Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Etiologia arsurilor
Arsura reprezinta o patologie foarte grava cu riscuri vitale in special la copii, varstnici si pacienti tarati.
Sunt leziuni ale tegumentului si uneori ale structurilor subiacente, produse la contactul tesutului cu
agenti vulneranti.
Arsurile termice: contactul cu substante fizice ce au temperatura peste 46C (flacara, lichide, solide,
materiale vascoase si vapori fierbinti). Arsurile prin flacara sunt cele mai frecvente; cele prin explozie
sunt mai rare dar mult mai grave (suprafata mai mare); cele produse de materiale fierbinti sau topite sunt
limitate ca extindere dar profunde.
Arsurile chimice: acizi tari (sulfuric, clorhidric), acizi slabi (acizi organici acid acetic, formic), acid
fluorhidric (calcifiere osoasa, necroza de lichefiere), baze (hidroxid de sodiu), fosfor alb si magneziu.
Arsurile electrice: curentul electric, leziunile producandu-se prin mecanism direct sau indirect (arc
electric). Conductibilitate: fluide, SNC, cord, muschi, organe cavitare, apoi oase si testut conjunctiv.
2. Clasificarea anatomo-clinica a arsurilor termice
Se face in functie de profunzimea leziunii si se determina in functie de aspectul clinic obiectiv si
elementele clinice subiective relatate de pacient:
Gradul I (superficiale): lezarea superficiala a epidermului. Clinic: edem + eritem perilezional. Subiectiv:
durere, senzatie de arsura locala. Se vindeca spontan in interval de 7 zile.
Gradul II A (partiale superficiale): afectarea dermului papilar. Clinic: apar in plus vezicule cu continut
lichidian serocitrin (flictene). Durere spontana si la palpare. Se vindeca spontan in 21 de zile daca nu
apar complicatii.
Gradul II B (partiale profunde): afectarea dermului reticular. Clinic: vezicule cu continut sanghinolent
(sangele din vasele dermice extravazeaza in vezicule). Vindecare spontana in mai mult de 21 de zile;
risc de aparitie a cicatricilor vicioase => interventie chirurgicala precoce sau la 2-3 saptamani, pentru
vindecarea controlata a leziunii.
Gradul III: afectarea dermului in toata grosimea sa. Clinic: escara a carei culoare variaza de la alb la
maroniu, constrictiva si cartonata la palpare. Pacientul nu acuza dureri (terminatii nervoase libere
distruse in dermul profund). Indicatie chirurgicala absoluta precoce sau in cel putin 3 saptamani, cand
plaga e in faza de granulare.
Gradul IV (carbonizare): arsura tuturor structurilor subiacente tegumentului. Apare de regula la nivelul
extremitatilor si necesita amputare. Daca apare pe suprafete mari sau zone vitale => incompatibila cu
viata.
3. Determinarea suprafetei arse
Metoda lui Wallace (regula de 9): 11 regiuni de 9% (cap+ gat, membru superior, membru inferior,
trunchi anterior, trunchi posterior) + organe genitale 1%.
Metoda palmei: se considera palma pacientului (cu tot cu degete) ca fiind 1%.
Gravitatea arsurii:
1. Minore: <15% grad I sau II (adult); <10% grad I sau II (copil)
2. Moderate: 15-25% grad II (adult); 10-20% grad II (copil)
3. Majore: chimice, electrice, cu leziuni de CAS, >10% grad III (adult, copil) sau >20% grad II (copil),
>25% grad II (adult).
4. Indicele prognostic al arsurilor termice
Reprezinta gradul complicatiilor cumulate care pot aparea in cazul bolnavilor arsi, in functie de
suprafata si profunzimea leziunilor. Calcul: inmultim procentul de suprafata arsa cu gradul de
profunzime. Daca exista concomitent arsuri cu grade diferite atunci se face suma dintre suprafetele arse
de o anumita profunzime.
0-40=prognostic bun, fara complicatii
socul cronic, care apare la marii arsi, reprezinta o stare precara a pacientului care devine casectic, anemic,
adinamic, cu tulburari de comportament, fara interventie chirurgicala; la nivelul leziunilor se pot constata
plagi negranuate, palide, reescarificate si hipoperfuzate; tratament nutritional si de compensare
metabolica, urmat de GPLD
10. Tratamentul local in arsurile termice
Exceptand arsurile de grad I, celelalte leziuni necesita toaleta mecano-chimica, efectuata in mediu steril, sub
anestezie sau sedare. Se face asepsizare si debridare excizionala a testuturilor devitalizate.
Toaleta mecano-chimica: spalarea plagilor cu solutii antiseptice (ser fiziologic, povidone-iodina, clorhexidine),
indepartarea eventualilor corpi straini. Se mai foloseste: alcool 70% (are si rol anestezic, diminueaza si
pierderea de plasma prin coagularea lenta a proteinelor), apa oxigenata 3% (inactivarea enzimatica a bacteriilor,
indepartare de corpi straini).
Toaleta chirurgicala: incizii de decompresiune, in cazul celor cu arsuri circulare (grad II B, III, IV) care creaza
un efect de garou, constrictiv (edem) => circulatie venoasa obstruata => staza etc. Se practica la nivelul
epidermului si dermului, uneori in toata grosimea tegumentului, chiar si fasciotomie. Inciziile se fac din tesut
sanatos pana in tesut sanatos.
Dupa aceste manevre de toaleta primara zonele se panseaza si se pot aplica topice locale antimicrobiene
(dezinfectantele de mai sus, sulfadiazina argentica, mafenid acetat).
Dupa 24h, timp in care bolnavul este reechilibrat biologic, se alege variant de tratament local:
a) Clasic, predominant conservativ cu epitelizare spontana controlata a leziunilor de grad II si III; detasarea
controlata a escarelor de grad IV; grefare cat mai rapida, dupa ziua 21, cu autogrefe.
b) Agresiv, chirurgical, cu grefare imediata, precoce sau secventiala in cazul arsurilor electrice, chimice,
escare de grad IV sau grad III pe zone functionale.
Acoperirea cu grefe e obligatorie.
11. Tratamentul medical in arsurile termice
Obiective: reechilibrare volemica, hidroelectrolitica, nutritionala, preventia complicatiilor, diureza de 30-50
ml/h.
Reanimarea lichidiana la pacientii arsi este foarte importanta. Socul hipovolemic se datoreaza nu pierderii
lichidiene ci transmutarii acestuia din spatiul plasmatico-sanguin in cel interstitial si intercelular.
Formule cu cristaloizi: solutie Ringer lactat (poate determina cresterea hipoproteinemiei si accentuarea
edemelor). Se administreaza jumatate din cantitatea de solutie cristaloida in primele 8 ore si restul in
urmatoarele 16 ore.
Formule cu solutii hipertone (Monafo), cu concentratii de 240-300 mEq/l care determina o accentuare mult mai
mica a edemelor, in comparatie cu solutiile cristaloide; necesar mai mic de solutie pentru a mentine diureza
orara.
Reechilibrare cu coloizi(ser fiziologic): este important sa realizam o echilibrare volemica si hidroelectrolitica
mai ales in primele 8 ore dar apoi, trebuie asociata si administrarea de solutii coloide care sa creasca si sa
mentina presiunea oncotica (coloid-osmotica, realizata de proteine cu rolul de a atrage apa in circulatia
sistemica) la nivel intravascular .
Nutritia: initial, la bolnavii gravi, se administreaza perfuzii cu glucoza. Se recomanda reluarea cat mai precoce a
alimentatiei per os (dupa 24 - 48 ore), cu glucide (75%), si proteine (25%) care sa asigure aproximativ 5000
calorii/zi.
Asigurarea respiratie si oxigenarea tesuturilor: obligatorie la cei care au inhalat fum, gaze toxice.
Prevenirea infectiilor: pielea este contaminata; vaccin antitetanic, tesuturile devitalizate se excizeaza, se prepara
cultura din plaga arsa, iar pana la testarea sensibilitatii germenului se administreaza antibiotice cu spectrul larg.
NU se administreaza sedative (pot masca simptomele de agravare), unguente (produc cruste si favorizeaza
infectiile cu anaerobi), catecolamine, procaine.
necrozanta si infectie cu anaerobi. La nivel renal: insuficienta renala acuta, determinata prin ischemie splahnica
sau blocaj renal cu mioglobina secretata de muschii afectati de curent. Toracic: hemopneumotorax, perforatii de
cai aeriene superioare.
Pasajul curentului prin organism determina tulburari ale mebranei celulare; mecanismul de producere al acestor
tulburari consta in faptul ca energia electrica la nivelul corpului uman se transforma in energie termica.
Leziunile produse prin electrocutie au marci de intrare si iesire ale curentului electric: plagi de culoare inchisa,
punctiforme cu zona centrala de necroza de coagulare produsa de energia termica la contactul cu tegumentul.
19. Tratamentul medico-chirurgical al arsurilor electrice
Tratamentul local al leziunilor electrice consta in toaleta mecano-chimica, explorarea plagilor, efectuarea de
fasciotomii, escarotomii, escarectomii. Zona arsa se protejeaza cu pansamente sterile, imbibate in solutii
antiseptice, aplicatii topice antimicrobiene.
Tratamentul sistemic: reechilibrare volemica si hidroelectrolitica cu mentinerea diurezei de 100 150 ml/h in
faza acuta, ulterior 50ml/h, cu solutii de cristaloizi, hipertone, coloizi, dextran (scade vascozitatea,
antitrombotic, creste diureza, efect oncotic bun).
Tratamentul local se face imediat ce pacientul poate suporta o interventie chirurgicala:
- necrectomia excizia zonelor necrozate se va face pana in tesut macroscopic normal. Datorita evolutivitatii
leziunilor produse de curentul electric, sunt necesare mai multe interventiii de excizie a escarelor;
- amputarea segmentelor devitalizate pana in tesut aparent normal, cu lasarea deschisa a bonturilor care se vor
sutura secundar sau se vor face plastii ulterioare.
- datorita cicatricilor vicioase sau bonturilor de amputatie dureroase, interventiile reparatorii se vor face dupa 812 luni cand s-a refacut vascularizatia zonei respective.
20. Traumatismele inchise ale mainii si degetelor: definitie si clasificare
Definitie : Lezarea traumatica a elementelor profunde ale mainii cu conservarea intacta a tegumentelor (fara
solutie de continuitate la nivelul pielii).
Clasificare:
I. Entorse: leziunea traumatica a capsulei si ligamentelor articulare cu pastrarea raporturilor dintre epifizele
complexului articular in limite normale.
II. Luxatii: afectiuni traumatice articulare in care suprafetele articulare isi pierd raporturile lor normale
III. Fracturi: solutii de discontinuitate la nivelul oaselor mainii, instalate brusc in urma unui traumatism
IV. Rupturi de tendoane
V. Leziuni vasculare
21. Entorsele degetelor si mainii: manifestari clinice si diagnostic
= leziunea traumatica a capsulei si ligamentelor articulare cu pastrarea raporturilor dintre epifizele complexului
articular in limite normale.
Anatomie patologica
- destinderea capsului si ligamentelor
- lezarea partiala sau totala a aparatului ligamento-capsular
- hemartroza
- leziuni de cartilaj articular
- se pot asocia leziuni de tendoane
- cu sau fara desinsertii sau fragmente osoase
Clinic
Subiectiv: durere intensa la inceput, accentuata de miscarile mainii
Obiectiv:
- articulatia lezata este tumefiata (edem si/sau hermartroza), putand apare echimoze
- miscarea pasiva este posibila pana la un anumit nivel
Tratamentul luxatiilor inchise este ortopedic, prin tractiune in ax a segmentelor osoase care formeaza articulatia
si presiunea concomitenta asupra articulatiei, in sens opus mecanismului de producere a luxatiei. Dupa reducere
se imobilizeaza pe atela antebrahio-metacarpiana, lasand libera articulatia metacarpofalangiana (MCF), timp de
14-21 zile.
Luxatii deschise sau vechi dar neglijate: reducere chirurgicala, fixarea articulatiei in pozitie anatomica.
Deoarece de multe ori capsula articulara si sistemul ligamentar sunt compromise se impune repararea capsuloligamentara. Daca acest lucru nu este suficient atunci se imobilizeaza articulatia prin montare de brose
Kirschner pentru circa 30 de zile. Indiferent de tehnica: imobilizare pe atela cca. 21-30 de zile.
Tratament operator:
- incizie pe fata dorsala a articulatiei
- evacuarea hematoanelor
- evacuarea tesuturilor distruse
- reducerea luxatiei
- imobilizarea timp de 14 zile cu reluarea progresiva a miscarilor
26. Fracturile inchise ale falangelor: etiologie si diagnostic
Fracturile reprezinta intreruperea continuitatii osoase ca urmare a mai multor potentiali factori:
traumatisme, osteoporoza (fracturi spontane), rahitism (fracture traumatice, traumatisme minore), tumori
osoase (fracturi spontane sau prin traumatisme minore).
Diagnosticul de fractura se stabileste pe baza radiografiilor ce se realizeaza in trei incidente (AP, oblic si
lateral). Se observa solutia de discontinuitate la nivelul oaselor.Manifestari clinice: durere in punct fix si
la mobilizare, deformarea falangei, tumefactie, edem, hematoame. In fracturi de falanga proximala,
fragmentul proximal se flecteaza (fractura cu unghi deschis posterior); fracture de falanga medie,
fragmentul distal se flecteaza anterior (fractura cu unghi interfragmentar deschis palmar). Fracturile
bazei si capatului distal al falangelor sunt frecvent intraarticulare si se insotesc de luxatii.
27. Fracturile inchise ale falangelor: definitie si tratament
Solutii de discontinuitate la nivelul falangelor instalate brusc ca urmare a unui traumatism, cu tegument
intact.
Tratament: tratament: F1-2- reducere si imobilizare pe atela antebrahidigitala timp de 3 saptamani.
- tratament chirurgical: pentru fracturile cominutive, fracturile instabile fiind imobilizate cu brose in "x"
- fracturile F3: sunt frecvent insotite de hematom subunghial
Tratament - extragerea unghiei
- evacuarea hematomului
- eschilectomie la nevoie
- reaplicarea unghiei dupa prelucrare (se indeparteaza dupa cateva zile de pe patul vindecat).
- imobilizare
Fracturile simple fara deplasari pot fi tratate prin imobilizare a doua degete timp de o luna iar cele cu deplasare
se trateaza prin reducere ortopedica si imobilizare timp de o luna. Articulatiile interfalangiene ca si cele
metacarpofalangiene trebuie pozitionate in flexie usoara. Daca nu se reuseste mentinerea anatomica a osului
dupa reducere ortopedica sau daca traumatismul este vechi (> 8 ore) atunci se impune reducerea chirurgicala
prin abord deschis al focarului de fractura, reducerea la vedere, osteosinteza cu dispositive de fixare osoasa
(brose Kirschner, suruburi sau placute indicate in fracturi cominutive sau cu traiect oblic, sinuoase).
28. Fracturile inchise ale metacarpului: etiologie si diagnostic
Fracturile reprezinta intreruperea continuitatii osoase ca urmare a mai multor potentiali factori: traumatisme,
osteoporoza (fracturi spontane), rahitism (fracture traumatice, traumatisme minore), tumori osoase (fracturi
spontane sau prin traumatisme minore).
Fractura boxerului: fractura de metacarp care este provocata de o lovitura puternica la nivelul capului unui
metacarpian; fractura simpla cu traiect transversal si apare frecvent la metacarpienele 4 si 5.
Fractura Bennett: baza metacarpului I; fractura intraarticulara cu traiect transversal sau oblic, in doua fragmente,
insotita de luxatia articulatiei carpometacarpiene I. (ex: cineva cade de la acelasi nivel si isi sprijina toata
greutataea in police).
Fractura Rolando: fractura intraarticulara cominutiva a bazei metacarpului I, in 3 fragmente osoase, cu traiect ce
se aseamana cu litera T sau Y. Se produce la fel ca fractura Bennett.
In general sunt angulate cu deschidere anterioara din cauza insertiei interososilor, care intrata in contractura
joaca rolul unei coarde anterioare
Diagnostic: anamneza, clinic (durere in zona fracturata, hematoame voluminoase, semiflexia dureroasa a
degetului), radiografia: pune diagnosticul de certitudine.
29. Fracturile inchise ale metacarpului: tratament
Tratament: reducerea fracturilor simple se face prin tractiune in axul razei digitale, si presiune progresiva pe
dosul MC.
-reducerea trebuie sa fie perfecta
-fracturile cominutive, cu hematoame voluminoase, vor fi operate prin incizie dorsala, evitand tendoanele
extensoare. Se evacuaza hematoanele, practicandu-se reducerea si imobilizarea prin osteosinteza sau fir
transosos. Se imobilizeaza in atela gipsata 3 saptamani.
Fractura boxerului se trateaza ortopedic, daca fractura este fara deplasare, prin imobilizare gipsata timp de 4
saptamani.
Fractura Bennett se trateaza in functie de gradul de luxatie: subluxatie imobilizare razei digitale 1 cu un
pansament in spica timp de 5 saptamani; luxatie mai importanta reducere ortopedica si osteosinteza
percutana cu brose Kirschner sau, in caz grav sau mai vechi reducere deschisa a fracturii si luxatiei,
osteosinteza chirurgicala cu brose Kirschner.
Fractura Rolando reducere deschisa a fracturii si osteosinteza cu brose Kirschner sau placute cu suruburi.
30. Rupturile de tendoane extensoare: diagnostic si tratament
Diagnostic: anamneza si examen clinic (durere brusca, impotenta functionala, aspect de deget "in ciocan").
Tratament:
- tratament chirurgical de urgenta
- tenorafia extensorilor
- imobilizarea pe atela gipsata in hiperextensie timp de 21 de zile
- simpla imobilizare 28 de zile in hiperextensie poate duce la vindecare
Leziunile aparatului extensor din zona 2 ( falangele intermediare ale degetelor 2-5 si policelui) se repara prin
sutura capetelor tendinoase si imobilizare timp de 6-8 saptamani cu articulatia interfalangiana in extensie. In
cazurile in care exista lipsa de substanta tendinoasa posttraumatic atunci se repara defectul cu grefa de tendon.
31. Traumatismele deschise ale mainii si degetelor: definitie si clasificare
Traumatismele deschise ale mainii pot fii: simple, complexe.
In aceste categorii incadram:
- plagile ce ridica probleme tegumentare
- leziunile tendoanelor flexoare/ extensoare sau ale corpului muscular
- leziunile nervoase
- leziunile vasculare
- fracturile si luxatiile
- amputatiile traumatice
Leziunile pot fi singulare sau asociate, uneori fiind insotite de arsuri ale mainii.
32. Diagnosticul plagilor cu interesare de tendoane flexoare superficiale si profunde la degete si mana
Diagnosticul se pune pe baza anamnezei (existenta unui traumatism deschis sever), examenul clinic obiectiv:
- sectiune de tendoane flexoare superficiale => flexia F2 imposibila;
- sectiune de tendoane flexoare profunde => flexia F3 imposibila;
sectiunea de tendoane extensoare => extensia degetului afectat este imposibila, aspect de deget "in
ciocan" (falanga distala in flexie).
Tratament ortopedic - se tractioneaza in ax mna, acionndu-se pe linia de luxatie in sensul invers celui de
producere
- imobilizarea pe atela gipsata antebrahio-metacarpiana, lasand libera articulatia MCF, timp de 3 saptamani
Tratament chirurgical:
- incizie pe faa dorsala a articulatiei
- evacuarea hematoanelor
- evacuarea esuturilor distruse
- reducerea luxatiei
- imobilizarea timp de 14 zile cu reluarea progresiva a miscarilor
III. FRACTURI
- cea mai frecventa este fractura de scafoid
Diagnostic:
1. Anamneza : existenta unui traumatism sever
2. Examen obiectiv: edem + congestia regiunii carpiene, durere vie,durere la palparea tabacherei anatomice
3. Examen paraclinic: rx de carp (in incidene specific, se repeta dupa imobilizare) pune diagnosticul de
certitudine.
Se observa deplasrile osoase anormale din cadrul articulaiei afectate, eventuale fracturi i edem de pri
moi.
Tratament: imobilizare pe atela gipsatam timp de 3-4 saptamani (antebrahifalangian 1-5 cu policele in
opozitie).
44. Tenosinovita degetelor: manifestari clinice si diagnostic
Panaritiul tenosinovial / tenosinovita acuta digitala e o colectie purulenta in teaca sinoviala. Se produce mai
frecvent prin propagarea infectiei de la un panaritiu vecin si mult mai rar prin inoculare directa.
Initial apare congestia tecii sinoviale, aceasta se destinde, iar apoi are loc constituirea colectiei la niveulu tecii, e
urmata de necroza + sfacelarea tendonului (fapt ce intreine supuraia).
Evolutie :
a) extindere (extinderea se face diferit in functie de localizare, de ex pentru deg I+V infectia trece la reg tenara/
hipotenara , apoi ajunge la antebra unde se constata semne celsiene)
b) remisiune totala sub tratament
c) aparitita unor cicatrice ce vor limita funcionalitatea degetelor
MANIFESTARI CLINICE: debutul e marcat de semnele clinice ale inflamaiei
DURERE pulsatila + progresiva, cu senzaia de tensiune, accentuata de pozitia decliva a mainii + de miscare,
mai intensa nocturn, durerea la palpare
EDEM constant + progresiv
ROSEATA LOCALA
TEMPERATURA locala
IMPOTENA FUNCIONALA cu pozitia antalgica a mainii, pacientul nu poate misca degetele afectate,
miscarea lor producand durere intense.
In fazele avansate tumefacia devine FLUCTUENTA, apoi colecia purulent va fistuliza la exterior.
Semne clinice generale (apar mai ales in stadiile avansat): febra + frison , astenie , ameeli, hTA , alterarea
starii generale, septicemia
La degetele II+III+IV (au teci sinoviale digitale) durerile sunt foarte mari , extinse pana la nivelul carpului,
degetele sunt tumefiate, in semiflexie antalgica.
Diagnostic:
1. Anamneza
2. Examen clinic
3. Examen paraclinic: rx deg + mana; snd. biologic inflamator = leucocite VSH fibrinogen PCR
Panaritiul pulpar abces la nivel subcutanat, localizat la degete, distal. Se poate complica rapid => osteita,
artrita septica, tenosinovita. Tratament chirurgical: drenajul colectiei purulente, concomitent cu antibioterapie,
antiinflamatoare si antialgice.
Toaleta chimica, abundenta cu antiseptice - apa oxigenata, ser fiziologic, betadina. Pansamente cu topice locale
antimicrobiene.
-profilaxie antitetanica
-excizia tesuturilor necrozate
-recoltare secretie pentru antibiograma, antibiotice tintite
-imobilizare pe atela gipsata
50. Diagnosticul panaritiilor
Panaritii infectia partilor moi din vecinatatea patului unghial, cauzate de stafilococul auriu sau streptococ.
Panaritiile sunt superficiale (eritematos, flictenular, periunghial, antracoid flictena purulenta, pulpar) si
profunde (tenosinovita, osteita falangei, osteoartrita interfalangiana).
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, examenului clinic si paraclinic.
Se constata o leziune la nivelul mainii care oricat de superficiala ar fi, reprezinta poarta de intrare pentru
germeni. Semne locale de inflamatie acuta, degetul e tumefiat, are aspect de ba de toba, dureros la palpare +
tegumente calde in zona respectiva; semne generale (febra, frison, astenie, tahicardie).
Paraclinic: leucocitoza si VSH crescute; radiografie (cand suspectam o complicatie osteoarticulara in caz de
panaritiu vechi, neglijat).
51. Diagnosticul infectiilor mainii
Diagnosticul se stabileste pe baza anamnezei, examenului clinic si paraclinic.
Se constata o leziune la nivelul mainii care oricat de superficiala ar fi, reprezinta poarta de intrare pentru
germeni. Semne locale de inflamatie acuta, degetul e tumefiat, are aspect de ba de toba, dureros la palpare +
tegumente calde in zona respectiva; semne generale (febra, frison, astenie, tahicardie).
Paraclinic: leucocitoza si VSH crescute; radiografie (cand suspectam o complicatie osteoarticulara in caz de
panaritiu vechi, neglijat).
52. Tratamentul infectiilor mainii
Etape standardizate:
-profilaxie antitetanica
-toaleta mecano-chimica a leziunilor
-incizii
-drenaj
-excizia tesutului necrozat, daca exista
-recoltare de secretie pentru antibiograma
-antibiograma cu spectru larg, apoi tintita
-lavaj cu solutii antiseptice
-imobilizare pe atela gipsata
-inchiderea plagii dupa disparitia semnelor locale de inflamatie.
Panaritii: periunghiale (antibiotice inainte de abcedare, dupa abcedare: excizia unei portiuni de unghie sau a
unghiei in totalitate, incizie in pliul unghial pentru drenaj); pulpar incizie, drenaj, antibiotice, antiinflamatoare,
antialgice. Anestezie loco-regionala (bloc nervos).
Flegmoane: incizie de drenaj, excizie de tesut necrozat, lavaj cu antiseptice, pansament, imobilizare pe atela;
antibiotice, antialgice, antiinflamatoare.
Tenosinovita: drenajul tecilor tendinoase, lavaj cu antibiotice, antibioterapie, antiinflamatoare, imobilizarea
degetului afectat.
Plaga se toaleteaza, se inspecteaza zilnic; de regula se inchid spontan.
toaleta chimica
plaga operatorie se lasa deschisa
pansament
imobilizare
antibioterapie conform antibiogramei
in cazul distructiilor masive osoase si de parti moi singura solutie este amputatia si lasarea deschisa a
bontului de amputatie ce va fi inchis secundar
Osteoartrita interfalangiana:
incizia si evacuarea puroiului din cavitate articulara
excizia focarului
toaleta chimica
plaga operatorie se lasa deschisa, pansament
imobilizare a razei digitale afectate
antibioterapie conform antibiogramei
56. Tratamentul gangrenei cutanate extensive
Gangrena cutanata extensiva a mainii:
1. reechilibrare hemohidroelectrolitica pre, intra si postoperator
2. combatera socului infectios
3. antibioterapie cu spectru larg in functie de antibiograma
4. excizia larga a tesuturilor devitalizate cu deschiderea tuturor cavitatilor purulente
5. toaleta chimica abundenta si repetata
6. pansament
7. imobilizare
8. acoperirea defectelor cutanante postexcizionale dupa 24-48 ore sau dupa granulare cu grefe de piele
libera despicata, in functie de starea pacientului.
57. Gangrene cutanata extensiva: definitie si etiologie
Reprezinta necroza esuturilor tegumentare si supuratia acestora pe suprafee relativ intinse. Are o componenta
microvasculara, septica/toxica . Fenomenele se produc predilect in tegument deoarece tegumentul impreuna cu
extemitatile membrelor au o circulatie de tip terminal a carei obliterare septica / toxica duce la necroza in bloc a
teritoriului respectiv.
Agenti etiologici : Clostridii, Bacteroides, Enterococ, Streptococ, Stafilococ, Piocianic, Proteus
Clinic - stare generala alterata
- stare septica (febra septica, frisoane, astenie, anemie, hipotonie, stare de soc)
- semnele inflamatiei prezente
- local necroze tegumentare insotite de eritem, edem, necroza fasciilor
58. Sindactilia: definitie, clasificare, diagnostic
Reprezinta alipirea partiala sau completa a doua sau a mai multor degete (anomalii de dezvoltare a partilor moi,
oasele nu sunt afectate).
Clasificare:
1. sindactilii embrionare : largi, stranse
2. sindactilii secundare : post-combustionale, post-traumatice
Sindactilii prin oprire in dezvoltare intereseaza baza degetelor si merg spre extremitatea distala.
Sindactiliile din boala ulceroasa intrauterina ce constau in alipirea extremitatilor unor degete mai totdeauna
malformate, mergand spre baza lor, lasand uneori comisurile libere.
Sindactilii embrionare - membranoase largi
- evolutia nu s-a facut corect si individualizarea degetelor nu a ajuns pana la capat
- apare mai frecvent la degetele din mijloc, ultimele care se separa embrionar
- clinic degetele sunt unite printr-o membrana, de la comisura pana la varful degetelor
- dezvoltarea degetelor poate fi normala sau nu - functionalitate normala
Sindactilii embrionare stranse
- alipire completa a partilor moi cu slaba delimitare a degetelor printr-o denivelare
- sunt mai frecvente, cel mai des interesand degetele 3 - 4
- unghiile pot fi unite, restul scheletului ramanand independent
- oprirea in dezvoltare a unui deget produce la degetul alaturat flexie si inclinare laterala
- functionalitatea mainii este diminuata
Diagnostic: anamneza, examen clinic(alipirea degetelor), examen paraclinic (rx. deget+mana)
59. Sindactiliile embrionare: definitie, clasificare, diagnostic
= alipirea partiala sau completa a doua sau a mai multor degete
Sindactiliile embrionare sunt :
a)LARGI (degetele sunt unite de la baza la varfului printr-o membrana, functionalitate normala)
b)STRANSE (unghile pot fi unite, dar scheletul e bine individualizat, functionalitate scazuta)
Mai pot fi:
-simple si complexe (oasele degetelor adiacente sunt fuzionate)
-complete (degetele sunt lipite pe toata lungimea) si incomplete (pielea dintre degete e alipita pana la un anumit
niv, nu ajunge la nivelul unghiei)
-complicate (ca parte a unui sindrom-Aperts snd.) si fenestrate (in Amniotic Band snd.)
Sindactilia simpla poate fi totala/partiala (completa/incompleta).
In dezvoltarea fetala degetele de la maini+picioare sunt lipite pana in sapt 16, moment in care apoptoza are loc
si o enzima dizolva tesutul dintre degete.
Diagnostic: anamneza, examen clinic (alipirea degetelor), examen paraclinic(rx. deget+mana)
60. Tratamentul sindactiliilor
Tratamentul este chirurgical. Limita de varsta: 1 an. Ca regula generala: nu se opereaza doua comisuri alaturate
in aceeasi etapa.
OBIECTIVE
- separarea degetelor
- crearea comisurilor
- acoperirea defectelor cutanate restante
- crearea unui efect cosmetic si functional cat mai bun
- in cazul sindactiliilor largi pot fi folosite rezervele locale
- in sindactiliile stranse defectele cutanate se acopera cu PPLD
61. Maladia Dupuytren : definitie si diagnostic
Contractura Dupuytren este o afectiune fibroproliferativa a fasciei palmare care duce la ingrosarea si scurtarea
benzilor fibroase de la nivelul mainii si degetelor. Este benigna dar poate crea contracturi digitale progesive.
Este asociata cu DZ, epilepsie, alcoolism, traumatisme mici si repetate.
Apare deseori bilateral, afectand mai sever una din maini. Cel mai des sunt implicate degetele IV si V. Primele
semne clinice se prezinta sub forma de mici denivelari la nivelul pielii, cauzate de retractia tegumentului; uneori
apar pernute Garrod la nivelul articulatiei.
Nodulii sunt formatiuni nedureroase ce adera la piele si fascia palmara, devin durerosi cand se instaleaza
afectiunea sau se asociaza cu tenosinovita. Pe masura ce boala avanseaza se formeaza o coarda fibroasa prin
cresterea si transformarea unui nodul. Benzile par sa urmeze structurile fasciale palmare normale, se matureaza
si devin fibrotice, proeminente => deget permanent in flexie. Articulatia metacarpofalangiana este prima
afectata, in faza initiala restrictioneaza hiperextensia, treptat flexie fixa, pana la flexie de 60 de grade. Apoi este
afectata articulatia interfalangiana proximala, care ajunge in flexie completa; rar afectata articulatia
interfalangiana distala.
Testul Tabletop: pacientul nu isi poate aseza mana pe o suprafata neteda, plata.
62. Maladia Dupuytren: stadializare si tratament
Stadializare (Tubiana):
0 fara leziuni
N noduli palmari sau digitali, fara deformari
1 deformari in flexie 0-45 grade
2 deformari in flexie 45-90 grade
3 deformari in flexie 90-135 grade
4 flexie > 135 grade.
Tratament
Non-chirurgical: steroizi injectati local (complicatii: atrofie, depigmentari, rupturi de tendoane);
radioterapie: stabilizeaza progresia bolii; verapamil si nifedipina inhibitori ai contractiei miofibroblastului;
fasciotomie enzimatica prin injectare de colagenaza clostridium histolyticum.
Chirurgical:
-fasciotomie percutana (divizarea fasciei, fara excizie); necesita reinterventie; se pot leza tendoanele
flexoare sau pachetele vasculonervoase.
-fasciectomie selectiva excizia fasciei indurate.
-fasciectomie radicala excizia fasciei palmare si digitale. (complicatii: anchiloza articulatiilor, hematom,
vindecare intarziata).
-aponevrectomie segmentala excizii partiale a mai multor segmente de fascie cu scop de a produce
discontinuitate in banda indurata, fara disectie larga a fasciei.
-dermofasciectomie excizia fasciei indurate si tegumentului supraiacent.
-amputatia contracturi severe sau afectari neurovasculare.
63. Caractersticile pansamentului la mana
Pansamentul protejaza plaga de factori nocivi, asigura o buna absortie a secretiilor, un repaus perfect al
regiunii lezate si favorizeaza cicatrizarea.
Trebuie sa fie steril, realizat in conditii de asepsie, sa fie absorbant, protector, nedureros, sa fie schimbat
zilnic sau de mai mult ori pe zi, sa permita mobilitatea articulatiilor. Se fixeaza cu leucoplast, aplicat pe
tegument sanatos sau prin infasurare.
Pansamentul poate fi uscat, utilizand comprese neimpregnate, care acopera o plaga simpla, curatata in
prealabil cu ajutorul unei comprese sterile imbibata intr-un produs antiseptic.
Pansamentele umede :
- alcool, acoperite cu vata si apoi bandaj, au efect vasodilatator, antiinflamator, calmant si se folosesc
indeosebi in cazul panaritiilor si plagilor infectate.
- pasta antiflogistica, cu efect decongestionant si antiseptic (in caz de dermatoze).
- pansament gras, care favorizeaza cicatrizarea, reconsituirea epidermului
Topice antibacteriene: sulfadiazina argentica 1% - aplicare nedureroasa, nu pateaza plaga, spectru larg,;
mafedine sepectru larg pe G(-), actioneaza si pe G(+).
Se mai folosesc clorhexidina si povidone-iodine, pentru spalarea plagii, apoi in pansament.
Pansamentul compresiv - exercita o presiune asupra plagii, atunci cand plaga sangereaza.