Agentul patogen al infecției

HIV/SIDA. Date epidemiologice.

Căile de transmitere a infecției HIV
Student: Șeptelici Dan, gr. S1602
Profesor: Gorea Corneliu
 Agentul patogen al infecției HIV/SIDA.
 HIV- agentul cauzal al infecției este un virus de formă sferică , cu dimensiuni de 100-140
nm, din familia Retroviridae, genul Lantivirus.
 Agentul patogen al infecției HIV/SIDA.
 Structura virusului conține două capside:
nucleocapsida și supracapsida.
Nucleocapsida conține genomul viral
sub formă de spirală ARN și
transcriptază. Supracapsida conține
fosfolipide și glicoproteine, a căror
structură determină tropismul virusului
către un subgrup de celule ale sângelui,
limfocitele T-helper (sau limfocitele
CD4), reglatori ai imunității
organismului. Distrugând limfocitele
CD,4 sau T-helperii, virusul
condiționează distrugerea tuturor
verigilor sistemului imun, care, în cele
din urmă, duce la supresia răspunsului
imun al organismului.
 Agentul patogen al infecției HIV/SIDA.
 O altă particularitate a virusului constă în capacitatea de integrare în genomul celulei-
gazdă, prin revers, transcripția ARN-ului viral în ADN, determinând, în așa mod,
persistența infecției în organismul-gazdă pentru toată viața. Genomul virusului este
prezentat de două molecule „pozitive” ARN și conține 9 gene.
 Față de toate proteinele virusului, în organismul uman se produc anticorpi, pe detectarea
cărora se bazează diagnosticul de laborator al infecției cu HIV. Proteinele HIV, fie naturale,
fie sintetice sau genoinginerice, sunt folosite ca antigeni la fabricarea preparatelor
diagnostice.
 Sunt constatate două tipuri de HIV: HIV-1 și HIV-2, care se deosebesc prin caracteristicile
lor structurale și antigenice.
 Tipul HIV-1 este agentul cauzal principal al infecției cu HIV, izolat practic pe toate
continentele, tipul HIV-2 este mai puțin răspândit, izolat pentru prima dată în 1985 în
Guineea-Bissau. Este întâlnit preponderent pe continentul african.
 Așadar, în organismul uneia și aceleiași persoane infectate cu HIV în diferite perioade de
dezvoltare a infecției vor fi izolate diferite tulpini de virus. Pe lângă faptul că următoarele
generații de virus nu sunt identice celor precedente, în organism, cu timpul, sunt selectate forme
ale virusului tot mai agresive față de macroorganism. De la persoanele cu forme asimptomatice,
de regulă, sunt izolate tulpini de virus pentru care este caracteristică replicarea lentă și slab
productivă a virusului, denumită domoală/slabă. Pe măsura înaintării bolii de la aceeași
persoană sunt recoltate tulpini de virus cu replicație tot mai rapidă și productivă, denumite
rapidă și viguroasă.
 Virusul imunodeficienței umane nu face parte din grupul de virusuri rezistente în afara
organismului-gazdă. Totuși, în material biologic uscat, la temperatura camerei, virusul își
menține infectivitatea până la 7 zile, iar în mediu lichid – timp de două săptămâni.
 Virusul este rezistent la temperaturi joase. În serul congelat activitatea virusului se păstrează
timp de câțiva ani. Totodată, este foarte sensibil la temperaturi ridicate. La 56° C se inactivează
timp de 30 de minute, iar la temperatura fierberii – timp de 1-5 minute.
 HIV este sensibil la dezinfectanții uzuali. În cadrul precauțiilor universale adoptate pentru
instituțiile medico-sanitare sunt recomandate următoarele substanțe dezinfectante: clorura de
var de 0,5%, permanganatul de potasiu de 0,005%, apa oxigenată de 3%, alcoolul etilic de 70%,
hipocloritul de Ca și Na de 1,0%, clorexidina de 0,05%, care asigură distrugerea virusului.
 Date epidemiologice.

 Infecția cu HIV actualmente a obținut o răspândire ubicuitară. Numărul de persoane cu

HIV/SIDA în lume este evaluat la circa 36 de mln.
 În ultimul deceniu se observă o stabilizare a epidemiei cu HIV în lume. Totuși, numărul de
persoane infectate cu HIV este în creștere, deoarece în fiecare an apar cazuri noi cu HIV,
iar tratamentul antiretroviral contribuie la prelungirea vieții celor infectați, dar și numărul
de îmbolnăviri noi depășește numărul celor decedați de SIDA. Anual în lume sunt
înregistrate circa 3 mln. de persoane cu HIV, iar 2 mln. mor de SIDA.
 Pandemia prin infecția HIV/SIDA a cuprins toate continentele, însă până în prezent cel mai
afectat rămâne de a fi continentul african, în special Africa de Vest.
 Date epidemiologice.
 În Republica Moldova situația epidemiogenă prin infecția cu HIV reflectă situația globală.
Incidența medie a crescut de la 0,04 cazuri la 100 mii populație în anii 1987-2000 până la
17,06 cazuri în perioada 2007-2012.

Incidența prin infecția cu HIV în Republica Moldova pe perioade (la 100 mii populație)
 Date epidemiologice.

 În perioada anilor 1987-2012 în Republica Moldova au fost înregistrate cumulativ

7781 persoane infectate cu HIV, inclusiv 2541 - în teritoriile de est. În 2012,
incidenţa infecţiei cu HIV la 100 mii populaţie a constituit în republică 18,46,
inclusiv 13,57 în teritoriile din dreapta Nistrului şi - 50,82 în teritoriile de est. Către
finele anului 2012 prevalenţa infecţiei cu HIV a constituit 142,38 la 100 mii de
populaţie, inclusiv pe malul drept – 115,43 şi în teritoriile de est – 320,31.
Răspândirea infecţiei cu HIV are loc în toate unităţile administrativ-teritoriale, cu
rată înaltă a transmiterii infecţiei pe cale heterosexuală (86,12%), descreşterea
numărului de cazuri de infectare prin consumul de droguri injectabile (5,54%),
implicarea femeilor în procesul epidemic (50,72%) şi predominarea în rândul
persoanelor tinere, apte de muncă, sexual active din segmentul de vârstă 15-39 ani
(74,24%).
Căile de transmitere a infecției HIV.

 Transmiterea agentului patogen are loc atât parenteral, prin expunere la sânge sau alte
lichide biologice contaminate cu HIV, cât și transplacentar.
 Deși virusul HIV a fost izolat din sânge, spermă, secreții cervico-vaginale, salivă, lapte
matern, lichid lacrimal, urină, lichid cefalorahidian, lichid alveolar, lichid amniotic etc., s-a
constatat că un rol sigur în transmiterea infecției HIV îl au doi factori – sângele și sperma,
datorită concentrației înalte a virusului în aceste substraturi biologice, care se măsoară prin
zeci și chiar sute de doze infectabile per mililitru. Un mililitru de spermă a persoanei
infectate conține între 10 și 50 doze infectabile, iar un mililitru de sânge – până la 3000 de
doze infectabile cu HIV, gradul de infectare fiind apreciat ca foarte înalt. Laptele matern și
secrețiile vaginale la persoanele infectate conțin până la o doză infectabilă per mililitru, iar
pericolul de contaminare prin acești factori este apreciat ca fiind înalt. În lacrimi, lichidul
sudoral, salivă se conține mai puțin de o doză infectabilă, deci și riscul de contaminare prin
aceste produse se consideră redus. Din această categorie fac parte materiile fecale,
secrețiile nazale, urina, conținutul vomitiv, atâta timp cât nu conțin sânge.
 Căile de transmitere a infecției HIV.
 Așadar, probabilitatea contractării virusului HIV se consideră mai înaltă prin fluidele
organismului care conțin sânge. Conform CDC, este considerat periculos contactul
tegumentelor și mucoaselor cu următorii factori: sângele, lichidul amniotic, lichidul
peritoneal, lichidul pleural, lichidul sinovial, lichidul cefalorahidian, secrețiile vaginale,
țesuturile, orice alte fluide organice contaminate cu sânge.
 Cea mai periculoasă este considerată transmiterea infecției HIV prin transfuzii de sânge.
Studiile internaționale în contingentele de bolnavi cu hemofilie și hemotransfuzați au
demonstrat rolul major al acestei căi în transmiterea HIV. Riscul contractării după o
transfuzie a sângelui de la o persoană contaminată cu HIV este de 90-100%. Totodată, în
prezent, riscul de contaminare atât prin sângele transfuzat, cât și prin țesuturile și organele
donate este redus datorită screening-ului obligator pentru HIV al donatorilor acestor
produse biologice.
Căile de transmitere a infecției HIV.
 În urma studiilor de evaluare a riscului de contaminare cu HIV la personalul medical, după
expuneri accidentale la sânge, s-a constatat că în cazul înțepăturilor cu acul contaminat
riscul transmiterii HIV prezintă 1 caz din 200, la partajarea acelor – 1 caz din 150, după un
contact cu instrumente medicale contaminate riscul constituie 1 la 300 sau 0,3%, după o
leziune cu bisturiul – 0,290/000. Totodată, riscul de contaminare variază în funcție de tipul și
dimensiunile acului, profunzimea leziunii, volumul de sânge implicat, titrul încărcăturii
virale sangvine, durata contactului, frecvența expunerilor profesionale, echipamentul de
protecție utilizat, măsurile de decontaminare și tratamentul profilactic.
 Deși în comparație cu transmiterea prin sânge probabilitatea achiziționării virusului pe cale
sexuală este mai redusă, totuși acest mod de transmitere în infecția cu HIV rămâne a fi
predominant la nivel mondial. Din totalitatea cazurilor de infecție cu HIV la nivel mondial,
în circa 80% contractarea virusului s-a realizat pe cale sexuală. Virusul se transmite în
special prin contactele sexuale neordonate și neprotejate. Promiscuitatea sexuală este una
dintre cauzele principale de răspândire a epidemiei HIV/SIDA.
 Pentru infecția cu HIV este caracteristică transmiterea materno-fetală a agentului patogen,
a cărei realizare are loc pe 3 căi:
1. Transplacentar – prin sângele matern în timpul sarcinii. Riscul infecției la copiii născuți
din mame seropozitive a fost apreciat între 13,0 și 50%, în medie 30,0-40,0%. Odată cu
aplicarea tratamentului antiretroviral în rândul gravidelor infectate cu HIV, frecvența
acestui mod de transmitere (transplacentar) s-a diminuat semnificativ. De exemplu, în
Republica Moldova, acest indice s-a redus de la 46,0% la 1,0%.
2. În timpul nașterii – prin microtransfuziile de sânge de la mamă la făt, prin contactul
tegumentelor lezate și al mucoasei conjunctivale a nou-născutului cu sângele sau secrețiile
genitale materne infectate, prin ingestia sângelui sau a altor fluide materne infectate;
3. Postpartum – prin laptele matern în timpul alăptării naturale.
Vă mulțumesc pentru atenție!