentru
compresiune şi un cadran pentru cifre. Determinările se fac în repaus şi în contracţie
funcţională sau comandată, presiunea exerchându-se perpendicular pe masa musculară.
Palatografia: se apreciaza contactul dintre limba si palatul dur.
73.Studiul de model. Considerații generale.

Studiul de model reprezintă un examen specific specialităţii ortodontice, acesta fiind
indispensabil la stabilizarea unui diagnostic ortodontic corect şi a unui plan de tratament.
Modelul trebuie să permită studiu arcadelor dentare, al arcadelor
alveolare şi al relaţiilor de ocluzie. Aprecierea dezvoltării alveolo-dentare în planurile
sagital, transversal, se face folosind indicii arcadei , dinţilor ,raportaţi la lungimea şi
lăţimea acestuia.
Se analizeaza:
-forma boltii palatine:poate fi joasa, inalta sau ogivala
-dimensiunea si forma torusului palatin
-insertia frenului si a bridelor-frenul buzei superioare daca are insertie normal, joasa sau
inalta.
-dintii existenti pe arcade: se vor specifica modificarile lor de volum, forma, directie de
implantare precum si spatierea dintre ei , starea lor de integritate
-forma arcadelor-temporare au forma de semicerc, permanenta superioara-parabola, iar
inferioara-semielipsa.
Forma arcadelor dentare:
Aspecte normale ale arcadelor:
-arcada dentara ovoida
-arca.dent parabolic-inscrierea dintilor anteriori intr-un semicerc iar cei posteriori diverg
inspre distal
-arc.dent hiperbolica-curbura dintilor frontali este aplatizata spre distal cu 2 linii
divergente la nivelul premolarilor si molarilor
-arcada dent in elipsa-dintii frontali se inscriu intr-un semicerc, iar segmentele laterale se
indeparteaza spre linia mediana, devenind astfel convergente la nivelul ultimilor molari.
-arcada dentara in U-zona frontal se inscribe intr-un semicerc, iar regiunile laterale sunt
paralele.
Aspecte patologice ale arcadelor dentare :
-arcada.dentar in lire-compresiune neuniforma in “sa” a arcadei maxilare la nivelul
premol si molari 1, fontalii se inscriu intr-un semicerc.
-arcada dentara in pentagon-arcada pentagonala se caracterizeaza prin prezenta a trei
unghiuri dintre care unul este situate in regiunea frontal, iar celelalte doua in dreptul
caninilor
-arcada dentara in V-ingustarea printr-o puternica compresiune a segmentului dentar
frontal, pina la formarea unui unghi ascutit.
-arcada dentara in patrulater sau trapez-apare mai frecvent la mandibula, dintii frontali
sunt aranjati in linie dreapta, partile laterale fiind reprezentate de grupul dentar premolar-
molar, este caracteristica pentru rahitism.
-arcada dentara in M-apare in retrodotia incisivilor centrali maxilari care sunt rotati,
uneori antrenind sip e cei laterali
-arcada dentara larga sau evazata-aplatizarea dintilor frontali, dintii laterali fiind aproape
paraleli.
-arcada dentara ingusta cu incongruenta dintilor frontali-se caracterizeaza prin
diminuarea dimensiunilor ei transversal in toate portiunile si prin deformarea arcului
frontal, dintii anteriori sunt inghesuiti sau vestibularizati.
-arcada dentara asimetrica-dezvoltarea inegala a celor 2 hemiarcade.
-arcada dentara intrerupta prin ectopia caninilor- anomalia se observa frecvent in
dizarmonii cu incongruenta dento-alveolara.
Examenul modelelor permite analiza , in cele 3 sensuri ale spatiului , a relatiilor arcadelor
in intercuspiare maxima, in absenta pacientului si ne ajuta sa efectuam masuratori pe
arcadele dentare in vederea stabilirii unui diagnostic si a unui plan de tratament
ortodontic .
Modelelele sunt orientate pentru analiza in cele 3 planuri ale spatiului : planul rafeului
median ; planul tuberozitar; planul ocluzal
Studiul modelelor de ghips cuprinde analiza : statusul dentar ; arcadelor alveolo-dentare;
raportul static al ocluziei
74.Indicele alveolo-maxilar Korkhaus.

Dupa Korkhaus, lungimea arcului dentar anterior se defineste ca o perpendiculara dusa
din punctul cel mai anterior al fetei vestibulare a incisivilor centrali la linia ce uneste
puctele de referinta pentru masurarea largimii arcului anterior. Aceasta masurare ar trebui
sa arate malpozitia antero-posterioara a dintilor anteriori. Prin compararea valorilor
masurate cu cele standard se pot obtine indicatii diagnostice, si prognostice privind
pozitionarea antero-posterioara a incisivilor. Masurarea permite o analiza aproximativ a
pozitiei antero-posterioara a incisivilor. Un arc anterior scurtat sau alungit nu este
intotdeauna consecinta malpozitionarii antero-posterioare a incisivilor.
*Korkhaus ( pentru a masura inocluzia sagitala) de la muchia incizala a inferiorilor la
muchia incizala a sup. Muchia incizala inf poate fi plasata anterior celei superioare si
relatia de ocluzie este denumita raport sau ocluzie inversa. Cind intre dintii inf si cei sup
exista spatiu invers in cadrul ocluziei inverse, aceasta se denumeste inocluzie sagitala
inversa. Norma -2mm
75.Indicele alveolo-maxilar Pont.

Alveolo-maxilar Pont se caracterizeaza prin aceia ca se raportează lăţimea arcadelor
măsurate la nivelul premolarilor şi molarilor, precum şi lungimea la nivelul premolar şi
suma diametrelor maxime ale celor patru incisivi superiori . Reperele pentru indicii
măsuraţi sunt:
- Indicele premolar - se măsoară pentru arcada superioară din centrul suprafeţei ocluzale
a primului premolar, de o parte şi de alta , iar pentru arcada inferioară din punctul cel mai
vestibular al punctului de contact dintre premolari de o parte şi de alta .
-Indicele molar - se măsoară pentru arcada superioară din faseta centrală a molarului 1
superior, de o parte şi de alta, iar pentru arcada inferioară - din vîrful celui de al doilea
cuspid vestibular al molarului 1 inferior, de o parte şi de alta.
Aprecierea Indicelui Pont: Diferenta dintre indicele calculate sic el masurat poate fi
pozitiv sau negativ:
-daca ind masurat e mai mare decit cel calculate diferenta este pozitiva si denota o
largime anormala a arcadei la nivelul respective
-daca indicele masurat este mai mic decit cel calculate diferenta este negative, denotind o
ingustare anormala a arcadei la nivelul respectiv.
Diferenta Indicelui Pont se apreciaza in felul urmator:
+-2mm-in limite normale
+-2-4mm-abatere mica
+-4-10mm-abatere grava
+-10mm-abatere ft grava
76.Analiza biometrică după Nance.

Aprecierea spatiului necesar in dentitia definitiva poate fi facuta pentru fiecare arcada,
comparindu-se dimensiunea mezio-distala a dintilor din zona anterioara. Aceasta
perimetrie Nance se efectuiaza cu ajutorul unei lame elastice gradate, aplicata deasupra
modelului cu care se evaluiaza lungimea crestei alveolare , de la fata meziala a molarului
de 6 ani la fata meziala a molarului de 6 ani omolog. Determinarile se fac atit pentru
maxila cit si mandibula. Dimensiunea obtinuta se compara cu suma diametrelor mezio-
distale ale celor 10 dinti maxilari sau mandibulari , din zona anterioara si medie
77.Laboratorul de tehnică dentară. Utilaj, materiale, instrumentele, tehnica de securitate a

muncii.
Amplasarea laboratorului este de dorit să fie în vecinătatea cabinetului stomatologic atât
pentru îmbunătățirea colaborării cât și pentru ușurarea comunicării dintre medic și
tehnician.
În interiorul laboratorului, compartimentarea trebuie să asigure pentru fiecare unitate de
lucru un spațiu minim de 8 m2, în condițiile respectării principiilor ergonomice.
Instalațiile electrice, de apă, gaz, vapori trebuie izolate corespunzător.De asemenea, orice
deviație de la traseul principal necesită robinet separat.
Iluminarea laboratorului trebuie să dispună de o sursă centrală de lumină de 800-1000
lux, amplasată în vederea asigurării pe cât posibil a lucrului fără umbră.
Suprafețele din laborator trebuie să permită curățirea și dezinfecția facilă prin metode
uzuale (detergenți, soluții dezinfectante, ultrasunete, radiații, UV).
Temperatura în incintă trebuie să se situeze între 21-23 0C, în condițiile unei umidități
relative a aerului de 40-60%.
Zgomotul trebuie să se situeze sub 55 dB în cazul unor activități care necesită o
concentrare mai mare și sub 70 dB în condițiile activităților simple, de rutină.
Laboratorul de tehnica dentara ar trebui compartimentat astfel:
1. Compartimentul pentru pregatirea modelelor(machetelor) de lucru.
Aparatura necesara pentru executarea activitatii in acest compartiment este:
a) masuta vibratoare
b) aparat soclare (soclator)
c) generator de aburi
d) aparat gaurire a modelelor (pindex)
e) aparat pentru mixarea sub vacuum a maselor de ambalare si silicoanelor pentru
dublare(vacuumalaxor)
masa de tehnica dentara cu 2,3 posturi;
fiecare post va avea in dotare:
- sistem iluminare cca 700 lux ;
- spray aer comprimat
- instalatie aspiratie praf
- micromotor electric de 40 000rot/min cu actionare la pedala (montata la nivelul
genunchiului)
- spatula electrica pentru ceara
2. Compartimentul de turnare.
3. Compartimentul de modelaj.
4. Compartimentul de cerami
Personalul din laboratoarele dentare va purta echipamentul de protecție corespunzător

lucrărilor ce se efectuează și condițiilor de muncă respective.Astfel, tehnicienii dentari
vor fi echipați cu halate albe, costume de lucru sau salopete.
Este recomandată vestimentația și încălțămintea separată pentru locul de muncă,
respectiv pentru activitatea din afara serviciului.
Laboratoarele de tehnică dentară vor fi prevăzute cu instalații de ventilare
corespunzătoare lucrărilor specifice.
Compartimentele pentru gips și cele pentru prelucrări vor fi prevăzute cu sisteme de
ventilație mecanică. Motoarele biax orizontal vor fi racordate la sisteme de ventilație prin
aspirație și vor fi prevăzute cu apărători și ecrane de protecție.
Compartimentul de topire/turnare trebuie prevăzut cu un covor de cauciuc gros de 1 cm.
Este foarte importantă protecția ochilor împotriva luminozității crescute a materialelor
incadescente, în acest sens folosindu-se ochelari de protecție, măști de sudură.
Tuburile de oxigen și acetilenă vor fi plasate în spații zidite în afara laboratorului.
Substanțele toxice și caustice vor fi depozitate în recipiente incasabile și bine închise, în
dulapuri separate. Se vor manipula cu grijă deosebită, preferabil sub nișă, cu mănuși de
protecție.
Echipamentul de stingere a incendiilor: hidranți, extinctoare, nisip, găleți, furtun pentru
apă.
Truse pentru prim ajutor: fașe, pansamente sterile, alcool, medicamente.
78.Biomecanica forţelor ortodontice în deplasările dentare.
79.Forța ortodontică. Definiție, clasificarea forțelor ortodontice. Importanța forței optime

în deplasările dentare în funcție de planul de referință.
În tratamentul ortodontic, forţele sunt împărţite după natura lor în forţe artificiale sau
mecanice şi forţe naturale sau funcţionale:
forţele artificiale (mecanice) sunt produse de proprietăţile materialelor din care sunt
realizate aparatele ortodontice: oţeluri inoxidabile pentru arcuri, materiale elastice (inele
de cauciuc), şuruburi ortodontice. Deformarea componentei elastice (arcul) determină o
tendinţă la revenire spre forma iniţială, declanşând o forţă care aplicată asupra dintelui îi
poate modifica poziţia. Intensitatea acţiunii forţei este reglată periodic de către medic prin
activarea arcurilor sau de către pacient prin derotarea şuruburilor sau schimbarea inelelor
elastice.
forţele naturale (funcţionale) sunt generate de contracţiile musculaturii orofaciale ce
rezultă din modificarea echilibrului grupelor musculare antagoniste. Intensitatea acestor
forţe este reglată reflex de proprioceptorii parodontali, articulari, pericolul supradozării
forţei fiind redus (Cocârlă).
Din punct de vedere al forţei ortodontice utilizate, se pun în discuţie 3 aspecte:

• ritmul de aplicare
• intensitatea forţei
• rezistenţa ţesutului asupra cărora se aplică.
Din punct de vedere al ritmului de acţiune, este foarte important cuplul „durată de
acţiune-durată de repaos”.
Există 3 tipuri de forţe:

→ forţe intermitente caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune şi de repaos, fiind
generate de aparate mobile, activatoare, dispozitive extraorale, aparatul acţionând doar o
parte din zi. Dispozitivele extraorale se poartă în timpul nopţii generând forţe ortodontice
puternice, dar perioada de inactivitate de peste zi permite ţesutului să se odihnească şi
circulaţiei întrerupte să se reia.
→ forţe discontinue caracterizate de alternanţa perioadelor de acţiune cu perioadele de
repaos ce permit organizarea ţesuturilor. Forţa importantă pe parcursul activării, diminuă
rapid din momentul deplasării ortodontice a dintelui.
→ forţe continue cu intensitatea aproximativ constantă pe tot parcursul deplasării
dintelui, nu solicită reactivări frecvente. Sunt forţe lejere ce nu provoacă compresia
exagerată a ligamentului parodontal şi hialinizarea tisulară. Folosite cu discernământ fără
a provoca presiuni localizate, permit cea mai favorabilă deplasare ortodontică. După
Graber, forţele intermitente ar fi mai biologice, deoarece perioadele de repaus oferă
osului posibilităţi de restructurare, iar fluxul sanguin nu ar fi jenat decât pe perioade
scurte de timp. Avantajele forţelor continue provin din faptul că, odată declanşate,
procesele restructurării osoase sunt şi întreţinute.
După intensitatea forţei, există:
→ forţe mici, lejere ce nu depăşesc 30-40 g/dinte monoradicular. Ligamentul parodontal
este presat, nu strivit, iar vasele sanguine sunt încă vizibile. În aproximativ 24 - 48 de ore,
de-a lungul suprafeţei de os alveolar supusă presiunii, apar mieloplaxe şi începe resorbţia
directă de os alveolar, iar în spaţiile reticulare are loc depunerea de osteoid.
→ forţe mari, sub acţiunea cărora ligamentul parodontal este strivit între dinte şi peretele
alveolar: vasele sanguine sunt comprimate, iar ligamentul parodontal devine acelular şi
hialin în aparenţă. Osteocitele osului subiacent dispar. Aceste zone sunt deseori bine
localizate, iar mieloplaxele apar adiacent la ele şi în spaţiile reticulare ale osului
subiacent. Astfel se îndepărtează zona de hialin şi corticala, dintele deplasându-se în
final. Dacă forţa rămâne excesivă în continuare, vor apărea noi zone de hialin. Este dificil
să determinăm forţa ideală ce trebuie aplicată fiecărui dinte pentru a obţine o deplasare
dată în condiţii ideale. Un factor ce face imposibilă determinarea forţei optime este
diversitatea reacţiilor individuale.
La o presiune egală, fiecare individ reacţionează diferit în funcţie de caracteristicile sale
individuale:
rigiditatea substanţei fundamentale intercelulare
gradul de mineralizare şi maturizare a osului
rezistenţa mecanică a ţesuturilor
80.Tipurile de deplasare dentară. Efectele negative ale deplasărilor dentare
-Versia coronara-deplasarea unui dinte dat de o forta simpla, aplicata la nivelul coroanei
centrul de rotatie al deplasarii fiind mai aproape de apex decit de centrul de rezistenta. Se
produce ori de cite ori o forta se aplica pe un dinte care nu este impiedicat sa basculeze.
Coroana exercitata de aparat impinge dintele in directie opusa
-Versia radiculara-deplasarea se face cu ajutorul dispozitivelor fixe complexe. Centrul de
rotatie se situeaza undeva la nivelul coroanei
-Translatia-este deplasarea indusa de un sistem de forte, a carei rezultanta se plaseaza la
nivelul centrului de rezistenta, iar centrul de rotatie este nedeterminat
-Egresia-deplasarea indusa de forta verticala cu actiune in sensul eruptiei dintelui. Ea
poate fi pura sau asociata la un grad diferit de versie coronara linguala sau vestibulara
-Ingresia-se poate asocia cu o versie vestibulara sau linguala. Se efectueaza in acelasi
sens cu ocluzia, solicitind parodontiul in sensul in care seste mai bine organizat pentru a
rezista. Este deplasarea care opune maximum de rezistenta din partea dintelui
-Rotatia-deplasarea indusa este o rotatie a coroanei in jururl marelui ax, punctul de
plecare fiind indiferent. Daca radacina este rotunda, rotatia implica doar o glisare intre
radacina si alveola, cu o participare osoasa aproape nula, dar cu participare fibroasa
masiva. Toate fibrele sunt intinse, frinind deplasarea, fara insa a-si modifica structura.
-Miscarea torque-este o deplasare a radacinii in plan vestibulo-oral, in timp ce coroana
dintelui se mentine pe loc. Este o miscare de gresie progresiva. Deplasarea este mai usor
de realizat cind se aplica o forta oblica in raport cu axul mare al dintelui.
Efectele negative ale deplasarii dentare
-Mortificarea pulpei , ca urmare a aplicarii unor forte de intensitate mare si cu actiune
prelugita mai ales pe dintii cu apex inchis.
- Rezorbtie radiculara mica pe partile laterale ale radacinii in timpul actiunii ortodontice
, aceste rezorbtii se refac dupa incetarea fortei ortodontice.
- Rezorbtie radiculara apicala pot aparea la dintii care au suferit miscarii de translatie
sau care in timpul deplasarii s-au sprijinit cu apexul pe corticala palatenala sau
vestibulara a osului alveolar , aceasta impune oprirea deplasarii pentru a permite
refacerea cu cement secundar a apexului dentar.
81. Restructurările tisulare la deplasarea orizontală şi verticală a dinţilor în tratamentul

ortodontic.
*Reactiile lig paradontal: daca forta plicata pe dinte e mai mare decit presiunea sangvina
din interiorul capilarel are loc colapsul vaselor cu expulzarea singelui in tesuturile vecine,
apoi ies din parodontiu fluidele interstitiale, celulele dispar din spatiu periodontal si are
loc o hialinizare.
*Reactiile fibrelor parodontale:
-tensiunea fibrelor: fibrele de colagen sunt elastice in cazul cind sunt grupate in smocuri,
astfel la actiunea fortei ele putin cite putin se alungesc.
-compresia fibrelor: de partea opusa aplicarii pres, are loc prin reorganizare la nivel
molecular.
*Resorbtia osoasa: la nivelul zonei de compresiune creste nr de cel conjunctive in lig si
apar osteoclastele care prin activitatea lor enzimatica distrug osul.
*Apozitia osoasa: sub act tractiunii os nou se depune pe supraf int a alv.
*Hipercementoza: in tractiuni sau la dinti fara antagonisti.Poate duce la anchiloza
dintelui.
82.Zonele de crestere ale maxilarului superior si inferior

Mandibula –este un os mobil cu crestere encondrala la ambele capete si o crestere
intramembranoasa intre extremitati, care ocupa cea mai mare parte a osului. Cresterea si
modificarea fomei ariilr de fixare a muschilor si dintilor sunt controlate mai mlt de
functiile musculare si ale dintilor, decit de cartilajele intreseci sau de factor osteogenetici.
Zone de crestere:
-la nivelul cartilajului condilian, influentind crestere verticala si orizontala, respectiv
crestere anteropost. A intregii mandibulii.
-la nivelul apofizii coronide, incizurii sigmoide si regiunii unghiului mandibulei, unde are
loc o crestere apozitionala, sub act. Musculaturii ridictorii
-alungireea mand. Prin resrbtii modelante ale ramurii ascendenten in partea anterioara si
apozitii pe mg posterioara.
- os alveolar- creste in sus , in exterior,cu rol de a mentine si stabili relatii interacrcadice
si a comformatiei faciale de ansamblu.creste modelanta la nivelul periostului sub forma
de resorbtie pe fata interna a andibulei si apozitie pe cea externa.
Complexul nazo maxilar
Suturile, septul nazal, suprafetele periostale, ap. Alveolara- constituie mecanismul de
crestere.
Crestere verticala este determinata de activitatea :suturile nazofrontomaxilara- frontaL,
sistem zigomato-maxilar si cranio -facial – zona laterala.
Crestere transversala: se realizeaza prin activitatea sistemului sututral medio-sagital
perimaxilar, dar si prin apozitie-resorbtie a osului, si sub tractiunea fortelor transmisa la
dinti laterali.
Crestere sagitala- se realizeaza de sistemele perimaxilare, si de suturile incisivo-canina si
palatina transversa din bolta palatina. Sutura incisivo canina contribuie la dezvoltarea
maxilei, se oblitereaza in 1/3 externa la 1,5-2 ani,1/3 medie la 7-8 ani, 1/3 interna la
maturitate. In ultima perioada de crestere arcul dentar maxilar se deplaseaza ant. La
nivelul incisivilo cu 2,5 mm, iar la nivelul molarilor cu 5 mm.
83. Amprenta în ortodonţie. Materiale. Instrumente.

Materialele amprentare: in ortodontie cel mai des sunt folosite alginatele –Stomalgin,
Altex. Mai rar se folosesc materialele siliconice-Sielast, Dentaflex, Optosil, Silaplast.
*Instrumente: lingura amprentara, cele mai bune retentii ofera lingurile cu gauri care
asigura zone de retentie intinse si repartizarea pe toata lungimea portamprentei.
-inf: se aseaza pe port post peste zonele retromolare dupa care se culca incet peste arc. -
sup: urmarim sa nu basculeze pe bolta palatina iar zona tuberozitara sa fie bine cuprinsa.
84. Clasificarea materialelor de amprentare folosite in ortodontie.

*Elastice: -hidrocoloizii reversibili: Gelin, Dentacol, Coltoloid
-hidrocoloizi ireversibili alginate : Stomalgin, Altex, Zelex, Ypen, Elastic, Kromopan
-elastomeri de sinteza siliconice: Sielast, Dentaflex, Reprosil, Xantopren, Optosil,
Silaplast.
85)Aparatul ortodontic. Definitie. Clasificarea aparatelor ortodontice.

Aparat ortodontic-dispozitive care se aplica pe dinti. Alveole , maxiare, cu scopul de a
influenta cresterea si dezvotarea aparatului dent-maxila sau de a preveni si a corecta
anomalie.
*Dupa modul de agregare la arc dentara:

1)mobilizabile: dispozitive fixate la arcada dentara cu ajutorul elementelor de ancorare,
indepartate si repuse de pacient.
-2)mobile: se mentin prin apropierea activa a arc dentare sub actiunea muschilor
mobilizabili (activator, bionator, ap Frankel)
3)-fixe : fixate prin cementare sau lipire (colaj).
*Dupa Tipul fortei
-mecanice (active): actioneaza cu fortele ortodontice chiar si cind aparatul dento-maxiar
nusi exercita functie.
-functionale: au capacitatea de a modifica activitatea musculara, transformindo in forta
ortodontica.
-de contentie (pasive): mentin rezultatul dupa tratament.
-mixte cu proprietati mecanice, dar si functionale.
Dupa sediul zonelor de sprijin si a aplicarii fortelor:
-intraorale
-extraorae
-intra-extraorale
Dupa materiale din care se confectioneaza
-plastice (gutiere)
-Metalice(ap. Fixe)
-Mixte (placi, aparate functionale)
86. Pierderea precoce a dintilor. Definitie. Aparate indicate pentru restabilirea integritatii
arcadei dentare.
Pierdere precoce- pierderea dintilor timporari mai mult de 1 an inaintea schimbului
fiziolgogic.
Aparate profilactice cu rol de mentinator de spatiu interdentar pot fi cnstructii protetice
fixe sau mbile. Mentinatori de spatiu fix sunt confectionati in metal, iar dintii limetrofi
bresei servesc sprinjin. Ancorare se face cu ajutorul coroanelor si inelelor.Mentinatoare
mobile permit mentinerea spatiului cu restabilirea functiei sistemului stomatogneat,
grabesc rezorbtia osului si stimuleaza eruperea dintelui. Ele nu se extind pe suprafata
vestibulara a rebordului oso, pentru a nu impiedica crestere in sens vertical si sagital, si
nu dispun de croste pentru a evita influenta nociva. Sunt readoptate periodic (6 luni) in
dependenta de situatie clinica.
87). Aparatele ortodontice mobilezabile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje. Elemente de

ancorare.
Aparate ortodontice mobilizabile: sunt dispozitive care se mentin in cavitate bucala
datorita elementelor de ancorare, pot fi inlaturate si de pacient, si de medic.
Avantaje:
1. transmit fortele ortodontice nu numai prin intermediul dintilor dar si prin mucoasa
si oasele maxilare, datorita ca baza acopera o parte mare din suprafata.
2. anuleaza suprasolicitare dintilor, sprijininduse atit pe dinti cit si pe paradontiul
3. baza extinsa da posibilitate inserarii mai multor elemente de actiune, realizind simultan
mai multe obiective
4. purtare intermitenta ofera tesutului osos perioada de repaus pentru stabilizare in timp
6. pemite igiena bucala riguroasa
7. nu impedica efectuare tratamentelor odontale
8. unele elemente de actiune (ex:surub) pot fi activate de copii
9. tehnica de confectionare usoara
10. simplu de reparat
11. cost redus in mparatie cu alte aparate
Dezvantaje:
1. Din cauza ca pot si usor indepartate, exista risc de nepurtare regulata a acestora
2. Alergii la acrilat –aparitia modificarilo la nivelul mucoasei
3. Posibilitate deformarii elementelor la o manevra incorecta.
Elemente de ancorare:
-Stal
-Schartz
-adams
-jackson
- in delta
Ancorare s epoate realiza in 4 puncte, in 6 puncte ( in trapez ), in triunghi (3 puncte).
Toate sunte alcatuite din 3 componente: 1)ansa- zona de contact cu dinte.,2)bucla-
portiune elastica , care depaseste zona retentiva petru scoatere aparatului,3) zona de
retentie, ce se fixeaza la baza aparatului.
88)Elemente active ale aparatelor ortodontice mobilizabile.

Elementele active sunt responsabile pentru aparitia fortelor ortodontice.
1)Arcurile (actioneaza direct asupra dintilor)
-Vestibular(-scurt, -lung, -Roberts,-cu bucle inverse): componente;1)Arcul central, 2) 2
bucle de activare (Activare se face o data la 7-14 zile, prin stringerea buclelor, si slefuirii
placi palatine 1-1,5 mm la nivelul frontalilor)
2) arcul coffin (actioneaza prin intermediul placii) estealcatuit de o curba
sub forma de lira, cu doua prelugiri, anse de retentie in placa. Limita posterioara – suprf.
distala molarului 6, ant. Mg meziala a premolarului. Intre anse -2 mm , si distanta fata de
mucoasa 2 mm, pentru a nu o leza. Se confectioneaza din sirma 1,2 mm. Pentru o
eficienta mai mare, placa se rascroieste pina la limita meziala a molarului 6.Largeste
predominant anterior arcada.. Activare se face la 10-14 zile, max. cu 1 mm.)
3)Arcul oral in diapazon si in 8- deplasare in sens mezio-distal
4) arcul in S- deplasare vestibular si in sens mezio-distal
5) arcul in ciupearca- vestibularizare, 2 componente : curbura principala
din fata rala a incisivilor, si 2 bucle de activare in S.
6) Surubul ortodontic- dispozitiv mecanic ce indeparteaza 2 suprafete
perpendculare pe axul surubului, la rotatie 320 de grade- 0,6, 1 mm de departare.
Activare rotatie la 90 grade o data in saptamina. In functie de zona de departare si zona
de sprijin se stabileste sectiunea placii( median, paramedian, in L, in Y, trapez).
Componente: -2 rame laterae ce s eindeparteaza,-2 tije de ghidaj,- cilindru filetat, cu
perforatii pentru introducerea cheii.
89). Aparatele ortodontice mobile. Definiţie. Avantaje şi dezavantaje.

Aparatele ortodontice mobile-cnstructie ortodontica lipsita de elementele de ancorare,
care se mentine in cav. Buc. Datorita fortelor musculare.
90)Activatorul Andrezen-Haupl. Elementele componente. Indicaţii.

Activaruleste conceput pentru a se adpta ocluziei, atunci cnd mandbula si dentitia
temporara sunt intro pozitie psterioara.
*Indicatii in dentitie mixta:
1. -clasa I pentru corectarea anomaliilor in sens vertical si a proalveolodontiilor sup;
2. -clasa II in special gr II/1 si a laterodeviatiilor;
3. -clasa III pentru corectarea prognatiilor mand functionale in asociere cu tractiunile
extraorale;
4. -corectarea obiceiurilor vicioase;
5. -conducerea eruptiei dentare, realizarea unei ocluzii normale si reechilibrare
musculara.
*Elem componente:Placa sup si inf unite intre ele prin masa acrilica interocluzala.
1)placa superioara ce acop bolta palatina si fata orala arcadei cu elemente: a) arc
palatinal tip Coffin din sirma de otel elastica, 1,2 mm; b)un arc Vestibular din sirma fixat
prin cele doua extremitati retentive in baza placii superioare, cu doua bucle de activare si
are curbura principala in contact cu fata Vestibulara a incisivilor.
2)placa inf: a)planul inclinat reprezentat de partea sa anterioara mai ingrosata, inclinare
din jos in sus si dinapoi inainte; B)aripioarele paralinguale,continuarea bazei dincolo de
coletuldentar
91. Reglatorul funcţiei Frankel. Elementele componente. Varietăți.

Frankel foloseste principiile deglutitiei. Aparatul lui este un fel de aparat de gimnastica
ce stimuleaza functiile normale, eliminand capcana buzelor. Toti dinii sunt separati,
pentru ca arcurie sa patrunda interdentar.
Elem componente:
-elem acrilice: 2 scuturi vestibulare, 2 pilote labiale sup.
-elem din sirma:arcuri (vestibular, lingual, palatal, pe canini) Arc V pe supraf V a
incisivilor inf care face leg cu scuturile V; suportul din sirma care poate fi alc dintro
sirma continuua sau 3 segm adiacente si care realizeaza conexiunea pelotelor labiale sup
cu scuturile V; un arc L sup care sprijina la nivelul cingulumului incisivilor sup; un arc
palatinal care pleaca de la nivelul scuturilor V traverseaza palatul pe partea opusa inapoia
ultimului mol prezent pe arc; crosete ocluzale de sprijin in zona molara mand cu rol de
impiedicare a eruptiei mol1 inf; crosete de sprijin maxilare in ocluzii inverse frontale care
permit deschiderea ocluziei pentru realizarea saltului articular.
*Tipurile de regulatoare:
-tip 1: utilizat in compresiunea maxilara cu clasa I cu ocluzie neutra, retruzia incisivilor
inf si protruzia celor sup, in ocluzia adinca.(scuturi laterale, pelote labiale inferoare, arc
V, P, Canin, Lingual)
-tip 2:in clasa II/2 (ocluzia acoperita), au 2 arcuri orale. (scuturi laterale, labiale, arc
palatal, arc lingual)
-tip 3: clasa III in dentitie mixta si permanenta timpurie; pentru reducerea musculara dupa
corectia chirurgicala a prognatiei mand anatomice. Pilotele sunt la arc sup.
pelote in locul de subdezv (scuturi laterale, lbiale, masa acrilica interocluzala, arc palatal,
retroincizal superior, lingual, vestibular)
92. Bionatorul Balters. Elementele componente. Varietăți. Indicaţii de utilizare.
Este un aparat orthodontic mobil.Modalitatea principal de actiune a aparatului Balters

consta in revenirea la normal al activitatii limbii(static si dinamic)si dirijarea ei spre
zonele deficitare.Concomitent sunt inhibate fortele concentrice ale complexului muscular
labio-jugal (in hiperactivitate si stimulate cele in hipotonicitare.)Prin ocluzia construita
aparatul asigura repozitionarea mandibulei creand spatiul necesar pentru activitatea
limbii.Bionatorul Balters este un activator de volum redus,usor de confectionat si de
purtat de catre pacient o perioada indelungata de timp.In functie de anomaliile tratate
,Balters a conceput 3 tipuri de aparate:
Tip 1 –este indicat in anomalii caracterizate prin maxilar ingustat cu protruzia dintilor
frontali superiori(compresiune de maxilar cu protruzie),ocluzie distalizata(clasa2/1),cu
pozitie joasa si posterioara a limbii.Componenta acrilica a aparatului este redusa fata de
activatorul classic:placa lingual ingusta a a arcadei alveolare manddibulare,2 pelote
palatine in care retentioneaza arcul palatal si arcul vestibular,masa acrilica interocluzala
la nivelul careia se fac slefuiri selective.
Elementul principal este arcul palatinal,din sirma de vipla de 1,2 mm,care determina
limba sa ia o pozitie anterioara si superioara,prin care se stimuleaza dezvoltarea
maxilarului superior si mezializarea mandibulei.Arcul vestibular cu doua bucle orizontale
(pina la nivelul premolarilor)indeparteaza actiunea centripetal a muschilor buccinatori si
stimuleaza inchiderea fantei labiale.
Tip2-este un aparat standart,exceptind zona frontal unde se prezinta un ecran acrylic de
protective a regiunii incisive de actiunea limbii.Este indicat in ocluzia deschisa functional
cauzata de deglutitia atipica cu interpunerea limbii intre arcadele dentare.
Tip3-un aparat standart inversat la care arcul palatinal are convexitatea orientata spre
anterior dirijind astfel limba carte pozitia superioara si posterioara a boltii palatine,arcul
vestibular este plasat la nivelul incisivilor inferiori,baza acrilica este situate la distant de
fata lingual a arcadei alveolare inferioare.Aparatul are drept scop reorientarea pozitiei
limbii care urmeaza sa stimuleze dezvoltarea predominant a maxilarului superior.Este
indicat in malocluziile de clasa 3 caracterizata prin pozitia anterioara si inferioara a
limbii.Bionatorul va fi purtat permanent cu exceptia meselor.
93. Clasificarea anomaliilor dento-maxilare dupa Angle.

Se bazeaza pe teoria fixitatii molarului prim permanent superios, avand drept criteriu
realtiile mezio-distale ale acestuia cu M1 inferior permanent. Aceasta clasificare- relatia
mandibule fata de maxila.
-clasa I: raport neutral al molarilor primi, o relaţie sagitală normală a
maxilarelor.Modificările doar în regiunea frontală. Din această clasă fac parte anomalii
unidentare sau de grup frontal, angrenări inverse, ocluzii deschise, ocluzii acoperite,
inghesuiri, spatieri, diastema.
-clasa II: rapoarte de distalizare la nivelul molarilor, exprimînd o poziţionare posterioară
a manidibulei faţă de maxilar.
subdiviz 1:tip resp oral,un maxilar îngust şi alungit,frontalii în protruzie,ocluzie adinca
in acoperis.
subdiviz 2: tip respirator nazal, retruzie a frontalilor sup, ocluzie adinca acoperita.
-clasa III: rapoarte de mezializare la nivelul molarilor şi ocluzie inversă frontală.
94. Clasificarea germană a anomaliilor dento-maxilare.

Bazata pe teoria ca factorii etiologici, in aceleasi conditii, dau nastere la aceleasi forme
de anomalii. Le-a incadrat in 6 sindroame.
*In sens transversal:
-sindrom compresiei de maxilar: cu protruzie si treme, cu sau fara protruzie si inghesuire.
-sd ocluziei incrucisate: cu maxilar ingust, cu laterodeviere mandibulara.
*In sens vertical:
-sd ocluziei adinci: ocluzie acoperita (II/2 Angle), ocluzie in acoperis (II/1 Angle),
ocluzie prabusita(ca urmare a pierderii dintilor in reg lat).
-sd ocluziei deschise: forma functionala, forma anatomica.
*In sens sagital:
-sd ocluziei distale: forma anatomica (subdezv mand), forma functionala (poz distala a
mand).
-sd progeniilor ca simptom patognomic raportului invers a dintilor frontali: angrenari
inverse a unui sau doi dinti in urma schimbarii poz lor, progenie de conducere fortata,
progenie falsa ca rezultat al subdezv max sup, progenie adevarata-hiperdezv mand.
95. Clasificarea franceză a anomaliilor dento-maxilare.

Pe baza terminologiei franceze adoptate de F.D.I Chaupe propune o clasificare a
anomaliilor dento-maxilare pe criterii morfo-functionale si etiopatogenice,in trei clase:
Clasa 1-Anatomice- tulburari de forma si dimensiune a bazelor osoase, determinate de
factori generali prognatie,retrognatie,endognatie,exognatie,supragnatie,infragnatie.
Clasa 2-Functionale- urmare a devierii miscarii de inchidere a mandibulei
Clasa 3-Anomaliile proceselor alveolare, dentare- sistemului dentar pot fi anomalii de
numar ,forma,volum ale dintilor care,de regula,sunt ereditare sau congenitale. (in mare
parte genetici)
96. Retrognația maxilarului inferior. Etiologie. Clinică. Diagnostic. Tratament.
*Retrognatie max inf: patologie ereditara sau dobindita caracterizata prin subdezvoltarea
mand.
*Etiologia: alimentare nerationala a mamei in timpul sarcinei, traume intrauterine sau la
nastere, pierderea precoce a dintilor, intirzierea schimbului ocluziei timpurii pe cea
permanenta, in sd Roben, dereglari a sistemului endocrin, respiratie orala, obiceiuri
vicioase, factorul ereditar.
*Clinica: deformari faciale, deformarea septului nazal, exooral aspect de cioc de pasare,
etajul inf este micsorat. Endooral : malocluzie de clasa II/1 dupa Angle cu distalizarea
ocluziei, incisivii sup sunt in protruzie, maxilarul sup este ingustat in fora de V, prezenta
ocluzia adinca in acoperis, prezenta treapta sagitala.
*Diagnostic: exam fotostatic, de modele, teleradiografia de profil, ortopantomografia.
*Tratament: in cazuri grave tratam chirurgical plus ortodontic.
-aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.
-tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem lingual,
-contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
97. Tortopoziţia dentară. Definiţie. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

Tortopozitie: anomalie dentara de rotație a dintelui in jurul axului său între 90o și 180o.
Poate duce la tulb ale relatiei dento alv, tulb de ocluzie, a dinamicii mand si tulb
fizionomice.
*Diagnostic : in baza exam clinic si Rg.
*Tratament: ortodontic cu aparate fixe sau mobilizabile, sau mixt chirurgical-ortodontic.
98. Anomalii dentare de formă şi structură. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.

*Anomalii de forma:
- macrodentie:marirea in volum; microdentie:micsorare in volum;
-fuziunea dentara:unirea a 2 dinti la nivelul strict coronar, strict radicular sau corono
radicular cu dezvoltarea initial separata;
-germinatia:diviziune incompleta a unui dinte, apare cu o cor bifida cu singura radacina si
camera pulpara; -dens in dinte-rezulta din invaginarea epiteliului amelar intern, mai des
la nivelul incisivului lat sup;
-taurodontia: prezenta unei camere pulpare mari cu dimensiuni exagerate cu tendinta de
largire spre apex, forma dintilor e modificata prin prezenta de cuspizi suplimentari
carabeli (palatinal pe mol 1 sup), Bolk (vest pe mol 2 inf permanent), Zuckerkandel ( vest
pe mol 2 temporar);
*Anomalii de structura:
-amelogeneza imperfecta: displazia smaltului de origine genetica. Se formeza un smalt cu
deficienta si o imperfectiune calitativa. Smaltul este rugos, cu depresiuni si cute, poate fi
fragil
-dentinogeneza imperfecta:culoarea cor transparenta sidefie sau maronie, transluciditate
crescuta, smaltul se fractureaza usor.
-odontodisplazia: afecteaza un cadran, eruptie intirziata, smaltul hipoplastic si
hipomineralizat, dentina cu canalicule anormale, pulpa fibroasa radacina oprita din
evolutie.
-hipoplazia de smalt: defecte in formarea smaltului, sub forma de pete albe opace cu
santuri sau leziuni intinse. Apare inaintea eruptiei dintilor.
-discromii dentare: coloratia dentara care poate fi generalizata sau localizata, in fluoroza-
alb cretos, tetraciclini-galbeni, maladia capdepont-maroniu s.a.
99. Anomalii dentare de număr. Varietăți. Tablou clinic. Diagnostic. Tratament.
*Varietati: hipodentie (lipsesc pin la 6 dinti), oligodentie ( lipsa mai mult de 6 dinti),
anodontie(lipsesc toti dintii), hiperdontie ( mai multi dinti).
*Anodontiile: pot fi partiale, intinse, subtotale, totale. Clinic-prezenta unui dinte
temporar peste termen normal de eruptie, absenta dintelui permanent. Rg: lipsa dintelui
permanent din maxilar. Anadontia de incisiv lat poate duce la ap diastemei, apar
dezechilibre ocluzo articulare. In anadontii extinse , subtotale si totale tablou clinic a
edentatului. Tratament: in anodontii partiale se poate inchide spatiu prin migrarea zonelor
lat, in alte cazuri mentinerea spatiului pin la finisarea procesului de crestere si tratament
protetic.
*Dinti supranumerari: pot aparea ca dinti care respecta morfologia unui anumit tip dentar
(dedublare) sau forme atipice. Pot erupe complet in cav buc sau pot ramine incluzi in
max. mai des la max sup in reg frontala. Cind sunt inclusi pot produce anomalii a dintilor
prezenti pe arc, blocarea dintilor aflati in eruptie cu dereglarea relatiilor dentare. Cind
sunt erupti in cav buc produc incongruente in reg vecine afectind echilibrul fizionomic si
psihicul bolnavului. Tratament: germectomia sau extractia dentara urmata de
supravegherea tenta a cresterii. Cind sunt complicatii: tratament chirurgical urmat de
ortodontic.
100. Anomalii dentare de volum. Definiție. Varietăți. Criteriul de determinare a

macrodonției.
Anomaliile dentare de volum sînt:
- macrodentie:marirea in volum;
- microdentie:micsorare in volum;
*Macrodentia: anomalie de dezvoltare dentara caracterizata prin volum marit a unui sau
la mai multi dinti, poate fi localizata sau generalizata creeaza dificultati in armonizarea
relatiei dento alveolare, inghesuiri dentare primare. Este expresia tulb produse in per de
morfodiferetiere, individualizarea formei unitatii dentare prin nr centrilor de crestere
marit si activitatea intensa a acestora. Diferentiem forma usoara-dinte in forma de cui,
faras, clapa de pian, bilobat , sau adevarate monstruozitati-dinte in perdea rezultat din
sudarea celor 4 incisivi. Tratament: remodelare, tratament protetic, in forme grave-
extractii dentare.
*Criteriu de determinare: macrodentie absoluta cin suma latimii coronare a 4 cuspizi sup
e de 35 mm si mai mult, iar a celor inf e de 27 mm si mai mult. Cind vol coroanei dentare
e de 1,5 ori mai mare decit norma.
101.Tulburări în erupţia dentară. tratament.
*Tulburari de eruptie dentara: -eruptia precoce: cu 1,5-2 ani inainte de termenii norma, la dintii
temporari cu 4 luni. -eruptia tardiva: cu 1,5-2 ani mai tirziu de termenul norma, la dintii
temporari cu 4 luni. *Cauzele: boli genetice ca sd Down, dereglari metabolice si de alimentatie,
rahitismul, dereglari endocrine, infectii contagioase. Local: resorbtie patologica, procese
inflamatorii a parodontiului apical, obstacole locale ca limitarea spatiului, tumori, dinti
supranumerari.
*Tratament: mentinator de spatiu in eruptia tardiva a permanentilor, aplicarea ap fixe cu
tractiune, extractii dentare in caz de lipsa de spatiu.
102. incluzia dentar.Definitie. Aspecte clinice. Tratamentul curativ al incluziei dentare.

* Incluzia dentară
Este o anomalie dentară de erupție caracterizată prin rămânerea unui dinte complet format în
interiorul osului maxilar, mult după vârsta sa normală de erupție.
Cauze:
- tulburări în dezvoltarea maxilarului
- pierderea secundară a spațiului prin migrări dentare
- obstacole în calea erupției dintelui
- factori ce țin de dinte
- cauze generale
Cauze care țin de dinte:

– poziția foarte înaltă a mugurelui dentar (este incriminat factorul genetic). Apare deobicei la canin
– dintele nu este normal conformat cu malformații coronare, cingulum foarte mare sau dintele este
cudat corono-radicular
– modificarea axului de erupție
– pierderea potențialului de erupție. Acesta se poate relua odată cu puseele de creștere
* Din punct de vedere evolutiv poate fi:
- totală (completă), atunci când dintele inclus se află în întregime intraosos
- parțială (incompletă), când coroana dintelui inclus nu este înconjurată în
totalitate de os
După gradul de severitate, apreciat pe radiografia panoramică și reprezentat de distanța în mm până
la planul de ocluzie, poate fi:
- ușoară, distanța mai mică de 12 mm
- medie, distanța între 12 și 15 mm
- severă, distanța mai mare de 15 mm
Incluzia dentară poate fi:
- intraosoasă
- intramucoasă
- parțială
Poate să se producă la oricare tip dentar, iar numărul poate fi variabil, de la unul la mai mulți dinți.
Cei mai interesați dinți sunt: molarul 3 (mai frecvent cel inferior), caninul superior, premolarii
2 inferiori, incisivii centrali superiori.
* Tratamentul ortodontic al dinților incluși cuprinde 3 etape:
1. obținerea spațiului necesar evoluției dintelui inclus
2. descoperirea chirurgicală și ancorarea dintelui
3. tracționarea și alinierea dintelui pe arcadă
*Tratament: cind poz dintelui e favorabila si exista un potential de eruptie tratament chirurgical
cu descoperirea si degajarea dintelui completat cu tratament ortodontic pentru dirijarea evoutiei
dintelui cu alinierea pe arcada si intrarea in functionalitate.
103. Ectopia dentară. Tratamentul curativ al ectopiei dentare.

* Este o anomalie dentară de sediu care se referă la erupția dintelui în vestibul sau în oropoziție
(dintele părăsește arcada).
Unii autori folosesc termenul de ectopie doar în situațiile clinice în care dintele a erupt în afara liniei
arcadei, respectiv spre vestibular.
Poate fi un simptom intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente dento alveolara
primara, retrognatia mand), produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de cauza primara sau
locala (blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse
sunt de ordin fizionomic si de dinamica a mand.
*Tratament: ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.
Tratamentul curativ depinde de:
- forma clinică a anomaliei, vestibulară/orală
- vârsta pacientului
- cauzele care au determinat anomalia
- deficitul de spațiu
Dacă există spațiu, dar persistă obstacolul – se îndepărtează obstacolul și se asigură alinierea dintelui
ectopic.
Dacă nu există spațiu – se creează prin metode ortodontice conservative:
- expansiune transversală
- expansiune sagitală prin avansarea grupului incisiv sau prin distalizare sau ambele
- combinații ale acestora
Când deficitul este mare se recurge la extracția unui dinte permanent, situat cât mai aproape de
focarul de incongruență.
104. Transpoziţia dentară. Tratamentul transpoziţiei dentare.

Transpozitia dentara este o anomalie de poziţie a dinţilor care se materializează prin inversarea poziţiei
a doi muguri dentari vecini.
Cei mai frecvent interesaţi dinţi sunt reprezentaţi de caninii superiori, care îşi pot schimba locul pe
arcadă cu incisivii laterali, situaţi anterior sau, cel mai des, cu primii premolari, localizaţi distal, posterior.
De cele mai multe ori, inversarea mugurilor dentari se produce încă din timpul formării acestora, din
perioada de embriogeneză
* Forme clinice
– Transpoziție completă când fiecare dinte este aliniat pe arcadă. Apar tulburări fizionomice în
transpozitia IL-C și contacte premature în transpoziția C-PM1
– Transpoziție incompletă – dinții situați unul în dreptul celuilalt, cel mai frecvent linia arcadei trecând
printre ei
– Transpoziția doar a coroanelor sau doar a rădăcinilor
*Tratament:cind nu perturba grav functia fizionomica si functia de dinamica a mand este tolerata
ca atare. interventii de remodelare artificiala sau tratament protetic.
105. Entopia dintilor. Definitie. Cauze. Clinica. Diagnostic. Tratament.

*Entopia dentara: eruptia dintelui in oropozitie-dintele paraseste arcada. Poate fi un simptom
intrun sindrom (compresiunea de maxilar, incongruente dento alveolara primara, retrognatia
mand), sau entitate produsa de o malpozitie a mugurelui dentar de cauza primara sau locala
(blocade in calea dintelui). Pozitia dintelui poate fi inalta, medie sau joasa. Tulb produse sunt de
ordin fizionomic si de dinamica a mand.
* Tratament: cind e un simptom in cadrul unui sindrom se face terapie de fond a sindromului.
Cind e entitate clinica tratamentul depinde de pozitia si gradul de dezv a dintelui, patul osos,
relatia cu dintii vecini, existenta spatiului starea de sanatate a rc dentare, echilibrul ocluzo
articular. Tratament ortodontic sau mixt chirurgical ortodontic.
106. Anomaliile tesuturilor moi.Varietati si impactul lor asupra apar d-m.diagnostic.trat

*Fren lingual scurt: poate fi cauza malocluziilor si provoaca defectul vorbirii. Frenoplastia.
*Insertia frenului buzei sup pe creasta poate determina disarmonia dento alv de tipul deastemei,
bridele si cicatricele sunt veritabile obstacole in calea dezv proceselor dento alv si ocluzale.
*Macroglosia: macrognatia mand. *Tratamentul: chirurgical.
107. Dizarmonia dento-alveolară cu înghesuire dentară. Cauzele. Manifestările clinice.

Definiţie: Dizarmonia dento-alveolară reprezintă nepotrivirea (incongruenţa) dintre dimensiunea
(volumul) dinţilor şi dimensiunea arcadelor alveolare.
Această incongruenţă este considerată a fi o consecinţă a reducerii neproporţionale a arcadelor
alveolare (mai rapidă) şi a dinţilor (mai lentă) în cursul filogenezei.
Tabloul clinic al anomaliei este cunoscut în literatura de specialitate ca:

- “dizarmonie dento-maxilară” ( Cauhepe) ;
- “malocluzie Clasa I “ (Angle) ;
- “bază - alveolară prea mică pentru dimensiunea dinţilor” (Korkhaus) ;
- “disarmonie dento-alveolară cu incongruenţă şi spaţiere dentară” (Firu).
Dizarmonia dento-alveolară (DDA) se prezintă sub două forme clinice:

1. DDA cu înghesuire - caracterizată prin dinţi cu dimensiuni prea mari în raport cu dimensiunea osului
alveolar;
2. DDA cu spaţiere dentară - apar arcade cu spaţii interdentare (treme şi diasteme) caracterizată prin
volum dentar mai mic decât dimensiunile oaselor alveolare.
DIZARMONIA DENTO-ALVEOLARĂ CU ÎNGHESUIRE
Prezintă următoarele forme clinice :

-primară: de etiologie genetică (ex: macrodonţia, dd supranumerari), SI > 34 mm, semnele precoce
prin care se manifestă fiind rizaliza patologică şi eliminarea precoce a dd temporari.
- secundară: de etiologie disfuncţională, secundară altei anomalii în care perimetrul disponibil se reduce
prin tulburări de creştere direcţională (endoalveolie, retroalveolie, infraalveolie, dd supranumerari),
înghesuirile apărând ca o consecinţă a acestor modificări iar rezolvarea lor este condiţionată de
rezolvarea anomaliei.
- tranzitorie: a. se instalează prin prezenţa simultană pe arcadă a incisivilor permanenţi mai mari decât
temporarii şi a molarilor temporari mai mari decât premolarii, rezultând uşoare înghesuiri dentare dacă
o proalveolie compensatoare nu permite alinierea corectă; se poate autorezolva prin folosirea spaţiului
liber din zona de sprijin dacă aceasta este păstrată şi ordinea de erupţie este favorabilă;
b. prin discordanţa între ritmul de maturaţie scheletică şi dentară în sensul
întârzierii osoase relative; se va rezolva cu ocazia unui nou puseu de creştere osoasă.
ETIOLOGIE
În etiologia DDA cu înghesuire, indiferent de forma clinică se pot întâlni cauze generale şi cauze locale
(Vernescu) care pot influenţa de-a lungul ontogenezei atât suportul osos cât şi dinţii.
Se desprind totuşi două elemente determinante în variabilitatea creşterii scheletului facial şi anume:
factorul genetic şi factori de mediu extern.
Direcţia creşterii osului alveolar este rezultatul unui echilibru între factorii determinanţi genetic şi
factorii de mediu.
Firu deosebeşte în etiologia DDA: - factori ce privesc creşterea arcadelor alveolare
- factori ce privesc evoluţia dinţilor
- factori ce privesc în egală măsură arcadele şi dinţii
Factorul genetic
este un factor unanim recunoscut
este un factor care determină dezvoltarea dinţilor fiind astfel responsabil de apariţia unor anomalii cum
ar fi macro - microdonţia, dinţii supranumerari, anodonţiile, anomalii de formă.
influenţează de asemenea rata de creştere a maxilarelor (perturbată adesea în sindroamele genetice).
ereditatea încrucişată poate sta la originea unor anomalii - DDA.
Factorul filogenetic
în etiologia DDA cu înghesuire se manifestă prin tendinţa de reducere diferenţiată a maxilarelor ( mai
rapid) şi a dinţilor (mai lent).
Reducerea filogenetică a aparatului dentar nu se face proporţional cu reducerea arcadelor alveolare,
factorii de creştere care le dirijează fiind diferiţi (alveolă - domină factorii neuro-endocrini şi metabolici;
dinţi - factori de mediu, consistenţa alimentelor) rezultă consecutiv reducerea mai intensă a arcadei în
raport cu dd şi apariţia incongruenţei dento-alveolare.
( O rezolvare naturală a acestei anomalii este reprezentată de dispariţia M3, reducerea dimensiunilor I
lat., PM2)
(Germectomia = o măsură profilactică)
Factorul neuro-muscular
poate determina un dezechilibru la nivelul structurilor funcţionale musculare, cu tulburări grave directe
sau indirecte ale creşterii dimensionale şi direcţionale a maxilarelor.
în perioada dentiţiei mixte, când predomină creşterea sagitală şi verticală a arcadelor alveolare pot
acţiona şi alţi factori funcţionali - obiceiuri vicioase:
- respiraţia orală: determină o endalveolie superioară şi o DDA cu înghesuiri dentare secundară datorită
unei tulburări în direcţia de creştere a arcadelor alveolare;
- sugerea degetului: determină o retroalveolie inferioară cu posibilitatea apariţiei înghesuirii frontalilor
inferioari.
- deglutiţia de tip infantil: interpoziţia, comportamente musculare linguale anormale produc proalveolie
bimaxilară şi spaţierea dento-alveolară.
Cauze mecanice şi traumatice

pot încetini sau orpi creşterea osoasă (influenţa anchilozei TM asupra creşterii mandibulare);
traumatismele osoase la copii pot determina o oprire bruscă a creşterii.
108.Metode de creare a spatiului in arcada dentara.Tratamentul inghesuirii dentare.

*Crearea spatiului: expansiune de maxilar utilizind aparate mobile activ mecanice, functionale
sau aparate fxe, asociate cu extractie dirijata sau slefuirea dintilor deciduali. Disjunctia maxilara
indicata cind ingustarile dentare au loc la nivelul bazelor osoase si a planseului nazal.
*Tratament inghesuiri dentare: diverse metode, expansiune, distalizarea zonelor laterale, masuri
ortodontice de dirijare si slefuire, chirurgical extractii dentare. Terapia de dirijare a eruptiei
dintilor permanenti prin extractia dintilor deciduali. In inghesuiri usoare are loc o autoreglare
datorita cresterea proesului alv odata cu eruptia dintilor, cresterea bazelor osoase si spatiul oferit
la schmbul zonei laterale. Este nevoie de o supraveghere minutioasa a acestor proese.
109. Diastema. Varietăţi clinice. Etiologia. Clinica. Tratamentul.

*Diastema: prezenta unui spatiu interincisival.
*Varietatile clinice si etiologia:
-forma de diastema cu cor incisivilor paralele: fren inserat pe creasta, anadontii de incisivi lat.
-forma cu cor divergente: insuficienta de spatiu la nivelul bazei osoase.
-forma cu cor convergente: meziodens neerupt sau un odontom.
* Manifestări clinice:
În formele grave incisivii centrali pot să folosească pentru alinierea lor din spațiul rezervat incisivilor
laterali, ceea ce determină incronguența de zonă.
Fonația este afectată prin prezența vocii siflante.
Funcția estetică este afectată.
* Etiopatogenie
frenul buzei superioare
fibromucoasă abundentă
sept fibros
meziodensul
anodonția de incisiv lateral
canini incluși orizontal care presează pe apexurile incisivilor
ereditatea
* Tratamentul cuprinde trei etape:

 îndepărtarea chirurgicală a cauzei
 deplasarea ortodontică a dinților
 contenție
*Tratament: diastema poate fi tranzitorie si se poate autoregla in urma eruperii dentare. Diastema
produsa de factor local impune tratamentul cauzal (frenotomia)si tratament ortodontic.Aparat
orthodontic cu arc oral in diapason-actioneaza asupra dintilor producind deplasarea lor in sens
mezio-distal.
111.Malocluzia de clasa I Angle. Etiopatogenie, varietăți clinice, metode de diagnostic.

Se caracterizează prin rapoarte normale la nivelul molarilor de 6 ani, astfel cuspidul mezio-vestibular al molarului
superior de 6 ani articulează cu primul șanț mezial intercuspidian al molarului de 6 ani inferior (cheia de ocluzie a
lui Angle). În această clasă se încadrează toate anomaliile situate mezial de molarul de 6 ani.
Etiopatogenie, varietăți clinice
: Varietatile clinicede anomalii:
Subdiviziunea I: malocluzii ale unui numar redus de dinti, datorită unor cauze locale; intârzieri in erupția dintilor
permanenti prin persistenta dintilor temporari; pierderea prematură a dintilor temporari sau permanenti, care va
produce migrarea mezială, distală, verticală; macrodentie, microdentie; dinti supranumerari; anodonția partială;
incluzia dentarä; diastema produsă de un fren anormal; prodentia şi proalveolia determinată de obiceiuri vicioase;
inocluzia verticală determinată de deglutitia infantilă.
Subdiviziunea II: inghesuirea dintilor frontali, carei cauza este incongruența dintre mărimea dintilor şi a maxilarelor.
Subdiviziunea III : protruzia (proalveolie prodentie) provocată de obiceiurile vicioase (sugerea policelui, deglutitie
infantilă, respirație orală) şi se referă la grupe de dinti in anomaliile de pozitie; retruzia bimaxilară când există o
retroalveolie şi retrodentie provocate de o hipertonie a buzelor
Metode de diagnostic (ex clinic,functional,paraclinic)
In anomaliile de Clasa I nu apar modificări, dar dinamica mandibulară şi poziţionarea
mandibulei in ocluzie trebuie verificate, deoarece anomaliile dentare de poziţie pot modifica drumul de inchidere şi
poziţionare a arcadei mandibulare.
Elemente clinice la care trebuie de atras atentia:
Incongruenţa dento-alveolară(inghesuire,mobilitate,malpozitii etc)
Prezenta Diastemei
Prezenta Ocluziei deschise funcţionale, Ocluzia deschisă scheletală:
Anomaliile sagitale( ca angrenajele inverse )
Anomaliile transversale (ocluzii lingualizate,inversate unilaterale,blocarea miscarilor mandinulare cu abraziune
dentara etc)
Anomaliile sistemului dentar( ca anodontia, dinti supranumerari)
Anomaliile dentare de formă
Anomaliile dentare de volum(macrodontii de ex)
Anomaliile dentare de poziţie.
Examenul funcţional. Medicul cercetează: Examenul dinamic al ocluziei:- poziţia de postură a mandibulei;-
examinarea mişcării de propulsie;- examinarea mişcării de lateralitate.
Examenul grupelor musculare:- orbicularii buzelor;- limba;- obrajii;- muşchii ridicători;- muşchii coboratori-
muşchii propulsori;- muşchii retropulsori.
Se vor aprecia pozitia de repaus, tonusul, funcţia şi parafunctiile musculaturii orofaciale.
Examene paraclinice:
I. Examenul fotostatic:
1. Fotografia de faţă; forma feţei; simetria;proporţionalitatea etajelor faciale;
- aspectul buzelor şi relaţia lor;
2. Fotografia de profil
Medicul cercetează şi identifică următoarele elemente:
- trasarea campului de profil şi aprecierea profilului; tangenta gurii;
II. Studiul de model
Medicul cercetează şi identifică:. Formula dentară. Tipul de dentiţie. Varsta dentară Modificări unidentare: versiune,
gresiune, rotaţie.Modificări de grup dentar: sens sagital, transversal, vertical. Modificări de formă ale arcadelor
dentare.Analiza ocluziei: la cele trei repere: incisivi, canini, molari
Ortopantomografia
Teleradiografia.
112.Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic.
Clasa a II-a cuprinde ocluziile in care mandibula are o pozitie distalizată, cu cel puțin dimensiunea unui cuspid (3-
4 mm), cuspidul mezio-vestibular al primului molar superior afländu-se inaintea şantului intercuspidian al primului
molar inferior.
Angle divide această clasa in doua subdiviziuni:
Subdiviziunea 1 ingustarea arcadelor dentare superioare cu asociată cu proalveolodontia frontalilor, asociata cu
inocluzie sagitală frontală, mentonul este retras şi respiratie orală (anomalie cls. Il/1) ( sau malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.)
Malocluzia de clasa II/1 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu protruzie si spatiere dentara)
= un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, proceselor alveolare si dintilor fata de planul
medio-sagital ,protruzia procesului dento-alveolar reflectata in ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitala,
ocluzia distalizata) si o posibila ocluzie adanca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie mandibulara;
Etiopatogenie
I. Ereditatea → maxilar ȋngust ȋncă de la naştere
Hotz – apariţia anomaliei la vârste fragede, anterior acţiunii factorilor de mediu sau funcţionali
II. Factorul constituţional – tipul dolicocefal : maxilar ȋngust
III. Factori generali de dezvoltare – carenţe ȋn metabolism : rahitism – producerea unui os cu o structură slabă,
fragil, care se deformează sub acţiunea forţelor musculare funcţionale, mai vulnerabil la acţiunea unor practici, cum
sunt obiceiurile vicioase.
IV. Factori locali de dezvoltare
• ȋn viaţa intrauterină → presiuni ale membrelor fătului asupra masivului facial
• fibroame uterine → asimetrii faciale ale nou-născutului
• post-natal → cicatrici chirurgicale după intervenţii ȋn anomaliile congenitale.
VI. Obiceiuri vicioase. şi modificări ȋn ocluzia dentară.
1) Respiraţia orală 2) Deglutiţia atipică 3) Sugerea degetului 4) Muşcarea buzei inferioare.
Manifestări clinice
• morfologie facială diversă – expresie a variabilităţii răspunsurilor tiparelor de creştere şi a reacţiilor
compensatorii
• facies adenoidian (ȋngustarea nasului şi narinelor, procheilie, proalveolodenţie, boltă palatină ȋnaltă)
• tip facial leptoprosop (faţă ȋngustă, alungită – dezvoltare transversală redusă)
• profil convex prin menton retras (Gn – poziţie: posterior faţă de planul orbito-frontal Simon)
• tegumente palide, pomeţi şterşi
• incompetenţă labială ( ! factor major de recidivă)
• ȋn vorbire, surâs se expune mucoasa gingivală - “gummi smile”
• incisivii superiori sunt proeminenţi, spaţiaţi, se sprijină pe buza inferioară; au smalţul uscat care şi-a pierdut
transluciditatea
Arcadele dentare
► arcada superioară - aspect normal sau poate fi modificat, dacă se asociază cu : dizarmonie dento-
alveolară,protruzia grupului incisiv superior, retruzia grupului incisiv inferior sau prodenţia ambelor grupuri
► arcada inferioară - modificări verticale datorită suprapoziţiei grupului frontal

) bolta palatină
• adâncă → forme foarte adânci = “bolţi gotice” – frecvent asociate cu un torus palatin proeminent
3) ocluzia – relaţii distalizate la nivel molar, canin,frontal ♦ ocluzie adâncă
♦ uneori ocluzie deschisă
4) poziţia joasă şi posterioară a limbii – menţine mandibula ȋn poziţie distală
raport bază alveolară – bază coronară
Baza apicală – mică
Baza coronară – largă
6) parodontal – la nivelul regiunii incisive : tartru; sângerare; recesiuni parodontale.
7) tulburări A.T.M.
Funcţia masticatorie – dificultăţi ȋn actul inciziei ► Funcţia respiratorie
hipotonie uni- sau bilaterală a muşchilor narinari…uneori, obstacole ȋn testele inspir – expir
► Funcţia musculară
hipotonia buzei superioare
hipertonia buzei inferioare, muşchiului mentonier.
► Deglutiţia – comportament lingual de tip protruziv, expresie a necesităţii de adaptabilitate la decalajele sagitale şi
verticale existente.
113.Malocluzia de clasa II/1 după Angle. Diagnostic diferențiat. Obiective de tratament.
molar inferior.
Subdiviziunea 1 ingustarea arcadelor dentare superioare cu asociată cu proalveolodontia frontalilor, asociata cu
inocluzie sagitală frontală, mentonul este retras şi respiratie orală (anomalie cls. Il/1) ( sau malocluzie cu raporturi
distalizate bilateral și ocluzie adâncă ”în acoperiș”.)
Malocluzia de clasa II/1 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu protruzie si spatiere dentara)
= un sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor maxilarelor, proceselor alveolare si dintilor fata de planul
medio-sagital ,protruzia procesului dento-alveolar reflectata in ocluzie prin decalaj sagital (inocluzie sagitala,
ocluzia distalizata) si o posibila ocluzie adanca, rar deschisa, cu sau fara laterodeviatie mandibulara;
Diagnostic pozitiv
Patognomonic :
● profil convex prin menton retras
● raporturi C,M distalizate
● posibilitatea unei propulsii ample a mandibulei
Semne principale
- Aspect facial
- Examenul modelului de studiu → decalaje transversale şi sagitale
- Examenul radiologic
Diagnostic cutanat : profil convex
Diagnostic diferential:
 Malocluzie de clasa II/2: retroinclinarea dintilor frontali, supraocluzia, baza apicala mare comparativ cu cea
coronara, etiologie ereditara;
 Macrodontia: SI corelata cu indicii de dezvoltare a arcadelor alveolare si a fetei;
 Meziopozitia: se fac masuratori pe model si teleradiografie;
Obiective de tratament
► mezializarea mandibulei
► expansiunea arcadei superioare
► nivelarea planului de ocluzie
► retruzia grupului incisiv superior
► decondiţionarea obiceiurilor vicioase
114.Malocluzia de clasa II/2 Angle. Definiție. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.

molar inferior.
Subdiviziunea 2 cuprinde retrodentia frontalilor superiori şi inferiori cu supraocluzie frontală, ocluzie adâncă
acoperită (anomalie cls. 2/2) sau malocluzie cu raporturi distalizate bilateral și ocuzie adâncă acoperită.
In ambele subdiviziuni, ocluzia distalã poate fi unilaterală sau bilaterală.
Malocluzia de clasa II/2 (endognatia sau sindromul de compresie maxilara cu inghesuire dentara)
= sindrom caracterizat prin reducerea diametrelor PM si M prin retrodentie cu supraacoperire a grupului incisiv si
inghesuiri;
Etiopatogenie – ereditara – datorita unei rate mari de crestere a suturii incisive;
- retrodentia cu supraacoperire = datorita raportului bazelor osoase maxilare, datorita
decalajului bazelor scheletale maxilare mare; cu cat retruzia I superiori este mai mare decat protruzia I inferiori
devine mai mare supraacoperirea;
Tablou clinic:
 Aspect facial: etaj inferior normal sau frecvent mai mic, sant labio-mentonier accentuat, menton
proeminent, buze subtiri, ocluzie labiala ferma cu planul plasat in pozitie inalta pe coroana I superiori, nas
proeminent datorita retroinclinarii;
 Examen endooral:Modificare a bazei apicale a arcadei dento-alveolare si a celei coronare: baza
apicala>baza coronara;Arcadele pot avea forma de trapez;Inghesuirea dentara poate varia de la forme usoare-grave
dar cu aspect tipic;IC superiori pot fi verticali, uneori in palatopozitie marcata;IL vestibuloversati cu rotatie M peste
coroana centralilor;C in vestibulopozitie;I inferiori in retro sau proinclinare;Grade de abraziune pe fata palatinala a
superiorilor si pe fata vestibulara a I inferiori;Tulburari parodontale ca si o consecinta a dezechilibrelor
morfofunctionale scheletale (ocludarea I superiori in parodontiul inferiorilor si a celor inferiori in bolta palatina);
Ocluzia afectata in diverse grade de supraacoperirea grupului incisiv: angrenaje inverse PM unilaterale sau bilaterale
si distalizarea in zona laterala;Relatia de postura a mandibulei– drum de inchidere normal; miscari de lateralitate
imposibil de efectuat in formele grave;tip masticator tocator cu o activitate puternica a muschilor ridicatori ai
mandibulei;- reducerea diametrelor PM sau M, accentuarea curbei Spee;
Dezvoltarea bazelor scheletale crestere faciala de tip anterior; baza maxilarului este mare, compensata prin
inclinarea dentara, unghi marcat corono-radicular al IC; inaltimea antero-inferioara a fetei (Nsa-Gn) este mai mica,
unghiul planurilor maxilare (M-Nsa-Nsp) mai redus decat normal, unghiul goniac este mai mic desi poate fi si
normal
*Tratament: -aparatele: trainer, activ Anderson, Frankel tip II.; -tehnica fixa: edgewise, Begg, arcul drept, sistem
lingual, ; -contentie: ap Howley, retainer lingual, trainer.
a. Tratament etiologic: combaterea obiceiurilor vicioase, a respiratiei orale,slefuirea cuspizilor neabrazati, adaptarea
functionala
b. Tratament simptomatic:- obiectiv major – armonizarea celor 2 arcade (superioara si inferioara) cu obtinerea unor
rapoarte de ocluzie functionale si stabile);- obiective specifice:- mezializarea mandibulei- corectarea rapoartelor de
ocluzie si nivelarea planului de ocluzie- rezolvarea altor anomalii asociate cu retrognatia mandibulara (ex: maxilar
ingust, retruzie, protruzie, inghesuiri dentare)
Mijloace terapeutice in functie de varsta pacientului:
- in dentatia temporara:exercitii de miogimnastica pt muschii pterigoidieni externi,mijloace de constrangere
si convingere pentru combaterea obiceiurilor vicioase,masticatie activa care sa solicite propulsia (muscarea
alimentelor, fructelor, zarzavaturilor),miogimnastica respiratorie si controlul inchiderii fantei labiale,slefuirea
selectiva a cuspizilor neabrazati a caninilor si molarilor temporari care favorizeaza conducerea fortara spre distal
,trainere,placuta vestibulara totala cu scut labial realizata pe baza unei ocluzii de constructie cu mandibula
mezializata,placuta vestibulara partiala;
- in dentatia mixta –se prefera monoblocul mai ales in faza I; placa palatinala Schwartz prevazuta cu
diferite elemente dar si cu un platou retroincisiv inclinat; are si un efect secundar de protruzie a incisivilor inferiori;
- in dentatia permanenta - aparate ortodontice fixe poliagregate cu tractiuni elastice intermaxilare de clasa a II-a care
sa produca mezializarea mandibulei, inelul elastic mergand de la caninul superior la M1 inferior;
Contentia este lunga, reprezinta jumatate din durata tratamentului activ si se face cu ultimul aparat utilizat sau
activatorul, placuta palatina si placuta linguala sau arcul lingual;
115.Malocluzia de clasa III Angle, forma falsă. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti inf, in raport cu cei superiori:
cuspidul vestibulo-mezial al molarului inferior va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea
premolar superior sau şi mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori se află inaintea celor
superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani respectiv poziționarea reperului
inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori cu proalveolie și prodenție,
consecință unei creșteri mandibulare în raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare mandibulara ( prognatism
mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular, rapoartele meziale ale ocluziei
datorându-se nedezvoltării maxilarului superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali.
/Sau malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism mandibular fals)
Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea jucand un rol foarte mare in
stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers
pe structuri apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie inversa frontala , un tic
de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii
gurii o propulsie mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile de baza ( baza
maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica sub actiunea factorului functional , anomalia
anatomizandu-se.
Tablou clinic
Maxilarul inferior poate fi dezvoltat in exces sau poate fi ghidat in cadrul raporturilor de ocluzie intr-o pozitie
anteriora. Fata aplatizata , cu obrajii infundati , cu profil concav, prin deplasarea punctului Nsa inapoia planului
Dreyfuss sau prin deplasarea punctului Gn inaintea planului Simon. Buza superiora este infundata si , de obicei , in
raport invers cu cea inferioara; unghiul format prin tangenta dusa la nivelul gurii este sub 10 0 din cauza retragerii
buzei superioare sau a avansarii buzei inferioare.
Prin avansarea mandibulei , la examenul endobucal se pune in evidenta o arcada alveolara coronara. Ocluzia este
mezializata si inversa frontal sau totala , cu sau fara inocluzie sagitala inversa.
Pacientul poate prezenta incongruenta dento-alveolara si inocluzie vertical.Pacientul prezinta tulburari fizionomice.
Tulburarile functiei masticatorii sunt in acest caz pe prim plan.Pacientii nu exercita decat miscari de ridicare si
coborare ale mandibulei in timpul masticatiei cu eficienta scazuta a actului masticator , datorita reducerii unitatilor
masticatorii.
Interesarea parodontala la acest subiect prezinta modificari determinate de parasolicitarea zonei laterale si lipsa de
solicitare a zonei frontale.
In functie de gravitatea acestei anomalii , interesarea functionala a structurilor A.T.M. este diferita.
*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan
transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de dezvoltare si anume stimularea dezvoltarii
sagitala a maxilarului superior si franarea dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa garanteze stabilitatea rezultatului.
In final acest rezultat trebuie mentinut pana la varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.
116.Malocluzia de clasa III Angle, forma adevărată. Etiologie. Tablou clinic. Tratament.
Clasa a III- se caracteriz prin mezializarea primilor molari permanenti inf, in raport cu cei superiori:
cuspidul vestibulo-mezial al molarului inferior va fi situat in dreptul cuspizilor celui de al 2-lea
premolar superior sau şi mai mezial. In majoritatea cazurilor, frontalii inferiori se află inaintea celor
superiori.
(Se caracterizează prin rapoarte meziale la nivelul molarilor de 6 ani respectiv poziționarea reperului
inferior mezial față de cel superior.)
Și aici se pot descrie două subdiviziuni:
-subdiviziunea 1 – în care există o prognatie inferioară, asociată uneori cu proalveolie și prodenție,
consecință unei creșteri mandibulare în raport cu maxilarul sub influența factorilor ereditari și neuro-
endocrini. /Sau malocluzie de clasa a III-a prin exces de dezvoltare mandibulara ( prognatism
mandibular adevarat )
-subdiviziunea 2 –în care există un fals prognatism mandibular, rapoartele meziale ale ocluziei
datorându-se nedezvoltării maxilarului superior, ca o consecință a factorilor generali sau a celor locali.
/Sau malocluzie clasa a III-a prin deficit de crestere maxilara ( prognatism mandibular fals)
Etiologie
In aparitia malocluziilor de clasa a III-a este incriminat factorul genetic , ereditarea jucand un rol foarte mare in
stabilirea dimensiunilor mandibulare. Factorul functional poate determina la randul lui un decalaj intermaxilar invers
pe structuri apparent de dimensiuni normale care in timp se pot anatomiza. Astfel o ocluzie inversa frontala , un tic
de propulsie mandibulara, sugerea degetului II si III , o relatie ocluzala , pot sa determine in momentul inchiderii
gurii o propulsie mandibulara cu realizarea decalajului intermaxilar invers. Or ‘ in timp structurile de baza ( baza
maxilarelor ) care initial au fost de dimensiuni normale, se modifica sub actiunea factorului functional , anomalia
anatomizandu-se.
Tablou Clinic:
Tulburarile scheletate prezente in anomalie pot sa fie spectaculoase. Astfel mandibula este in general de dimensiuni
mult marite cu un ram vertical scurt si ram orizontal marit de volum . Condilul are o crestere in sus si inapoi,
mentonul este “ puternic “ , marit de volum , fara sant labio-mantonier , cu un maxilar superior scurtat , plasat distal
pe baza craniului, eventual cu etaj inferior marit, toate acestea cel mai adesea in cadrul unei rotatii de tip posterior.
La modificarile de mai sus , procesele alveolare si dintii pot sa participle compensator si anume printr-o
proalveolodentie superioara sau retroalveolodentie inferioara.
Relatiile de ocluzie se caracterizeaza prin rapoarte mezializate la nivelul zonelor laterale si inverse frontale mergand
pana la realizarea in plan transversal a unei ocluzii inverse totale.
Profilul este concav, treapta buzelor este inversata , fata lata cu aspectul pometilor infundat si sant labio
mentonier sters. Daca adaugam la aceastea aspectul zambetului pacientului cand se evidentiaza ocluzia
inversa frontala ,se pot evalua prejudiciile estetice. Absenta ghidajului anterior si a contactelor interdentare
corecte duc foarte devreme la afectarea ATM.
*Tratament: corectarea ocluziei inverse frontale, corectarea relatiilor verticale, corectarea ocluzie in plan
transversal si echilibrarea contactelor ocluzale: bionator Balters tip III, regulator Frenkel tip III.
Obiectivele de tratament se caracterizeaza prin inversarea modelului de dezvoltare si anume stimularea dezvoltarii
sagitala a maxilarului superior si franarea dezvoltarii sagitale a maxilarului inferior.
Odata obtinut saltul articular trebuie obtinuta si de o supraocluzie frontal care sa garanteze stabilitatea rezultatului.
In final acest rezultat trebuie mentinut pana la varsta la care dezvoltarea mandibulei a fost incheiata.
Un prognatism mandibular de tip genetic va fi mult mai rezistent la tratament decat unul de etiologie functioanala.
117. Termenii de eruptie dentara a dintilor temporari

Incisivi centrali sup 6-8 luni; Incisivi laterali 8-12 luni; Canini 16-20 luni; Molarul I 12-16 luni; Molarul II
20-30 luni.
118. Termenii de eruptie dentara a dintilor permanenti

Molarul 1 5-6 ani ; Incisivi centrali 6-8 ani; Incisivi laterali 8-9 ani; Caninii 10-11 ani; Premolarul I 9-10 ani;
Premol 2- 11-12ani; Molarul 2- 12-13 ani; mol 3- variaza.
119.Menținătoarele de spațiu mobile și fixe. Indicații de utilizare în funcție de vârstă.

Menţinătoarele se spaţiu sunt dispozitive ortodontice pasive, destinate prevenirii unor deplasări dentare anormale,
care pot apare după pierderea precoce a dinţilor temporari. Ideal, dimensiunea spaţiului ar trebui să fie menţinută
atât în sens vertical cât şi în sens mezio-distal. Menţinătoarele pot fi aparate ortodontice de sine stătătoare sau pot fi
componente ale plăcilor ortodontice.
Clasificarea menţinătoarelor de spaţiu independente:
1. Menţinătoare fixate pe dinţi la ambele extremităţi /fixate pe dinţi la o extremitate
3. Menţinătoare mobile.
Fixe: nu se îndepărtează de pe dinţi şi pot avea forme variate de coroană dentară cu arc ce se aplică unilateral sau
menţinătorul lingual.
Menținătorul de spațiu fix aplicat unilateral este alcătuit dintr-un inel metalic fixat pe dintele alăturat spațiului de
pe arcadă și o ansă plasată în dreptul spațiului creat.Unilaterale(inel cu ansa; distal shoe) Bilaterale (arc
lingual;transpalatal;Nance)
Prin prelungirea de arc sau de buclă spre locul edentat care ia contact cu dintele alăturat, spaţiul necesar erupţiei
dintelui permanent este asigurat iar ocluzia nu va avea de suferit.
Menţinătorul lingual este utilizat de obicei bilateral, este conectat la nivelul suprafeţei interne a dinţilor frontali
mandibulari şi este o soluţie bună de tratament atunci când avem mai multe spaţii rămase edentate în urma pierderii
premature a dinţilor temporari.
În general, necesitatea menținătorului de spațiu intervine în jurul vârstei de 8-9.
Menţinătoarele de spaţiu mobile seamănă cu aparatele funcţionale ortodontice, sunt confecţionate de regulă din
acrilat şi se sprijină pe ţesuturile moi, iar în dreptul spaţiilor edentate sunt prevăzute cu sârme sau chiar dinţi
artificiali meniţi să păstreze spaţiul optim de erupţie pentru dinţii permanenţi.(placa palatinala,crosete,val din acrilat
in spatiul edentate cu sau fara dinti acrilici)
La arcada superioară, baza va fi răscroită cât mai mult distal pentru a oferi comoditate la purtare. Este suficientă
ancorarea prin croşete simple pentru a nu frâna dezvoltarea arcadelor.
Indicatia aplicarii mentinatorului de spatiu se face in functie de varsta pacientului ,sex, zona topografica a
edentatiei, tipul de ocluzie, tipul individual de dezvoltare, comportamentul muscular, traumatisme ,anodontie.
Menţinătorul de spaţiu independent este indicat la pacienţii care nu prezintă anomalii dento-maxilare.
In general mentinatoarele mobile sunt pe larg folosite asa cum amortizeaza,mentin cresterea si permit si permit
cresterea tridimensionala a arcadei alveolare.
Mentinatoarele fixe nu se aplica in perioada de crestere,si se vor folosi pina la atingerea virstei de protezare
120.Tratamentul ortodontic interceptiv. Noțiuni generale. Obiectivele tratamentului interceptiv la

copii de diferite vârste.
Prin ortodonţie interceptivă se înţelege surprinderea unor forme incipiente sau uşoare de anomalii dento-maxilare
prin depistări active şi instituirea unor măsuri prin care se previne instalarea malocluziei adevarate sau se reduce
tratamentul ortodontic la unele măsuri simple.
Tratamentul interceptiv cuprinde un ansamblu de măsuri şi mijloace instituite în vederea opririi cursului dezvoltării
unei abateri de la normal.
Se bazează pe depistarea precoce a micilor variaţii ale tiparului normal de dezvoltare. Unele dintre aceste variaţii
sunt abia perceptibile, în timp ce altele, mai accentuate, se pot uneori corecta spontan.
Majoritatea tratamentelor interceptive se practică in dentaţia temporară.Intervenţia in dentaţia temporară duce la
suprimarea obstacolelor în dezvoltarea normală a aparatului dento-maxilar şi la menţinerea sau restaurarea funcţiilor
normale ale acestui aparat .
OBIECTIVELE TRATAMENTULUI INTERCEPTIV
 depistarea dezechilibrelor scheletale minore, îndepărtarea agenţilor determinanţi, asigurarea condiţiilor

optime de dezvoltare şi menţinere a relaţiilor normale, dimensional şi direcţional, între bazele maxilarelor
şi baza caniului:
 depistarea dereglărilor în perioada de exfoliere a dinţilor temporari şi de erupţie a dinţilor permanenţi;
 depistarea dezechilibrelor ocluzo-articulare şi reechilibrarea ocluziei;
 tratamentul obiceiurilor vicioase şi reechilibrarea funcţiilor.
Situaţiile care trebuie rezolvate in perioada dentaţiei temporare sunt următoarele:
 ocluziile încrucişate şi ocluziile inverse frontale;pierderea precoce a dinţilor temporari cu închiderea
spaţiului;persistenţa incisivilor temporari, care interferează cu erupţia normală a permanenţilor;dinţii în
malpoziţie care induc tipare greşite ale închiderii mandibulei;toate obiceiurile care provoacă funcţii
anormale sau perturbă dezvoltarea
Situaţiile a căror rezolvare este recomandată sunt:
 ocluziile distalizate; ocluziile deschise prin interpunerea limbii sau sugerea degetelor.
 extracţia incisivilor temporari persistenţi sau a dinţilor in malpoziţie;
Terapia interceptiva contribuie la combaterea celor trei mari riscuri patologice ale copilariei, menţionate
de marele pediatru R. DEBRE:
 bolile infecţioase, tulburarile de nutritie; tulburările psiho-somatice.
 In mare parte se urmareste suprimarea obiceiurilor bucale care duce adesea la revenirea spontană la normal
a aparatului dento-maxilar, dacă această suprimare se produce în jurul vârstei de 3 ani;reeducarea
funcţională, cu referire la deglutiţia atipică şi la comportamentul lingual anormal( cu aparate simple , care
favorizează poziţionarea corecta a limbii sau care suprimă placerea de sugere a limbii)Metodele de
reeducare neuromusculară vizând instalarea unei noi imagini reflexeExtracţia incisivilor temporari
persistenţi sau a dinţilor in malpoziţie. Corectarea ocluziei inverse frontale începând de la vârsta de 18
luni cu aparat soulet besombers. Aparatele mobile sau mobilizabile pentru rezolvarea ocluziilor
încrucişate;

Ortodntie 3

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Ortodntie 3

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

1. Obiectivul ortodonţiei și sarcinile disciplinei, organizarea secţiei. Deontologie.

*Obiectivul Ortodontiei: o ram a stom, ce abordeaza etiopatogenia , clinica, diagnosticul si diverse

2. Istoricul dezvoltării ortodonției mondiale și naționale. Interacțiunea ortodonției cu alte disciplini

3. Definiți și descrieți noțiunea de stomatologie preventivă și prevenție în ortodonție.

Obiectivul principal al stomatologiei preventive este ca elementele anatomo-functionale ale

profilaxia primara, secundara si tertiara.

Preventia in ortodontie- prevenirea anomaliile dento-maxilare- dezvoltarea cantitativa, de ritm, de pozitie,

4. Evidențiați nivelurile stomatologiei preventive.

profilaxia primara, secundara si tertiara.

- rationalizarea consumului de zahar;

- ansamblul tehnicilor profilactice, studiul si analiza mijloacelor, a locurilor de aplicare si a

- educatia sanitara, depistarea, supravegherea si controlul aplicarii mijloacelor de profilaxie;

- analiza educatiei sanitare;

Ontogeneza sistemului dentofacial este determinata de o interactiune complexa dintre un

6. Determinați tipurile de prevenție.

Profilaxia secundara urmareste: depistarea si diagnosticul cât mai precoce al afectiunilor

Profilaxia tertiara se refera la conceptia preventiva in cadrul tratamentului curativ, deci

7. Descrieți măsurile profilactico-preventive la diferite tipuri de vârstă.

 Traumatisme la nastere, prescolar, scolar

8. Identificați elementele de prevenție primară în stomatologie.

- rationalizarea consumului de zahar;

- utilizarea agentilor chimici de inhibare a placii bacteriene

- fluorizarea generala si locala;

- sigilarea santurilor si gropitelor.

Profilaxia primara a parodontopatiilor se refera la:

- indepartarea placii bacteriene prin igiena buco-dentara corecta si apelarea la

Profilaxia primara a cancerului din sfera B.M.F.:

- eliminarea factorilor majori de risc (tutun, alcooluri distilate);

9. Evidențiați elementele de prevenție primară în ortodonție.

Aici mai mult deja o importanta mai mare o au factorii locoregionali:

 Traumatisme la nastere, prescolar, scolar

10. Identificați elementele de prevenție secundară.

 Prevenirea aparitiri malocluziilor prin folosirea aparatelor functionale in caz de

14. Definiti notiunea de dispensarizare

15. Enumerati si descrieti etapele de dispensarizare

16.Evidentiati si redati grupele de dispensarizare

17.Dezvoltarea prenatala a fetei. Cresterea posnatala a scheletului facial.

18. Dezvoltarea relatiilor intermaxilare in viata intrauterina

21. Ocluzia în dentaţia temporară. Planul post-lacteal. Poziţiile planului post-lacteal.

22. Ocluzia în dentaţia mixtă. Caracteristica clinico- morfologică.

23. Ocluzia în dentaţia permanentă. Caracteristica clinico-morfologică

24. Particularitățile clinice ale malocluziilor transversale. Etapele de înălțare fiziologică a

Malocluziile de cl II/2-a Angle:

Examenul endo-oral.Elementele caracteristice sunt: palato-versia celor 2 incisivi centrali

Arcadele dentare:In functie de localizarea compresiunii acdadelor dentare pot fi:

25. Particularitățile clinice ale malocluziilor verticale. Etapele de înălțare fiziologică a

Semne extraorale (faciale)

Ordinea si cronologia dintilor permanenti se caracterizeaza prin:

26. Epidemiologia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

Anomaliile dento-maxilare provoacă tulburări esenţiale morfologice şi func- ţionale. au

27. Etiopatogenia anomaliilor dento-maxilare. Considerații generale.

ETIOPATOGENIA ANOMALIILOR DENTO-MAXILARE

28. Factorii etiologici generali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

- sindromul apert ( craniu in turn, hipoplazia maxilarului superior, prognatia

- sindromul crouson ( clinic se observa- cresterea diametrilor vertical si transversal a

- Sindromul pierre robin ( hipoplzie mandibulara, glosoptoza, palat despicat, aspectul

D) Boli infectioase ( luesul congenital- ocluzie deschisa,anomalii dentare de forma,

E) Tulburari endocrine (tulburari privind secretia hormonului de crestere care duc la

F) Tulburari alimentare(carenta de vitamina D in asociere cu dezechilibrul metabolic

29.Factorii etiologici loco-regionali ai anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală.

a) Caria dintilor temporari- influentiaza dezvoltarea aparatului dento-maxilar prin

b) Anomaliile dentare izolate:

30.Factorii ereditari în apariția anomaliilor dento-maxilare. Descriere generală. Numiți