HOMEOSTAZIA TERMICĂ A

ORGANISMULUI UMAN
ŞI IMPACTUL PATOGEN AL
ÎNCĂLZIRII GLOBALE
• «Se poate de afirmat, că destinaţia
omenirei este de a se nimici făcând
Terra imposibilă pentru viaţă ».

• „Oricare ar fi natura - antropogenă

sau cicluri naturale – astăzi încălzirea
globală este un fapt real”.
 Fenomenele atmosferice derivate de la
încălzirea globală cu impact asupra sănătăţii:
1. variabilitatea temperaturii, precipitaţiilor, şi
vântului
2. valurile de căldură, uraganele, inundaţiile, seceta,
incendiile forestiere;
3. ridicarea nivelului apei în oceane;
4. redistribuirea arealelor de viaţă a insectelor şi
mamiferelor;
5. poluarea mediului cu noxe naturale şi
antropogene,;
6. deficitul alimentelor;
7. radiaţia UV.
 Impactul asupra sănătăţii a fenomenelor
atmosferice:
1. impactul direct al căldurii:
stresul termic;
crampe termice;
extenuarea termică;
şocul termic;
2. impactul indirect:
cancer cutan;
boli respiratorii,
boli cardiovasculare,
boli dependente de apa necalitativă;
denutriţia;
boli transmisibile;
boli psihice;
traumatisme.
 Grupele vulnerabile ale populaţiei:

• populaţia săracă (lipsa locuinţelor şi locuri

de muncă condiţionate;
lipsa apei potabile adecvate;
lipsa alimentelor;
asistenţa medicală inaccesibilă)
• copiii până la 4 ani;
• populaţia peste 70 ani;
• persoanele bolnave: boli cardiovasculare;
respiratorii; renale; metabolice; psihice
Supravieţuirea organismului la temperaturile
ridicate este asigurată de:

I. Aclimatizare -
menţinerea constantă a temperaturii corpului
şi a capacităţii de lucru la temperatura
ridicată a mediului
II. Termotoleranţă –
capacitatea organismului de a supravieţui la
tempertatura ridicată a corpului;

termotoleranţa organismului =
termotoleranţa celulelor
 I. Mecanismele aclimatizării

a. reducerea termogenezei;
b. creşterea termolizei
a. Termogeneza
Termogeneza obligatorie – căldura
metabolică -
generarea de căldură în procesele vitale şi
care nu depinde de temperatura mediului:
• la temperatura mediului de 23°C
căldura metabolică este suficientă
pentru menţinerea temperaturii
corpului la cca 37°C;
• la temperatura mediului peste 23°C
căldura metabolică este excesivă şi
organismul include mecanisme
suplimentare de termoliză
 b. T e r m o l i z a
–înlăturarea surplusului de căldură din organism:
1. translocarea câldurii de la nucleul corpului la
periferie - creşterea debitului sanguin al pielii
2. translocarea căldurii de la corp în mediul
ambiant:
• vasodilataţia periferică – eficientă doar
până la temperatura mediului de cca 37°C;
• evaporarea apei de pe suprafaţa alveolelor
pulmonare şi a pielii - eficientă şi la
temperatura mediului peste 37°C
 HIPERTERMIA
- creşterea temperaturii corpului - survine la
insuficienţa mecanismelor adaptative.
 EFECTELE PATOGENE ALE HIPERTERMIEI:
Efecte generale:
• Cerc vicios: creşterea temperaturii - sporirea vitezei
reacţiilor biochimice – sporirea termogenezei –
creşterea temperaturii corpului (celulei)
• Cerc vicios: creşterea temperaturii corpului -
intensificarea necontrolată a funcţiilor organelor –
excitarea SNC, tahicardie, crampe musculare –
creşterea temperaturii corpului (celulei)

• Hipoxia relativă;
• Dismetabolisme integrale
• Dishomeostazii hidro – electrolitice
• Reacţie inflamatoare generalizată:
citokinemia, stres; febra; intensificarea catbolismului;
 Efecte celulare:

• denaturarea structurilor termolabile – proteine,

enzime, receptori, canale, pompe etc.;
• erori biochimice cu sinteza substanţelor
modificate;
• Stres oxidativ
• Dezorganizarea contactelor intercelulare -
incompetenţa barierelor hemato-tisulare - şoc
endotoxinic, septicemie
• dezorganizarea citoscheletului – citoliza – enzimemie,
hiperkaliemie
 II. Termotoleranţa -
II. Termotoleranţa -
capacitatea organismului (celulei) de a
supravieţui la tempertatura ridicată;

termotoleranţa organismului =
termotoleranţa celulelor
 MECANISMELE TERMOTOLERANŢEI
Procesele citoprotective:
1. sistemul antioxidant –
cresc termotoleranţa prin anihilarea
radicalilor liberi
2. Proteinele şocului termic (Heat shock
proteines – HSP) - cresc termotoleranţa
prin menţinerea structurii normale a
proteinelor intracelulare
 PROTEINELE ŞOCULUI TERMIC:
• asigură supravieţuirea celulei la stresul termic letal,
ischemie, UV-radiaţie, citokine (TNF), endotoxine, stresul
oxidativ.
• Efectuează folding-ul proteinelor intracelulare – formarea
structurii terţiare a proteinelor;
• Efectuează refolding-ul proteinelor cu structură anomală;
• declanşează liza proteinelor intracelulare anomale şi
denaturate;
• iniţiază resinteza corectă a proteinelor anomale;
• Protejează agregarea, precipitarea şi denaturarea
proteinelor intracelulare în condiţii nocive;
• stopează apoptoza celulelor cu leziuni recuperabile ;
• Iniţiază apoptoza celulelor cu leziuni ireversibile;
• Stabilizează citoscheletul şi menţin integritatea barierelor
histo-hematice.
 EFECTELE FINALE ALE PROTEINELOR
ŞOCULUI TERMIC
• acumularea în cellule a HSP DUPĂ expoziţia
organismului la temperaturi ridicate asigură
supravieţuirea la stresul termic letal.

• termotoleranţa indusă de HSP corelează cu

durata vieţii proteinelor - ore, zile
La insuficienţa mecanismelor citoprotective
survine şocul termic (hipertermia
decompensată)

Patogenia şocul termic:

blocada termică a enzimelor mitocondriale,
hipoxie histotoxică,
edem cerebral.
 STADIILE HIPERTERMIEI
1. Stadiul adaptării comportamentale – evitarea
factorului termic
2. Stadiul adaptării fiziologice – intensificarea
termolizei şi diminuarea termogenezei:
a. La temperatura mediului până la 30°С –
vasodilataţie în piele cu creşterea temperaturii pielii şi
temperatura nucleului constantă;
b. La temperatura mediului peste 33 °С – creşte
sudoraţia;
glandele sudoripare secretă kalicreină, care
scindează globulina până la kalidină, bradikinină –
dilată vasele pielii şi potenţează sudoraţia -
temperatura nucleului constantă.
 3. stadiul termotoleranţei compensate:
la temperatura mediului 38—39 °С -
temperatura nucleului corpului creşte
cu 1,5— 2 °С:
hiperemia pielii, sudoraţie abundentă,
activarea sistemului simpatoadrenal,
hiperventilaţie pulmonară, hipocapnie,
alcaloză gazoasă cu acidoza metabolică,
Inhibiţia enzimelor, hipoxie tisulară histotoxică.
Deshidratare cu hemoconcentraţie,
pierderi de К+, Na+, Ca2+, Mg2+;
4. Stadiul termotoleranţei decompensate:
la temperatura nucleului corpului 41—43 °С:
piele fierbinte şi uscată,
sudoraţia diminuată, tahicardie, hipotensiune
diastolică, dereglări microcirculatorii, sladj,
CID, acidoza, hiperventilaţie pulmonară,
hipocpnie.
• stadiul de epuizare a reacţiei stres cu
insuficienţa suprarenaliană, miastenie,
insuficienţă cardiacă, colaps arterial.
 Modificări la nivelul celular
Denaturarea proteinelor celulare, acizilor
nucleari, lipidelor, membranelor.
Creşte concentraţia în sânge a moleculelor
toxice cu masă medie (500 - 5000 Дa) –
oligozaharide, poliamine, peptide, nucleotide,
glicoproteine
acumularea în creier, ficat, pulmoni, muşchi a
peroxizilor lipidici concomitent cu epuizarea
sistemului antioxidant
• Manifestările finale ale şocului termic:
sistarea sudoraţiei,
hipotensiune arterială,
delir, halucinaţii,
pierderea cunoştinţei,
convulsii,
stop respirator,
moarte.
 TERAPIA HIPERETERMIEI
• Corecţia dishidriilor
• Normalizarea hemodinamicei
• Blocada tremoreglării cu antipiretice
• Răcirea fizică treptată a corpului
(aplicaţii cu ghiaţa spazmează vasele şi
complică evoluţia)