Tema:Tratamentul chirurgical al

anomaliilor sagitale și a
deformațiilor maxilarului.
Tratamentul chirurgical al
anomaliilor și deformațiilor dento-
maxilare în plan vertical și
transversal
 Deformaţiile maxilarelor şi
anomaliile de ocluzie
Constau în 2.2 -23,7%.
 După datele lui Sucaciov V.A. deformaţiile de
maxilare ocupă 4,45% din populaţie dintre care:
prognatia inferioară ocupă 0,47-32%,
prognatia superioară – 1,7-2%
retrognatia superioară 1,6-2%
ocluzie deschisă 1-13,5%.
anomalii ocluzionale 15,5%,
ocluzie adâncă 27,6%.
 Paricularități:
 deformaţiile diferă într-un spectru foarte larg;
 ele sunt congenitale şi dobândite;
 mai des se ivesc după anumite maladii din
copilărie;
 deformaţiile de maxilare se manifestă mai des prin
hiper sau hipodevoltare de maxilare;
 tratamentul chirurgical al deformaţiilor de maxilare
este indicat preponderent după vârsta de 15-17 ani
când tratamentul ortodontic este dificil. Mai
devreme de aceasta vârsta tratamentului
chirurgical poate să ducă la limitare în creşterea
maxilarului;
 Cele mai răspândite deformaţii în
plan sagital sunt:
la maxilarul superior:
Retrognatism maxilar(pseudoprognația);
Endognația maxilarului;
Proalveolia superioară;
Retroalveolia superioară;
la maxilarul inferior:
Prognatism mandibular anatomic;
Retrognatism mandibular anatomic.
 Anomalii în plan vertical:

Ocluzia deschisă

Infragnația anterioară

Infragnația maxilarului

Infraalveolia superioară

Supraalveolia superioară

Anomalii in plan transversal:

Laterognația mandibulară
 Retrognatism maxilar
(Pseudoprognație)
 este caracterizat prin tulburări de creştere în sens
sagital a maxilarului, se asociază în proporţii diferite
cu un exces de creştere mandibulară.
 Factorii etiologici mai frecvenţi sunt
 despicăturile labio-maxilo-palatine,
 tulburările funcţionale: respiraţia orală, hipertonia
buzei superioare, obiceiul vicios de muşcare a buzei
superioare.
 Clinic, pacienții au profil concav cu buza superioară
mult retrasă și fața aplatizată
 Endobucal, baza apicală a maxilarului superior este
mai mică decât arcada alveolară
 Ocluzia este mezializată și inversată frontal sau total
 Tratamentul chirurgical al
retrognatismului maxilarului
Poate fi aplicat fie pe maxilar, fie pe
mandibulă
Delaire, Merville consideră mai facilă
retrudarea mandibulei fecât avansarea
maxilarului (osteotomiile sagitale pe ramul
mandibular Obwegeser, Dal-Pont)
Alți autori (Gillies, Tessier, Gernea)
efectuează fractură tip Le Fort III, după care
maxilarul propulsează în jos și înainte, în
distaazisurile rămase după dislocare,
introducându-se transplante osoase.
 Tratamentul chirurgical al
prognatiei superioare (Prognatia)

extracţia Pm2, rezecţia procesului alveolar

în forma de pană şi retrotranspoziţia
procesului alveolar cu metode ortodontice
(6 săptămâni).
operaţia Cele în modificare G.I.Semecenco.
Metoda compusă şi dificila.
modificarea operaţiei Cele (fără incizia
mucoasei vestibulare (Şcerbatiuc D. 1975));
osteomie de tip Le Fort I.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL A
MICROGNATEI SUPERIOARE
 Tratamentul chirurgical se întrebuinţează
numai în cazuri pronunţate de patologie în
vârstă de 18-20 ani.
 Tratamentul constă în înlăturarea dinţilor
frontali, construcţia protezei, plastiei de contur
în regiunea aperturii pirirforme după Ciole
(bucăţile de cartilagiu) sau după A.Limberg
(cartilaj fărâmiţat).
 Operaţia Vasmund – rezecţia pe linia Cheren cu
deplasarea procesului alveolar înainte.
 TRATAMENTUL CHIRURGICAL
AL PROGNAȚIEI
 În copilărie – tratamentul ortopedic.
 Tratament chirurgical se efecuează după 18-20 ani.
 Pentru înlăturarea progeniei se folosesc câteva variante de
intervenţii chirurgicale:
 rezecţia proceselor articulare – rar dă rezultate bune şi nu se
foloseşte.
 operaţia Costenco – nu este atât de complicat, dar poate da
complicaţii:hemoragie,lezionarea nervului facial, ocluzie
deschisă.
 operaţia Limberg – osteotomia orizontală la nivelul ramurei
mandibulei acces extrabucal.
 operaţia verticală a ramurei după 5 zile
 metoda A.Rauar – osteotomia în formă de scăriţă cu păstrarea
nervului mandibular la nivelul 6/6; 7/7.
 operaţia Dweghezer – osteotomia orizontală a ramurei
mandibulei cu acces endobucal.
TRATAMENTUL CHIRURGICAL A
MICROGENIEI
 Simptome de faţă “în cioc”.
 Cauzele – procese inflamatorii a urechii mijlocii, trauma
mandibulei, dereglări embrionare.
 Microgenia adeseori este în combinaţie cu anchlioza.
 Vârsta optimală pentru operaţie 18-20 ani.
 Operaţiile care schimbă forma feţei – operaţii de contur
(autocartilagiu, alocartilagiu).
 Operaţiile la însuşi osul mandibulei cu ţelul de a lungi
mandibula.
 osteomielita în formă de scăriţă după Svistunov.
 osteoplastia cu ţel de a lungi mandibula şi tratament
chirurgical la maxilarul superior (compactosteotomia).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL A
OCLUZIEI DESCHISE
 Intervenţia se efectuează la ramura mandibulei sau
la procesul alveolar.
 Metoda Costenco
 Metoda Limberg.
 Înlăturarea clinurilor de la ramura mandibulei şi în
regiunea corpului mandibulei.
 Descorticaţia după A. Cat şi tratament ortodontic
ulterior.
 Rezecţia liberă a procesului alveolar cu osteotomia
verticală a ramurei mandibulei cu păstrarea
nervului.
 Osteotomia în regiunea mentonieră (după
Huluhen).
TRATAMENTUL CHIRURGICAL A
RETROGNAŢIEI SUPERIOARE.
 Retrognaţia superioară poate fi congenitală,
posttraumatică, după heilo şi uranoplastie.
 Deosebim 5 grupe de metode de operaţii.
 Osteotomia orizontală superioară.
 Osteotomia părţii frontale a procesului alveolar.
 Osteotomia fragmentară a maxilarului superior
în blocul cu compactostomia tratament
ortodontic.
 Osteotomia piramidală în regiunea complexului
nazo-maxilar.
 Compactostomia cu tratament ortodontic.
Laterodeviaţia mandibulară
este provocată de: dezvoltarea neconcor-
dantă a celor două maxilare (compresiunea
de maxilar); meziopoziţii ale arcadelor în
zonele laterale asimetrice; malpoziţii
dentare izolate; mişcări de lateropoziţie
pentru evitarea zonelor algice; pante de
conducţie; ticuri.
Laterognaţia
poate fi produsă de cauze ce determină
supradezvoltarea sau subdezvoltarea
mandibulei.
 Tratamentul chirurgical al
laterognației
 În laterognația prin exces de dezvoltare
unilaterală se practică scurtarea segmentului
hipertrofiat
 Hipertrofia condiliană beneficiază de
condilectomie (Dufourmental)
 În cazul în care laterognația se datorează unei
hipertrofii unilaterale a ramului mandibular,
unghiului sau corpului mandibulei, intervențiile se
practiică pe segmentele respective și constau în
osteotomii sau osteoectomii
 În laterodeviații cu deficit de dezvoltare se poate
practica alungirea mandibulei în funcție desediul
inițial al leziunii
 MULȚUMESC
PENTRU ATENȚIE!!!