Sindromul febril

Profesor Coodonator : Studenti:

Studenti:
Cuprins:
1.Definiție
2.Mecanismul de producere a febrei
3. Ascensiunile termice
4. Diagnosticul sindromului febril prelungit
5. Etiologia sindromului febril prelungit
• 1. Infecţii
1.1. Infecţii bacteriene
1.1.1. Infecţii ale aparatului respirator
1.1.3 Infecţiile bacteriene ale sistemului nervos central
1.1.4 Endocardita bacteriană subacută (lentă) osler
1.1.5 Infecţii urinare
1.1.6 Septicemiile cu stafilococ, streptococ, colibacil, klebsiella
1.1.7 Miocarditele acute
1.1.8 Osteomielita
• 2. Colagenozele şi afecţiunile inflamatorii
• 3. Cauze hematologice şi tumorale
• 4. Alte cauze
6. Cauzele sindromului febril prelungit pe categorii de vârstă
1.Definiție
Febra este reprezentată de creşterea temperaturii corpului
peste normal, secundar unor modificări la nivelul centrului
de termoreglare situat la nivelul hipotalamusului anterior.
Omul fiind homeoterm are o temperatură constantă care
oscilează în jur de 37° C. Temperatura variază în funcţie de
locul unde este măsurată. Astfel temperatura rectală,
considerată a reprezenta temperatura centrală este cu 0,5-1°
C mai ridicată decât temperatura axilară care reprezintă
temperatura periferică. Cele mai reprezentative valori sunt:
temperatura rectală 37,5° C; temperatura bucală 37° C;
temperatura axilară 36,5° C.
Temperatura centrală a corpului uman prezintă un ritm circadian, cu
valori minime între orele 4-6 dimineaţa (36,4° C rectal) şi valori maxime
(37,4° C seara) în jurul orei 1800 . În vorbirea curentă se foloseşte
termenul de febră (sinonim cu pirexie sau hipertermie) atunci când
febra este acută, de scurtă durată şi izolată neânsoţită de altă
simptomatologie. În mod obişnuit febra este definită ca o temperatură
centrală mai mare de 38° C. Dacă temperatura corpului este situată între
37° şi 38° C se etichetează subfebrilitate iar peste 39° C hiperpirexie.
Termenul de stare febrilă sau sindrom febril se utilizează când febra se
prelungeşte mai mult timp şi este însoţită şi de alte semne de boală. Spre
deosebire de adult la care febra prelungită este definită prin o durată de
minimum 3 săptămâni (Petersdorf şi Becson, 1980) la copil durata
variază: la sugar între 4- 5 zile iar la copil între 8-15 zile (Bégué P, Quinet
B, 1989).
Se disting două situaţii:
 a) febre prelungite şi neexplicate
b) febre prelungite a căror cauze sunt cunoscute de la debut Zona de
neutralitate termică (termogeneza la valori minime) este pentru omul
îmbrăcat 20-22° C iar pentru cel dezbrăcat 26-30° C.
2. Mecanismul de producere a febrei
Centri termoreglatori sunt localizaţi la nivel hipotalamic: hipotalamusul
anterior care reglează termoliza (pierderea de căldură) şi hipotalamusul
posterior (“centru frisonului”) care reglează termogeneza (producerea de
căldură).
Conexiunile dintre cele 2 grupuri de neuroni se realizează prin intermediul unor
mediatori chimici: serotonina şi catecolaminele.
Centrii hipotalamici ai termoreglării primesc informaţii de la nivelul pielii
(termoreceptorii cutanaţi diferenţiaţi pentru cald şi rece), de la nivelul mediului
intern (termoreceptorii centrali stimulaţi de modificările temperaturii centrale).
Căile eferente sunt asigurate pe cale nervoasă sau a glandelor endocrine.
Calea nervoasă este reprezentată de sistemul nervos vegetativ care prin
intermediul acetilcolinei, controlează activitatea glandelor sudoripare iar prin
acţiunea exercitată asupra calibrului vaselor, redistribuţia sângelui, deci
transportul de căldură.
Glandele endocrine (tiroida, hipofiza,suprarenalele) intervin în anumite
situaţii cum ar fi expunerea la frig determinând creşterea termogenezei.
Termogeneza se realizează prin intensificarea proceselor metabolice:
creşterea tonusului musculaturii striate şi prin frison.
Termoliza se realizează prin pierderea de căldură la suprafaţa corpului prin
următoarele procese fizice: radiaţie, convecţie, conductibilitate, evaporare.
Mecanismele fiziologice cu rol important în termoliză sunt reprezentate
de vasodilataţia periferică şi secreţia glandelor sudoripare respectiv
transpiraţia.
Cauza apariţiei febrei rezidă în ruperea echilibrului între termoliză şi
termogeneză în favoarea celei din urmă, ca urmare a intervenţiei unor
stimuli: bacterii sau endotoxinele acestora, viruşi, micelii, reacţii Ag/Ac,
substanţe hormonale, medicamente. Aceşti stimuli numiţi pirogeni
exogeni, nu acţionează direct pe centrii termoreglării, ei sunt fagocitaţi de
leucocitele circulante sau de macrofagele tisulare.
Fagocitoza pirogenilor exogeni are ca efect stimularea metabolică a acestor
fagocite şi prin intermediul activării sintezei de ARN-mesager şi de
proteine se eliberează în circulaţie un pirogen endogen (pirogen
Pirogenul endogen acţionează la nivelul neuronilor
termosensibili din hipotalamusul posterior determinând sinteza
unor monoamine (serotonină, noradrenalină) şi a unor
prostaglandine din grupa E. Aceste prostaglandine acţionează ca
transmiţători centrali în iniţierea febrei.
Pirogenii endogeni pot fi produşi de: celulele intrate în
proliferare malignă, de hemolize, distrucţii tisulare, resorbţie de
hematoame sau perfuzii endovenoase ce conţin pirogeni de
natură bacteriană nedistruşi prin sterilizare.
Febra mai poate fi produsă prin procese de termogeneză
exagerată, secundară unei activităţi musculare intense (criză de
convulsii, tahicardie paroxistică), unei tulburări metabolice
(febră de deshidratare), unor reacţii postmedicamentoase, unor
boli neurologice care afectează centrul termoreglării (hemoragii,
tumori, neuroinfecţii), hipertiroidie. Există şi cazuri în care febra
este de cauză necunoscută.
3. Ascensiunile termice
Staza calorică (hipertermia)
Nu are nimic comun cu starea de febră, este consecinţa unei
supraîncălziri pasive a corpului în aşa măsură încât funcţiile
prin care se realizează deperdiţia de căldură, solicitate la
maximum nu mai pot menţine constanţa temperaturii
centrale care creşte peste normal.
Se poate întâlni în:
 Şoc caloric (insolaţie, incubator dereglat)
 - Febra de ţipăt a sugarului şi copilului
 - Febra de sete (datorită unui aport insuficient de apă sau
administrare de preparate de lapte prea concentrate)
4.Diagnosticul sindromului febril prelungit
I. Anamneza va preciza:
a) Dacă febra este bine tolerată de bolnav. Dacă “da” nu se vor lua
măsuri terapeutice.
b) Vârsta la care apare o stare febrilă:
- la sugar: febra prelungită peste 2-3 săptămâni, la un copil cu
dismorfism facial, cu unele malformaţii viscerale poate sugera o
boală metabolică ereditară
la copilul cu alterarea stării generale, scădere ponderală, anorexie
se suspicionează tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
- la copilul cu febră prelungită asociată cu modificări inflamatorii
la nivelul articulaţiilor se suspicionează reumatismul articular acut
c) Semne asociate sindromului febril:
- cefaleea: frontală în febra tifoidă, fronto-occipitală în gripă,
occipitală în meningită, parieto-temporală în boala Horton
frisonul poate orienta spre: pneumonie francă lombară,
infecţii streptococice, osteomielită, leptospiroze, tularemie,
gripă, neoplazii suprainfectate. Frisoane repetate se întâlnesc
în: pielonefrită, angiocolită
- transpiraţiile abundente orientează spre bruceloză
- artralgiile orientează spre: bruceloză, hepatită virală,
rubeolă
- mialgiile orientează spre: enteroviroze, leptospiroze
- curbatura orientează spre: gripă, colagenoze, sindroame
paraneoplazice
d) Contextul epidemiologic în care a apărut febra
-contactul cu un bolnav cu tuberculoză, hepatită virală,
o altă boală transmisibilă, voiajul într-o ţară străină
poate orienta diagnosticul
-contactul cu pisici poate orienta diagnosticul spre
boala zgârieturilor de pisică
- contactul cu animale (vite) orientează spre bruceloză
- contactul cu rozătoare orientează spre coriomeningita
limfocitară
- contactul cu şobolani poate orienta spre leptospiroză
e) antecedentele personale :
- infecţii respiratorii repetate
drepanocitoza
- diabetul zaharat
- alergia – malignităţile
- deficitele imune
- transfuzii cu sânge contaminat
- transmitere perinatală a virusului imunodeficienţei umane
f) tratamentele primite anterior :
- explorare instrumentală
- intervenţie chirurgicală ce pot determina un risc crescut
pentru infecţia bacteriană, pentru infecţia iatrogenă cu HIV, sau
complicaţii septice tardive;
- antibiotice, barbiturice, antimalarice de sinteză
II. Examenul clinic
1. Aspectul curbei febrile:
-febra în platou este caracteristică pentru pneumonia
pneumococică
- febra hectică este caracteristică pentru o stare septică, o
supuraţie cu localizare profundă (abces hepatic, abces
pulmonar, osteomielită, etc.)
-febra ondulantă apare în bruceloză, limfomul malign Hodgkin
- febra remitentă se întâlneşte în infecţia cu virus citomegalic
- febra neregulată poate apare în artrita juvenilă, hemopatii
maligne, în unele afecţiuni virale
- febra de tip invers este caracteristică pentru adenoidita
subacută la sugar şi copilul mic
2. Aspectul general al bolnavului
- dacă copilul este vioi, febra poate semnifica o infecţie virală banală
- dacă copilul este apatic, hipoton, febra prelungită poate semnifica
o infecţie severă ceea ce impune efectuarea unor investigaţii
suplimentare în special examen otic şi puncţia lombară
3. Aspectul faciesului
- faciesul toxic, palid cenuşiu, cu ochii încercănaţi, poate orienta
către o infecţie serioasă (pneumonie gravă, septicemie)
- faciesul palid-gălbui, supt, încercănat (facies “piuric”) poate
orienta către o infecţie urinară
- faciesul peritoneal poate sugera o peritonită sau infecţie
intraperitoneală (abces pelvin)
- rash-ul “în fluture” poate orienta către lupus eritematos sistemic
- facies rigid, de mască poate sugera sclerodermia
- dismorfismul facial (în bolile ereditare): displazia ectodermală
anhidrotică, hipercalcemia idiopatică)
4. Aspectul tegumentelor
- paloarea tegumentelor: crizele hemolitice din anemiile hemolitice
constituţionale sau câştigate, bolile inflamatorii cronice, malignităţile
hematologice.
- manifestări hemoragice cutanate (echimoze, peteşii, hematoame):
leucemia acută, meningococcemia, coagulare diseminată intravasculară.
Peteşiile, hemoragiile liniare subunghiale, nodulii Osler reprezintă
manifestări cutanate caracteristice endocarditei bacteriene.
- icterul sau subicterul tegumentar asociat cu febră, hepato-
splenomegalie, sufluri sau zgomote cardiace poate orienta către o
endocardită bacteriană.
- erupţii cutanate: tipice pentru febrele eruptive (rujeolă, rubeolă,
scarlatină), mononucleoză infecţioasă, histiocitoză X (boala Abt-
Letterer-Siwe). Eritemul nodos (noduli dermo-epidermici, de 1-3 cm,
violacei situaţi pe feţele de extensie a gambelor) poate apare în:
tuberculoza pulmonară, infecţii streptococice, LES, administrarea de
medicamente.
III. Investigaţiile paraclinice
Examenele paraclinice sunt orientate în raport cu semnele clinice de
debut.
Se vor efectua examene paraclinice de primă intenţie:
- hemoleucogramă
- VSH
- proteina C reactivă
- examen sumar de urină - IDR la tuberculină
- radiografie pulmonară
- examen ORL – hemocultură
- urocultură
- coprocultură
- EKG
- EEG
- examen stomatologic
- examen chirurgical
5. Etiologia sindromului febril prelungit
1. Infecţii
1.1. Infecţii bacteriene
1.1.1. Infecţii ale aparatului respirator
a) Otită medie supurată
Febra prelungită poate apare în caz de infecţii “decapitate” prin
tratament insuficient cu antibiotice, în caz de bacterii rezistente,
antecedente de otite recidivante, adenoidită asociată
b) Otoantrita Trebuie suspectată în faţa unui tablou clinic constând
din febră prelungită, curbă ponderală staţionară sau descendentă,
modificarea scaunelor, drenaj otic cronic, perforaţie a timpanului
situată în porţiunea posterosuperioară
c) Adenoidita cronică Se manifestă prin: febră de tip invers, obstrucţie
nazală permanentă, respiraţie predominent orală, modificări ale
timpanului (ce traduce o tulburare cronică de pneumatizare a urechii
medii)
c) Adenoidita cronică
Se manifestă prin: febră de tip invers, obstrucţie nazală permanentă,
respiraţie predominent orală, modificări ale timpanului (ce traduce
o tulburare cronică de pneumatizare a urechii medii)
 d) Sinuzita
Se manifestă cu: febră prelungită, obstrucţie nazală cronică, secreţii
mucopurulente, semne biologice (VSH ↑, PCR crescută) modificări
ale orificiului de drenaj a sinusurilor paranazale la rinoscopia
anterioară modificări caracteristice pe radiografia sinusurilor feţei
e) Infecţia cronică amigdaliană
Se manifestă clinic ca o angină recidivantă eritematoasă sau
eritemato-pultacee însoţită de adenopatie cervicală dureroasă
f) Abcesul retrofaringian
Clinic se manifestă prin febră prelungită, dispnee, disfagie. Se
evidenţiază prin tuşeu faringian şi prin examen radiologic de profil
al regiunii cervicale ce va evidenţia bombarea posterioară a
abcesului
g) Abcesul pulmonar
Este consecinţa infectării de obicei postobstructive a parenchimului
pulmonar, ce are drept consecinţă supuraţia şi necroza. Tabloul clinic
cuprinde: febră prelungită de tip septic, tuse dispnee, tahicardie.
Examenul radiologic precizează diagnosticul
h) Alte cauze:
- bronşiectazia
- pleureziile închistate
Au ca element clinic dominant febra prelungită asociată cu diferite
manifestări pulmonare
i) Tuberculoza
Clinic tuberculoza de primoinfecţie se manifestă prin: alterarea stării
generale, astenie, anorexie, febră prelungită, transpiraţii nocturne,
manifestări eruptive (eritem nodos, purpură, eritem polimorf)
Granulia tuberculoasă
Se manifestă clinic cu febră neregulată uneori cu valor mari, frisoane
dispnee, cianoză, tuse, adenopatii, splenomegalie, pleurezie, pericardită
sau meningită
1.1.2. Infecţii ale aparatului digestiv
a) Colecistite şi colangite
Febra de intensitate variabilă are aspect caracteristic “febră gotică”
(aspect de turnuri înalte). Simptomele clinice caracteristice sunt: durere
localizată în hipocondrul drept şi/sau epigastru, frisoane, greaţă,
vărsături ce conţin bilă, icter
b) Hepatită cronică agresivă şi ciroză hepatică
Tabloul clinic cuprinde: febră moderată cu caracter prelungit ce
semnifică evoluţie gravă (pusee inflamatorii sau de citoliză) spre
decompensare.
c) Abcesele hepatice, subfrenice
În tabloul clinic atrage atenţia: starea generală alterată, febra de tip
septic, modificarea de aspect şi consistenţă a ficatului, ascensionarea
diafragmului.
d) Plastronul apendicular
Se caracterizează prin sensibilitate dureroasă la nivelul fosei iliace
drepte, palparea în această regiune a unei formaţiuni tumorale
e) Febrele tifoide şi paratifoide
Sunt greu de diagnosticat în formele atipice şi în cele tratate insuficient
cu antibiotice sau în formele abortive la vaccinaţi.
Sunt suspectate pe baza datelor epidemiologice şi a noţiunii de contact.
f ) Salmonelozele
Forma septicemică poate apare la sugarii şi copiii mici cu rezistenţă
scăzută la infecţii putând determina localizări metastatice
manifestându-se cu: febră neregulată remitentă sau intermitentă,
frisoane, alterarea stării generale, splenomegalie.
 g) Bruceloza
Este o boală rară la copil: trebuie suspectată în caz de contact direct cu
animale infectate, consum de brânzeturi preparate din lapte
nepasteurizat sau din lapte crud.
Clinic bolnavii prezintă: febră uneori cu aspect ondulant, dureri
musculare, nevralgii, artralgii, transpiraţii nocturne, splenomegalie
moderată, poliadenopatii. Serodiagnosticul Wright permite în general
diagnosticul.
1.1.3 Infecţiile bacteriene ale sistemului nervos central
a) Meningitele “decapitate”
Se observă în cursul infecţiilor cu Hemophilus influenzae insuficient tratate.
Persistenţa febrei, bombarea fontanelei, vărsături în jet, convulsiile, semnele
neurologice de focar pun în discuţie un empiem subdural.
b) Abcesul cerebral
Tabloul clinic cuprinde febră prelungită, semne neurologice de focar, tulburări
psihice. Apare mai ales în evoluţia sinuzitelor şi cardiopatiilor congenitale cianogene.
c) Meningita TBC
Apare în general la copiii nevaccinaţi BCG deobicei în primele 6 luni după o
primoinfecţie tuberculoasă localizată pulmonar. Clinic se întâlneşte: febră, cefalee,
vărsături ce apar după un prodrom de aproximativ 1-2 săptămâni

1.1.4 Endocardita bacteriană subacută (lentă) osler

Tabloul clinic este variat putând simula orice boală.
Febra este moderată (37,5° - 38°C) şi prelungită, se asociază manifestării cutanate.
Diagnosticul trebuie suspectat la copiii cu cardiopatii congenitale sau reumatismale.
1.1.5 Infecţii urinare
Diagnosticul trebuie suspectat în faţa unui sugar sau copil mic ce prezintă
o simptomatologie nespecifică: febră prelungită, staţionare a greutăţii,
vărsături, diaree, sindrom de deshidratare acută, semne neurologice, stare
toxică.
1.1.6 Septicemiile cu stafilococ, streptococ, colibacil, klebsiella
Diagnosticul trebuie confirmat prin hemoculturi repetate efectuate
înainte de antibioterapie sau la un interval suficient de lung după oprirea
sa.
1.1.7 Miocarditele acute
Persistenţa unor stări febrile la un interval de timp de la debutul bolii la
care se adaugă starea de astenie, palpitaţii, dureri precordiale poate sugera
existenţa unei miocardite.
 1.1.8 Osteomielita
Clinic se manifestă prin febră, eritem al tegumentelor, senzaţie de
împăstare, impotenţă funcţională.
1.2 Infecţiile virale
Pot avea printre manifestările clinice febra prelungită.
a) Mononucleoza infecţioasă
Clinic se manifestă cu: febră, angină, hipertrofii ganglionare,
splenomegalie, uneori hepatomegalie.
b) Boala incluziilor citomegalice
Forma de boală câştigată la copil în urma infectării de la mamă în
cursul travaliului se manifestă clinic prin: pneumonie interstiţială,
febră neregulată, prelungită, adenopatii, angină, erupţii cutanate,
hepatosplenomegalie.
c) Hepatita virală
Febra prelungită poate fi element clinic unic în formele anicterice la
copilul mic sau febra poate fi prezentă în faza preicterică a bolii.
d) Infecţia cu virusul imunodeficienţei umane (HIV)
Această infecţie poate fi suspectată la un copil cu risc crescut (copil
instituţionalizat, cu internări frecvente în spital) la care apare:
1.3 Infecţii parazitare
a) Malarie
Clinic diagnosticul trebuie suspectat la un copil ce prezintă accese febrile precedate de
frison urmate de transpiraţii, herpes, splenomegalie şi mai ales dacă pacientul provine
dintr-o zonă cu malarie sau dacă a călătorit într-o zonă tropicală sau subtropicală, sau
dacă pacienţii au primit transfuzii.
b) Trichinoza
Clinic bolnavii prezintă la debut: dureri abdominale, vărsături, diaree, febră înaltă.
După o săptămână apar dureri musculare, edeme palpebrale, afectarea miocardului,
afectarea SNC. Datele epidemiologice (apariţia simptomelor la mai multe persoane din
aceeaşi colectivitate) euzinofilia foarte mare în sânge şi prezenţa trichinelor în biopsia
musculară pot confirma diagnosticul.
c) Toxoplasmoza câştigată
Febra cu valori moderate şi adenomegaliile sugerează diagnosticul.
1.4 Infecţii cu spirochete
Leptospiroza
Tabloul clinic cuprinde: febră, cefalee, mialgii, infecţie conjunctivală, atingere renală
sau/şi hepatică, sindrom meningian.
1.5 Micozele generalizate
Clinic evoluează ca o septicemie trenantă ce apare după tratamente cu antibiotice şi
steroizi.
 2. Colagenozele şi afecţiunile inflamatorii
a) Reumatismul articular acut (RAA)
Reprezintă în prezent o cauză rară de febră izolată fără semne de artrită
sau cardită. Cel mai frecvent modificările reactanţilor de fază acută
asociaţi cu febră semnifică infecţii amigdaliene recidivante.
b) Patologia focală
Prin această denumire se înţelege un ansamblu de semne datorate unui
focar infecţios bacterian localizat cel mai frecvent la nivelul amigdalelor
sau dinţilor având cel mai adesea etiologie streptococică. Clinic
manifestările pot fi variate: febră prelungită neexplicată asociată cu
semne articulare ce simulează un reumatism cronic.
Clinic este dificil de a dovedi relaţia de cauzalitate şi diagnosticul precis
c) Artrită juvenilă
Boala debutează adesea prin febră ridicată, neregulată, ce se poate
prelungi săptămâni sau luni înainte de a apare semnele cutanate şi/sau
articulare
d) Lupus eritematos sistemic (LES), periarterita nodoasă (PAN) Aceste
afecţiuni sunt mai frecvente decât alte colagenoze (dermatomiozita şi
sclerodermia)
Febra precede cu mult timp înainte apariţia altor localizări ale acestor
boli.
e) Maladia Kawasaki (sindromul adeno-muco-cutanat)
Este întâlnită la sugar şi copilul mic, având o etiologie neprecizată.
Febra este un element constant cu aspect variabil, poate să dureze 5-20
zile şi nu răspunde la nici un tratament. Alte manifestări sunt
caracteristice: conjuctivita, manifestări buco-faringiene, eritem şi
infiltraţie edematoasă la nivelul mâinilor şi picioarelor, afectare
ganglionară, afectare cardiacă (miocardită, pericardită) diaree, artralgii
sau artrită, manifestări neuromeningiene, manifestări oculare, miozită.
f) Boala Crohn
Apare mai frecvent la copilul mare, se manifestă cu: febră dureri
abdominale, tulburări de tranzit intestinal, afectarea creşterii staturo-
ponderale, anemie hipocromă.
3. Cauze hematologice şi tumorale
a) Leucemiile acute
Febra poate fi moderată sau foarte ridicată neregulată, poate fi izolată sau
poate fi legată de o infecţie (pneumonie, angină, stomatită) favorizată de o
neutropenie. Se poate asocia cu alte simptome: dureri osoase, paloare,
sângerări.
b) Limfoame maligne (Hodgkin sau non Hodgkin)
Febra are un aspect ondulant evoluează timp îndelungat (poate fi expresia
unei infecţii supraadăugate) se poate asocia cu adenopatii, visceromegalie,
prurit, transpiraţie, scădere ponderală.
c) Tumori
Neuroblastoamele se pot manifesta cu febră prelungită, dureri osoase sau
articulare, anemie (tabloul clinic poate simula o leucemie acută)
Nefroblastomul (tumora Wilms) poate prezenta în tabloul clinic febră
prelungită aparent neexplicată (prin necroză tumorală), dureri abdominale
sau în loja renală, hematurie pasageră, hipertensiune arterială.
Feocromocitomul poate avea rar în tabloul clinic febră prelungită.
4. Alte cauze
a) Febra medicamentoasă
Se observă mai ales în cursul tratamentelor cu antibiotice (alergiea la βeta-
lactamine; este cea mai frecventă). Se caracterizează prin stare generală
bună, toleranţă bună a febrei, absenţa semnelor de infecţie. Oprirea
tratamentului cu antibiotice determină retrocedarea febrei în decurs de 24
ore.
Fenomenele pot apare imediat la administrarea medicamentului sau după
aproximativ 9 zile de tratament (sindromul tific de a 9-a zi). Alte
medicamente ce pot determina febră sunt: sulfamidele, barbituricele,
chinina, procainamida, laxativele.
b) Febra de origine centrală
Febra apare prin dereglarea centrului hipotalamic al termoreglării. Acest
lucru poate fi produs în: tumori ale regiunii diencefalice, encefalite,
hemoragia cerebro-meningee la naştere, hidrocefalie internă, encefalopatia
cronică infantilă, traumatismele craniene, operaţiile pe creier, după
anestezie (halotan)
c) Febra de resorbţie: prin dezagregarea ţesuturilor (contuzii, infarcte, necroze
aseptice medicamentoase) prin resorbţia de hematoame sau hemoragii interne.
d) Diabetul insipid
Se poate manifesta clinic prin poliurie, agitaţie, sete vie, febră prelungită,
deshidratare acută hipernatremică, colaps.
e) Febra endocrină: hipertiroidia, hiperestrogenemia
f) Bolile metabolice şi ereditare (hiperlipoproteinemiile, hipercalcemia idiopatică,
boala Fabry, boala Addison, guta, displazia ectodermală hipohidrotică sau
anhidrotică)
g) Ritmul termic circadian perturbat
Există persoane sănătoase la care nivelul homeostaziei termice este mai ridicat (37°-
38°C) faţă de limitele considerate normale dar aceasta nu trădează o stare de boală,
valorile termice crescute nu sunt resimţite de bolnav, nu cedează la administrarea de
antitermice.
h) Febra simulată
Se poate verifica realitatea febrei măsurând febra cu mai multe termometre la
interval de 3 ore.
i) Subfebrilitatea nevrozei de termoreglare (apare în nevroza astenică).
j) Anemia feriprivă a sugarului poate determina stări subfebrile prelungite.
k) Febra de cauză necunoscută (idiopatică)
6. Cauzele sindromului febril prelungit pe categorii de vârstă
1. Nou-născut
- febra de deshidratare
- febra de supraîncălzire
- febra din infecţii
- febra din alte boli
• diabetul insipid
• hipercalcemia idiopatică
2. Sugar
- adenoidita cronică
- otită medie supurată
- otomastoidita
- infecţii de tract urinar
- tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
- osteite, osteomielite
- febra medicamentoasă
3. Copil mic
- infecţiile tractului urinar
- tuberculoza pulmonară de primoinfecţie
- febra tifoidă şi paratifoidă
- bruceloza
- ononucleoza infecţioasă
- Toxoplasmoza
- abcesele mascate (subfrenic, paranefritic, pulmonar, cerebral)
-colagenoze (artrita juvenilă)
- boala Hodgkin
- leucemii
4. Copil mic
- boli ale tractului digestiv
- boli hepatice
- septicemii
- endocardita lentă
- reumatismul articular acut
- febra din malignităţi
- febra de resorbţie
- febra de simulare
- febra de origine centrală