TRAUMATISMUL TERMIC

1.Noţiune de combustiologie. Clasificarea.

2.Combustia termică. Cauza. Manifestările. Determinarea
suprafeţei arse.
3.Manifestările generale. Stadiile evolutive. Şocul
combustional. Manifestările. Diagnosticul de nursing.
Asistenţa de urgenţă. Principiile de tratament: local
şi general.
4.Combustia chimică. Cauza. Manifestările. Diagnosticul
de îngrijire. Asistenţa de urgenţă.
5.Congelaţia. Cauza. Manifestările. Diagnosticul de
îngrijire. Asistenţa de urgenţă.Principiile de
tratament.
6. Îngheţul. Cauza. Manifestările. Asistenţa de urgenţă.
7.Electrocutarea. Lezarea cu fulger. Manifestările.
Diagnosticul. Asistenţa de urgenţă. Principiile de
tratament.
8.Profilaxia leziunilor termice.

Ştiinţa ce se ocupă cu studierea combustiilor se

numeşte “ Combustiologia ”.

COMBUSTIA
Este o boală chirurgicală a întregului organism ce
depinde de suprafaţă, profunzimea şi evoluţia leziunilor
locale.
În funcţie de agentul traumatic se clasifică în:
1.Combustii termice ( prin căldură)-lichide
fierbinţi, vapori, flacără,corpuri solide
incandescente.
2.Combustii chimice – acizi, baze, unele săruri
minerale, medicamente ( iod), fosforul metalic.
3.Combustii elecrice – cu curent elecric.
4.Combustii actinice – cu raze actinice – arsura
solară,arsură ionizantă, razele Rontgen, prin
explozii atomce.
Pielea- este un organ viu, organul care constitue
învelişul corpului. Suprafaţa totală 1,5-2m, greutatea 18
kg adică 14-17% din greutatea corpului. Este organul cel
mai voluminos.
Structura pielii include 3 straturi:
1.Epiderma.
 2.Derma.
3.Hipoderma.
Funcţiile pielii:
1.Organ de simţ.
2.Organ de protecţie.
3.Organ de excreţie.
4.Organ de absorbţie.
5.Organ de termoregulare etc.

În leziuni termice obligator este afectată pielea.

Conform OMS în 1999 au fost înregistrate 258 mii de
decese postcombustionale , ce constituie 0,5% din
mortalitatea generală a populaţiei de pe glob.
În Republica Moldova în 1999 incidenţa arsurilor
constituie 11,6 cazuri între adulţi şi 16,2 cazuri la
copii la 10000 locuitori.
Arsurile termice ( prin căldură) sunt cele mai
frecvente constituind 90% şi 10% arsurile electrice şi
chimice.
Arsurile în spaţii închise mai sunt însoţite de
sufocare cu gaze toxice: fum, oxid şi bioxid de carbon.
Arsurile prin inhalare sunt de gravitate deosebită şi
reprezintă cele mai frecvente cauze de deces ale arşilor
în primele 48 ore. În urma leziunilor inhalatorii apar
modificări ale mucoasei orotraheale, laringiene,
bronşice.
Când se apreciază gravitatea combustiei se ţine cont
de 2 parametri:
1.Suprafaţa combustiei.
2.Profunzimea combustiei.
După profunzime se împart în 4 grade:
Gr. I – eritem pronunţat, edem însoţit de dureri vii
puternice, usturime, hiperimie şi căldură locală.
Gr.II – pe fonul combustiei de gr.I apare “ flictena
albă ” cu conţinut seros, limpede, transparent.
Vindecarea complectă este aproximativ peste 2 săptămâni.
Gr.III - care este Gr.III A şi Gr.III B– necroza
parţială sau totală a tuturor ţesuturilor pielii cu
formarea “flictenei roşii ” cu conţinut sangvinolent.
Gr. IV – necroza ţesuturilor mai profunde, muşchi,
tendoane, oase, vase, nervi. Culoarea este de la alb la
negru.
În dependenţă de profunzime arsurile pot fi:
1.Superficiale – de gr.I, II şi IIIA.

2
 2.Profunde – de gr.IIIB şi IV.

Determinarea suprafeţei combustiei.

Regula palmei – ştiind că suprafaţa unei palme

constituie 1% din suprafaţa totală a corpului se
calculează din ochi, cu aproximaţie( suprafeţele )
proporţiile leziunii.

Regula cifrei “ 9 ” după Wallace.

 Capul, gâtul – 9%.

 Fiecare membru superior–9%.
 Fiecare membru inferior – 18%.
 Trunchiul anterior – 18%.
 Trunchiul posterior – 18%.
 Regiunea perineală – 1%

La copii calculul procentual al suprafeţei arse se

face prin metoda multiplei cifre “ 6 “.
1.Membrele superioare ( fiecare)- câte 6%.
2.Membrele inferioare – câte12%.
3.Suprafaţa anterioară a trunchiului – 24%
4.Suprafaţa posterioară a trunchiului – 24%.
5.Capul, gâtul – 18%.
6.Perineul – 1%.

Indicele prognostic reprezintă produsul dintre

suprafaţa arsă exprimată în procente şi gradul de
profunzime a arsurii.

Indicele prognostic este egal % suprafeţei arse x

gradul arsurii.
Exemplu: bolnav cu 20% arsură de gr.IV. cu 15% arsură
de gr.III, şi cu 5 % de gradul II.
Indicele prognostic = 20 x 4 +15x3 +5x2 = 135.
Semnificaţia indicelui prognostic:
0-40 – este bună.
40 – 80 – apar complicaţiile în 50% cazuri.
80-100 – complicaţiile sunt majore.
100 – 140 decese în 50 % cazuri.
Peste 200 –decese în toate cazurile.

3
 Fiecare combustie mai mare de gr.II sau III care
depăşeşte 10%, iar la copii 5% generează boala
arşilor ( combustională).

Boala arşilor decurge în 4 stadii:

I. Şocul prin combustie ( postcombustional). Şocul
decurge trei zile şi trei nopţi chiar dacă este
lecuit corect, spre deosebire de şocul traumatic din
care bolnavul iese în 6-8 ore. Dacă în acest timp
bolnavul nu iese din şoc traumatic înseamnă că trauma
este extrem de gravă şi bolnavul moare, sau nu-i
lecuit corect. Indiferent este lecuit corect sau
nu şocul combustional decurge 3 sutci.
Principalii factori ai şocului combustional sunt:
 Plasmarea.
 Durerea.
 Absorbirea toxinelor.
Se manifestă prin : edem, hipoxie, oligoanurie, la
care se adaugă sindromul digestiv: voma, hemoragii
gastro-intestinale. TA scade, P se accelerează
La aceşti bolnavi nu se întroduce nimic i/m, sau s/d
deoarece nimic nu se absoarbe în primele 3 zile. Se
absorb medicamentele numai a 4 zi şi atunci poate să
se dezvoltă boala medicamentoasă, absorbându-se toate
odată. Dacă tratamentul şocului combustional se face
numai i/v şi cu medicamentele strict necesare.
II.Faza de toxemie – de la a 4 zi până la 5 săptămâni.
Toxinele de pe suprafaţa combustiei se absorb în sânge.
Are loc ieşirea plasmei din patul vascular.
Se manifestă prin:
 Slăbiciune.
 Somnolenţă.
 Adinamie.
 Delir
 Cefalee.
 Greaţă, vomă, balonarea abdomenului.
 Procesele de putrefacţie din abdomen se absorb şi
intensifică toxemia.
 Se dereglează funcţia ficatului, rinichilor,
inimii.
 Apare oliguria, anuria.
În cazuri grave se dezvoltă coma şi bolnavii
decedează.

4
 III. Septicotoxemia – se alipeşte dezvoltă infecţia
pe suprafaţa alterată, apar fenomene septice – creşte t,
apare febră hectică, frisoane, leucocitoză, VSH
accelerată, anemia.
E caracteristic: somnolenţă, vomă, convulsii,
transpiraţii reci, puls frecvent, tensiunea arterială
scade.
În această perioadă se fac un şir de operaţii
plastice, peste fiecare 6-7 zile, se acoperă plaga curată
cu autotransplante.
Când sau acoperit toate suprafeţele se începe
următoarea perioadă.
IV. Însănătoşirea (reconvalescenţă)– are loc curăţirea
suprafeţei arse, normalizarea treptată a funcţiilor
organelor vitale. Mulţi dintre ei mai apoi suferă de:
 Hepatita cronică.
 Litiază renală, pielite.
 Aproape toţi au cicatrici cheloide.
Aceşti cheloizi provoacă prurit puternic. Din cauza
lui se dereglează somnul, se dezvoltă neuroze. Mulţi îşi
pierd capacitatea de muncă din cauza contracturilor
cheloidale.

Asistenţa de urgenţă:
1.Degajarea victimei din focar-se face rapid. Dacă e
în flăcări se înveleşte într-o plapumă, pătură
ermetic pentru a o stinge.
2.Înlăturarea hainei prin tăiere, deoarece ea
continuă să menţină T* înaltă.
3.Răcirea suprafeţei arse, cu antiseptic, sol.
fiziologic, apă rece în jet.
Dacă combustia e cu substanţe chimice se răceşte atent
ca să nu nimerească pe suprafaţa neatacată.
4.Se face anestezia cu sol.Analgin 50%-2,0+Dimedrol
1%-1,0, sol. Ketanol
5.Se dă bolnavului să bea apă, lichid la t camerei
500ml. urgent se instalează sistemmul pentru
perfuzii
6.Combustia se acoperă cu pansament aseptic sau dacă
e de proporţii mari se acoperă cu un cearşaf curat.
7. Dacă este însoţită de fractură se face
imobilizarea de transport.
8. Se transportă în instituţia sanitară specializată.

5
 În instituţia sanitară specializată se face
prelucrarea primară chirurgiucală a combustiei.În
condiţii aseptice sub anestezia locală sau generală se
înlătură pansamentul, cearşaful. E mai bine de făcut o
baie călduţă cu permanganat de Kaliu. Se face
profilaxia tetanosului.
În jurul combustiei se prelucrează pielea cu eter,
alcool. Se prelucrează suprafaţa arsă cu Furacilină,
Rivanol, cu ser fiziologic. Dacă combustia e de gr.III-IV
se prelucrează cu sol.anticombustională. În primele 2
grade nu se aplică deoarece se agravează boala.
După ce se îndepărtează flectenele mari se prelucrează
din nou marginile plăgii cu sol. Alcool de 70. Se aplică
pansament cu:
 Betadină
 Iodopiron.
 Rivanol.
 Levomicol. Levosin
 Fastin-1. Fastin –2.
 Solcoseril.
Arsurile chimice sunt provocate de acţiunea
acizilor corosivi, bazelor, unor medicamente. Cele
mai dese ori arsurile chimice sunt provocate de
injerarea acestor substanţe în tractul digestiv
ocazional, cu scop de suicid şi cu scop de asasin.
Manifestările locale corespund gradelor I –IV de
afectare.
Manifestările clinice, asistenţa de urgenţă şi
principiile de tratament vor fi descrise în
compartimentul corespunzător.

Degerătura
Acţiunea îndelungată a t joase asupra ţesuturilor
provoacă degerături - congelaţia.
Degerăturile apar mai frecvent la extremităţile
corpului( mâini, picioare, urechi, nas). Persoanele mai
des afectate sunt: vagabonzii, bolnavii de alcoolism
cronic.
În raport de gravitatea leziunilor sunt clasificate în
4 grade.
Gr.I - mai întîi paloarea tegumentelor şi pierderea
sensibilităţii. După încălzire

6
pielea devine de culoare albastră- închisă sau purpurie-
roşie,prurit local supărator, edem, durere. Ulterior
rămâne o hipersensibilitate la frig.
Gr.II – formarea flictenelor cu conţinut
sangvinolent. Vindecarea este fără granulaţii şi
cicatrici.
Gr.III – necroza pielii pe fondalul gr.II, ce duce
la formarea crustei. Este posibilă asocierea infecţiei.
Către ziua a 7-10 apare linia de demarcare care separă
ţesuturile sănătoase de cele afectate. După desprinderea
ţesuturilor necrotizate în locul lor apar granulaţii cu
cicatrizare şi epitelizare, ce durează 1-2 luni. Se
formează cicatrici cheloidale.
Gr. IV- necroza ţesuturilor moi profunde şi a
oaselor, se dezvoltă gangrena uscată.
Procesul de vindecare se prelungeşte până la 1 un an. Se
formează cicatrici vaste şi monturi de amputaţie, în
urma amputării
Congelaţia poate avea loc şi la t de 1-5C dacă se
combină cu o umeditate mărită.
Diagnosticul congelaţiei este foarte dificil. La
început manifestările sunt foarte modeste. Apare o răcire
accentuată, paloarea tegumentelor, anestezie şi
parestezie.
Perioada reactivă apare după încălzirea ţesuturilor
lezate. În gr.I apare durere vie, prurit, parestezie,
edem moderat şi cianoza pielii care se menţin 4-6 zile şi
apoi dispar.
În gr.II pe fondalul schimbărilor de gr.I apar
flictene cu conţinut seros, sangvinolent, ce treptat
dispar ( timp de 2-3 săptămâni).
În gr. III –IV apare gangrena uscată sau umedă. În
gangrena umedă apare edemul pronunţat, o mulţime de
flictene cu conţinut sangvinolent.Apare intoxicaţia
generală cu t corpului ridicată, cefalee, insomnie.
Asistenţa de urgenţă:
1.Degajarea victimei şi transferarea într-un
adăpost cald.
2.Suprimarea sindromului algic şi sedarea
bolnavului.
3.Încălzirea membrelor 40-60 minute în baie cu t
apei la început de 20, care se ridică treptat la
40-42.

7
 4.Sectoarele lezate se prelucrează cu sol. Alcool
şi se acoperă cu pansament cu semialcool, membrul
inferior se ridică în sus.
5.Concomitent se încălzeşte tot corpul: prin
învelire, aplicarea termofoarelor, se dă de
băut ceai fierbinte, cafea.
Dacă nu - i posibil să se facă baie, sectorul dat este
prelucrat cu sol. Alcool, apoi se masează până la
restabilirea circulaţiei.
Tuturor accidentaţilor li se va face profilaxia
tetanosului.
În perioada reactivă accidentaţii se tratează conform
gradului după principiile de tratare a combustiei.
( local şi general).
( Vezi combustia).
Îngheţul generalizat.
Apare în urma acţiunii generale asupra organismului a
t joase. Temperatura corpului scade sub 35C. Au loc
schimbări profunde ireversibile în organele vitale:
creier, ficat, rinichi, ce pot duce la sfârşit letal.
Mai întâi apare o apatie, frison, astenie, apoi
încălzire, somnolenţă, bradipnee, bradicardie.
Stadiul de comă hiportermică apare când t rectală
este 30C.
Asistenţa de urgenţă:
1.Împiedicarea pierderii căldurii. Accidentatul se
aşază între 2 salvatori astfel ca pieptul unui
salvator să se lipească de spatele victimei, iar al
II-lea cu spatele şi se lipeşte de pieptul
victimei.
2.Se transportă într-o încăpere caldă.
3.Treptat se încălzeşte cu ceai, cafea, termofoare,
plapume.
4.Se administrează analgetice, cardiace, analeptice
respiratorii.
5.Se fac transfuzii cu sânnge încălzit, perfuzii cu
soluţii încălzite.
6.Înjerarea alcoolului este permisă dacă t corpului
nu este mai mică de 35.

Electrocutarea.

8
 Este agresiunea electrică asupra organismului
provocată de:
 Flamă electrică.
 Arc voltaic.
 Cataclisme ( arsuri prin fulger, trăsnet).
Sunt cele mai grave leziuni. Gravitatea arsurii
depinde de numărul de volţi, fapt postulat în expresia “
amperii omoară, volţii ard”.
Intensitatea letală a curentului continuu este de 3-4
ori mai mare decât a curentului alternativ.
Manifestările:
Locale – se aseamănă cu arsurile termice. Este
caracteristic semnele curenţilor. Locul de pătrundere şi
de ieşire sunt întotdeauna specifice. Locul de intrare –
o escară profundă mică. Locul de ieşire – leziuni
tisulare extreme. Local sunt caracteristice nişte pete
cenuşii sidefate de formă rotundă, uneori zone cutanate
uscate puţin bombate, escoriaţii, zgârâituri. În cazuri
mai grave sectoarele sunt carbonizate cu topirea oaselor.
Generale – se afestă modificări din partea SNC, SCV,
respirator, etc. Dacă curentul a trecut prin inimă,
creer, atunci lezarea este mortală. Dacă
electroagresiunea a trecut prin centrul respirator, inima
continuă să funcţioneze cu o oxigenare adecvată.
Dacă curentul parcurge drumul său interceptând inima
– apar tulburări de ritm din cele mai grave ca fibrilaţie
ventriculară ( în majoritatea cazurilor mortale).
În cazuri grave – obnubilare cu o agitaţie motorie.
După revenire mai târziu se constată amnezie
retrogradă, cefalee. Lezarea decurge cu manifestările
contuziei cerebrale. Poate surveni paralizia centrului
respirator şi cardiac cu dezvoltarea “ morţii aparente”.
Electrocutarea poate fi urmată de:
 Hemiplegie.
 Atrofie optică.
 Afazie.
 Necroza pancreatică, ulcer de stres.
 Dereglări de deglutiţie, rinichi de şoc.

Efectele electrocutări se manifestă prin:

1.Contractura muşchilor şi rigiditatea întregului corp,
care nu se poate elibera singur de elementul electric
atins.

9
2.Rigiditatea cutiei toracice ce împiedică mişcările
respiratorii şi apare sincopa respiratorie, urmată de
sincopa cardiacă.
Leziunile legate de fulger se aseamănă cu
electrocutarea. Acţiunea este foarte puternică şi se
măsoară în milioane de volţi, dar cu descărcări de
scurtă durată. Trăsnetul provoacă leziuni mult mai
grave, smulgerea unei părţi de corp, carbonizarea în
formă de arbore, etc.
Asistenţa de urgenţă:
1.Întreruperea curentului de la întrerupătoare sau
îndepărtarea firului electric.
2.Îndepărtarea accidentatului de sub acţiunea
curentului electric. Degajarea se face de la
distanţă cu o prăjină, scândură uscată, sau cu măna
protejată de o haină groasă, uscată sau cu mănuşi
de cauciuc. Se poate prinde victima de păr, scos cu
o pătură de lână. Dacă există fire electrice pe
sol, vor fi evacuate persoanele din zona
periculoasă. Nu se recurge la îngroparea în pămănt
a accidentatului, deoarece este inutilă şi se
întârzie cu asistenţa de urgenţă.
3.În moartea aparentă se face pe loc resuscitarea
cardiorespiratorie şi cerebrală (RCRC).
Pierderea timpului la transportare este
inadmisibilă. Resuscitarea se face timp de 2-3 ore
intens. Numai semnele clare ale morţii
biologice( pete cadaverice, înţepenirea) arată că
terapia intensivă nu mai are rost.
4.Paralel - se iau măsuri contra şocului, se
admnistrează i/v cardiotonice:adrenalină, cofeină,
mezaton, lobelină. Se instalează sistemul de
perfuzii sol. de Glucoză, Reopoliglucină, etc.
5.La spital se continuă terapia intensivă, se face
defibrilarea cardiacă, corecţia acidozei cu sol. de
Bicarbonat de Na 8,4%.
6.În legătură cu posibilitatea înrăutăţirii stării
bolnavului se iau măsuri de îngrijire şi
supraveghere minuţioasă a bolnavului, se
organizează post de gardă individual.
7.Prognosticul este nesigur chiar şi la o stare
relativ uşoară subit poate surveni paralizia
respiraţiei, a lucrului inimii şi accidentatul
decedează.

10
Tratamentul local şi general - este acelaşi ca
în combustiile termice.
În electrocutări sau fulgerări mai uşoare cu cunoştinţa
păstrată se va administra:
 Extraveral –1-2pastile.
 Diazepam – 10mg ( 1 fiolă sau 1pastilă) cu rol sedativ
şi decontracturant.
În situaţii când electrocutarea a avut loc pe stâlpi şi
victima a căzut jos, se ţine seama şi de posibilitatea
unor fracturi, traumatisme cranio-cerebrale, etc.

11