1.

Definiie Stomatologie ortopedic, protetica dentar, odonto-tehnica,

biomateriale. Metode de tratament .

Stomatologie ortopedic- un component al stomatologiei generale, disciplin ce studiaz
etiologia, patogenia, tabloul clinic, metodele de diagnosticare, profilaxie i tratament ale
afeciunilor sistemului stomatognat.
Protetica dentar- este specialitatea stomatologica ce se ocupa de diagnosticul,
tratamentul, reabilitarea si mentinerea morfo-functionala si estetica a aparatului dento-
maxilar al pacientului prin inlocuirea dintilor si tesuturilor maxilo-faciale pierdute cu
substitute artificiale - proteze.
Odonto-tehnica - Operaie de conservare i de ntreinere a sntii dinilor prin
plombarea,inlocuirea si controlarea lor
Biomateriale- este o substan (alta dect medicamentul) sau combinaii de substanede
origine sintetic sau natural care poate fi utilizat pentru o perioad de timp, ca un ntreg sau
parte a unui sistem, pentru tratamente,dezvoltri sau nlocuiri de esut, organ sau funcie a
corpului viu.

Stomatologia ortopedic dispune de urmtoarele metode de tratament:
funcional - mioterapia, mecanoterapia;
de aparataj - aparate ortodontice;
protetic;
mixt.
Aceste metode de tratament pot fi realizate imediat, n timpul apropiat dup extracie (2-4
sptmni) i tardiv (3-4 luni).

2. Definiia noiunei Sistem stomatognat. Elementele componente. Factorii ce
dirijeaz dezvoltarea sistemului stomatognat i explicai legtura reciproc dintre
funcie i morfologie prin exemplu ATM.
Sistem stomatognat- include un ansamblu de organe si tesuturi situate in regiunea maxilo-faciala,care
direct sau indirect participa la realizarea functiilor de baza ale organismului:
masticatie,deglutitie,respiratie,fonatie si fizionomie.
Sistemult stomatognat este compus din: schelet,dinti,muschii mobilizatori ai mandibulei, buzele
si muschii oro-faciali,limba,palatal dur si palatal moale,fibromucoasa cavitatii bucale, vesele sangvin si
limfatice si nervii aferenti;trei perechi de glande salivare si A.T.M.
Factorii ce influenteaza si dirijeaza dezvoltarea si formarea sistemului stomatognat sint:
-factorii biologici;
-factorii genetici;
-factorii functionali;
-factorii neendocrini.
Legatura reciproca dintre functie si morfologie- la animalele de prada ATM este prezentata printr-o
imbinare unica a fosei articulare cu condilii articulari ai mandibulei. Astfel mandibula se poate deplasa
numai in plan vertical iar dintii au cuspizi inalti si ascutiti. La rumegatoare mandibula executa numai
miscari de lateralitate deoarece condilii articulari au o forma concava, iar fosa articulara este de forma
convexa; dintii laterali au suprafete ocluzale mari. La rozatoare, structura articulatiei permite deplasari
mandibulare in plan sagital datorita formei cilindrice a condililor articulari situati in plan sagital,iar incisivii
sunt bine dezvoltati si ascutiti. La om mandibula executa miscari in toate planurile datorita faptului de
imbinare a elementelor din toate articulatiile mai sus descrise. In concluzie schimbarile de functie au dus
la modificari de structura a dintilor, rolul principal fiind caracterul alimentelor.

3. Funciile proprii i auxiliare ale sistemului stomatognat. Dou etape de morfologie
postnatal a dinilor .
Modelarea individuala de structura si forma ale componenetelor SS are loc sub influenta functiilor
proprii si a celor generale.Din functiile proprii fac parte: masticatia, fonatia, fizionomia,automentinere.
Masticatia este cea mai importanta functie ce influenteaza formarea intregului sistem stomatognat.
Durata masticatiei este aproximatix de 2 ore zilnic.
Fonatia,fiind cea mai recenta functie,totodata constituie si caracteristica cea mai esentiala a
omului.Omul vorbeste in mediu timp de 8-10 ore zilnic.
Fizionomia este manifestata de tegumentele fetei care prin trasaturie sale ii da posibilitate omului sa-si
exprime dispozitia,dorinta si este la fel un mijloc de comunicare intre oameni.
Functii auxiliare: respiratia, deglutitia, analizatorica

4.Funcia de automeninere cu componentele ei: autoconservare, autostimulare ,
autoreglare . Traseele de for la mandibul i maxil. Argumentai ce a condus la
formarea lor i importana practic
Functia de automentinere include 3 componente: autoconservare, autostimulare si autoreglare. Prin
autoconservare se asigura prevenirea afectiunilor ce pot provoca tulburari functionale ale intregului sistem. Aici se
include si functia de autocuratire a cavitatii bucale prin intermediul salivei. Termenul autostimulare genereaza
actiunea stimulilor de intretinere, consolidare si perfectionare a componentelor sistemului stomatognat (functia
musculara, presiunea masticatorie etc.) Notiunea de autoreglare include acel mecanism biologic care declanseaza
modificarile morfologice conform functiei si invers.
Liniile de forta nu prezinta altceva decit stilpii de rezistenta care impreuna cu placile osoase compacte ii atribuie
mandibulei rezistenta cuvenita. Deosebim urmatoarele trasee de forta la mandibula: 1)marginale; 2)bazilare;
3)transversale; 4)anterioare; 5)posterioare; 6)capsulare;7)radiale. La maxila avem urmatorii stilpi de rezistenta:
1)nazofrontali; 2)zigomatici; 3)pterigopalatini; 4)palatini. La formarea acestor stilpi de forta a dus presiunile care
apar in tesutul osos datorita marimii si directiei fortei musculare la actul de masticatie. Importanta practica a liniilor
de forta este argumentata prin faptul ca permite de a studia presiunea masticatorie si identificarea unor
discordante.
5.Enumerai componentele ATM. Triunghiul Bonwill i importana practic.
ATM este compusa din urmatoarele elemente: condilii articulari, fosa articulara, tuberculul articular, discul articular
(meniscul), capsula articulara si ligamentele articulare.
Epifizele condiliane ale mandibulei. Aceste formatiuni asemanatoare cu doua cilindre elipsoidice sunt situate in
plan transversal iar suprafata lor anterosuperioara este tapetata cu cartilaj articular. Pe fata anterioara a condilului
la nivelul colului se gaseste foseta pterigoida pe care se insera muschiul pterigoidian extern. In raport cu caracterul
suprafetei superioare deosebim doua forme tipice de epifize articulare: 1)ingusta in plan sagital si alungita in plan
transversal; 2) strivita de sus in jos in asa mod ca diametrul transversal nu depaseste cu mult pe cel sagital. In
conditii normale, la aduiti, cind sunt prezenti cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in
fosa articulara o asa pozitie ca numai portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Datorita acestei
particularitati presiunile masticatorii nu se transmit asupra boltei fosei articulare, prezentata de o placuta osoasa
subtire, care separa articulatia de cavitatea craniului, dar asupra oaselor craniului. Pierderea dintilor laterali sau
alte stari patologice duce la schimbarea pozitiei condililor articulari. Ei se deplaseaza superior si distal provocind
deseori dureri ca urmare a presiunii ce o exercita asupra acestor tesuturi si asupra regiunii unde trece fasciculul
neurovascular.
Fosa articulara. Fosa articulara este situata pe osul temporal si are o forma elipsoidica. Anterior ea margineste cu
tuberculul articular, distal cu scizura Glasser, interior cu apofiza osului sfenoidal, exterior cu apofiza posterioara a
osului zigomatic, iar superior margineste cu o placuta osoasa subtire, care formeaza bolta ei si separa cavitatea
articulara de cutia craniana. Adincimea fosei articulare variaza individual si depinde de inaltimea tubercului
articular care are in mediu 6-7 mm. Cavitatea ei este de 2-3 ori mai mare decit condilul articular al mandibulei, ceea
ce asigura o amplituda mare de miscari in diferite directii. Bolta cavitatii articulare are o captuseala de cartilaj in
regiunea scizurii Glasser, care acopera si suprafata tuberculului articular. Inaltimea ocluziei arcadelor dentare nu
permit condililor articulari ai mandibulei sa patrunda adinc in fosa articulara, iar pozitia lor la baza pantei
tuberculului articular asigura transmiterea presiunii minime in zona boltei fosei articulare.
Tuberculul articular. Tuberculul articular prezinta peretele anterior al fosei articulare. Se deosebeste de celelalte
elemente ale articulatiei prin diverse forme.
Tuberculul articular este bine pronuntat numai la om si se presupune ca la aparitia lui au jucat un rol important
particularitatile functionale ale ATM, determinate de consistenta produselor alimentare, cit si schimbarile in ocluzia
dentara, si in special aparitia acoperirii arcadei dentare inferioare de cea superioara. La copii tuberculul articular
este slab dezvoltat, iar la maturi bine pronuntat. Cu pierderea dintilor acest element al ATM treptat se supune
atrofiei. Este dovedit ca forma acestei formatiuni intr-o anumita masura depinde de varietatea de ocluzie. Se
considera ca exista trei forme ale tuberculului articular- plata, mijiociu pronuntata, abrupta. Gradul de pronuntare
la fel este in dependenta de factorul functional. Se considera ca la folosirea alimentelor aspre predomina
deplasarile mandibulei in plan transversal, ceea ce nu permite o dezvoltare pronuntata a acestei formatiuni, pe cind
folosirea alimentelor, care nu cere aplicarea unei forte mari in timpul masticatiei, duce la crearea unei forme
abrupte a tuberculului.
Discul articular (meniscul). Meniscul prezinta o formatiune cu o structura fibroelastica, care fiind situat intre
epifizele condiliene articulare ale mandibulei si fosa articulara capata o forma biconcava. Datorita acestui fenomen
meniscul are cea mai mica grosime in partea centrala. De marginea lui insera capsula articulara. Discul articular
subimparte cavitatea articulara in doua etaje: anterior - superior si inferior-posterior. De disc si capsula insera
portiunea superioara a muschiului pterigoidian extern, ceea ce ii permite sa se deplaseze impregna cu epifizele
condiliene ale mandibulei. Meniscul un numai lichideaza dezacordul dintre dimensiunile fosei articulare si apofizele
condiliene, dar si joaca un rol important in amortizarea presiunilor masticatorii.
Capsula articulara. Capsula articulara fiind alcatuita din tesut conjunctiv, este in concrescenta cu marginea discului
pe toata intinderea lui. Ea are dimensiuni relativ mari si este extensibila, ceea ce permite deplasari considerabile
epifizelor condiliene ale mandibulei, in special in plan sagital.
Ligamentele. Ligamentele se impart in doua grupe: intracapsulare si extracapsulare. Prima grupa este prezentata
de doua perechi de ligamente: 1)disco-temporala care fixeaza discul de osul temporal, si 2) disco-mandibulara, care
fixeaza discul de mandibula. Grupa a doua este prezentata de ligamentele laterale, pterigomandibulare,
sfenomandibulare si stilomandibulare. Rolul functional al ligamentelor intracapsulare consta in limitarea miscarilor
de lateralitate a condililor articulari in fosa articulara, iar rolul ligamentelor extracapsulare consta in limitarea
miscarilor mandibulei in genere.
Trei forme ale tuberculilor articulari: plata, mijlociu pronuntata, abrupta. In conditii de norma, cind sunt prezenti
cel putin dintii laterali pe ambele maxilare, condilii articulari ocupa in fosa articulara o asa pozitie ca numai
portiunea anterioara a lor articuleaza cu tuberculul articular. Astfel presiunea masticatorie se transmite asupra
oaselor craniului.
Triunghiul Bonwill- reprezint un triunghi echilateral cu baza ntre mijlocul axelor
ambilor condili mandibulari i vrful ntre incisivii
mediali inferiori la mezocefali (mesaticefali), naintealor la brachicefali i n spatele lor
la dolicocefali.

6.Muchii ridictori, cobortori i propulsori ai mandibulei. Caracteristica. Indicai
funciile de baz

Muschii ridicatori sunt prezentati de 3 perechi de muschi: m. temporal; m. maseter; m. pterigoidian intern. M.
temporal incepe cu o insertie larga in forma de evantai pe osul temporal si insereaza pe apofiza coronoida a
mandibulei. Dupa directia fibrelor musculare, m. temporal se imparte in 3 fascicole: anterior, mijlociu si
posterior. La contractia celui anterior are loc numai ridicarea mandibulei, cekui mijlociu- ridicarea si retropulsia,
iar la contractia celui posterior- numai retropulsia mandibulei. M. maseter- are insertia fiza pe arcada
zigomatica si mobila pe faza externa a zonei angulare a mandibulei. Are 2 fascicole: superficial, cu directia
oblica a fibrelor; si profund- cu directia fibrelor in plan vertical. M. pterigoigian intern- are punctul fix de
insertie in fosa apofizei pterigoidiene si cel mobil pe fata interna a zonei angulare a mandibulei. La contractie
bilaterala- ridica mandibula in sus si putin o deplaseaza inainte, La contractia unilaterala mandibula este
deplasata in sus, inainte si inauntru, in sens opus directiei de contractare a muschiului. Toti acesti muschi
contribuie la mentinerea unghiului mandibular intr-o pozitie echilibrata.
Muschii coboritori- prezinta caracteristici morfofunctionale speciale avind ambele insertii mobile: una pe
mandibula si alta pe osul hioid. Muschii coboritori ai mandibulei sunt numiti si muschi suprahioidieni, formind
totodata planseul bucal. Sunt formati din 3 grupe: geniohioidieni, milohioidieni si fasciculele anterioare ale
muschiului digastric. Geniohioidieni- la mandibula insera pe cele doua apofize geniene, milohioidieni- pe liniile
oblice interne; iar fasciculele anterioare al m. digastric- pe foseta digastrica a mandibulei. Prin contractia
coboritorilor se realizeaza o deschidere mai mica sau mai mare a gurii. Distanta dintre marginile incizale ale
dintilor frontali la o deschidere a gurii la maximum este in mediu egala cu 5 cm.
Muschii propulsori- m. pterigoidian extern. Functia principala este propulsia mandibulei in plan sagital si
transversal. M. pterigoidian extern este compus din 2 fascicule: superior- cu fibre musculare orientate orizontal
si inferior- cu fibre musculare orientate oblic. Fasciculul superior care punctul fix de insertie pe aripa mare a
osului sfenoid si cel mobil pe portiunea anterioara a maniscului articular. Fasciculul inferior insera pe punctul fix
de pe fata externa a aripei mari a apofizei pterigoide su cel mobil pe foseta condilului articular al mandibulei.


7.Muchii mimici. Funciile de baz.

Acesti muschi sunt situati subcutan, prezinta un cap fix inserat pe oasele fetei si un cap mobil
inserat pe piele. Inserindu-se pe piele, prin contractie, pot exprima diferite stari psihice (bucurie,
depresie, durere,etc); impreuna cu repartia ia tesutului adipos al fetei si configuratia masivului
facial, muschii mimicii dau aspectul static al fetei, fizionomia. Un alt rol al acestor muschi,
secundar, este acela de a interveni in masticatie, deglutie, fonatie.
Inervatia acestor muschi provine din nervul facial.

Clasificar e:
muschiul epicranian,muschiul orbicular al ochiului muschiul orbicular al gurii muschiul
buccinators, muschiul ridicator al buzei superioare, muschiul ridicator al unghiului gurii, muschii
zigomatic mic si mare

8.Definiie Fora muscular absolut, presiunea masticatorie. Indicai valoarea i
metodele de determinare.
Forta musculara absoluta este forta dezvoltata de muschi in timpul contractiei maximale. La muschii ridicatori ai
mandibulei (m. temporal, m. maseter, m. pterigoidian medial) forta absoluta a lor va fi de 390-400 kg (1 cm = 10
kg). Presiunea masticatorie este acea forta a muschilor ridicatori, care se realizeaza pe un sector al arcadelor
dentare in timpul actului de masticatie. Se determina cu ajutorul gnatodinamometrului mecanic Bleck, cu ajutorul
gnatodinamometrului electric construit de discipolii lui Bleck. Forta necesara pentru farimitarea alimentelor se
determina prin fogodinamometrie, aparatul numindu-se fogodinamometru.


9.Enumerai indicii medii ai rezistenei parodontului dup Haber la brbai i femei.
Importana practic.
Indicii medii ai rezistentei parodontului dupa Haber la barbati constituie 44 kg iar la femei de 30 kg. Aceasta
presiune suportata de dinti este socotita drept reper pentru caracteristica functionala a parodontului. Deasemenea
este foatre important la intocmirea planului de tratament protetic echilibrat functional.
10.Indicai fora medie necesar pentru frmiarea alimentelor n coniii de norm.
Definiie Fore de rezerv a parodontului . Importana practic.
Forta necesara pentru faramitarea alimentelor se determina prin fogodinamometrie. Forta medie la faramitarea
alimentelor este de 18-20 kg. Aceasta forta scade brusc la actiunea salivei sau a lichidului. Forta de rezerva a
parodontului este forta ce se declanseaza de la adaptarea la fortele permanent schimbatoare a parodontului si
depinde de factori ca: starea parodontului, raportul dintre partea coronara si radiculara a dintelui, virsta. Putem
constata ca in conditii fiziologice normale se utilizeaza doar 50% din forta totata a parodontului, pe cind cealalta
parte se gaseste in rezerva. Importanta practica este capacitatea de antrenare a fortelor de rezerva prin folosirea
permanenta a alimentelor dure. Aceasta permite dezvoltarea unui sistem stomatognat armonizat functional si
morfologic.

11.Indicai caracterele morfofuncionale generale ale dinilor.
1. Fiecare dinte este alcatuit din coroana si una sau mai multe radacini. Coroana este acoperita cu
smalt iar radacina cu un strat de cement.
2. Coroana anatomica este numit segmentul dintelui acoperit de smalt. Coroana clinica este partea
extraalveolara a dintelui, coincide cu cea anatomica. Raportul mediu dintre radacina si coroana
este de 2:1, din care cauza dintele se considera pirghie de gradul I. Micsorarea inaltimii coroanei
anatomice in rezultatul abraziunii, influienteaza pozitiv asupra stabilitatii dintelui. Pe cind
cresterea coroanei clinice influienteaza negativ asupra stabilitatii dintelui.
3. Raportul dintre suprafata radiculara a dintelui si suprafata coronara. Acest raport creste spre
distal- adica suprafata radiculara a dintilor este mai mare decit cea coronara (creste de la incisivi la
molari).
4. Suprafetele verticale sunt convexe- asigurind protectia gingiei. Ecuatorul anatomic reprezinta o
linie trasata imprejurul coroanei unind convexitatile maxime de pe toate suprafetele verticale.
5. Fiecare dinte are o portiune activa care direct participa la actul de masticatie. La frontali suprafata
activa este orizontal redusa, pe cind cea verticala este intinsa; iar la dintii laterali invers.
6. Particularitatea raportului dintre portiunea coronara mediana care este mai voluminoasa si
portiunea distala care este mai redusa. Coletul dintilor prezinta o circumferinta festonala care
corespunde cu festonul gingival si este convexa pe suprafetele vestibulo-orale si concava spre
apex pe suprafetele proximale.



12.Enumerai semnele anatomice de deosebire ale dinilor.
Deosebim dinti frontali si dinti laterali. Incisivii- functie de incizie a alimentelor; caninii- sfisierea alimentelor;
premolarii- zdrobirea iar molarii- faramitarea alimentelor. Incisivii au coroana turtita comparata cu o dalta; caninii-
au o coroana a carei margine libera are forma unui virf de sulita; premolarii au un volum coronar mai mare decit a
dintilor frontali; molarii- au cel mai mare volum coronar si un numar mare de cuspizi (4-5) prezentind pe suprafata
ocluzala mai multe santuri intercuspidiene. Alte semne de deosebire: directia radacinii, unghiurile coroanelor
dintilor frontali, curbura suprafetei vestibulare, marimea coroanei, numarul de cuspizi, marimea si situarea lor pe
suprafata ocluzala a dintilor laterali, forma dintilor (triunghiulara, ovala, patrata, dreptunghiulara).

13.Morfologia funcional a incisivilor. Caracteristicile individuale i de grup.

Incisivii centrali superiori-mai mari di ni dup volum di n grupa i nci sivil or, implantai
n pori unea cent ral a arcadei superi oare de o part e i de al ta a lini ei medi ane a fet ei .
Coroana lor este turt it n sens vesti bulooral, astfel nct forma poat e fi comparat cu o
lopic. Pe msur ce se apropie de col et, coroana se ngusteaz trecnd n rdci n.
Suprafa a vestibul ar a i ncisivilor centrali superiori est e convex at t n sens
gi ngi voincizal, ct i meziodist al i are o form dreptunghi ul ar cu lat ura verti cal
mai mare dect cea orizont al . La ti neri, pe aceast suprafa sunt situat e dou anuri
ori ent at e verti cal cu o adncime mai accentuat l a marginea incizal care se atenueaz
trept at, pn l a disparii a l or la jumt at ea nlimii suprafe ei vest ibul re. Acest e
an uri mpart suprafa a vesti bul ar n trei lobi inegali: dist al cel mai mare, mezial de
mrime mijl oci e i cent ral cel mai mi c, crendu-se ast fel o uoar ondul are tripl . Cu
anii , datorit aciunii abrazive a aliment el or i periu ei de di n i, an uril e i l obii
trept at se t erg. Suprafa a vestibular est e mai lat n regi unea margi nii i ncizal e i
mai ngust n zona col etul ui. Margi nea distal a suprafe ei vestibul re est e mai scurt
i mai convex dect cea mezial , care este mai mare i mai pl an.
Suprafa a pal atinal a incisivil or cent rali superi ori are o form t riunghiul ar cu
baza spre marginea incizal i dimensiuni mai mici dect suprafa a vest ibul ar.
Proximal ea are ct e o ngroare de. smal, numit creast margi nal . Sunt crest e
marginal e, mezi al i dist al , care converg spre treimea cervi cal , unde se unesc
formnd tuberculul dentar, care poat e avea reli ef i forme vari ate: anuri verti cale,
ori fi ciu orb (foramen caecum) et c.
Suprafe el e proximale au form triunghiular cu baza spre co let, laturile crora
sunt format e de margi nil e vestibul ar i pal ati nal ale suprafe elor respective, care se
ntl nesc nt r-un unghi ascuit l a margi nea incizal . Suprafe ele proximal e sunt uor
convexe spre col et . Suprafa a proximal mezial este mai mare dect cea dist al at t
n sens vert ical, ct i orizontal. Ambel e suprafe e proximal e au acelai contur
general, ns suprafaa dist al are o convexitat e mai accentuat .
Marg' i nea incizal este puin oblic de jos n sus i n sens meziodist al, avnd un rel ief
ondul at , format de t rei proemi nen e, ce corespund cel or trei l obi vestibul uri, care i ele
cu vrst a se abrazi az. La unirea margini i incizal e cu suprafa a mezial se formeaz un
unghi de ci rca 8590, i ar l a uni rea cu suprafaa di stal un unghi obt uz, rotunjit. Att
inci sivii superiori, ct i cei inferi ori (centrali i l at erali ) sunt dini monoradi cul ar i.

Incisivii laterali superiori. Au aceeai form general ca i incisi vii cent rali superiori ,
dar cu dimensiuni mai mi ci i cu unel e detal ii morfologi ce mai accent uate. Sunt
implant ai n hemi arcadele dent are imedi at dup i ncisivii cent ral i .
Suprafa a vesti bul ar a i ncisivi lor l at erali superiori est e mai ngust i mai convex
dect a i nci sivil or cent rali . Ca i l a i ncisi vii cent rali, pe suprafa a vestibular sunt
situate dou anuri cu aceeai ori ent are, care o mpart n cei t rei lobi: di stal -mare,
mezial - mi jlociu i cent ral -mic. Spre deosebi re de incisi vul cent ral, margi nile dist al e: i
meziale ale incisivul ui lat eral converg, n majorit a tea cazuril or de la ecuatorul coroanei
spre margi nea i ncizal, fcnd margi nea incizal mai scurt dect di amet rul dint elui l a
ecuatorul anat omi c.
Suprafa a palatinal est e mai mic dect cea vestibul ar i mai obli c, deosebindu -se
de suprafaa pal ati nal a i nci sivului cent ral pri ntr -o exprimare mai accent uat a
tubercul ului dent ar. Pe suprafa a pal at inal e gset e mai frecvent orifici ul orb.
Suprafe el e proximal e au form t riunghiular. Suprafa a proximal -mezi al est e mai mare
dect cea proximal -dist al i est e convex n jumtat ea inci zal i plat l a colet , fii nd
mai rotunjit spre marginea vesti bul ar. Suprafa a dist al n general est e pl at i se
rotunj et e nspre unghiul i ncizal.
Marginea i ncizal este asemntoare cu a incisivului cent ral, deosebindu -se tot odat de
ultimul prin unghiul mezial mai ascui t i cel dist al mai obt uz i mai rotunjit.
Incisivii centrali i laterali inferiori. Sunt cei mai mi ci dini i ca i incisi vii superiori
sunt implant ai de o part e i al ta a lini ei medi ane a fe ei n aceeai ordine. Att incisi vii
cent rali , ct i cei l at erali sunt asemntori , avnd coroane turtit e n se ns vesti bulo-
lingual n poriunea i ncizal i n sens meziodist al spre colet , con - feri ndu-i astfel forma
de dalt . Incisivul cent ral est e mai ngust dect cel l at eral .
Suprafe el e vest ibul re au un aspect alungi t de forma unui pa ral eli piped, fi ind convexe
nspre col et i aproape pl at e spre margi nea i ncizal . Pe el e sunt situat e ct e dou
an uri care mpart sup-rafa a vesti bul r! a fi ecrui dint e n t rei l obi de mrime egal ,
fcnd-o uor t rilobat . Suprafeel e li ngual e au aceeai nli me ca i supr afe el e
vest ibul re, fiind ns puin mai nguste n sens me - zi odistal i puin concave. Ele sunt
aproape netede, dar, uneori ca i la inci sivii superiori, pe suprafa a lor pot fi tuberculi
mici nedivizai.
Suprafe el e proximal e au o form t riunghiular, fiind aproape egal e att mezi al, ct
i distal , cu un reli ef aproximativ pl an, fi ind convergente spre colet .
Marginile incizale sunt orizont al e, iar unghiurile att mezial e, ct i dist al e sunt drept e.

14.Morfologia funcional a caninilor. Caracteristicile individuale i de grup.
Caninii superiori. Au coroan canoid, a crei margine incizal are forma unui vrf de suli . Caninii
sunt cei mai lungi i cei mai puternici dini din grupul dinilor frontali i sunt implantai n hemiarcadele
dentare, distal de incisivii laterali. Suprafaa vestibular este accentuat convex att vertical, ct i
meziodistal. Ea este mprit n dou faete de ctre o creast de smal vertical pronunat, care pornete
de la cuspid spre colet. Marginile acestei creste formeaz dou anuri (unul mezial i altul distal) fiind
divergente spre colet, curbate uor, atenundu-se treptat aceast curbur pn la treimea mijlocie a
suprafeei vestibulre. Faeta mezial este mai mic, iar cea distal mai mare. Uneori pe faeta distal se
observ un an care o mparte n doi lobi. Marginea mezial este uor convex, iar cea distal este mai
pronunat convex i mai scurt .Suprafaa palatinal este mai mic dect suprafaa vestibular, datorit
reducerii diametrului orizontal. Ea este oblic n sens vertical fe ei pal atine, iar uneori chi ar i n
regiunea col et ului, se afl tuberculul dent ar care deseori are o form pronun at de
cuspid mic. De la tuberculul dent ar spre marginea incizal pornesc 3 crest e: mezi al
spre unghiul mezi al , dist al spre unghiul di st al i medi an spre vrful cuspi dului .
Acest e crest e sunt desprit e de dou anuri mai mult sau mai puin exprimat e.
Suprafe el e proxi - mal e au form t riunghiul ar cu vrful ndrept at spre margi nea in -
cizal i cu baza spre col et, i au form convex n t reimea i ncizal i plai t n t rei mea
cervical . Suprafa a proximal -dist al are dimensiuni mai mi ci at t n sens verti cal, ct i
orizontal , i este mai convex incizal i mai plat cervi cal dect suprafaa proxima l-me-
zial.
Marginea incizal este mprit de un cuspi d n dou margini inegale: margi nea
incizal -mezi al care se ntinde de la vrful cus pidul ui spre suprafa a mezial i formeaz
unghi ul mezial de o form rot unjit ; margi nea i ncizal -dist al care se ntinde de l a vr ful
cuspidului spre suprafa a di st al, formnd unghi ul dist al mai deschis i situat mai
aproape de lini a col etului. Marginea di stal est e mai lung dect cea mezial .
La tineri vrful cuspidului are un relief ascu it rotunjit, care cu timp ul se abraziaz
transformndu-se nt r-o mi c suprafa ocluzal .
*Caninii inferiori. Prezi nt aceleai caract ere morfologi ce gene ral e cu ale caninilor
superi ori, avnd doar unel e deosebi ri mai puin sau mai mult accentuat e . Coroanel e
caninil or i nferiori sunt mai turtit e n sens meziodist al i mai nalt e, i ar rdcini le sunt
mai scurt e comparati v cu ale caninil or superiori. Suprafaa vestibular are un aspect mai alungit
'i este mai puin convex n ambele direcii, comparativ cu a caninului superior, este mprit de cele 2
anuri, n trei lobi inegali, care sunt mai puin pronunai, abia perceptibili.Suprafa a lingual este
mai ngust dect suprafaa vestibul ar i prezi nt acel eai det alii morfologice ca i
suprafaa palatinal a caninului superi or , relieful lor fiind mai puin expri mat , di n care
cauz suprafa a lingual est e mai simpl, avnd un t ubercul l it abi a vizi bil.
Suprafe el e proximal e au acel ai contur triunghi ul ar i aceeai ori ent are, fii nd uor
convexe i aproape paral el e.
Marginea i ncizal este mprit de un cuspid mai pu in pronunat , n dou margini
inegal e. Marginea di stal est e mai lung i mai obli c, deplasnd astfel cuspi dul mai
spre mezi al.
15.Morfologia funcional a premolarilor. Caracteristicile individuale i de grup.

Primul premolar superior. Este primul dinte din grupul dinilor laterali i este implantat n hemiarcada
dentar imediat dup canin. Coroana lui are o form cuboid neregulat; este un dinte bicuspidat i
biradicular.Suprafaa vestibular este uniform convex n ambele direcii i este asemntoare cu cea a
caninului, fiind mai mic i mai lat, iar caracterele morfologice sunt mai puin pronunate i
reliefate.Suprafaa palatinal are acelai contur general ca a suprafeei vestibulre i prezint dimensiuni
mai mici n ambele direcii, fiind perfect neted. Suprafeele proximale sunt mai mari dect suprafeele
palatinale i vestibulre. Suprafaa proximal-mezial are form trapezoidal, este convex n treimea
ocluzal, n special spre vestibulr unde formeaz punctul de contact cu dintele vecin, devenind plat spre
colet. Marginea mezial vestibular este curb de sus n jos, iar cea palatinal mai are i o direcie oblic
spre vestibulr i este mai scurt dect cea vestibular. Suprafaa proximal-distal are aceleai caractere
morfologice ca suprafaa proximal-mezial, prezentnd doar cteva deosebiri: este mai convex i se
lrgete spre colet, formnd o depresiune concav spre cervical . Acest semn este socotit ca un
indi ce de i dentificare a primului premol ar superi or i a hemiarcadei din care provi ne.
Suprafa a ocluzal este trapezoi dal , format din 4 margini {vestibular, palatinal ,
mezial i dist al ), 2 cuspizi , un ant i ntercuspidi an i 2 foset e. Marginea vest ibul ar
est e tri lobat datori t proeminent ei corespunztoare a celor trei lobi de pe suprafa a
vest ibul ar. Marginea pal atinal are form de semi cerc format de cuspidul palatinal .
Marginile proximal e au form de curbe ce converg spre pal atinal format e de crest el e
meziale i dist al e care unesc cuspidul vest ibul ar cu cel pal atinal.
Reli eful suprafe ei ocluzale est e format de cei doi cuspizi unul situat vesti bul ar i
altul pal atinal. Cuspidul vestibular est e mai put erni c, ceva mai mare i mai proeminent
dect cel pal atinal i est e aezat cent ral sau puin di stal . Cuspidul palatinal est e mai
teit dect cel vesti bul ar i est e depl asat spre suprafa a mezial . Din vrful cuspizilor
pleac crest el e axi al e care coboar spre anul int ercuspidi an una din prel ungi rea
celei lalt e, mpr ind suprafaa ocl uzal n dou versant e: unul mezi al mai mic i unul
distal mai mare. De pe versantel e mezi al e i dist al e al e cuspidului vesti bul ar pornesc
dou an uri paral ele crest ei axial e, formnd fosetele ocl uzal e care nu trec peste
cuspidul palatinal. Cuspizii vestibul ar i pal atinal sunt desprii de un an
intercuspidi an cu di recie meziodistal , si tuat mai aproape de suprafaa pal atinal . Acest
an , traversnd suprafa a ocl uzal n di reci e distal , se t er min pe suprafa a crestei
marginal e, iar n di recie mezial de cel e mai mult e ori depet e creast a margi nal i se
termin chi ar pe suprafa a mezi al .
Examinnd cuspizii t uturor dinilor l at erali, observm c at t cuspizii orali, ct i cei
vest ibul ari sunt mpr ii de crest e sagit al e n dou versant e: extern i int ern. Versantul
extern est e situat n direcie vesti bul ar, iar cel int ern n direci e oral .
Rdcina primului premol ar superi or n 66 cazuri din 100 est e bifid, ast fel fiind
reprezent at de o rdcin vest ibul ar i alta pa lati nal. In 30 de cazuri rdci na este
uni c i n 4 cazuri trifi d.
Premolarul doi superior. Est e al cincil ea dint e di n arcada dentar, implantat imediat
dup primul premol ar. Premol arul doi superi or est e asemnt or cu primul premolar
superi or, dar are o confi guraie mai si mpl i dimensiuni mai mici .
Caract erel e morfol ogi ce al e premol arului doi superior, dup cum s -a menionat , sunt
identice cu cel e al e primul ui premolar cu excepi a suprafe ei ocluzal e. Suprafa a
ocl uzal est e bi cuspidat, ns cuspizi i dup mrime sunt egal i ntre ei. an ul
intercuspidi an mparte suprafa a ocluzal n dou poriuni egale n sens vest ibulo -
pal atinal i se t ermi n l a margi nea crest elor proximale: forma an uri lor de pe suprafa a
ocl uzal se aseamn mult cu lit era H.
Rdcina n 82% cazuri din 100 est e uni c, dar poat e fi at t bi fid, ct i t ri fid.
Primul premolar inferior. Est e impl ant at ca i omol ogul su superior dup cani n i est e
al pat rul ea di nt e din arcada dent ar inferioar. Coroana are o form mai mult
asemntoare cu un cilindru, est e un dint e bicuspi dat i monoradi cul ar .
Suprafaa vestibular este asemntoare cu cea a caninului inferior, dar are dimensiuni mai mici att n
sens vertical, ct i orizontal. Ea este mprit de dou anuri verticale puin exprimate n 3 lobi inegali,
dintre care cel medial este mic, cel distal mijlociu i cel central este mai mare i mai pronunat. Aceasta
permite ca creasta sagital a cuspidului vestibular s mpart marginea ocluzal vesti bul ar n dou
versant e i negal e: mezial , care est e mai mic i ascuit, i distal mai lung i oblic.
Suprafa a vesti bul ar est e convex n ambel e di recii , atingnd convexit atea maxim l a
limita uniri i treimii mezial e cu cea cervi cal. Acest re lief contribui e la apl ecarea
cuspi dului vest ibul r spre lingual, adu- cndu-1 n cel e mai dese cazuri pn l a axul
verti cal al di nt elui .
Suprafaa lingual este convex n ambele direcii i mai mic dect suprafaa vestibular, astfel c
nlimea ei constituie aproximativ jumtate din nlimea suprafeei vestibulre. Aceste particulariti
constituie punctul de trecere de la dinii monocuspidai la cei bicuspidai ca i n cazul primului premolar
superior; suprafaa lingual nu prezint detalii morfologice, fiind neted Suprafe el e pr oximal e sunt
uor convexe i converg att spre col et, ct i spre li ngual . Convergen a maxim
vest ibul olingual est e n t reimea vesti bul ar, unde face punct de cont act cu din ii vecini.
La t recerea suprafeelor proximale spre suprafa a lingual se formeaz un unghi
accent uat rot unjit . Suprafe el e proximale au form trapezoidal cu baza mi c spre
ocl uzal. Suprafa a proximal mezial est e mai mare dect suprafa a proximal -dist al .
Suprafa a ocluzal are o form pui n ovoi dal al ctuit din 4 margini , 2 cuspiz i, un an
intercuspidi an i 2 foset e. Reli eful ei est e format de 2 cuspizi inegali: vestibulr i
lingual. Cuspidul vestibul r are o nlime i l ime aproape de dou ori mai mare dect
cel lingual, avnd o ncli nare spre l ingual de aproximati v 45. Ace ast a, dup cum s-a
meni onat mai sus, permite ca vrful cus - pidi an s ajung pn l a axul verti cal al
dint elui . Din vrful cuspidului vesti bul r pornete o creast axial de smal spre anul
intercuspidi an, care coi nci de i continu cu creasta axi al a cuspi dului lingual. Creast a
axial mpart e versantul i nt ern al cuspidului vestibulr n dou foset e: mezi al i dist al.
Foset a mezi al est e mai pronunat dect cea di stal. In acest e foset e, paral el crestei
axial e, se gsesc anuril e secundare numite anuri de descrcare. Acest e dou foset e
sunt unit e de an ul i ntercuspidi an, care se ntinde pn l a crestel e proximal e. an ul
intercuspidi an are form de curb cu concavit at ea ori ent at spre suprafa a vesti bul ar i
est e situat mai mult spre margi nea l ingual.
Premolarul doi inferior. Est e al cincil ea dinte din arcada dentar inferi oar, impl antat
dup primul premolar. Coroana lui are o form cuboi d i est e pu in mai mare dect cea
a primului premol ar, est e un dint e monoradi cul ar i bi cuspidant sau t ri cuspidant .
Suprafaa vestibular este convex att n sens vertical, ct i orizontal. Convexitatea maxim vertical este
situat n treimea cervical i trece lent n sens meziodistal. In comparaie cu omologii si, aceast
suprafa este mprit de dou anuri n trei lobi cu un relief mai puin accentuat. Lobul central este mai
lat i abia depete relieful lobilor mezial i distal. Marginea ocluzal este mai puin ascuit dect la
ceilali premolari i este mprit de vrful cuspidului n dou versante aproape egale, care, unin-du-se
cu margini le proximal e, formeaz unghiuril e dist al i mezial . Unghiul mezi al est e puin
mai ascuit, i ar cel dist al mai obli c. Suprafa a lingual est e mai mi c dect cea
vest ibul ar i est e uor ncl inat spre li ngual, cu o convexit at e n ambel e di reci i. Din
trei mea cervi cal , at t suprafa a lingual, ct i cea vesti bul ar con verg ocluzal, fcnd
ca di amet rul vestibul olingual s fi e mai mic l a nivelul suprafe ei ocl uzal e.
Suprafe el e proximal e sunt convexe i convergente spre col et i au o form pt rat;
convexit at ea maxim ati nge marginea ocl uzal, nivel ul unde se realizeaz contactul
interdent ar cu din ii vecini .
Suprafa a ocluzal are un reli ef dependent de prezen a a doi sau t rei cuspizi. In cazul
cnd suprafa a ocluzal prezi nt doi cus - pizi, reli eful ei est e asemntor cu cel al
primului premol ar i nferior i se deosebet e pri n urmtoarel e semne: vrful cuspidul ui
ves- tibular nu est e accent uat nclinat spre li ngual; an ul int ercuspidian est e sit uat mai
vest ibul ar, motiv care a condus la situarea foset elor mezial e i dist al e mai aproape de
marginea vest ibul ar a suprafe ei ocl uzal e; cuspizii vest ibul ar i lingual sunt aproape de
aceeai mrime. Uni i aut ori n general socot cuspidul l ingual mai puterni c dect cel
vest ibul ar.

In cazul cnd suprafa a ocluzal prezint 3 cuspizi, anuril e, foset el e i cuspi dul
vest ibul ar au acelai contur i reli ef. Modifi c ril e se petrec l a nivelul cuspi dului li ngual,
care est e mpri t n doi cuspizi de un an cu di recie lingual ce i i a nceputul di n
an ul i nt ercuspidi an cu di rec ie mezi odistal . an ul i nt ercuspidi an l in gual nu depet e
limita crest ei sagit al e a cuspidului lingual. Di ntre cei doi cuspizi lingual i cel
mezioli ngual este mai pronun at i "mai mare dect cel distolingual.

16. Morfologia funcional a molarilor. Caracteristicile individuale i de grup.

Primul molar superior. Este impl ant at dup al doil ea premol ar i est e al asel ea dinte
din arcada dent ar. Are o coroan de form cuboid i es t e un dint e tet racuspi dant i
tri radicul ar .
Suprafa a vesti bul ar a primul ui mol ar superi or est e divizat de 4 margini l at eral e:
ocl uzal de form neregul at, ondul at ; cer vical aproape orizontal i dou margini
proximale convergente spre colet, marginea dist al a crora este mai curb i mai scurt
dect cea mezi al . Marginil e l at eral e confer suprafeei vestibulre o form trapezoidal
cu baza mare situat ocl uzal . Reli eful supra feei vestibul re est e convex, avnd i o
mic depresiune (foset ) reali zat de un an cent ral care vine de pe suprafa a ocluzal
i se t ermin aproxi mativ l a jumt at ea suprafeei vestibulre. Totoda t anul cent ral
mpart e suprafa a vesti bul ar n doi lobi inegali: mezial i dist al. Lobul mezi al est e
format de versantul extern al cuspidul ui meziovest ibul ar, i ar cel dist al de versant ul
cuspidului dist ovesti bul ar i est e mai mi c dect l obul mezial .
Suprafa a pal ati nal est e asemnt oare cu cea vestibular, mar gini le proximal e al e
crei a sunt mai convergent e spre col et , la fel fii nd mpri t n doi l obi inegali de
an ul ocluzal dist opal atinal, numit i an pal ati nal de descrcare, care continu pn
aproape de linia coletul ui. Lobul mezial, format de versantul int ern al cus pi dului
meziopal ati nal , est e mai mare dect l obul mezi ovestibul ar i cu mult mai mare dect
cel dist opal atinal, format de versantul i nt ern al cuspi dului distopalat inal. Pe suprafa a
pal atinal a lobului meziopal ati nal n treimea ocl uzal i aproape de marginea mezial,
deseori este si tuat o proeminen de smal numi t tuberculul Carabelli , considerat de
unii autori ca un cuspid supranumerar. Uneori anul ocl uzal distopal ati nal formeaz o
mic depresiune ori fici ul orb (forameti caecum).Suprafe el e proximal e au forma
trapezoidal cu baza mare ndreptat spre col et , suprafa a distal a crui a est e mai
mic i mai convex, iar suprafa a mezial est e pl an n sens verti cal i con vex n
sens orizontal , convexitat ea fii nd mai accentuat spre mar ginea vest ibul ar. Acest
rel ief al suprafe ei meziale cont ribui e l a formarea unei uoare depresiuni n cent rul ei ,
n apropi erea coletul ui.
Suprafaa ocluzal are o form neregulat romboidal, marginea vestibular a creia formeaz cu cea
mezial un unghi ascuit, iar cu marginea distal un unghi obtuz deschis i invers; marginea palatinal
cu cea distal formeaz un unghi obtuz, iar cu cea distal un unghi ascuit. Astfel diagonala mare a
acestei suprafee unete imaginar unghiurile ascuite meziovestibular cu cel distopalatinal. Marginea
distal i cea mezial sunt aproape paralele i drepte, iar cea vestibular i palatinal sunt convergente
spre distal. Pe suprafaa ocluzal sunt situai 4 cuspizi, creasta oblic, 2 fosete principale, o foset
accesorie i 3 anuri. Cuspizii sunt orientai n sens vestibulopalatinal i meziodistal, fiind separai ntre
ei printr-un sistem dublu de anuri intercus- pidiene, care n dependen de gradul de adncire spre
partea central a suprafeei ocluzale, sunt divizate n: anuri centrale (ves- tibulocentral i meziocentral)
i 1 ant periferic (distopalatinal). anul vestibulocentral, pornind din centrul ocluzal spre suprafaa
vestibular, continu pn n treimea mijlocie a suprafeei vestibulre, separnd astfel cei 2 cuspizi
vestibulari n: cuspidul meziovestibular care coincide dup mrime cu lobul mezial al suprafeei
vestibulre i cuspidul distovestibular care coincide cu lobul distal. anul meziocentral i are nceputul
ca i cel vestibulocentral n centrul ocluzal; intersecia acestor dou anuri formeaz un unghi de circa
95 i o foset, numit foseta central sau accesorie (secundar). anul meziocentral pornete spre
suprafaa mezial i mparte cei doi cuspizi meziali n: cuspidul meziovestibular i cuspidul
meziopalatinal. Acest an mpreun cu creasta mezial formeaz foseta mezial. anul distopalatinal
pornete de pe marginea distal a suprafeei ocluzale, mprind-o aproximativ n dou jumti egale,
continu pn la marginea crestei oblice de smal, unde formeaz cu ea un unghi oblic de aproximativ
120135 i se ndreapt pe suprafaa palatinal unde se contopete cu anul de pe aceast suprafa.
Uneori, poriunea distal a anului distopalatinal trece creasta oblic de smal i se termin n foseta
central, avnd un relief slab pronunat. Astfel acest an separ cuspizii palatinali n cuspidul
distopalatinal i cuspidul meziopalatinal, separnd totodat i cuspizii distali n cuspidul distovestibular
i cuspidul distopalatinal. anul distopalatinal mpreun cu creasta distal formeaz foseta distal.
Cuspidul meziopalatinal se unete cu cuspidul distovestibular printr-o creast oblic de smal care se mai
numete i puntea de smal, iar creasta cuspidului meziopalatinal, trecnd de pe un cuspid pe altul,
formeaz un unghi de aproximativ 145 cu vrful orientat n sens distal. Totodat este necesar de
meni onat c, di n vrful tut uror cuspizil or spre cent rul ocl uzal, pornesc crest e axiale
care mpart cuspizii n dou versant e: mezial i di stal . Paral el acest or creste pornesc
an uri secundare, grladul de reli efare al crora di fer. Vrfurile cuspizilor vesti bulari
i pal ati nal i sunt uni te prin crest e sagit al e care mpart cuspizii n dou versante: extern
i int ern. Crest el e sagi tal e l a rndul su sunt unite cu crest el e proximal e n sens
meziodi st al.
Primul mol ar superi or est e dot at cu 3 rdcini impl antat e n ardada dent ar ast fel: dou
rdci ni n sens vesti bul ar i una n sens pal atinal .
Molarul doi superior. Este implant at dup pri mul mol ar, fii nd al apt elea di nte din
arcada dentar. Caract eri sti cile morfologice general e sunt identi ce cu cel e ale primului
molar superior, cu unele deosebiri de det aliu. Coroana molarului doi superior are o
form cuboid, est e un di nt e t et racuspidat (uneori poat e fi tri cuspidat ), tri rad i cul ar .
Suprafa a vestibular a mol arul ui doi superior se deosebete de cea vesti bul ar a
primului mol ar prin dimensiuni mai mi ci . anul vestibular este de asemenea mai puin
exprimat i mparte suprafa a vestibul ar n doi lobi aproximativ egali. Supra fa a
pal atinal est e mai mic, mai convex dect suprafa a palatinal a primul ui molar,
rel ieful ei fii nd dependent de prezent a i poziia anului pal at inal sit uat mult mai dist al
i care este mai scurt, extinzndu-se n treimea ocluzal a suprafe ei pal atinal e. La
molarii cu suprafa a ocl uzal t ricuspi dant an ul pal atinal li pset e sau este abi a schi at
pe margi nea palat inal.
Suprafe el e proximal e al e mol arului doi superior prezint ace leai caract ere
morfol ogi ce cu ale suprafeelor proximal e ale pri mului molar, avnd dimensiuni mai
mici. Suprafa a ocluzal , ca i n cazul primului mol ar superior, are o form neregulat ,
romboid, dimensiuni mai mi ci, unghiuril e meziopalat inal i distovestibular sunt mai
rotunjit e, di n care cauz di agonala care l eag unghiuril e meziovesti bular i
distopal ati nal est e mai mare dect di agonala unghiurilor meziopal atinal i disto -
vest ibul ar. Cnd pe suprafaa ocluzal sunt si tuai 4 cuspizi, reli e ful ei are caractere
morfol ogi ce i denti ce cu cel e al e primului mol ar superior , cuspizii fiind mai teii .
Cuspizii dist ovesti bular i dis topalati nal sunt mai mici, reducerea n volum fi ind foart e
accentuat la cuspi dul distopal ati nal, care deseori aproape nu se mai observ, i ar
suprafaa ocl uzal est e reprezent at numai de trei cuspi zi. In aa cazuri reli eful
suprafeei ocluzale est e conferit de aceti cuspizi care sunt situai astfel: 2 cuspizi
vest ibul ari i unul pal atinal . Ast fel poriunea palatinal a anul ui dist opalati nal se
reduce pn l a dispari ia compl et , sau coi nci de cu anul secundar al crestei obli ce
contri buind la reducerea foset ei di st al e; pori unea dist al se contopet e cu an ul
intercuspidi an mezi ocent ral. Deci suprafa a ocl uzal poat e fi reprezent at i de 3
cuspizi, creasta obli c, o foset pri nci pal i una accesori e i 2 anuri i ntercuspidi ene.
Rdcinil e sunt impl ant at e n arcada dent ar ca i l a primul molar superior.
Molarul al treilea superior. Est e impl ant at dup al doil ea molar i est e ultimul dint e
din arcada dent ar, ocupnd locul 8. Mai est e numit i molarul de mint e, dat orit
perioadei de erupi e nt re 1640 ani . Are o form vari abil , pui n const ant , poat e fi
tri cus- pi dant sau multicuspidant, t ri radicular sau mono- i multiradi cul ar. Cnd molarul
trei superior est e normal dezvoltat, are car act eristi ci morfol ogice general e asemntoare
cu ale mol arului doi superi or, avnd t rei cuspizi , dimensiunile i vol umul fiind mai
redus.
Primul molar inferior. Este impl ant at dup al doil ea premolar inferi or i este al
asel ea di nte din arcada dentar inf eri oar. Coroana are o form cuboid i est e un dint e
pentacuspidat i biradicular .
Suprafa a vest ibul ar a primului molar i nferi or est e delimi tat de 4 margini l at eral e:
ocl uzal -, de form ondulat , echi valent celor t rei cuspizi vest ibul ari; cervical
reprezent at de dou convexit i ori ent at e ocluzal (una mezial i alt a di stal), care se
unesc pri nt r-o uoar ondul are spre spai ul int erradi cular corespunzt or deli mitri i
rdci nilor; dou margini proximal e convergente spre col et , marginea dist al a crora
est e mai convex i mai scurt dect cea mezial. Marginil e lat eral e confer suprafe ei
vest ibul re form t rapezoi dal cu baza mare situat n sens ocluzal, i ar baza mi c n
sens cervi cal. Reli eful suprafe ei ocluzal e este asem ntor cu cel al premolarilor
inferiori, avnd convexitat e maxim n treimea cervical , fi ind aproape pl an n sens
ocl uzal i obli c n sens lingual . Suprafa a vestibular este mprit de dou an uri
verti cal e (mezial i dist al) n t rei lobi i negali . anul mezi al porn et e de pe suprafa a
ocl uzal i . conti nu pn l a jumt atea suprafe ei vestibulre, terminndu -se ntr-o
depresiune care formeaz foset a vestibular (orifi ci u orb). Acest an mpart e suprafa a
vest ibul ar n doi l obi: vest ibul omezial i vestibulocent ral . Lobul mezi al este format de
versantul extern al cuspidului meziovestibul ar, l obul central este format de versant ul
extern al cuspidul ui cent rovesti bul ar i este mai mi c dect cel mezi al. an ul dist al por -
net e de asemenea de pe suprafa a ocl uzal , fii nd mai scurt i mai puin exprimat,
separnd lobul vesti bulocent ral de cel vesti bulodist al. Lobul vesti bulodist al este format
de versantul extern al cus pidului di stovestibul ar i este cel mai mi c lob de pe suprafa a
vestibul ar.
Suprafa a lingual ca i cea vesti bul ar are form t rapezoidal cu acelai cont ur, dar
de dimensi uni mai mici , fiind net ed. Aceas t suprafa est e convex i aproape
verti cal , mprit de un an verti cal n doi lobi inegali. anul verti cal i ia
nceputul pe suprafa a ocluzal i continu pn n t reimea ocluzal a suprafe ei
lingual e mpri nd-o n l obul mezioli ngual de dimensiuni mai mari i l obul di stoli ngual
de dimensi uni mai mici. Aceti l obi sunt for mai de versantel e int erne ale cuspizilor
linguali , i ar vol umul lor depi nde de dimensiunile acest or versant e.
Suprafe el e proximale ca i n cazul molarilor superi ori pot fi comparat e cu un
trapez, cu baza mare ori ent at spre col et i cea mic spre ocl uzal, avnd suprafa a
dist al mai mi c i mai convex dect cea mezi al . Margini le suprafeel or proximal e
(mezi al i di stal) sunt uor curbat e fiind nclinat e l ingual .
Suprafaa ocluzal a primului molar inferior are form de trapez cu baza mare orientat n sens
vestibulr, este format de crestele sagitale cuspidiene (vestibulr i lingual) i de crestele marginale de
smal (mezial i distal). Pe suprafaa ocluzal sunt situai 5 cuspizi, 4 anuri intercuspidiene i 5 fosete.
Cuspi- zii sunt situai astfel: 3 vestibulari i 2 linguali, fii nd separai nt re ei pri ntr -un
sistem speci fi c de an uri int ercuspi di ene, care i ncl ude un an cent ral i 3 an uri
secundare. anul central meziodist al pornet e aproximativ di n mijl ocul crestei meziale,
transverseaz suprafa a ocluzal i se t ermin pe mijlocul crestei dist al e. an ul cent ral
est e bi furcat dist al crest ei de smal meziale, avnd o adn cime mai pronunat i
formnd foset a mezial principal . Distal an ul cent ral are un cont ur mai puin
exprimat i mpreun cu creasta de smal di stal formeaz a doua foset distal
princi pal . Este necesar de menionat c crest el e de smal mpi edi c prelun girea
an ului meziodist al pe suprafe ele proximal e, pri n urmare, acest an separ cuspizii
vest ibul ari de cei linguali, ultimii fi ind mai nal i.
anul meziodi st al bi furc n dou anuri secundare (mezi al i dist al ) care pornesc
spre suprafa a vestibular, unde se contopesc cu an uril e vestibul re simil are,
separnd cuspizii vestibul ari. anul mezial separ cuspidul meziovesti bul ar de cel
cent rovesti bul ar, i ar cel di stal separ cuspidul cent rovestibul ar de cuspidul
distovestibular. Interseci a an urilor mezial i di st al cu anul meziodist al formeaz
dou foset e secundare. Aproximativ de l a jumt at ea an ului meziodi stal, spre
suprafaa lingual , pleac anul lingual care separ cuspizii l inguali n cuspidul
mezioli ngual i cuspidul distolingual. anul li ngual confer suprafeei ocluzal e un
rel ief caract eri sti c. In unel e cazuri an ul lingual coincide cu an ul mezi al vestibulr
(vari ant cruci form), i ar n alt e cazuri coincide cu creasta de smal a cuspidului
cent rovesti bul ar (variant dri opit ec). La interseci a an ului l ingual cu anul
meziodi st al se formeaz a trei a foset secundar. Di n vrfurile cuspizilor, ca la mol ari i
superi ori, pornesc spre ocluzal creste axi al e de smal, i ar paralel acestor creste
an uri secundare. In ordinea mri mii i n raport descendent cuspizii se situeaz
ast fel: mezioli ngual fiind cel mai mare, distolingual, mezi ovestibul ar, cent rovestibular
i distovesti bul ar, fii nd cei mai mi ci .
Rdcinil e sunt impl ant at e n arcada dent ar astfel: una n sens mezial i alta n sens
dist al. Rdcina mezial dup mrime est e mai voluminoas.

Molarul doi inferior. Este implant at dup primul mol ar inferior i est e al apt el ea
dint e din arcada dentar i nferi oar. Caract eri sticile generale sunt identi ce cu cele ale
primului mol ar inferior, exist nd unel e deosebiri de det aliu: are coroana de forma
unui trapez i est e un dinte tetracuspidat i bi radi cul ar.
Suprafa a vestibular a mol arului doi i nferior are aceeai form general ca a primului
molar, deosebindu-se pri n dimensi uni mai mici , fii nd mai convex i avnd un singur
an vestibulr care se prelungete pn l a jumt atea suprafe ei vestibul re, t ermi nndu -
se n foset a vestibul ar. anul mpart e suprafaa vestibul ar n doi l obi i negali: lobul
mezial fiind mai mare i lobul dist al fii nd mai mi c.
Suprafa a li ngual este mai mi c, avnd aproximati v aceeai form ca i suprafa a
lingual a primului molar i nferior.
Suprafa a ocluzal are un reli ef imprimat de cei 4 cuspizi , dou anuri
intercuspidi ene, dou foset e pri ncipale i una accesorie. anul meziodi st al are aceeai
direcie ca i omologul su de pe pri mul molar inferior, formnd dou fosete pri ncipal e
(mezi al i di stal) care separ cei doi cuspizi vest ibul ari de cei doi cuspizi li nguali.
anul vestibuloli ngual ncepe pe suprafaa vestibular, transverseaz an ul
meziodi st al, formnd foseta secundar, ter - minndu-se pe margi nea li ngual a
suprafeei ocluzale. Acest an separ cuspizii vestibul ari i linguali n cuspizii
meziovest ibul ar i distovesti bul ar, meziolingual i dist olingual . In dependen de ca -
ract erul di reci ei topografi ce a poriuni i vest ibul re a anul ui ves tibulolingual fa de
por iunea lingual , deosebim: variant cruci form, cnd acest e poriuni coinci d i au
aceeai di recie; vari ant driopit ec, cnd acest e poriuni nu coincid, poriunea lingual
fiind sit uat mai di stal , suprapunndu-se cu creasta axial a cuspidului dist oli ngual;
vari ant n scar, cnd l a i nterseci a anurilor meziodistal i vesti bulolingual se
formeaz o ncruciare care se aseamn cu lit era X. In ordinea mrimii i n raport
descendent cuspizii se situeaz ast fel: meziovestibular fiind cel mai mare, mezioli ngual,
distovestibular i di stol ingual fiind cel mai mi c.
Rdcinil e mol arului doi inferior sunt implantat e n procesul alveol ar asemntor cu
rdci nil e primului molar.

Molarul al treilea inferior. Est e impl antat dup al doil ea mol ar i nferior i est e
ultimul din arcada dent ar i nferioar, ocupnd l ocui 8. Ca i omologul su de la
maxil est e numi t i molarul de minte. Deseori est e mai bine dezvolt at i chi ar
mai mare dect mol arul 2 i nferior. Coroana l ui est e format n fond di n 4 5
cuspizi sau chiar mai muli. Molarul al t rei lea inferi or prezi nt caractere mor -
fologi ce ident ice cu cel e al e primului i al doil ea mol ari inferiori. Reli eful
acestui dint e est e n raport cu poli morfi smul i numrul cuspi zilor; este un dinte
biradi cul ar, rdci nil e crui a sunt de cel e mai mult e ori reunit e formnd un con
scurt.

17.Particularitile implantrii dinilor la maxil i mandibul. Formele fiziologice i
patologice ale arcadelor dentare.

18.Definiie Arcada dentar, Arcada alveolar,Arcada bazal . Care este
coraportul la maxil i mandibula dintre ele.

* Arcada dentara-prezinta un suport de sustinere a pozitiei buzelor contribuind astfel la aspectul
fizionomic al fetei.
* Arcada alveolara-linia conventionala trasata pe virful apofizei alveolare.
* Arcada bazala-linia trasat pe vrfurile rdcinilor.
* Coraportul dintre ele-la maxilla arcada dentara este mai mare dect cea alveolar, iar cea al veolar
mai mare dect cea bazal. In cazul mandibulei avem un co- raport invers: arcada dentar este
mai mic.


19.Factorii ce ne asigur unitatea funcional a arcadelor dentare. Ariile ocluzale.
Curba sagital de ocluzie Spee.

Factorii:
-apofizele alveolare;
-puncte de contact interdentare (contactele interdentale joac un rol important la dispersarea i
repartizarea presiunilor funcionale i asupra dinilor vecini. Afar de aceasta, contactele
interdentale servesc drept obstacol pentru produsele alimentare care ar trauma i ar leza
papilele interdentare);
-ligamentele interdentare parodontului marginal (aceste ligamente snt situate deasupra
septurilor alveolare inserndu-se de cementul unui dinte i trecnd la cellalt. Datorit acestor
ligamente deplasarea unui dinte mezial sau distal provoac i deplasarea dinilor vecini).
Ariile ocluzale: arie ocluzal a arcadei dentare superioare i a celei inferioare, care snt
formate din succesiunea suprafeelor ocluzale ale fiecrui dinte n parte. Aria ocluzala a arcadei
dentare superioare n regiunea frontal prezint o linie egal cu limea prii incisivale a din-
ilor frontali, lrgindu-se treptat posterior, atingnd cele mai mari di mensiuni n regiunea
primului molar. Aria ocluzal a mandibulei este mai mic n regiunea dinilor frontali i mai
mare la fel la nivelul primului molar. In zona frontal aria ocluzal este arcat i ngust, iar n
zonele laterale are un relief caracteristic datorit prezenei cuspizilor pe faa ocluzal a dinilor
laterali adaptai la fr- miarea i mcinarea alimentelor.
Ariile ocluzale pot fi ntrerupte de diasteme, treme, leziuni coronare, edentaii pariale. Ele
la fel pot avea diferite dimensiuni n raport cu dimensiunile arcadelor dentare, pot fi naturale,
artificiale, mixte, iar la edcntaia total absente.
Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor
premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obinem un plan, care n zona
frontal trece pe marginea incisiv a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de
ocluzie. Datorit curbrii arcadelor dentare n plan sagital i transversal fiecare dinte se afl
fa de planul de ocluzie ntr-un anumit raport. Aa, la nchiderea arcadelor dentare n ocluzia
centric, dinii laterali superiori ntretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontal
a arcadelor dentare incisivii centrali i caninii superi ori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori l
ntretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alctuit din trei segmente: unul frontal i dou
laterale. S-a constatat c segmentul frontal este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele
laterale cu planul orizontal Camper, care trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul
conductelor auditive externe. Migrrile dentare pot modifica raportul dinilor deplasai fa de
acest plan, dereglnd relieful ariilor ocluzale.
Curba de ocluzie sagitala Spee- dintii, in arcada dentara in plan sagital sunt implantati la diferit
nivel , si daca vom trasa o linie pe suprafata ocluzala a dintilor primim o curbura numita
curbura de ocluzie sagitala Spee.La maxil aceast curbur este corespunztor convex. centrul
acestei curburi este situat la 3 cm posterior de crista Gal ii.Speesocotea c centrul acestei
curburi se gsete n orbit i dac vom prelungi aceast curb, ea va trece la marginea
anterioar a condilui articular al mandibulei . Bonwill, studiind profunz imea curbei de ocluzie
sagital Spee, a ajuns la concluzia c ea depinde de gradul de supraacoperire frontal. Cu cit
gradul de supraacoperire este mai mare, cu att mai adnc este i curba de ocluzie sagital
Spee. Dup Bornvill datorit curbei de ocluzie sagitali Spee, n caz de deplasare a mandi bulei n
sens anterior, ntre arcadele dentare i ntre dinii antagoniti se creeaz cel putin trei
puncte de contact, situate n form de triunghi: un contact n zona dinilor frontali i cte unul
n zonele laterale. Acest fenomen a primit denumirea de contactul a trei puncte dup Bonwill .
Rolul biologic- protectia parodontului dintilor laterali ( curbura transversala), dintilor frontali (curbura
sagitala).

20.Curba transversal ocluzal Monson-Wilson i rolul ei biologic.
Curba de ocluzie transversala Monson-Wilson: in plan transversal ,datorita inclinarii dintilor laterali
(coroana dintilor laterali mandibulari inclinati oral, a dintilor laterali maxilari vestibular), daca unim
cuspizii dintilor omogeni de pe hemiarcada stinga si dreapta obtinem curba de ocluzie transversala
Monson-Wilson.
Gradul de pronuntare depinde de gradul de nclinaie a dinilor laterali: la cei maxilari spre vestibular, la
cei mandibulari spre oral.
Importanta:
-pastrarea contactelor dintre cuspizii coroanelor dintilor laterali la deplasarea mandibulei in sens
transversal.
-biologica: protectia parodontului dintilor laterali in acest motiv se mai numeste si curbura de
profilaxie parodontala.
-rol de compensare in crearea arcadelor dentare artificiale,deoarece la miscari de propulsie si
lateralitate intre arcadele dentare se pastreaza contact interdentar cel putin in trei puncte asigurind fixare
stabile a protezelor mobile.

21.Definiie Parodont. Enumerai esuturile ce include aceast noiune. Funciile
parodontului.

Parodont-complexul de tesuturi care inconjoara portiunea radiculara a dintelui: gingia, periodontiu,
tesutul osos alveolar, cimentul radicular.
Gingia-alcatuita din papilele interdentare , marginea libera, portiunea consolidata cu tesutul osos. Partea
marginala a gingiei in conditii fiziologice , cuprinde dintele ca o manseta aproximativ cu 1,5 mm mai sus
de coletul dentar, formind santul dentogingival, care are o adincime de aproximativ 0,85 mm dupa Orban.
Periodontiul-tesut conjunctiv cu o structura functionala diferentiata, situate la nivelul spatiului
periodontal. Alcatuid din: fibre periodontale , elemente celulare (fibroblaste, cementoblaste, osteoblaste,
osteoclaste) din vase sangvine si limfatice si fibre nervoase. In zona coletului format din doua grupe de
fibre :ligamentele dentogingivale care incep pe cementul radicular si insera in gingie, ligamentele
dentoperiostale si dentodentare-ele incovoiesc dintele si insera la dintele vecin. In asa mod dintii din
arcadele dentare se transforma intr-un system unic si prin urmare la actiunea unei forte asupra oricarui
dinte el va influenta si asupra dintelui vecin.
Tesutul alveolar-dispune de o structura functionala caracteristica pentru fiecare dinte in dependenta de
functia acestuia. Sub influenta dintelui pe fata vestibulara si orala se modeleaza o margine a tesutului
cunoscut ca os compact , os dens. Aceasta placuta ca regula este mai groasa din partea orala si mai
subtire din partea vestibulara.
Functiile parodontului:
-de fixare si stabilizare a dintelui;
-de automentinere ;
-senzorica;
-analizatorica;
-de plastie a tesuturilor paradontului;
-de reglare a presiunilor masticatorii;
-de amortizare a fortelor functionale;
-trofica.

22.Definiie Plan de ocluzie.Importana practic.

Planul de ocluzie-dac trasm o linie convenional care ar uni cuspizii vestibulari ai primilor
premolari inferiori cu cei distali vestibulari ai ultimilor molari, obinem un plan, care n zona
frontal trece pe marginea incisiv a incisivilor centrali superiori, primind denumirea de plan de
ocluzie. Datorit curbrii arcadelor dentare n plan sagital i transversal fiecare dinte se afl
fa de planul de ocluzie ntr-un anumit raport. Aa, la nchiderea arcadelor dentare n ocluzia
centric, dinii laterali superiori ntretaie acest plan, iar cei inferiori nu-1 ating. In zona frontal
a arcadelor dentare incisivii centrali i caninii superi ori ating planul de ocluzie, iar cei inferiori l
ntretaie.Prin urmare, acest plan de ocluzie este alctuit din trei segmente: unul frontal i dou
laterale. S-a constatat c segmentul frontal este curbat i paralel cu linia bipupilar, iar cele
laterale cu planul orizontal Camper, care trece de la spina nazal anterioar i pn la centrul
conductelor auditive externe. Migrrile dentare pot modifica raportul dinilor deplasai fa de
acest plan, dereglnd relieful ariilor ocluzale.

23. Indicai limea spaiului dento-alveolar n cele 3 zone. Enumerai cele 3 grupe de
ligamente alveolodentare ale periodoniului.
Spaiul dento-alveolar are o lrgime variabil n diferite segmente ale rdcinii: n zona orificiului
alveolei el este egal cu 0,25 0,27 mm, la treimea coletului 0,17-0,19 mm, n zona mijlocie
0,08 0,14 mm, iar n zona apical 0,16 0,19 mm. Deci cea mai ngust zon este situat la
mijlocul rdcinii datorit particularitilor de mobilitate fiziologic a dintelui.
Sunt 3 grupe de ligament ale periodontiului:
-fibre circulare- In zona coletului mai exista un grup de fibre orientate orizontal ce leaga dintele
de alveola, de gingie (ligament dentogingivale) si de dintii vecini (ligamente dentodentare, ce
trec peste marginile alveolei si se insera pe cementul din zona coletului dintilor vecini.
Astfel se formeaza ligamentul circular ce uneste dintii din arcada in lant.
-fibre transversale (oblice) sunt formate din fibre colagene Sharpey ce fixeaza si suspenda
dintele in alveola si amortizeaza fortele de presiune. Sunt inserate in peretele alveolei si
cementul radicular, cu orientarea dinspre alveola spre cement.
-fibre longitudinale
Sau in raport cu localizarea sunt:
-fibrele crestei alveolare- se afla sub epiteliul jonctional, orientate de la creasta alveolara spre
cementul radicular
-fibrele orizontale- orientate de la creasta alveolara spre cementul radicular
-fibre oblice- incep de la osul alveolar si se insera in cement mai apical decit pe os
-fibre apicale- sun orientate radial,oblic, sau vertical de la radacina in osul alveolar
-fibre interradiculare- sunt prezente doar in dinti pluriradiculari, orientate de la suprafata radacinii
perpendicular pe creasta interradiculara

24. Definiie ocluzie, ocluzie static, ocluzie dinamic , relaii de ocluzie.
Ocluzia relaie de contact ntre arcadele dentare indiferent de poziia mandibulei.
Relaii de ocluzie rapoarte ce se realizeaz ntre arcadele dentare
Ocluzia statica este contactul dintilor in repaos, iarocluzia dinamica este atunci cand maxilarul
se misca la fel ca in timpul masticatiei. Ocluzia dentara depinde de structura osoasa, muschi,
nervi, structura dintilor, sau de postura.
25. Definiie Relaii de postur mandibular. Elementele active ce asigur poziia de
postur a manibulei.
Relaie de postur mandibular fenomenul de poziionare a mandibulei n starea de relaxare
relativ, datorat tonusului funcional al muchilor.
Definiie de postur a mandibulei dup Burlui.
... suma rapoartelor mandibulocraniene atunci, cnd mandibula se afl n poziie postural fa
de craniu sub efectul echilibrului tonic al musculaturii manducatoare antigravific
Elementele active sunt prezentate de tonalitatea complexului muscular al ntregului SS i, n
primul rnd, a muchilor mobilizatori i a regiunii periarticulare. Prin urmare, sub influena motorie
a sistemului de inervaie, multitudinea fibrelor musculare a fiecrui muchi pe rnd, n raport de
numrul motoroneuronilor, particip la realizarea tonusului muscular.
26. Elementele pasive ce asigur poziia de postur a mandibulei. Ce prezint spaiul
Donders.
Elementele pasive sunt prezentate de aciunea specific a complexului muchi-tendon. ATM i a
presiunii negative din cavitatea bucal ce apare la deplasarea mandibulei n jos. Primele dou
elemente n starea de repaus fiziologic relativ i echilibrat, datorit particularitilor de structur,
posed nsuiri elastice ca i orice corp fizic cu aa caracteristici. Aceste nsuiri se manifest
prin contracararea greutii mandibulei i poziionarea ei n anumite relaii craniene.
Spatiul Donders- spatiul intre fata dorsala a limbii si bolta palatina.
27. Ce numim i cu ct este egal spaiul liber de vorbire. Importana practic.
Spaiul liber de vorbire spaiu pentru funcia fonetic a SS, individual ca i spaiul de inocluzie
fiziologic.Mrimea sa determin caracterul fonaiei.
Importanta practica- pentru ca sa se relaxeze muschii in timpul repaosului, n plus ne mai ajut i la determinarea DVO.
28. Ce prezint testul Wild, Silverman, i Robinson.
Wild a propus testul fonetic prin pronunarea cuvintelor ce conin fonema a, Silverman s,
Robinson [f] ( mama, casa, soare, fon, sus), sau numrtoarea de la 60 la 70.
Rolul:asigura pozitionarea mandibulei in relatie de postura.
29. Definiie o.c. Componentele fundamentale ale o.c. Indicai 4 semne ale o.c.
Poziia de ocluzie centric este o poziie de contact multiplu interdentar maxim dintre arcadele
dentare ce rareori coincide cu intercuspidarea maxim. Pentru realizarea acestui contact
mandibula se deplaseaz din poziia de relaie centric anterior, micnd n acest direcie
condilii articulari cu 0,1 0,15 mm poziionndu-i la baza pantei tubercurilor articulari. Astfel de
poziionare a mandibulei fa de maxil este manifestat prin contractarea bilateral, uniform i
simetric a muchilor ridictori, ce totodat creeaz condiii favorabile pentru efectuarea actului
de deglutiie.
Semnele caracteristice: dentar, articular, muscular i faringoglandular.
Deci, ocluzia centric fiind static poate fi definit ca raport dintre arcadele dentare n plan
sagital, transversal i vertical, cnd mandibula ocup o poziie centric fa de baza craniului i
maxil. Aceast singur poziionare anterioar a condililor articulari n fose articulare, la baza
pantei tuberculilor articulari i un contact maxim interdentar, manifestat de contracia bilateral,
uniform i simetric a muchilor ridictori ce coincide cu micarea de deglutiie.

30. Definiie Rapoarte dintre arcadele dentare , (tipuri de ocluzie). Caracteristica celor 2 grupe.
Rapoartele dentare in ocluzia centrica sau obisnuita se numeste tip de ocluzie interdentara.
Toate ocluziile interdentare desi au particularitatile individuale,se impart in mai multe grupuri:
-Fiziologice
-Patologice
Din cele fiziologice (normale) fac parte acele rapoarte de oclzie dintre arcadele dentare care
asigura la maximum realizarea functiei principale ale sistemului stomatognat si aspectul
fizionomic.
Din rapoartele de ocluzie fac parte:
Ocluzia ortognata
Ocluzia dreapta (cap la cap)
Prognatia fiziologica (ocluzie biprognata)
Ocluzia opistognata (retruzie fiziologica bimaxilara)
Raportul ocluzal dintre arcadele dentare care manifesta dereglari de functii ale sistemului
stomatognat si fizionomice,duce la instalarea ocluziilor patologice (anormale).
Din ocluziile patologice anormale fac parte:
Ocluzia distala (prognatia)
Ocluzia meziala sau incersa (progenia)
31. Semnele de o.c.caracterisice pentru toi dinii n ocluzia ortognat.
Propunand pacientului sa inchida cavitatea bucala,in ocluzia centrala prin aplicarea diferitor probe
determinand caracterul contactului dintre fiecare dinte.
Pentru ocluzia ortognata,ca si pentru celelalte tipuri de ocluzii fiziologice,este caracteristic raportul cand
fiecare dinte este in contact cu doi dinti antagonisti- cel principal si cel secundar.
Fiecare dinte din arcada dentara superioara vine in contact cu omogenul din arcada dentara
inferioara si suplimentar cu cel situat distal ,iar fecare dinte din arcada dentara inferioara vine in contact
cu cel omogen de pe arcada superioarasi suplimentar cu cel situat median .
La examenul dintilor in zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia dintre
incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creaza un ansamblu fizionomic simetric.
Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a dintilor
inferiori pana la treimea din dimensiunile lor verticale,ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.
32. Semnele de o.c caracteristice pentru dinii frontali n ocluzia ortognat.
La examenul dintilor din zona frontala se va observa ca linia mediana a fetei coincide cu linia
dintre incisivii centrali ai maxilei si mandibulei. Asa situatie creeaza un ansamblu fizionomic
simetric. Al doilea criteriu important este ca dintii frontali superiori acopera fata vestibulara a
dintilor inferiori pina la o treime din dimensiunile lor verticale, ceea ce se egaleaza cu 2-3 mm.
Datorita acestui fapt relatia interdentara data sau tipul de ocluzie a mai primit denumirea de
supraocluzie normala. In asa pozitie partile incisivale ale incisivilor inferiori vin in contact cu
tuberculii palatinali ai dintilor frontali superiori.
33. Semnele de o.c.caracteristice pentru dinii laterali n plan sagital n ocluzia
ortognat.
La examenul dintilor din zonele laterale in sens sagital observam o manifestare de angrenare
dintre cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari ai dintilor superiori si cuspizii vestibulari
ai dintilor inferiori in asa mod incat fiecare cuspid al dintilor supetiori se incadreaza intre cei doi cuspizi
inferiori astfel o interuspidare maxima in acest plan.
Ca reper Angle a propus raportul in acest sens dintre primii molari, afirmind ca in conditiile
normale cuspidul meziovestibular al primului molar superior este situate intre cuspizii mezio- si
centrovestibular al primului molar inferior. Acest raport a mai fost numit raport neutru sau cheia
ocluziei si a fost propus de autor drept criteriu in clasificarea anomaliilor de ocluzie. In sfirsit,
distalizarea dintilor superiori manifestata de volumul mai mare ai incisivilor superiori decit al celor
inferiori duce la aceea, ca suprafetele distale ale ultimilor dinti de pe maxilla si mandibular se
gasesc in acelasi plan.
34. Semnele de o.c. caracteristice pentru dinii laterali n plan transversal n ocluzia ortognat.
Examinand raportul interdentar in aceste zone ale arcadelor dentare in plan transversal observam
ca pentru acest tip de ocluzie este caracteristic raportul,cand cuspizii vestibulari ai dintilor superiori ii
acopera pe cuspizii amogenilor de pe mandibula,obligand ca cuspizii vestibulari ai dintilor laterali inferiori
sa contacteze cu santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare superioare . In asa pozitie cuspizii
lingual ai dintilor laterali inferiori ii acopera pe cuspizii dintilor antagonisti superiori, care sint situati in
santul intercuspidian meziodistal al arcadei dentare inferioare. Asa cuspidare a arcadelor dentare se mai
lamureste si prin faptul ca arcada dentara superioara este mai mare decit cea inferioara datorita inclinarii
coroanelor dintilor superiori spre vestibular, iar a celor inferioari spre oral. Astfel de angrenare
intercuspidiana permite crearea unui contact maximal intre suprafetele ocluzale ale dintilor.
35. Ce este caracteristic pentru grupul dinilor frontali n ocluzia ortognat, biprognat i
opistognat i cap la cap.
Ocluzia biprognata. Acest tip de ocluzie fiziologica este insotita de aceleiasi semne morgologice
(anatomice),la nivelul arcadelor dentare ca si ocluzia ortognata ,cu deferenta ca la ocluzia biprognata
avem o inclinare vestibulara a dintilor ipreuna cu apofizele alveolare atat celo de la maxila,cat si a celor de
pe mandibula(potruzie bimaxilara).Asa raport dinte arcadele dentare mai frecvent se intalneste la
popoarele din Africa.
Ocluzia opistognata ( retruzia fiziologica bimaxilara) :
La examenul arcadelor dentare,in ocluzia centrica,observam acelasi raport si aceleasi semne ca si la
ocluzia ortognata cu deferenta ca dintii din zona frontala la ambele maxilare ,impreuna cu apofizele
alveolare ,au o inclinare usoara in directie orala.Asa varietate de raport dintre arcadele dentare este
considerata ca normala si se intalneste mult mai rar decat cele precedente.
Semnele caracteristice pentru ocluzia dreapta ( cap la cap ):
Acest tip de ocluzie se deosebeste de cea ortognata prin contactul dintre dintii din zina frontala dupa tipul
cap la cap,adica un raport ocluzal de margina incisivala la margine incisivala.Asa raport dintre arcadele
dentare are o frecventa mult mai mica decat ocluzia ortognata (pana la 20 % din populatie).In cazl cand
dintii frontali inferioti nu sunt acoperiti de cei superiori,miscarile mandibulei nu sunt blocate si ea are
posibilitatea fara obstacole sa se deplaseze in sens sagital si transversal .Asamiscari in actul masticatiei
creaza un stereotip de masticatie frecator ,care duce la o abraziune rapida a cuspizilor dintilor laterali mai
evidenta decat ocluzia ortognata.
36. Caracteristica celor 2 grupe de micri mandibulare dup Costa n biomecanica
mandibulei reeind din relaiile fundamentale mandibulo-craniene.
La realizarea diferitelor functii sub actiunea muschilor mobilizatori, mandibula va solicita deplasari in diverse
directii, in dependent de functie. E.Costa in raport de cele 2 relatii fundamentale mandibulocraniene, de repaus
fiziologic relative (postura) si de ocluzie, grupeaza miscarile mandibulare in 2 categorii:
- Miscari care incep si revin in pozitia de ocluzie centrica, caracteristice pentru fazele actului de masticatie;
- Miscari care incep si revin in pozitia de repaus fiziologic relative caracteristice pentru alte functii( fonatia
si a.).
Miscarile mandibulei se incep din ocluzia centrica au loc in trei directii conform celor trei planuri:
vertical,sagital, transversal si in 10 sensuri:
1) coborire si ridicare;
2) propulsive si revenire;
3) retruzie si revenire;
4) miscare laterala spre dreapta si revenire;
5) miscare laterala spre stinga si revenire.
Miscarile pot fi stereotipice, functionale, care se efectueaza in timpul functiilor masticatorii si fonetica, care
sint de amplitudine relativa redusa si miscari voluntare, intentionate, a caror amplitudine poate ramine in limite
functionale sau pot fi mai ample, cind sint denumite si miscari voluntare extreme.

37. Micrile mandibulare n plan sagital: indicai valoarea unghiului traectoriei sagitale articulare i
traectoriei incisivale i importana practic.
In aceasta miscare de propulsie, care are punctul de plecare ocluzia centrica in tipurile de ocluzie cu
supraacoperire frontala, mandibula nu poate sa se deplaseze anterior din cauza supraacoperirii dintilor inferiori
de cei superiori. De aceea marginile incisivale ale dintilor frontali inferiori aluneca pe suprafetele palatinale ale
dintilor antagonisti pina la contactul de cap-la-cap. Aceasta distanta parcursa de incisivii frontali inferiori a
primit denumirea de traiectorie incisiva.
La nivelul dintilor laterali pot avea loc 2 variante de relatii interdentare: 1)pastrarea contactului interdentar
general, sau numai dintre ultimii molari, iar intre ceilalti aparind un spatiu de inocluzie;
2) lipsa totala a contactului interdentar din zonele laterale si aparitia spatiului de inocluzie creindu-se un raport
dintre arcadele dentare neechilibrat.
Deplasarea mandibulei in plan sagital se datoreaza contractiei bilaterale a muschilor pterigoidieni externi, care
insera la nivelul condililor articulari si al capsule articulare. Distanta condililor articulari va varia in dependent de
gradul de propulsive a mandibulei si va atinge aproximativ pina la 1 cm,iar la realizarea actului de masticatie ea
va fi egala numai cu 2-3mm.
Imaginea miscarii de propulsive si de revenire a mandibulei sub forma de diagrama in volum pentru prima
data a fost studiata de Posselt.
Valorile unghiurilor traiectoriilor incisive si articulare sagitale sint determinate de gradul de inclinare a pantei
tuberculilor articulari, a dintilor frontali superiori si supraacoperirii celor inferiori. Miscarile de revenire a
mandibulei in pozitia incipienta au loc datorita contractiei muschilor coboritori si a fasciculelor posterioare ale
muschilor temporali.La miscarea mandibulei de revenire condilii articulari si incisive inferiori aluneca pe aceleas i
suprafete in pozitia de ocluzie centrica a mandibulei.
38. Micrile mandibulare n plan vertical . Diagrama Posselt.
Miscarile mandibulei in plan vertical corespund gradului de deschidere si inchidere a cavitatii bucale. Rolul
principal la realizarea acestor miscari revine muschilor coboritori. Gradul de deplasare in aceasta directive va fi
variat: de la minimum, care se caracterizeaza prin aparitia unui spatiu de inocluzie dintre arcadele dentare la
pronuntarea consoanei S si pina la valoarea maxima egala cu 5 cm si mai mult.
Cinematica mandibulei se poate urmari dupa diagram lui Posselt. La deschidere, in etajul superior al ATM au
loc miscari de propulsie, iar in cel inferior de sarniera(balama). La revenire au loc miscari inverse si mandibula
poate reveni pe aceeasi traiectorie sau pe traiectoria h. La prima miscare de coborire avem o rotatie pura a
condililor articulari, iar punctual interincisival ne va descrie traiectoria I. La o deschidere mai ampla se vor
declansa si miscari de propulsie prin care condilii articulari impreuna cu meniscul se vor plasa pe panta
tuberculului articular, iar punctul interincisival ne va descrie traiectoria II.
39. Micrile mandibulare n plan transversal i ce este caracteristic pentru
hemiarcada de balans i cea activ, indicai valorile unghilor treaectoriei
transversale articulare i incisivale.

Miscarile de lateralitate ale mandibulei, ca si cele de propulsie se caracterizeaza printr-o combinare a
miscarii de coborire la contractia unilaterala a muschilor pterigoidieni externi si coboritori. Din partea unde
a avut loc contractia muschilor, datorita lateralitatii mandibulei, intre dintii laterali se creeaza un contact
intercuspidian omogen: cuspizii vestibulari ai dintilor superiori vin in ocluzie cu cuspizii vestibulari ai dintilor
inferiori, iar cei palatinali ai dintilor superiori cu cei lingual ai dintilor inferiori. Aceasta parte a primit
denumirea de hemiarcada dentara active.
In ATM,condilul articular se roteste in jurul axei vertical, insa este posibila si o deplasare neinsemnata. In asa pozitie
intre dintii hemiarcadelor opuse se poate crea un contact intercuspidian neomogen: cuspizii palatinali ai dintilor
superiori vin in ocluzie cu cei vestibulari ai dintilor inferiori. Aceasta parte a primit denumirea de hemiarcada pasiva sau
de balansa. In articulatia temporomandibulara respective condilul articular se deplaseaza inainte, in jos inauntru,
punctual de plecare incipient fiind din pozitia corespunzatoare ocluziei centrice. Condilul articular se abate din
traiectoria sagitala in mijlociu cu 15-17, iar unghiul format intre aceste doua linii imaginare a primit denumirea de
unghiul traiectoriei articulare transversal, sau unghiul Bennett, dupa numele autorului care l-a descries, iar calea pe
care o parcurge condilul articular - traiectoria articulara transversala.
In miscarile de lateralitate, care au loc la actul de masticatie, dintii inferiori alternative se deplaseaza spre dreapta sis pre
stinga, descriind curbe care se intretaie sub diferite unghiuri. Cit mai departe se gaseste dintele de condilul articular, cu atit
mai obtuz este unghiul. In zona incisivilor acest unghi atinge 100-110 si poarta denumirea de unghiul traiectoriei incisive
transversale.

40. Actul de masticaie. Enumerai 4 faze ale actului de masticaie dup
Gysi.

La masticatie mandibula indeplineste un ciclu de miscari care de catre Gysi au fost impartite in 4 faze. Fiecare faza
incepe din pozitia arcadelor dentare in ocluzia centrica denumita faza O.
- Prima faza corespunde miscarii de deschidere a gurii si de propulsie a mandibulei.
- Faza a doua corespunde miscarii de lateralitate.
- Faza a treia corespunde miscarii de inchidere a cavitatii bucale cind pe hemiarcada active se produce un contact
omogen dintre cuspizi, iar pe hemiarcada de balans (pasiva)-un contact neomogen.
- Faza a patra corespunde miscarii de alunecare, cind arcada dentara aluneca pe cea superioara revenind inpozitia
punctului de plecare- ocluzia centrica, savirsind astfel un ciclu de miscari.
De mentionat ca daca pe hemiarcada activa totdeauna avem un contact omogen intre cuspizii dintilor respective,
apoi pe hemiarcada de balans poate aparea si un spatiu de inocluzie. Aceste varietati de raport interdentare de pe
hemiarcada de balans depind de gradul de supraacoperire frontala si de pronuntare a curbelor ocluzale transversal
(curba Monson si Wilson).
41. Definiie Tehnica dentar i Biomaterialele . Cerinele medico-biologice ctre
materialele de construire i indicai clasificarea lor.
- Tehnica dentara este o meserie a crei sarcin este s produc toate tipurile de proteze, coroane dentare, puni,
proteze pariale i totale, precum i inserii, aparate ortodontice i piese pentru fractura de maxilar sau gutiere de
protectie pentru anumite sporturi.
Biomaterial -orice entitate materiala care poate fi utilizata in contact, endogen sau exogen, cu tesut animal
viu, in scop de regenerare, inlocuire, terapeutic, de diagnostic sau monitorizare a acestuia.
- Biomaterialul trebuie sa fie:
Biocompatibil
Nontrombogenic (daca intra in contact cu sangele);
Prelucrabil, Sterilizabil

Clasificarea biomaterialelor se poate face dupa mai multe criterii:
1.In functie de natura tesutului la a carui refacere contribuie:
- Pentru tesuturi tari: oase, dinti, cartilagii
- Pentru tesuturi moi: piele artificiala, vase de singe, ficat, ochi, inima, ligamente
2. Dupa forma de prezentare a biomaterialului
- fluide injectabile
- capsule
- filme poroase
- filme fibroase
- placi compacte
- tuburi
- fire-fibre
-geluri
-micro si nanoparticule
3. Dupa natura chimica a materialului:
Biomateriale polimerice
Biomateriale metalice
Biomateriale ceramice
Biomateriale compozite
4. Dupa comportarea in mediu biologic
- resorbabile
- partial resorbabile
-neresorbabile
POLIMER, sau Macromolecula
greaca: poli - mult,
meros - parte
Molecule mari, cu greutate moleculara > 104
Polimeri - in functie de natura elementelor:
- organici [-CH2-CH2-]n poli(etilena)
- anorganici [-N=P(X)2-]n poli(fosfazene)
- micsti (elementorganici)
Polimeri - in functie de origine:
- naturali (biopolimeri);
- sintetici
- artificiali

42. Caracteristica aliajelor nobile utilizate n protetica dentar, componena titlului 900 i 750 cu platin
al aliajului aurului i destinaia. Cu ci carai este egal titlul 900.
Proprietile aliajelordentare nobile:
1. n stare topit sunt f fluide, curg uor ntipare, cu o grosime de 0,25-0,30mm, intrnd ntoate detaliile i
realiznd piese metalice fsubiri
2. Permit obinerea unor turnturi de f mareprecizie
3. Coeficientul de contracie 1-1,2% e compensate de coef de dilataie al masei de ambalat
4. Rezist la coroziune, fiind binetolerate n cavitatea bucal (Aumrete R aliajului la coroziune)
5. Dac se modific structura aliajuluise pot obine variaii ale proprietilormecanice:ex. Pt mrete R
la rupere a
6. Sunt uor de prelucrat n laborator
Aliajele nobile folosite in tehnica metalo-ceramica au, in general, culoarea alb-cenusie, datorita procentului
ridicat de platina si paladiu. Platina este adaugata in procent mare deoarece creste duritatea si reduce
coeficientul de dilatare termica a aliaului.
Aliajul cu titlul 900
Utilizare: confectionarea coroanelor si a unor parti de proteze.
Compozitia: Au 90%
Ag 4%
Cu 6%
Temperatura de topire 1063
Cu ii confera duritate mecanica, intesifica culoarea aliajului; e plastic, fluid, viscos in timpul topirii, ceea ce
permite usor de al modela, se supune stantarii, laminarii si altor procese tehnologice. Aliajul e putin dur,
de aceea se supune abraziunii.
Forma de producer: discuri cu diametrul de 18, 20, 23, 25 mm si blocuri a cite 5 g
Aliajul Au cu titlul 750 utilizare la confectionarea protezelor scheletate
Component: Au 75 % Cu 8% Ag 8 % Pt 9%
Aliajul e foarte elastic, aceasta proprietate se datoreaza adaugarii platinei si maririi cantitatii de Cu.
Acest aliaj serveste si pentru lipire cind in el se adauga 5-20 % Cd.
Un carategal 24/1000>>> aurul cu titlul 900 are 21,6 carate.
43. Caracteristica aliajelor seminobile. Componena.
Aliajele seminobile (cuargint i metale preioase)
Au un pre de cost mai sczut dect alalijelor nobile
Age n proporie de 65% i confer aliajuluiR mecanic, ductilitate,maleabilitate

Pde un elem nobil care protejeaz aliajul deaciunea duntoare a S la t*cav.bucale

Pdnnobileaz aliajul,
Ptcrete R la rupere

Proprietile aliajelor
seminobile:
1. Culoare alb-argintie dac procentul deAu e mai mic de 5% (Paliag ) sau alb-gri(Palidor) dac procentul
de Au e ntre5-10%
2. Rezistente la coroziune
3. Rezisten n cav.bucal la coroziune,
abraziune, deformare
4. Permit prelucrarea la cald i la rece
5. coef. de contracie e compensat demasele de ambalat
6. Curg mai greu n tipare, necesitndtipare mai groase
7. Sunt sensibile la aciunea sulfului ncav buc (igien defectuoas), colorndu-se suprafaa lucrrii
protetice n brun
8.Dac n compoziia aliajului ajunge S(de ex.mas de ambalat cu S (cu sulfat
de Ca) aliajul va fi friabil
9.Greutate specific mai mic (lucrriprotetice mai uoare)
10. Pre de cost mai sczut dect aliajele de Au

Aliaj Pd 250
Pd 24,5%
Ag 75.1%
Au, Cu, Zn
Fabricate in forma de discuri cu d = 18, 25 mm
Aliaj Pd 150
Pd 14,5%
Ag 84,1 %
Se produce in forma de placute cu grosimea 0,25 0, 32 mm
44. Caracteristica aliajelor crom-cobalt i crom-nichel, i destinaia lor.
Aceste aliaje sunt inoxidabile si se aseamana la exterior cu oteluri inoxidabile, insa nu intra in categoria
lor, fiindca nu contin sau pot contine Fe pina la 1.5 %
Aliajele tip crom-cobalt pot contine aproximativ 60 % Co si 30% Cr, precum si diferiti componenti: Mo, Al,
W, Si, Ru, Ga etc.Aliajele crom-nichel contin aproximativ 69-81% Ni si 12% Cr cu adaosuri de Mo, Al, Si,
Be, Cu, Mn, Co, Ti, TA, Ga, P, Sn.
45. Proprietile biomaterialelor utilizate n protetica dentar.
Fiecare material trebuie sa posede proprietati:
-mecanice
-fizice
-chimice
-tehnologice individuale
Proprietati mecanice- e capacitatea materialului de a opune rezistenta fortei ce actioneaza asupra lui. Ele includ:
Rezistenta-proprietatea de a rezista la fortele ce actioneaza din exterior
Durabilitate- proprietatea de a se opune patrunderii altui material in el Elasticitatea- proprietatea de a
reveni la forma initiala dupa incetarea actiunii fortei
Viscozitatea- proprietatea de a rezista la lovituri
Plasticitatea- proprietatea de a capata forme noi la actiunea diverselor forte
Fragilitatea- proprietatea de a se farimita la actiunea unei forte
Proprietati fizice- includ temperatura de topire si de fierbere, conductibilitatea termica si electrica, culoare, luciu,
efecte optice, coeficienti de dilatare si contractie termica etc.
Proprietati chimice depend de compozitia chimica, structura retelei cristaline, rezistenta la coroziune si diferiti
agenti chimici, gradul d eoxidare etc.
Proprietatile tehnologice include calitatile materialului ce permit utilizarea acestuia in procese tehnologice
Modificarile dimensionale- pot avea loc la temperatura de topire cind materialul devine malebil si poate fi
modelat ; in cazul unor accidente la transportarea sau turnarea modelului ; la incalzire dimensiunile materialului
pot creste
Proprietati electrice- ca de exemplu in cazul galvanismului bucal. Proteza fiind confectionata dintr-un aliaj de
metale , metalele interactioneaza in mediul salivei si apare curent electric, senzatie de arsura, durere.
Absorbtia/adsorbtia- saliva si alte fluide orale pot cauza degradarea straturilor superficiale ale materialelor
dentare si patrunderea ei in structura materialului
46. Cerinele medico-biologice ctre biomaterialele utilizate n protetica dentar.
Proprietile pe care trebuie s le posede masele utilizate n scopuri dentare
- Capacitate bun de modelare
- Interval de vitrificare larg pentru o bun stabilitate la ardere
- Temperatur sczut la vitrificare
- Contracie mic la uscare i ardere
- Rezisten la ocuri termice i temperaturi de 5-60
- Densitate mare
- Lipsa absorbiei de ap
- Capacitate de lustruire i lefuire
- Rezisten la atacuri chimice, n special acide
- Rezisten la traciune, presiune, ndoire sau rupere
47. Cerinele ctre aliajele de lipire.Indicai componena celor pentu lipirea pieselor
protetice din aliajele aurului i a celor din aliajele crom-nichel.
Cerintele catre aliajele de lipire: Proprietatile fizico-mecanice ale aliajelor de topit sa fie asemanatoarecu cele ale
aliajelor care se lipesc; sa aiba temperature de topire mai mica cu 50-100gr.C decit cea a liajelor care se supun
lipirii; sa posede calitati anticorozive in conditiile cavitatii bucale; sa aiba un interval de topire scurt; sa posede o
fluiditate buna; sa formeze lipituri dure( fara porozitati) si dupa culoare sa coincide cu culoarea aliajului supus
solidarizarii.
Aurul- e cel mai plastic metal, este maleabil si ductile. Are greutatea specifica cca 19,3 g/cm patrat, temperature de
topire 1064 grade Celsius.
Aurul se aliaza cu argintul, cuprul, platina, iar pentru lipituri cu cadmiul, alama, zincul.
Exista urmatoarele aliaje din aur:
- Aliajul din aur de 916 miimi (91.6% aur+ 4.7% argint+ 4.7% cupru)
- Aliajul din aur de 900 miimi (90% aur+ 4.0% argint + 6% cupru)
- Aliajul din aur 750 (75% aur+ 3% argint+ 9.7% cupru+ 12% cadmiu)
Aliajele din aur au culoare placuta, sunt rezistente la coroziune, usor se supun proceselor tehnologice.
Aliajele inobile includ:
- Oteluri inoxidabile
- Aliajele crom-cobalt
Otelurile inoxidabile contin: Fe 64-72% Cr 14-25% Ni 4-19% Mn, Si, C, Ti
Ele se topesc la temperature 1400 grade Celsius. Au denumiri ca: Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex ,
sirma Wipla etc.
Cromul mareste rezistenta otelului la coroziune, nichelul ofera plasticitate, iar siliciul- fluiditate.
Aliajele crom-cobalt- contin Fe pina la 1.5%
-Aliajele crom-cobalt ( 60% Cobalt + 30% Crom + Mo, Al, Si, Ga etc.)
-Aliajele crom-nichel ( 69-81% Nichel + 12% Crom + Mo, Si, Be, Cu, Mn, Co etc.)
Cromul ofera duritate, nichelul mareste viscozitatea, manganul micsoreaza temperatura de topire.
Din ele se confectioneaza proteze scheletate, proteze fixe, proteze mixte (metaloacrilice si metaloceramice)
48. Clasificarea aliajelor inobile dup Craig.
Pentru m/c Craig clasifica aliajele in 3 grupe:
- Pe baza de nichel;
- Pe baza de cobalt;
- Pe baza de titan.
Otelurile inoxidabile contin: Fe 64-72% Cr 14-25% Ni 4-19% Mn, Si, C, Ti
Ele se topesc la temperature 1400 grade Celsius. Au denumiri ca: Universal, Bibrox, Nicrosag, Cromex, Witex ,
sirma Wipla etc.
Cromul mareste rezistenta otelului la coroziune, nichelul ofera plasticitate, iar siliciul- fluiditate.
Aliajele crom-cobalt- contin Fe pina la 1.5%
-Aliajele crom-cobalt ( 60% Cobalt + 30% Crom + Mo, Al, Si, Ga etc.)
-Aliajele crom-nichel ( 69-81% Nichel + 12% Crom + Mo, Si, Be, Cu, Mn, Co etc.)
Cromul ofera duritate, nichelul mareste viscozitatea, manganul micsoreaza temperatura de topire.
Din ele se confectioneaza proteze scheletate, proteze fixe, proteze mixte (metaloacrilice si metaloceramice)
49. Titanul. nsuirile fizico-chimice.Destinaie.
Titanul este un element chimic cu simbolul Ti i numrul atomic 22. Are o densitate mic i este un metal de
tranziie dur, lucios i rezistent la coroziune (inclusiv fa de apa de mare, apa regal i clor), cu o culoare argintie.
Este al noulea cel mai rspndit element, alctuind 0,6% din scoara terestr.*2+ Titanul poate fi folosit n
combinaii cu fierul, vanadiul, molibdenul, printre alte elemente, cu scopul de a produce aliaje puternice i uoare
pentru aerospaiu (motor cu reacie, proiectil sau nave spaiale), uz militar, procese industriale (chimicale i petro-
chimicale, uzine de desalinizare, hrtie), automobile, agro-alimentare, proteze medicale, implanturi ortopedice,
intrumente i pile dentare, implanturi dentare, bijuterii, telefoane mobile i alte aplicaii.
Elementul apare n anumite depozite de minerale, n special rutil i ilmenit, care sunt larg distribuite n scoara
Terrei i n litosfer, i se gsete n aproape toate vietile, rocile, acumulri de ap sau soluri. Cel mai comun
compus al su, dioxidul de titan, este utilizat n fabricarea pigmenilor albi
Dou dintre cele mai folositoare proprieti ale metalului este
- rezistena la coroziune i
-raia duritate-greutate cea mai mare dintre toate metalele.*6+ n starea sa pur, titaniul este la fel de dur ca unele
tipuri de oel, dar cu 45% mai uor.
Un element chimic metalic, titanul este recunoscut pentru raia sa duritate-greutate mare.[8] Este un metal dur cu
densitate mic, care este destul de ductil (n special n mediile fr oxigen),*10+ lucios i alb argintiu n culoare.*11+
Temperatura relativ ridicat a punctului de topire (peste 1649 C) l face folositor ca metal refractar.
Titanul a fost descoperit fiind inclus ntr-un mineral din Cornwall, Anglia, n 1791 de geologul amator i pastorul
William Gregor, atunci vicar al parohiei din Creed.[29] El a recunoscut prezena unui nou element n ilmenit*5+ cnd
a gsit nisip negru pe malul unui pru de lng o parohie din Manaccan i a observat c acesta era atras de
magnet.*29+ Analiza nisipului a determinat prezena a doi oxizi metalici: oxid de fier (ceea ce explic atracia fa de
magnet) i 42,25% un oxid metalic de culoare alb pe care nu l putea identifica.*27+ Gregor, realiznd c oxidul
necunoscut coninea un metal care nu se potrivea cu proprietile niciunui alt element cunoscut pe atunci, a dat
raportul Societii Geologice Regale din Cornwall i jurnalului de tiin german Crell's Annalen.*29+
Titanul este non-toxic chiar i n cantiti mari i nu poart niciun rol natural n corpul uman.*28+ O mas estimat
de 0,8 miligrame de titan este ingerat de oameni n fiecare zi, dar majoritatea trece prin organism fr a fi
absorbit.*28+ Are, totui, o tendin de a se bio-acumula n esuturile ce conin dioxid de siliciu. Un sistem
necunoscut n plante s-ar putea s foloseasc metalul pentru a stimula producia carbohidrailor i ncurajarea
creterii. Acest fapt ar putea explica de ce majoritatea plantelor au o parte per milion (ppm) de titan, plantele
alimentare au 2 ppm, iar coada calului i urzica au pn la 80 ppm.*28+
50. Acrilatele. Caracteristica.Clasificarea dup destinaie.
Rasinile acrilice pot fi prezente in trei forme:
a. acrilati polimerizati industrial in forme finite(de exemplu dinti artificiali sau coroane provizorii prefabricate)
b. acrilati polimerizati industrial in forme prefinite sunt tremoplastici si de obicei au forma de placi care prin
incalzire si presare pot deveni baze pentru proteze sau aparate ortodontice
c. acrilati polimerizabili in laborator sau in cabinetul stomatologic sunt sisteme bicomponente: lichid si pulbere
(lichidul este monomerul iar pulberea este polimerul de metacrilat de metil)
Proprietatile polimerilor acrilici:
-porozitatea (la greseli de dozare, manipulare pot aparea bule de aer)
-absorbtia apei
-solubilitate redusa
-duritate (mai mica ca la dentina)
-rezistenta la compresie
-rezistenta la abraziune redusa
51. Caracterizai i enumerai acrilatele termopolimerizabile i destinaia lor, procesul
de polimerizare a acrilatelor termopolimerizabile. nsuirile monomerului.
Polimerii termopolimerizabili- sunt de culoare alba sau roz si se folosesc pentru fatete acrilice, coroane acrilice,
baza protezelor. Ele se polimerizeaza cu caldura umeda si uscata.
- Sunt mai putin poroase
- Schimba culoarea sub raze UV, solvent organic sau corpi cetonici
- Rezistenta mecanica la presiune,abraziune, rupere redusa
- Au effect toxic, allergic, irritant pentru gingie si pulpa dentara
Acrilatele termopolimerizabile sunt acrilatele ce necesita un anumit regim termic pentru ca reactia chimica de
polimerizare ce contribuie la solidificarea lor sa aiba loc. Acest regim termic poate sa fie reprezentat de surse de
caldura uscata, umeda, ( bai cu apa, vapori) sau de raze ultraviolete, infrarosii, individual pentru fiecare varietate de
acrilat, ceea ce este indicat in prospectul anexat la acrilatul respectiv.
52. Caracterizai i enumerai acrilatele autopolimerizabile i destinaia lor. Ce
substan chimic se utilizeaz ca catalizator.
Acrilatele autopolimerizabile- se deosebesc de cele termopolimerizabile, prin faptul c n polimer este introdus
catalizatorul chimic peroxoidul de benzoil , care iniiaz reacia de polimerizare. Prin urmare e necesar un regim
de polimerizare special.
Destinaia
- la confecionarea lucrrilor protetice provizorii
- la reparaii
- la imobilizarea dinilor mobili prin inare
- la confectionarea modelelor( datorita proprietatilor fizico-chimice care permit introducerea directa a
acrilatului in amprenta, prin scurgere, fapt ce permite evitarea formarii porilor si patrunderea amestecului in
toate detaliile amprentei)
Peroxoidul de benzoil
Este catalizatorul chimic n cazul acrilatelor autopolimerizabile, care particip la iniiera reaciei de polimerizare.
Varieti ale acrilatelor autopolimerizabile :
1. Noracril, Carbodent, Duracril,utilizate n special pentru confecionarea protezelor fixe, ct i la confecionare
protezelor provizorii.
2. Vita K+B 93K,de 8 culori, utilizat la realizarea protezelor temporale i de protecie, precum i la reparaia
protezelor fixe direct n cavitatea bucal.
53. Caracterizai i enumerati acrilatele elastice i destinaia lor.
Dup polimerizare aceste materiale devin elastice i sunt folosite la confecionarea protezelor dentare cu straturi
duble (suprafaa anterioar din acrilat obinuit, iar cea mucozal din material elastic), n scopul unei repartizri
judicioase a presiunilor masticatoare pe suprafaa cmpului protetic. Suprafaa mucozal elastic are rol de
amortizare a ocurilor masticatoare. Din aceast grup amintim: Eladent-100, Ortosil, Ortosil M ( Rusia), Hidrocryl,
Simpa (Germania), Silane, Verone, Elxilase ( SUA)etc. Regimurile de polimerizare ale acrilatelor elastice sunt termo
si autopolimerizabile.
Unele materiale ca: Elastoplast, Boxil (Rusia), SR-Ivocap ElastomerGermania) sunt utilizate pentru confecionarea
protezelor maxilofaciale, ct i a inelor protectoare pentru boxeri, hocheiiti.
54. Ce reprezinta compozitele foto-polimerizabile.
55. Ceramica. Caolinul, cuarul, feldspatul.Caracteristica.
Ceramica stomatologica se foloseste pentru a confectiona proteze.Ea contine predominant felspat.
Ceramica stomatologica se gaseste sub 2 forme:
-prefabricata industrial
-preparabila in laborator
Ceramica prefabricate industrial - include: dinti din portelan, implanturi ceramic, coroane fizionomice, corpi de
punte.
Ceramica preparabila in laborator se foloseste pentru tehnologia metaloceramica a coroanelor (Jacket) si
puntilor.
Ceramica contine 60-80% felspat+ 15-25% quart + 2-3% caolin
-felspatul- omogenizeaza si confera transluciditate
- quartul- confera luciu
-caolinul- are rol de a intari, lega
Caolinul
n natur se gsete sub forma unei roci argiloase d eculoare alb. La purificare se dizolv silicaii de Na i K i
rmne argila propriu-zis Al2O3*2SiO2*2H2O .
Dup cantitatea de Al2O3, caolinurile se pot mpri n:
-caolinuri superbazice (conin mai mult de 40% de Al2O3)
-caolinuri bazice (conin 30-40%)
-caoinuri semiacide (conin 15-30%)
Caolinul pur e alb, are o refractaritate mare i la t de 1750 amestecat cu ap formeaz o mas plastic ce uor
poate fi modelat.
Proprieti
- Se adaug ca un liant i asigur rigiditate
- E un opacifiant puternic
- Se conine n porelan circa 3-50%
Cuarul
Este un oxid de siliciu SiO2 cristalizat, ce se gsete n stare pur i n componena multor minerale ca granit, porfir,
gnais.Ca proprieti
- Poate fi transparent sau opac
- Are o densitate de 2,65 i o duritate de 7 pe scara lui Mohs
- Temperatura de fuziune e 1700
- Asigura rezisten i transluciditate ceramicii
Feldspatul
Feldspaii sunt cei mai rspndii silicai din natur, cca 50% din scoara terestr.Intr n componena rocilor
eruptive i metamorfice.
Dup compoziia chimica, se clasific n
- Feldspaii calco-sodici
- Feldspaii potasici
- Feldspaii de potasiu si bariu (hialophani foarte rari)
Pentru masele ceramice se folosesc feldspaii potasici K2O*Al2O3*SiO2.
Proprieti
- Punctul de topire e la 1100-1300
- n ceramic are rol de matri pentru argil i cuar
- Asigur vscozitate i transluciditate
Substane auxiliare din porelan
Ele includ agenii de flux, fondanii i oxizii metalici
Agenii de flux sunt substane ce micoreazp teperatura de ardere i coeficientul de expansiune termic. Ca ageni
de flux se folosesc silicatul de litiu sau de potasiu.
Fondanii sunt substane ce coboar temperatura de ardere, toate avnd pucntul de topire la 800. Fondanii folosii
sunt boraxul,oxidul de plumb, carbonatul de sodiu sau de potasiu.
Oxizii metalici confer o gam larg de culori porelanurilor dentare.
56. Ce metode sunt folosite pentru confectionarea unitatilor ceramice.
Pentru a confectiona unitatea ceramica:
- Se arde grundul
- Se depun dentina si smaltul
- Se glazureaza masa ceramica
a. Grundul se aplica intr-un strat de 0.2-0.3 mm pe toata component metalica (capa).
Apoi timp de 6 min se arde in vid la t de 980 grade Celsius ca straturile sa fuzioneze.
b. Peste grund (sau opac) se aplica dentina si smaltul, se modeleaza cuspizii mariti cu 30%. Se arde 5 minute si
masa ceramic devine alba. Apoi piesa se controleaza, se adapteaza la model si se verifica ocluzia.
c. Coroanele se curate de impuritati si se glzureaza. Ardere in oxygen la 930 grade Celsius timp de 3 min.
57. Prezentati pe scurt descrierea a CAD/CAM de confectionare a unitatilor ceramice.
Tehnica CAD/CAM permite plombarea indirecta in prima vizita. Computerul dirijeaza mecanisme special ce taie
plomba din blocuri de ceramic si adapteaza marginile acesteea. Acest aparat copie caracteristicele interne si
externe ale modelului din ceara pentru a reliza cit mai bine plombarea cavitatii. Alte sisteme pot folosi dispozitive
optice speciale pentru a reda forma concreta a anumitor parti ale plombei ce vor contacta cu tesuturile. Conturul
extern se executa in cavitatea bucala sau pe model
Datorita acestei tehnici in restaurari se pot utiliza material foarte dure ca aluminiul pur, zirconiul.
Amprenta luata se foloseste pt a face un model apoi el e scanat de catre un laser pentru a produce o harta digitala
tridimensionala. Datele inregistrate se transmit masinii de frezat care decupeaza .Capa se intoarce apoi in
laborator, si tehnicianul deja reconstruieste aspectul estetic.
Coroanele realizate prin aceasta tehnica sunt extreme de rezistente si se folosesc la restaurarea dintilor molari.
58. Legtura metalo-ceramic (ipotezele fizic, mecanic, chimic).
59. Cerinele medico-biologice ctre materialele amprentare. Clasificarea dup
Oksman, Napadov, Postolachi-Brsa.
1-Materialul trebuie sa redea fidel contururile partilor dure si moi ale cimpului protetic
2-Sa nu-si modifice volumul in procesul de prize sau la realizarea modelului
3-Sa nu se deformeze la indepartare, transportare sau turnare a modelului
4-Sa fie dur, casabil, sau elastic, rezistent la presiuni si sa revina dupa actiunea acestora
5-Sa se preseze si sa se desprinda usor de pe cimpul protetic si la turnarea modelului
6-Sa nu actioneze nociv asupra tesuturilor cimpului protetic
7-Sa nu manifeste proprietati toxice

Dupa Oksman:
1-Cristalizabile (ghips, dentol )
2-Termoplastice (dentafol, ortocor)
3-Elastice (stomalgin 02, optozil, Xantopren)
4-Acrilate autopolimerizabile
Dupa Ghernev si Napadov:
1-elastic
2-termoplastice
3- dure
Pot fi elastice/ dure, reversibile/ireversibile.
Dupa Postolachi si Birsa:
1- elastic
2- dure
60. Caracteristica materialelor pentru confecionarea modelelor.
Materialele pentru confectionarea modelelor trebuie sa fie
-plastice- faza de pasta fluida viscoasa evidentiaza amanuntele cimpului protetic sau prin solutie metalica (aliaje
usor fuzibile)
- sa fie fidele/exacte- sa redea toate elementele cimpului protetic. Fidelitatea depinde de marimea particulelor
materialului si d estabilitatea volumetrica.Exactitatea e favorizata de compactizarea materialului.
-stabilitate fizico-chimica- se refera la faptul ca materialele nu reactioneaza chimic cu mediul bucal si nu se
contracta. Trebuie sa fie stabile termic la diferentele de temperatura.
-rezistenta crescuta la rupere si presiune
-densitate mare
Ca ex gipsurile se dilate, iar cimenturile si acrilatii se contracta.
61. Ceara i varietile ei. Clasificarea dup provenen, destinaie.
Ceara stomatologica consta din:
-ceara naturala si
-modificatori.
Modificatorii sunt substante de diferita provenienta ce se adauga la amestecuri de ceara si schimba
proprietatile lor fizice, chimice si mecanice. Ca ex. : colofoniu, Kopalul, Sandaracul, colorantii etc.
Dupa origine avem:
-ceara naturala
-ceara sintetica

Ceara naturala poate fi
1) De origine animala- ceara de albine, ceara de lina, ceara de China etc.
2) De origine vegetala- ceara de Carnauba (din frunze de palmier), ceara japoneza (din fructe), ceara de
Candelil (din ierburi)
3) De origine minerala- parafina, ozocherita, ceara de Montana etc.
Ceara sintetica- se obtine pe cale chimica sau modificind proprietatile chimice ale cerii naturale.
Ex. Avax, Acrosol, Durawax 1032 etc.
62. Clasificarea materialelor abrazive n protetica dentar dup provenen i
destinaie.
Abrazive pentru slefuire- pot fi de origine
- Naturala diamante, corund, cuart, piatra ponce etc.
- Artificiala- carborund etc.
Dupa utilizare se grupeaza in:
1) Pentru prepararea tesuturilor dentare dure
2) Pentru slefuirea aliajelor utilizate
3) Pentru slefuirea acrilatelor
4) Pentru prelucrarea ceramicii
Instrumentele sunt sub forma de : pietre, discuri si freze.
63. Caracteristica instrumentelor abrazive pentru lefuirea esuturilor dure a dinilor.
Faza de finisare se realizeaza pentru a reda suprafete netede, cu aspect lucios si pentru o adaptare mecanica
perfecta la cimpul protetic.
Faza de finisare se efectueaza cu materiale abrazive substante microgranulate pentru a prelucra suprafetele
metalice, acrilice, ceramice etc.
Instrumentele sunt sub forma de : pietre, discuri si freze.
Pietre- prin actiune rotativa slefuiesc si netezesc suprafata.
Dupa marimea granulatiilor exista-
- pietre cu granulatii foarte mari
-pietre cu granulatii mari
-pietre cu granulatii mijlocii
-pietre cu granulatii fine
-pietre cu granulatii foarte fine
Cu cit granulatiile sunt mai mari, cu atit urmele lor sunt mai adinci si suprafata e mai grunturoasa.
Dupa consistenta:
-pietra moale
-foarte moale
-mijlocie
-dura
-foarte dura
Dupa liantul utilizat la confectionare
-liant ceramic
-liant bachelit
-liant bachelit
-liant vulcovit
-liant silicat
Dupa gradul de abrazivitate
-pietre dentare diamantate
-pietre din pulbere de rubin
-pietre din carborund alb,rosu,sur
Pot fi piese cu parte active fixa sau realizata separate.
Dupa forma: roata,cilindru, con invers, flacara, sferica etc.
Discurile dentare- sunt instrumente rotative fixabile. Se folosesc la prepararea tesuturilor dentare dure, cit si la
confectionarea protezelor dentare
Dupa forma sunt: drept, concave, convex cu grosimi reduse.
Dupa materialul din care au fost confectionate:
-discuri diamantate
-discuri cu carborund
-discuri vulcovite
-discuri cauciucante
-discuri elastice
Freze dentare- instrumente rotative utilizate pentru slefuire la prelucrarea si lustruirea protezelor dentare.Constau
din tija metalica cu 2 extremitati;
-una inactiva- pentru montarea in piesa dreapta sau contraunghi, turbine
-una active- confectionata din otel, otel extradur, carborund.
Frezele din otel si otel extradur au la parte active numeroase margini ascutite aranjate in planuri s unghiuri pentru
realizarea buna a abraziunii.
64. Caracteristica abrazivelor pentru lustruirea lucrrilor protetice i indicai
componena lor.
Abrazive de lustruit- se folosesc pentru a obtine suprafete lucioase. Lustruirea poate fi mecanica sau
electrochimica.
-la lustruirea mecanica se folosesc- pulbere de piatra ponce, cuart, feldspat, paste cu pulberi ale oxizilor metalici,
pasta rosie cu oxid de fier etc.
Luciul maxim se obtine la prelucrarea cu perii de puf, de bumbac, sau par de capra, fara aplicarea materialelor de
lustruit.
Filturile sunt dintr-un material de pisla, periile din fire naturale sau din material plastic.
Pentru lustruirea electrochimcia se folosesc lichide electrochimice si aparate de lustruire electrogalvanice. Ionii
metalici migreaza in electrolit sub actiunea curentului electric si lezeaza suprafata metalica.
Protezele confectionate pe cale clasica, se supun dintii dezoxidarii inainte de finisare.
65. Proteze dentare. Definitie.clasificari(Rumpel,Oxman, Betelman)
Protezele dentare sunt aparate artificiale menite sa inlocuiasca dantura naturala si sa restabileasca integritatea
dintilor si a arcadelor dentare
Protezele dentare pot restaura
-integritatea unui dinte
-integritatea arcadei intregi
Protezele dentare sunt dispositive ce restabilesc
-morfologia arcadelor dentare,
- functiile deregulate,
-relatiile intermaxilare a muschilor si a articulatiei temporo mandibulare.
Dupa Rumpel si dupa transmiterea presiunii masticatorii
-fiziologice
-nefiziologice
-semifiziologice
Sau dupa Rumpel
-curative
-de profilaxie
Dupa Oksman si dupa tipul afectarii zonei sistemului stomatognat
-proteze de restaurare a coroanei dentare
-proteze pentru restaurarea defectelor arcadei dentare
-proteze pentru restaurarea complete a defectelor arcadelor dentare
-proteze maxilofaciale
Dupa Betelman
-supradentare
-supragingivale
-dentogingivale
Protezele nu erau considerate fiziologice deoarece materialele din care erau confectionate nu aveau proprietatile
fiziologice a tesuturilor pe care le inlocuiau.
66. Metode de tratament protetic.
Metodele de tratament orthopedic
-functional
-cu aparate
-cu aparate chirurgicale
-protetic (proteze dentare)
In depedendenta de timpul ce a trecut de la pirderea dintilor si pina la tratamentul protetic avem
= tratament nemijlocit sau imediat
= tratamentul tardiv
Tratamentul nemijlocit- are loc inaintea extractiei dintilor si a interventiilor chirurgicale si proteza se instaleaza
deodata dupa operatie sau in urmatoarele 24 ore. Nu traumeaza psihic, fizionomia sau sistemul stomatognat
deoarace dintii pierduti de ex, deodata sunt restabiliti.
Tratamentul tardiv- are loc peste 2-4 saptamini dupa interventie si dureaza minim 3 luni.Se face tratament
postoperational si plaga se acopera cu pielea.
Metodele de tratament au la baza urmatoarele principii
-principiu profilactic
-principiu curative
-principiu biologic
-principiu biomecanic
-principiu homeostazic
-principiu ergonomic
Principiul profilactic- e local si general. Previne afectarea altor sisteme din organism si acutizarea celor existente ce
tin de sistemul stomatognat. Se realizeaza prin igiena cavitatii bucale, tratament provizoriu.
Asa se previne atrofia, migrarile dentare, , tulburarile ocluzoarticulare si muscular.
Principiu curativ- asigura refacerea morfologiei si restabilirea functiei sistemului stomatognat.
Se restabilesc functiile de baza ale sistemului stomatognat: masticatie, fonatie, deglutitie etc.
Principiu biologic- impune metode cu efecte negative minime
Principiul biomecanic- constructia trebuie sa fie confectionata in raport cu rezistenta tesuturilor cimpului protetic.
Dezechilibrul duce la patologii ce afecteaza tesuturile sistemului stomatognat
Principiul homeostazic- consta in conservarea morfofunctionala a sistemului stomatognat.
(se mentin constantele fiziologice normale)
67. Elucidai esena protezelor cu sprijin dento-paradontal, muco-osos si mixt.
68.Leziuni odontale coronare. Caracteristica.Clasificarea dupa Black,Burlui.
Prin leziuni odontale coronare subintelegem modificarile morfologiei coronare a unui dinte sau a relatiilor sale cu
dintii vecini sau/si antagonistii privind integritatea, forma, volumul, pozitia, numarul, structura sau culoarea. Aceste
modificari morfologice coronare afecteaza una sau mai multe functii la care participa dintele dat :fizionomie,
fonatie, masticatie.
Etiologia LOC are la baza atat factori endogeni cat si exogeni. Ele pot fi dobandite atat inainte de eruptie cat si
dupa.

Clasificare dupa Black:
Clasa I in fosetele si fisurile de pe suprafata ocluzala a dintilor laterali, in gropitele orale si vestibulare ale dintilor
laterali si in gropitele orale ale incisivilor;
Clasa II pe suprafetele proximale ale dintilor laterali;
Clasa III pe fetele proximale ale frontalilor fara lezarea marginii si unghiului incizal;
Clasa IV pe fetele proximale ale frontalilor cu lezarea unghiului si marginii incizale;
Clasa V in treimea cervicala pe suprfetele orale sau vestibulare ale dintilor
Clasificare dupa Burlui:
Clasa I anomalii de sediu, volum, forma, directie;
Clasa II LOC congenitale cu specific ereditar;
Clasa III LOC dobandite preeruptiv;
Clasa IV LOC dobandite poseruptiv
69.Definitie incrustatie. Clasificarea dupa destinatie si constructie.
Incrustatia reprezinta o microproteza fixa unidentara care restaureaza morfologia unui dinte, agregandu-se prin
cimentare.
Dupa destinatie:
ce restabilesc morfologia coronara si f-ia dintelui;
ca element de agregare a diferitor lucrari protetice;
cu functii mixte;
Dupa constructie:
intratisulare (inlay);
extratisulare (onlay);
intra-extratisulare (inlay-onlay);
cu pivoturi (pinlay);
corono-radiculare

70. Metodele de confectionare a incrustatiilor. Etapele clinico-tehnice la confectionarea
prin metoda directa.
In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri:
- directe acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice
- indirecte sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia
restaurarea.
Incrustatiile directe
Dupa pregatirea dintelui, se va aplica un material din compozite pentu a fi modelat in locul ce a fost supus
curatarii. Apoi incrustatia este indepartata si intarita intr-un cuptor special. Sub aceasta forma este din nou plasata
in locul corespunzator si cimentata de catre medicul dentist si apoi slefuita si lustruita pentru a capata un aspect
natural.
71.Cerintele catre cavitatea pentru incrustatie de tip Inlay. Incrustatii extratisulare
(onlay). Metode de confectionare.
Cerinte:
- cavitatea trebuie sa fie preparata nu numai in limitele smaltului dar si a dentinei;
- peretii verticali ai cavitatii sa fie paraleli intre ei sau usor divergenti ocluzal sau proximal;
- planseul cavitatii trebuie sa fie paralel camerei pulpare cu o directie strict orizontala;
- pentru profilaxia recidivei cariei este necesar de a largi cavitatea in limitele tesuturilor sanatoase;
- crearea punctelor retentive;
- efectuarea bizoului;
- finisarea tuturor suprafetelor.
Onlay-ul este o microproteza fixa unidentara care reface, spre deosebire de inlay, si un perete lateral vestibular sau
oral al dintelui acoperind astfel 2-3 maxim 4 din cei 5 pereti ai dintelui.
In functie de tehnica de confectionare si metoda de aplicare incrustatiile pot fi de doua tipuri:
- directe acestea sunt realizate in cadrul cabinetului dentar si montate in cadrul unei singure vizite stomatologice
- indirecte sunt confectionate in laboratul de tehnica dentara si necesita cel putin doua vizite pentru a incheia
restaurarea.
72.Tehnicile de confectionare a microprotezei fixe ca veneer, coroane partiale si
pinlay-uri.
Incrustatiile din ceramica:
1) prin turnare (tehnica DICOR) ;
2) prin presareinjectare (EMPRESS SYSTEM)-Ivoclar;
3) modelare directa (VITA IN CERAM);
4) metode substractive
Frezare computerizata CAD-CAM - computer asisted design-computer asisted manufacturing
CEREC SYSTEM
Frezare simpla prin copiere CELLAY SYSTEM Mickronia.
Incrustatia diacrilica compozita:
direct in cavitatea bucala;
indirect in laborator

73. Definitie coroana de invelis. Clasificarea dupa destinatie.

Coroanele de invelis sunt microproteze dentare fixate prin cementare pe bonturi dentare preparate, acoperind
totalmente sau partial suprafetele dintelui natural.Sunt aplicate in scopul refacerii morfologiei coronare sau ca
elemente de agregare a diferitor lucrari protetice.

Dupa destinatie:
coroane de restituire;
coroane ca element de agregare a diferitor lucrari protetice;
coroane cu functie mixta;
coroane provizorii

74. Clasificarea coroanelor de invelis dupa material, criteriul fizionomic si tehnica
confectionarii.
Dupa material:
metalice (aliajele aurului, argint-paladiu Paliag, Pallidor, aliaje crom-nichel, crom-cobalt; aliaje de nichel,
cupru si aluminiu Gaudent)
acrilice;
din compozite;
din portelan;
mixte (metaloacrilice, metaloceramice)
Dupa criteriul fizionomic:
nefizionomice (metalice);
semifizionomice (mixte);
fizionomice (acrilice, ceramice, compozite)

Dupa tehnica confectionarii:
prin stantare;
prin turnare;
din doua bucati;
prin polimerizare;
prin ardere;

75. Cerintele catre coroanele de invelis.
- Coroana de invelis trbuie sa reproduca intocmai morfologia si forma coroanei dintelui respectiv; sa
armonizeze cu dintii invecinati si cu dintele omolog; ea nu trebuie sa fie prea voluminoasa restabilind
punctele de contact interdentare;
- Coroana trebuie sa nu fie in supraocluzie majorand dimensiunea verticala de ocluzie pentru a nu provoca
traumatizarea parodontului, si totodata nu trebuie sa fie nici in subocluzie, pastrand contactul uniform cu
dintele antagonist;
- Relieful suprafetei ocluzale trebuie sa corespunda reliefului ocluzal al dintilor antagonisti, restabilind astfel
o concordanta cuspid- fosa maximala
- In timpul miscarilor functionale ale mandibulei, efectuate in toate directiile, trebuie sa aiba loc o alunecare
libera, fara obstacole;
- Coroana trebuie sa cuprinda strans coletul dintelui sau portiunea coronara unde se termina marginile ei
- Coroana trebuie sa restabileasca aspectul fizionomic.

76. Argumentati necesitatea prepararii dintelui stalp la coroanele de invelis.
Prima etapa in conditii de clinica, in cazul utilizarii tuturor varietatilor de coroane este prepararea tesuturilor dure
ale dintelui. Datorita faptului ca perimetrul coronar este diferit la toate nivelurile si cel mai mic este in zona
coletului, este imposibil de a confectiona o coroana care sa cuprinda strans coletul fara a prepara tesuturile dure
dentare. Alta situatie consta in faptul ca fiecare dinte in conditii normale are contact ocluzal cu dintii antagonisti
corespunzatori si cu dintii vecini, prin urmare este imposibila aplicarea coroanei fara prepararea suprafetei ocluzale
si proximale a dintelui de suport, de altfel coroana va fi in supraocluzie nu va patrunde in spatiile interdentare, daca
aceste suparafete nu vor fi preparate.
Prepararea tesuturilor dure se realizeaza in scopul crearii spatiului necesar pentru aplicarea microprotezei pe dinte
si lichidarii convexitatilor coroanei naturale a dintelui.

77. Avantajele si dezavantajele coroanelor metalice stantate. Metodele de stantare a
coroanelor.
Deosebim 3 metode de stantare:
interna prevede ca in timpul stantarii coroana sa suporte presiuni din interior spre exterior, deci este
presata respectiv;
externa prevede ca in timpul stantarii coroana sa fie presata din exterior spre interior;
mixta- prevede imbinarea celor 2 metode enuntate mai sus
Caracteristici:
coroana cu pereti subtiri;
modelaj ocluzal aproximativ;
inchidere marginala deficitara.
Avantaje fata de coroana turnata:
toleranta in prepararea bontului si insertie;
tehnologie putin costisitoare;
termoizolarea cu strat gros de ciment.

Dezavantaje:
riscul perforarii ocluzale;
adaptare cervicala aproximativa;
absenta convexitatilor;
imposibilitatea turnarii Wiplei datorita coeficientului mare de contractie (nu existau mase de
ambalat specifice in anul 1940).

78. Proprietatile fizico-chimice si tehnologice ale metalelor si aliajelor utilizate la
confectionarea coroanelor intreg turnate.
Caracteristici fizicochimice generale ale aliajelor:
1. Duritatea este mai mare dect a fiecrui component.
2. Rezistena la deformare plasto elastic i la rupere este mai mare dect a elementelor componente.
3. Conductibilitatea termic i electric este mai redus dect a fiecrui component.
4. Greutatea specific are o valoare medie, ntre cea a metalului component cu greutatea cea mai mic i cea a
celui cu greutatea cea mai mare.
5. Punctul de topire este mai redus dect al fiecrui metal din compoziie.
Caracteristici fizico-chimice ale metalelor:
Proprietatile mecanice exprima capacitatea materialului de a opune rezistenta maxima actiunii diverselor forte
executate asupra lui pentru a-l deforma sau faramita. Proprietatile mecanice inglobeaza urmatorii indici:
Rezistenta-determinata de proprietatea materialului de a rezista la actiunea fortelor din exterior.
Durabilitatea-exprima proprietatea de a se opune tendintei de patrundere in el a altui material.
Elasticitatea-este determinata de proprietatea materialului de a reveni la forma initiala dupa incetarea
actiunii fortelor externe.
Vascozitatea- este influentata de proprietatea materialului de a rezista la actiunea diverselor lovituri.
Plasticitatea- este exprimata de proprietatea lui de a capata forme noi la actiunea diverselor forte.
Fragilitatea- exprima proprietatea de a se faramita la actiunea fortelor executate asupra lui.
Proprietatile fizice sunt exprimate prin temperatura de topire si de fierbere, conductibilitatea termica si electrica,
culoare, luciu, efecte optice, coeficienti de dilatare si contractie termica, etc.
Modificarile dimensionale reprezinta proprietatea de a isi modifica dimensiunile in diferite conditii termice. Prin
dilatare intelegem marirea dimensiunilor la incalzire, iar prin contractie- micsorarea lor in volum la racire sau la
trecerea din stare lichida in stare solida. Deosebim dilatare si contractie liniara atunci cand modificarea se
caracterizeaza prin schimbarea unei singure dimensiuni, si dilatare si contractie in volum- prin schimbarea tuturor
dimensiunilor. Contractia liniara si cea in volum influenteaza negativ calitatea protezelor dentare in timpul turnarii.
Cu cat proprietatea de turnare a aliajului turnat este mai slab pronuntata cu atat piesele turnate au o forma mai
precisa, si invers.
Proprietatile chimice sunt determinate de compozitia chimica a materialului, structura retelei cristaline, rezistenta
la coroziune si la actiunea diferitilor agenti chimici, gradul de oxidare, etc.
Coroziunea reprezint deteriorarea suprafeei metalelor i aliajelor.
Metalele i aliajele n contact cu factorii din mediul nconjurtor (gaze sau lichide) formeaz produi de coroziune.
Aceti produi de coroziune pot avea un comportament difereniat putnd s accelereze, s ntrzie sau s nu
influeneze deteriorarea suprafeei.
Aliajele utilizate pentru lucrrile protetice n mediul bucal sunt supuse, datorit variaiilor de pH i de temperatur,
fenomenului de coroziune. Rezistena la coroziune pentru aliajele stomatologice reprezint o condiie esenial.
79. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor metalice intreg turnate.
Clinic: prepararea dintilor-stalpi, amprenta si protectia plagii dentinare;
Laborator: realizarea modelului de lucru si auxiliar, modelarea machetei din ceara, turnarea;
Clinic: proba coroanei turnate;
Laborator: prelucrarea mecanica, slefuirea si lustruirea lucrarii;
Clinic: proba si fixarea coroanei
80. Turnarea. Etapele. Importanta in stomatologia ortopedica.
Turnarea aliajelor reprezinta procesul tehnic de transformare a mechetei protezei dentare sau a unor elemente
componente realizate din ceara, polietilena, acrilat sau alte materiale care ard in totalitate fara sa lase reziduuri in
componenta metalica.
Etapele:
realizarea machetei canalelor de turnare ( sunt reprezentare de tije din metal, ceara sau materiale plastice,
de lungime si grosime diferita solidarizate la macheta protezei dentare sau a piesei necesare);
realizarea tiparului ( se realizeaza prin ambalare, adica includerea machetei din ceara impreuna cu tijele
canalelor de turnare intr-un material termorezistent; operatiunea data se realizeaza in conformatoare
reprezentate de cilindri metalici cu diametre diferite);
prelucrarea termica a tiparului ( se realizeaza in cuptoare speciale si cuprinde 2 faze: preincalzirea si
incalzirea);
topirea si turnarea aliajului in tipar ( pentru topire se utilizeaza surse de caldura obtinute in urma arderii
unor gaze sau in urma utilizarii curentului electric, obtinand transformarea aliajului din stare solida in
lichida; pentru turnare se utilizeaza forta centrifuga, aerul comprimat sau presiunea vaporilor de apa,
obtinand impingerea fortata a aliajului prin canalul de turnare in interiorul tiparului);
dezambalarea si prelucrarea componentei metalice ( dupa racirea tiparului se dezambaleaza cu ajutorul
unui cleste si ciocanasului, apoi urmeaza o curatire chimica de resturile de material de ambalat si oxizi,
ulterior prelucrandu-se la sablator)

In stomatologia ortopedica sunt utilizate un sir de aliaje din care prin diverse tehnici se confectioneaza proteze
dentare sau unele elemente ale lor. In linii generale, prin metoda de turnare pot fi realizate toate piesele si
varietatile de proteze cunoscute in prezent.

81. Slefuirea si lustruirea coroanelor metalice intreg turnate.
La prelucrarea suprafetelor protezelor metalice sunt utilizate instrumente reprezentae de discuri de carborund sau
diamantate, pietre dentare cu ajutorul carora se slefuiesc suprafetele protezelor pentru adaptarea lor pe model,
cat si pentru redarea aspectului morfologic corespunzator. Netezirea suprafetelor se face cu ajutorul gumelor
abrazive sau a sablatorului utilizand corund cu o granulatie fina ce nu depaseste 50 microni.
Operatia de lustruire este efectuata pentru a reda suprafetei aspecte perfect netede, rezistente din punct de
vedere chimic si neretentive pentru alimente. Lustruirea se obtine la utilizarea diferitor materiale de lustruit
aplicate pe filturi sau perii. Lustruirea finala se realizeaza cu ajutorului pufului de bumbac obtinand un luciu maxim.
Protezele metalice moderne pot fi lustruite si prin metoda electrochimica. Aceasta se realizeaza in aparete speciale
si bai electrogalvanice care la trecerea curentului electric prin solutia electrochimica reduc toate rugozitatile de pe
suprafata metalica a protezei.
82. Simulatoarele. Caracteristica. Argumentati necesitatea ghipsarii modelelor in
simulator la modelarea dintilor preparati in scopul confectionarii coroanelor de invelis.
Simulatoarele sunt aparate care reproduc n afara sistemului stomatognat una, mai multe sau toate micrile
mandibulei fa de maxil. Cu ajutorul lor modelele sunt poziionate n relaie centric. Simulatoarele pot fi
clasificate n ocluzatore i articulatoare.
Ocluzatoarele sunt cele mai simple aparate utilizate n practica proteticii dentare care imit micrile mandibulei n
plan vertical ( deschidere i nchidere). Ocluzatoarele sunt compuse din dou rame (una inferioar i alta
superioar) articulate n jurul unui ax asemntor cu o balama i care por fi meninute la o anumit distan prin
intermediul unui urub sau al unei tije metalice situat n sens vertical

Articulatoarele imit micrile mandibulei n toate planurile: deschidere-nchidere, de propulsie, de lateralitate
(stnga i dreapta) i servesc la poziionarea modelelor n relaie centric pentru refacerea morfologiei ocluzale
(montarea dinilor ) corespunztoare activitaii funcionale a sistemului stomatognat.
Articulatoarele anatomice medii au fost imaginate i construite avnd la baz date medii antropometrice obinute n
urma msurrilor ntre diferete repere osoase, articulare i dentare. Ele sunt alctuite din dou rame: una
superioar i alta inferioar, articulate printr-un complex asemntor articulaiei temporomandibulare i care
rezult din media valorilor antropometrice a ATM.
Cu ajutorul modelelor fixate in articulator dupa inregistrarile intra- si extrabucale pot fi reproduse miscarile
mandibulei in concordanta cu particularitatile anatomice individuale ale ATM. Aceste particularitati individuale
permit refacerea suprafetei ocluzale si confectionarea dispozitivelor protetice adaptabile din punct de vedere
functional la fiecare pacient in parte.
83. Etapele clinico- tehnice la confectionarea coroanelor mixte metaloacrilice cu
componenta metalica intreg turnata. Indicati tipurile elementelor de retentie.
Clinic: prepararea dintelui si obtinerea amprentei;
Laborator: confectionarea modelului cu bont mobilizabil si fixarea modelelor in simulator; acoperirea bontului
mobilizabil cu lac de izolare si modelarea machetei viitoarei coroane; obtinerea componentei metalice prin turnare;
Clinic: proba componentei metalice in cavitatea bucala si determinarea culori materialului fizionomic;
Laborator: aplicarea materialului fizionomic pe componenta metalica;
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala
Pentru retentia mecanica a acrilatului in interiorul casetei sau pe toate suprafetele in caz de confectionare a
coroanei fizionomice, sunt realizate retentii reprezentate de sfere, butoni, solzi de peste, anse dispuse radiar, etc.
Realizarea retentiilor depinde de forma lor. Astfel la realizarea retentiilor in forma de solzi de peste, cu ajutorul
unui bisturi sunt realizate diverse planuri santuri triunghiulare. Pentru realizarea anselor sau a butonilor sunt
utilizate fire din ceara sau nailon. Pentru sfere se aplica modele de sfere pe suprafata machetei pe care s-a depus in
prealabil un strat subtire de lac. Sferele se aplica la o anumita distanta una de alta (0,5-1 mm).
84. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor din acrilat si ceramica.
Actualmente sunt cunoscute doua tehnici de confectionare a coroanelor din acrilat: tehnica clasica si moderna.
Ambele tehnici prevad aceleasi etape clinice; prepararea dintilor si obtinerea amprentei, proba coroanei in
cavitatea bucala, fixarea coroanei prin cementare.
Tehnica clasica prevede realizarea urmatoarelor operatiuni: modelarea machetei viitoarei coroane din ceara;
ambalarea machetei coroanei in chiuveta pentru realizarea tiparului; pregatirea acrilatului si introducerea lui prin
presare in tipar; polimerizarea acrilatului si dezambalarea coroanei din chiuveta; prelucrarea, finisarea si lustruirea
coroanei.
Tehnica moderna nu prevede modelarea machetei coroanei din ceara si nici reali9zarea tiparului. Aceasta tehnica
consta in modelarea directa a coroanei din acrilat prin depunderea succesiva a straturilor pe bontul dentar. Tehnica
modelarii coroanei prevede depunerea unor straturi (bazal, de dentina, de smalt, de colet si incizal), urmata de
polimerizarea lor conform indicatiilor din prospectul anexat.
La confectionarea coroanelor din ceramica deosebim urmatoarele etape clinico-tehnice:
Clinic: prepararea dintelui; amprentarea, determinarea culorii portelanui; protectia dintilor cu pulpa vie;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; realizarea matricei din platina pe bontul
preparat; depunerea si arderea straturilor de ceramica (bazal, de dentina, de smalt, de colet, incizal); adaptarea
coroanei la model;
Clinic: proba coroanei in cavitatea bucala
Laborator: arderea coroanei din ceramica pentru glazurare;
Clinic: fixarea coroanei in cavitatea bucala.
85 Metodele moderne de confectionare a coroanelor integral ceramice.
a) Exista si un procedeu modern de obtinere a coroanei integral cermice: procedeul VITA IN CERAM. Nu
necesita sistem de machetare pentru ca , coroana se obtine prin aplicare directa a masei ceramice pe
modelul duplicat.
Etape tehnologice ale procedeului VITA IN CERAM:
Amprentare;
Model de lucru;
Conditionare bont (DIE SPACER);
Amprenta duplicat =duplicare;
Modelul duplicat din masa de ambalat termorezistenta: SUPERHARD;
Ardere succesiva a ceramicii speciale (aluminoceramica) in 2 etape pentru obtinerea
miezului ceramic pe care se aplica masele ceramice conventionale.Este procedeul cel mai
raspandit, mai sigur.
Etapele de lucru:
In tehnica VITA IN CERAM coroana se obtine in 2 etape:
se aplica aluminoceramica pe bontul termorezistent cu pensula si se arde la 1100C timp de
2 ore, rezultand o capa poroasa. ardere de infiltrare=se aplica pe capa obtinuta in prima
ardere aluminoceramica cu particule de sticla (alumina 70-75%) si se arde (ceramizeaza)
timp de 4 ore, la aceeasi temperatura, rezultand o capa rezistenta mecanic=miez alumino-
ceramic.
pe acest miez se aplica mase ceramice de placat pentru nuantare coloristica. Arderea are loc
la temperaturi mai mici de 1000C ( 990-950C).
Dupa arderea finala (glazurare), coroana se indeparteaza de pe bontul din masa de ambalat prin
pulverizarea acestuia cu agenti de sablare si coroana este adaptata pe modelul de lucru. Dupa conditionare
este cimentata adeziv (cimenturi rasinice ionomere).
b) tehnica CAD/CAM
-nu necesita amprenta;
-nu necesita model, macheta, tipar, turnare;
-amprenta optica se realizeaza cu camera intraorala;
-macheta este procesata;
-frezarea este asistata de calculator;
-din lingouri ceramice (CEREC-Vita; Cerec-Dicor).
86. Varietati de ceramica utilizate la confectionarea coroanelor. Componenta.
Ceramica clasica preparabila contine urmatoarele componente:
feldspat 60-80% - componenta care omogenizeaza in faza de topire amestecul, iar dupa
ardere confera transluciditate. Din punct de vedere chimic =trisilicat de aluminiu-calciu-
sodiu.
componenta refractara: cuartul 10-15% - dilata masa ceramica in momentul arderii, iar
dupa ardere confera luciul caracteristic.
caolinul 0-5% = argila cu o culoare alb-laptoasa care influenteaza fluorescenta maselor
ceramice.
Alte elemente componente:
aditivii - fondantii (carbonati de potasiu, calciu, sodiu, borax) cu rol de a creste masa
produsului si a scadea temperatura de ardere.
pigmentii sub forma oxizilor metalici ce confera maselor ceramice stabilitate cromatica.
Masele ceramice moderne:
Aluminoceramica;
Vitroceramica;
Ceramica magnezica;
Ceramica zirconica.
Toate sunt mase ceramice oxidice (pe baza de oxizi ai metalelor grele). Contin in plus substante
fluorescente care cresc gradul de translucenta (oxizi ai metalelor grele din pamanturi rare-lantanide). Acesti
oxizi cresc translucenta.
Ceramica preparabila contine si o componenta lichidiana reprezentata de apa distilata si alcool, la
care se adauga lianti hidrosolubili (glicerina, dextroza), cu rol de a mari adeziunea ceramicii de suportul
metalic.
87. Particularitatile realizarii modelului si necesitatea capacelului de platina la
confectionarea coroanelor din portelan.
In tehnologia coroanelor integral ceramice se indica numai modelul de arcada cu bont mobilizabil si
in foarte rare situatii modelul de hemiarcada (in zona frontala) numai cu bont obilizabil.
Materiale utilizate:
Gipsuri superdure + dure compatibile ; cele mai folosite ;
Modelarea coroanelor din ceramica si arderea lor se face pe un suport metalic realizat din platina pura, deoarece
platina suporta temperaturi la care arde ceramica, avand coeficientul de dilatare termica identic cu al ceramicii.
Suportul din platina este cofectionat dupa forma bontului preparat si prezinta matricea.
88. Etapele clinico-tehnice la confectionarea coroanelor mixte m/c. Metodele de
consolidare a ceramicii cu componenta metalica.
Clinic: pregatirea campului protetic; amprentarea
Laborator: obtinerea modelului si formarea machetei; turnarea componentei metalice; aplicarea straturilor de
ceramica si arderea lor;
Clinic: proba in cavitatea bucala;
Laborator: arderea pentru glazurare:
Clinic: fixarea in cavitatea bucala;
Se presupune ca legatura la nivelul de jonctiune metal-ceramica poate fi de natura chimica, mecanica si
fizica. Legatura chimica se obtinea datorita difuziei ionilor din metal in ceramica si invers, formand
legatura iono-covalenta. Legatura mecanica se obtine datorita unor retentivitati invizibile pentru ochiul
liber obtinute in urma sablarii. Legatura fizica se realizeaza datorita fortelor vand der Waals sau legaturii
adezive ce apar la nivelul atomilor prin fluctuatiile spontane ale sarcinii electrice.
Aderenta dintre metal si ceramica depinde de metoda de prelucrare a componentei metalice.
Conditionarea componentei metalice pentru placajul ceramic
Sablarea.
Degresare in solutii acide :acid fluorhidric.
Curatire in bai ultrasonice.
89. Coroane de substitutie. Particularitati constructive.
In practica deseori se intalnesc cazuri cand avem leziuni odontale coronare totale, subtotale sau cand este
necesar de amputat resturile coronare cu pereti subtiri ale unui dinte depulpat. In asemenea cazuri sunt
utilizate coroane de substitutie care inlocuiesc in intregime coroana lipsa a dintelui natural.
Coroanele de substitutie sunt constituite din doua parti: dispozitivul radicular realizat dintr-un pivot metalic
care se agrega prin cementare in canalul radicular preparat cu scopul fixarii, stabilizarii, durabilitatii celei
de-a doua parti componente dispozitivul coronar ce inlocuieste morfofunctional coroana lezata a dintelui
natural. Aceste doua parti formeaza un ansamblu unic numit dispozitiv corono-radicular sau coroana de
substitutie.
90. Etapele clinico-tehnice de confectionare a coroanelor de substitutie
Pentru coroanele de substitutie cu dispozitive radiculare simple:
Metoda directa prevede utilizarea unor coroane prefabricate din dispozitive coronare si radiculare si dupa o
adaptare a lor la situatia clinica sunt fixate prin cementare sau utilizarea pivotului din sarma ca dispozitiv radicular
si a dintelui din acrilat ca dispozitiv coronar, dupa adaptarea la situatia clinica sunt solidarizate cu acrilat
polimerizabil.
Metoda indirecta prevede confectionarea dispozitivului radicular clinic, iar a celui coronar in laborator.
Pentru coroanele de substitutie metaloacrilice si metaloceramice:
Clinic: prepararea intra si supraradiculara a radacinii dintelui afectat, amprentarea;
Laborator: confectionarea modelelor si pozitionarea lor in simulator; modelarea machetei dispozitivului
coronoradicular si transformarea ei in aliajul solicitat; pelucrarea componentei metalice si proba pe model;
Clinic: proba componentei metalice a dispozitivului in cavitatea bucala; determinarea culorii materialului
fizionomic;
Laborator; aplicarea materialului fizionomic pe suprafetele dispozitivului coronar; prelucrarea si lustruirea;
Clinic: proba definitiva a coroanei de substitutie si fixarea in cavitatea bucala