CENTRUL DE EXCELENȚĂ ÎN MEDICINĂ ŞI FARMACIE „RAISA PACALO”

CATEDRA DISCIPLINE CHIRURGICALE

Suport de curs
Asistența medical în traumatim termic

Chișinău
 Asistența medical în traumatim termic
Planul:
1. Arsura. Boala arşilor. Şocul termic. Manifestările clinice. Principiile AU conform
PCN-121 Arsuri termice la adult.
2. Şocul termic la copii. Manifestările clinice. Intervenţiile primare la locul
incidentului. Arsurile termice la copil.
3. Degerătura. Îngheţul generalizat. Manifestările clinice. Principiile AU.
4. Electrocutarea. Manifestările clinice. Principiile asistenţei de urgenţă.
Electrocutarea la copii. Asistenţa de urgenţă. Arsurile electrice la copil.

Arsura- Este lezarea țesuturilor organismului sub acțiunea locală a temperaturii înalte, a
substanțelor chimice sau radiației actinice.

Manifestările clinice

Grad.I – afectarea la nivelul epidermului, manifestată prin hiperemie și edem

Grad.II – afectarea tot stratului epidermic cu formarea bulelor cu lichid transparent

Grad III – necroza dermei

Grad.IIIA – necroza epiteliului și al stratului superficial al dermei cu păstrarea integrității

funcționale al stratului bazal

Grad. IIIB – necroza întregului strat al dermei și al stratului bazal

Grad. IV – necroza întregului strat dermal și a țesuturilor mai adînc situate: țesut adipos,
muscular, osos.

Boala arşilor – se dezvoltă în cazul cînd:

Suprafaţa afectată este mai mult de 15-25% de arsuri superficiale;
Mai mult de 10% de arsuri profunde;
În cazul arsurilor căilor respiratorii indiferent de arsurile externe.
La copii şi bătrâni – 7-10%; decurge în 4 perioade:
Perioada șocului termic- este un şoc hipovolemic ce se declanşează imediat după acţiunea
agentului vulnerant, se agravează progresiv şi va conduce, în afara unui tratament adecvat, la
exitus, ca urmare a pierderilor lichidiene, care determină hipovolemie gravă. Şocul termic
decurge 3 zile şi 3 nopţi, chiar dacă este tratat corect.

Perioada de toxemie – decurge de la a 4 zi până la 3 săptămâni. Are loc invadarea patului

vascular cu toxinele de pe suprafaţa arsurii, provenite din ţesuturile dezintegrate. Continuă
ieşirea plasmei din patul vascular. Se caracterizează prin tulburări metabolice intense şi variate,
imunodeficienţă marcată, şi infecţii severe până la şoc septic, complicaţii tromboembolice.

III. Perioada de epitelizare – (primele două luni) – este perioada unui echilibru constituit dar
fragil, plaga are o evoluţie monotonă, dificilă. Pentru a evita epuizarea rezervelor biologice (care
ar induce evoluţia şocului cronic sau chiar decesul), pacientul este monitorizat în vederea
corectării dezechilibrelor potenţiale hidroelectrolitice, acidobazice, metabolice.
IV. Perioada de convalescenţă (însănătoşire) - pentru pacienţii cu o evoluţie normală spre
vindecare și Perioada de şoc cronic - pentru pacienţii cu arsuri foarte grave, pe fondul epuizării
resurselor biologice, bolnavul devine areactiv, adinamic, prezintă subfebrilitate, anorexie.
În perioada de convalescenţă are loc curăţirea suprafeţei arse, cicatrizarea plăgilor, are loc
normalizarea treptată a funcţiilor organelor vitale.

Șocul termic - apare ca rezultat al arsurilor difuze și profunde ce duc la dereglarea funcției
tuturor organelor și sistemelor manifestat prin dereglări clinico-fiziologice, modificări clinico-
laboratorice ai indicilor biochimice și imunologici.

Șocul combustional ( I fază) se instalează în cadrul arsurilor superficiale, ce ocupă pînă la

20%din suprafața totală, sau în arsurile profunde, suprafața căreia ocupă pînă la 10% din
suprafața totală.
 În această fază conștiința rămîne a fi păstrată;
 Tegumentele sunt palide;
 Tremur muscular;
 Rar greață, vomă;
 Tahicardie moderată;
 TA normală;
 Volumul circulant este scăzut cu 10%;
 Majoritatea pacienților sunt scoși din această fază la finele 24 ore.

Șocul termic (II fază) este caracteristic pentru arsurile cu o suprafață de 20—40% din
suprafața totală, unde arsurile profunde alcătuiesc nu mai mult de 20%.
Se manifestă clinic prin:
 Agitație psihomotorie care trece în stupor
 Соnștiința este păstrată
 Tegumentele în jurul arsurii este palidă, uscată, rece
 Pacientul are frisoane
 Sete
 Greață
 Vomă
 Respirația accelerată
 TA scăzută
 VSC scăzut pînă la10—20%
 Dereglarea funcției renale manifestată prin oligurie În următoarele 24 ore în sînge crește
nivelel azotului rezidual pîna la 41,3—44,1 mmоl/l,
 Albuminuria și hematuria
 Majoritatea pacienților sînt scoși din această fază timp de 2 zile

Șocul (III fază) se dezvoltă în urma arsurilor masive ce alcătuiesc 40—60% din suprafața
corpului (arsurile profunde nu mi mult 40%).
 Starea generală gravă
 Conștiința obnubilată
 Stupor
 Tegumentele deculoare pal-surii reci
 Sete imperioasă
 Vome
 Convulsii musculare
 Dispnee
 Cianoză
 Tahicardie 120—130 bătăi pe min.,
  VSC scăzut pînă la 20—30%
 Oliguria
Este foarte dificil de scos pacientul din această fază și nu este întotdeauna efectivă.

Șocul extrem de grav sau faza șocului ireversibil (IV fază) se instalează la pacienții cu mai
mult de 60% din suprafața totală
 Starea este extrem de gravă
 Conștiința lipsește
 Tegumentele palide cu aspect marmorat
 Temperatura corpului scăzută
 Ps filiform
 TA sub 100mmHg
 Dispnee accetuată
 Vome cu zaț de cafea
 Anurie
 VSC scade cu 20—40%.
Majoritatea pacienților decedează în primele 24 ore sau în zilele apropiate.

Asistența de urgență
Arsuri termice gr. II-III cu S > 20% în stare de şoc termic
1.Analgetice - Sol. Metamizol 50%-1-2 ml. intravenos doza unică,
2. Desensibilizante - sol. Difenhidramină 1%-1-2 ml. i/v doză unică, - Clemastină 1 p. - 2 ori pe
zi,
3. Sedative - sol. Diazepam 0,5%-1-2 ml., doza unică
4. Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă (cu sol. Betadină 1 %)
5. Preparate hormonale - Sol. Prednizolonă 1-2mg/kg/24 ore, - Sol. Dexametazoni 0,2 -
0,5mg/kg/24 ore i/v
6. Terapia infuzională antişoc cu scop de rehidratare în prima zi.

Arsuri termice cu S > 20% şi semne de arsură a căilor respiratorii Tratamentul:

Tratamentul:
1. Analgetice - Sol. Metamizol 50%-1-2 ml. intravenos doza unică,
2. Desensibilizante - sol. Difenhidramină 1%-1-2 ml. i/v doză unică, - Clemastină 1 p. - 2 ori pe
zi,
3. Sedative - sol. Diazepam 0,5%-1-2 ml.,
4. Preparate hormonale - Prednizolonă 1-2mg/kg/24 ore, - Dexametazonă 0,2-0,5 mg/kg/24 ore
i/v
5. Dezagregante - sol. Pentoxifilină 2%-5-10 mg/kg/24ore i/v, sol. - Vinpocetină 0,5%-0,5-1
mg/kg/24 ore i/v)
6.Oxigen umezit
7. Anticoagulante - Heparină 100-200UA/kg/24 ore 4-6 prize - Sol. Fraxiparină 0,3 ml.i. c.

Șocul termic la copii — reprezintă o dereglare generalizată a microcirculației ce survine în urma

durerii, distrugerii țesuturilor, a pierderii de plasmă și scăderea volumului circulant.
Decurge acest șoc în 2 faze:
Erectilă și torpidă.
Faza erectilă se caracterizează prin activarea bruscă a mecanismelor de apărare: eliberarea de
către suprarenale a catecolaminelor adrenalinei, manifestat prin:
 Tahicardie;
 Creșterea contracției cardiace;
 TA sistolică crește;
 Dispnee;
  Agitație psihomotorie;
 Crește glucoza în sînge sub acțiunea adrenalinei pentru alimentarea urgentă a organelor
de importanță vitală creer și cord.
 Are loc un spasm vascular periferic ce duce la centralizarea circulației sangvine din care
cauză tegumentele devin palide.
În timpul unui stress organismal sau se pregătește pentru a pierde apă sau luptă cu această
pierdere astfel spasmînd vasele renale prin acțiunea adrenalinei, clinic acest process se manifestă
prin micșorarea diurezei oliguria.
NB! Specificul acestui șoc constă în prelungirea fazei erectile comparativ cu șocul traumatic sau
șocul hemoragic.
Chiar dacă se acordă au după faza erectilă urmează faza torpidă A șocului termic dacă suprafața
arsă la copil este mai mare e 10% și 20% la maturi.
Faza torpidă este faza șocului decompensat manifestat clinic prin:
 Conștiința obnubilată;
 Sete imperioasă;
 Tegumentele palide cu aspect marmorat
 Acrocianoză a triunghiului nazolabial;
 Ps filiform;
 Tahicardie
 TA sistolică scade cu 30-40-50 mmHg.
 Vomă după ce bea mult;
 Oligoanurie.
AU conform PCN- 68 Arsuri termice la copil la locul accidentului se poate de determinat
prezența șocului după comportamentul copilului. Dacă copilul țipă și este neliniștit tegumentele
lui mai fiind palide asta denotă prezenșa fazei erectile a șocului termic
Examinarea suprafeței leziunilor și a profunzimei lor.

Arsuri termice, gradele II-III, cu S > 10%, în stare de şoc termic:

 Analgezice (sol. Metamizol 50% – 0,1-0,2ml/an, intravenos doza unică sol.Trimiperidină
clorhidrat 1% – 0,1/an i.v.)
 H1- antihistaminice (sol. Difenhidramină 1% – 0,1-0,2 ml/an, i.v., doză unică,
Clemastină, Cloropiramină)
 Anxiolitice (sol. Diazepam 0,5% – 0,1-0,2 ml/an, doza unică)
 Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă (cu sol. Nitrofural 1:5000)
 Corticosteroizi (Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore sau Dexametazonă 0,2-0,5 mg/kg/24
de ore, i.v.)
 Terapia infuzională în scop de rehidratare în prima zi: Dextran 70, Lactasol*,
Dextran 40, sol. Glucoză 10% – Volumul = 5 ml/kg x % suprafeţei arse/24 de ore.
Arsuri termice, cu S > 10% + semne de arsură a căilor respiratorii
 Analgezice (sol. Metamizol 50% – 0,1-0,2 ml/an, intravenos doza unică, sol.
Trimiperidină clorhidrat 1% – 0,1/an, i.v.)
 H1 – antihistaminice (sol. Difenhidramină 1% – 0,1-0,2 ml/an, i.v., doză unică,
 Clemastină, Cloropiramină)
 Anxiolitice (sol. Diazepam 0,5% – 0,1-0,2 ml/an, doza unică)
 Aplicarea pansamentelor aseptice (cu sol.Nitrofural 1:5000)
 Corticosteroizi (Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore sau Dexametazonă 0,2-0,5 mg/kg/24 de
ore, i.v.)
 Antiagregante (sol. Pentoxifilină 2% – 5-10 mg/kg/24 de ore sau sol. Vinpocetină 0,5% –
0,5-1 mg/kg/24 de ore, i.v. cu sol. Clorură de sodiu 0,9% – 10,0 ml i.v. în jet 10-15 min)
 Oxigen umezit
 Anticoagulante (Heparină 100 – 200UA/kg/24 de ore 4-6 prize)
  Antiproteazice (Aprotinină 10.000-20.000 UIK/2 ori/zi, i.v. în perfuzie Metilxantine ai
fosfodiesterazei (sol. Aminofilină 2,4% – 0,5 ml/an/24 de ore i.v.)
 Terapia infuzională: Dextran 70, Lactasol*, Dextran 40, sol. Glucoză10% Volumul = 4
ml/kg x % suprafeţelor arse
Criterii de spitalizare:
1. Suprafața arsă mai mult 10% .
2. Suprafața arsă mai mult de 5% la copii pînă la 3 ani.
3. Toţi copiii cu arsuri profunde arsuri IIIB — IV. indiferent de suprafaţă
4. Prezența șocului comdustional indiferent de fază.
5. Copiii cu arsuri termice combinate cu arsuri ale căilor respiratorii

Digerătura:
Degeraturile sunt leziuni tisulare consecutive expunerii la temperaturi scazute. De obicei
afecteaza extremitatile: degetele de la mîini sau picioare, nasul și urechile.
In functie de profunzimea leziunilor provocate de inghet, degeraturile se clasifica in IV
grade:
gradul I: leziuni superficiale, hiperemie, inflamație și poate să apară o descuamare
gradul II: afectare profundă, pielea hiperemiată, inflamată, acoperită de flictene cu conținut
clar 
gradul III: edem, pielea avînd o culoare gri-albastruie, flictenele au conținut hemoragic și poate
aparea necroza și gangrena in cîteva zile
gradul IV: cînd sunt afectați inclusiv mușchii, tendoanele, oasele și apare necroza și gangrena în
cîteva ore.
AMU:
 se introduce victima intr-un mediu incălzit: dacă este afară se aduce in casă 
 se infășură zonele degerate în haine groase sau pături
 se poate introduce extremitatea degerată în apă cu o temperatură de 34-37 grade Celsius
 dacă victima e conștientă și nu varsă, i se pot oferi lichide calde (nu fierbinți)
 se transporta victima la spital.

Înghețul generalizat
Hipotermia sau îngheţul este o răcire generală a corpului. Se produce atunci când datorită
temperaturii extrem de scăzute organismul nu-şi mai poate regla temperatura la 37°C şi ca
urmare începe să se răcească progresiv, omul luând temperatura mediului înconjurător.
Îngheţul se întâlneşte la persoanele care dorm în aer liber pe timp de ger (alpinişti, exploratori ai
regiunilor reci, paznici), la cei care cad în apă rece (ruperea gheţii, naufragiu), la persoanele în
stare de ebrietate care nesimţind gerul nu pot lua măsuri de protecţie sau la persoanele acoperite
de avalanşe de zăpadă. S-au văzut cazuri de îngheţ la copiii mai mici care s-au ascuns în frigider
şi nu mai au putut ieşi.
Vântul, hainele ude, umezeala, lipsa de mişcare, altitudinea (prin lipsa de oxigen) favorizează
îngheţul chiar la temperaturi mai scăzute. Sunt mai predispuse la îngheţ persoanele care consumă
băuturi alcoolice, care fumează, bătrânii, persoanele anemice, care au pierdut sânge (accidente,
răni sângerânde) precum şi persoanele obosite şi neurastenice. În apa rece omul pierde mai multă
căldură decât într-o atmosferă cu aceeaşi temperatură. De aceea, îngheţul după căderea în apă
rece este mult mai grav: supravieţuirea nu depăşeşte 30-60 minute într-o apă de 0°C.
Îngheţul are mai multe faze, astfel:
 La început, persoana expusă la ger prezintă:
 tremurături generalizate,
 agitaţie,
 dureri musculare, mai ales la ceafă.
 Pielea este albă,
 respiraţia frecventă,
  pulsul foarte rapid;

În faza a doua:

 îngheţatul se simte obosit, epuizat, ca urmare a efortului muscular intens produs de

tremurături,
 este amorţit,
 prezintă somnolenţă,
 indiferenţă. încât nu mai are putere să ia măsuri de autosalvare. Când temperatura
corpului a ajuns la 30°C. omul îşi pierde cunoştinţa

Ultimă se manifestă prin

 rărirea respiraţiei şi pulsului,

 omul devine rece,
 imobil şi intră în comă, iar dacă nu se iau măsuri de salvare, moare (moarte albă);
 Supravieţuirea depinde de gradul de răcire a corpului; la temperatura de peste 31°C,
şansele de salvare sunt mai mari, pe când la temperaturi sub 30°C, supravieţuirea este de
circa 50% din accidentaţi.
Primul ajutor. 
 Se scoate rapid îngheţatul din apă, zăpadă sau ger.
 Se face reîncălzirea progresivă (nu bruscă), fie prin oprirea pierderii de căldură
(acoperirea cu echipament călduros), fie prin reîncălzirea exterioară.
 Dacă este posibil, reîncălzirea se face într-o cadă, troacă, cu apă, la temperatura
de 30°C care se încălzeşte treptat adăugând apă fiartă până când temperatura apei
ajunge la cea a corpului (36,5°C). La început, mâinile şi picioarele vor fi ţinute în
afara băii.
In lipsa unei căzi cu apă caldă, se va reîncălzi regiunea gâtului, cu sticle umplute
cu apă caldă sau comprese cu apă caldă la 35°C, a căror temperatură se va creşte
treptat până la 42°C.
 Dacă n-avem termometru, temperatura sticlelor cu apă caldă se va încerca pe
pielea obrazului, pentru a nu fi prea fierbinţi.
NB!!! Nu se recomandă reîncălzirea la foc, la flacără, deoarece astfel nu se poate încălzi rapid şi
uniform tot corpul. Când lipsesc şi mijloacele de mai sus, reîncălzirea se mai poate face prin
introducerea victimei într-un sac de dormit, împreună cu o persoană sănătoasă.

Se va da victimei să bea lichide calde, îndulcite şi un medicament sedativ.

După încălzire, persoana respectivă va fi evacuată într-o încăpere sau cort încălzit deoarece prin
expunerea din nou la frig se pot produce tulburări mai grave.

Electrocutarea la copil:
Copilul care a suferit o electrocutare obiectiv se pot observa următoarele:
 Paliditatea tegumentelor
 Anxietate

 Tahipnee

 Tahicardie

 Transpirații abundente
  Agitație psihomotorie

 Cefalee

 Vertije

 Vome

 Delir

 Somnolență

 În cazuri mai grave convulsii

 Perderea conștienței

 Stupor

 Pînă la stop respirator

AMU CONFORM PCN-69 Arsurile electrice la copil. :

Măsurile primare ABCD:
A. Stabilirea unei poziţii orizontale a
traumatizaţilor
B. Oxigen umezit prin cateter nazal
C. Măsuri de resurscitare în caz de necesitate
D. Puncţia unei vene periferice sau centrale
pentru terapia intravenoasă
2. Imobilizarea membrelor traumate
3. Aplicarea pansamentului aseptic pe plagă
4. Administarea intravenoasă a preparatelor
 Analgezice (sol. Metamizol 50% – 0,1-0,2 ml/an, sol. Trimiperidină clorhidrat 1% – 1
ml)

 H1-antihistaminice (sol. Difenhidramină 1% –

 0,1-0,2 ml/an)

 Anxiolitice (sol. Diazepam 0,5% – 0,1-0,2 ml/an),

 Glucocorticosteroizi (Prednisolon 1-2 mg/kg/24 de ore sau Dexametazonă 0,2-0,5

mg/kg/24 de ore)

 Antiagregante (sol. Pentoxifilină 2% – 5-10 mg/ kg/24 de ore sau sol. Vinpocetină
0,5% – 0,5-1mg/kg/24 de ore)

 Cardiotonice (sol. Strofantină 0,05% – 0,1 ml/an de viaţă, sol. Corglicon 0,06% – 0,1
ml/an de viaţă)
5. Cateterismul vezicii urinare
6. Monitorizarea parametrilor vitali (ECG, FR, etc.)
7. Diureza orară
NB! Toţi copiii după electrocutare sunt spitalizaţi în secţiile reanimare şi terapie intensivă,
pentru efectuarea proceselor de resuscitare şi de restabilire a funcţiilor vitale ale
organismului.