1. Metode de obturare a canalelor radiculare. Clasificare.

Tehnicile de obturare a canalelor pot fi :

1.Tehnica clasica de obturatie de canal mixta, cu paste asociate cu
con de gutaperca.
a. Tehnica de cimentare a unui con unic, calibrat la apex;
b. Tehnica obturatiei prin modelare individuală a conului.
2.Tehnici de condensare a gutapercii:
-a) tehnica de condensare laterala ( la rece)
-b) tehnica de condensare verticala ( la cald)+ tehnica modificata
-c) tehnica de condensare termomecanica – termocompactare
-d) tehnica de condensare cu ajutorul ultrasunetelor.
3.Tehnici de injectare a gutapercii – prin modelarea gutapercii
termo-plastifiate:
-a.)sistemul P.A.C.-l60,
-b.)sistemul Obtura,
-c.)sistemul Ultrafil.
4. Tehnica obturatiei segmentare de canal
 Obturaţia segmentară cu amalgam de argint;
 Obturaţia segmentară cu con metalic (Ag sau Ti)
 Obturaţia segmentară cu gutapercă;
 Obturaţia segmentară cu rumeguş dentinar.
5. Tehnica obturatiei cu conuri calibrate nedeformabile
 Conuri de argint;
 Conuri din titan
6. Tehnica obturatiei cu conuri din rasini sintetice (poliesterice)
 Resilon-Epiphany -Utilizeaza conuri din rasina compozita Resilon® si un sigilant pe
baza de rasina, ce adera la peretii canalari printr-un sistem primeradeziv Epiphany®
 Tehnicile de condensare cu US
Efectul termic al US -plasticizarea gutapercii, iar prin efectul mecanic se realizează
compactarea;
Condensoarele US este asemănătoare unui plugger sau spreader;
 1. Tehnica obturării canalelor prin modelarea individuală a conului.
Indicaţie:
• Canale foarte largi, mai largi decât cel mai gros con standardizat de gutapercă.
Timpi operatori:
• ramolirea simultană a unui manunchi de conuri de gutapercă, ţinute deasupra flăcării
cu pensa;
• transformarea acestor conuri ramolite într-un singur con prin rulare între două plăcuţe
de sticlă sterile până obţinem un singur con fără fisuri;
• modelarea conului obţinut tot prin încălzire şi rulare după dimensiunea şi forma
necesară;
• conul calibrat dupa forma canalului se răceşte în apă
• testarea clinico-radiologică a conului în canal, cu condiţia de a ajunge cu 1-2 mm pînă
la apexul radiologic al dintelui.
• Uneori apare necesitatea de a reajusta conul principal (master) de al subţia sau
îngroşa.