CAPITOLUL 11

URGENŢE ÎN PEDIATRIE
ŞOCUL ANAFILACTIC
Șocul anafilactic - reprezintă o reacție alergică severă, care poate pune in pericol viața
copilului. Se poate produce in decurs de câteva secunde sau minute de le expunerea la substanța
alergică, fie că este vorba de un alergen alimentar (de exemplu, arahidele), fie că este vorba de un
alergen din categoria medicamentelor (de exemplu, un antibiotic) sau de o ințepătură de insectă
(de exemplu, ințepătură de albină). Simptomele anafilaxiei se produc de obicei in decurs de
câteva minute de la expunerea la un alergen. Uneori anafilaxia se poate produce în mai mult de
jumătate de oră de la expunere.
Manifestări clinice
Semnele si simptomele sunt:
 Anxietate, senzaţie de sufocare, vertij;
 Agitaţie psihomotorie până la convulsii;
 Salivaţie abundentă, greață şi vărsături;
 Reacții cutanate, precum semne de urticarie cu prurit sau tegumente palide;
 Constricția căilor respiratorii, edemul limbii și al gâtului, ceea ce poate produce șuierat și
dificultăți la respirație, stenoza laringelui, bronhospasm;
 Tensiune arterială scăzută, puls filiform, amețeală sau leșin;
 Hipotonie progresivă;
 Edem Qwincke.
Tactica terapeutică
Înlăturarea alergenului:
În caz de administrare parenterală a alergenului:
 De injectat perifocal (înţepătură de insectă) 0,1% sol. Adrenalină 0,1 ml/an de viaţă în 5
ml sol. 0,98% NaCl, apoi aplicarea pungii cu gheaţă.
 Aplicarea garoului proximal pătrunderii alergenului pentru 25 minute.
 Desfacerea garoului la intervale de 10 minute pe o perioadă de 2-3 minute.
 Dacă alergia a apărut la peniciline – de injectat i/m 1 ml Penicilinază în 2 ml sol. 0,98%
NaCl.
 În caz de pătrundere a alergenului prin sacul conjuctival sau nazal se recomandă de
efectuat local lavajul cu apă.
 Asigurarea permeabilităţii căilor respiratorii, la necesitate conicotomie sau intubare.
 Inhalare de O2 – 100% (20-30 min).
 Poziţionare in decubit dorsal cu/sau ridicarea membrelor inferioare:
- benefica pentru pacientul hipotensiv
- contraindicată in caz de dificultăți respiratorii.
 Poziție de siguranță în vomă.
Administrare i/m sau i/v:
1. 0,1% sau 0,18% sol. Adrenalină (soluție 1:1000) 0,05-0,1ml/an de viaţă (nu mai >de 1 ml)
în partea laterală a coapsei, dozele se repetă la fiecare 5 minute pâna se stabilește TA. Locul
de administrare în coapsă se schimbă de fiecare dată.
2. Sol. Hidrocortizoni (i/v sau i/m): copii>12 ani-200mg, copii 6-12 ani -100mg, copii 6 luni-
6 ani- 50mg, copii<6 luni - 25 mg.
3. Antihistaminice:1% sol. Dimedroli 1-2 mg/kg (i/m sau i/v); sau 2% sol. Suprastini 0,1-
0,15 ml∕an de viaţă.
La persistența hipotensiunii arteriale:

1
  Dupa obținerea accesului intravenos:
- Sol.Epinefrini (Adrenalini)1:10 000 -0,1ml/kg (0,01mg/kg) i/v, repetat la necesitate,
la 3-5 minute (max.1mg).
- Corticosteroizi: sol. 3% Prednizoloni 2-4 mg/kg sau sol. Hydrocortizoni 4-8 mg∕kg
sau sol.0,4% Dexametazoni 0,3-0,6 mg∕kg.
- Terapie infuzională cu sol. 0,98% NaCl sau Ringher 20 ml∕kg (20-30 min).
 În caz de hipotensiune persistentă se administrează remedii vazopresorii:
- i ∕v Dopamină 2-20 mcg ∕kg/ min, sub monitoringul TA.
În caz de bronhospasm:
 Oxigenoterapie
 Sol. 2,4% Eufilină 0,5-1,0 ml ∕an viaţă, nu mai mult de 10,0 i ∕v în jet, în sol. 20% Na Cl.
 Evacuarea mucozităţilor din căile respiratorii.
 În caz de edem sever laringial – intubare, conicotomie.
 La necesitate resuscitare cardio-respiratorie şi Internare în secţia de terapie intensivă.

EDEM QWINKE
Este o reacţie alergică de tip urgent ce se manifestă prin edem angioneurotic al
tegumentelor, ţesuturilor subcutanate şi mucoaselor.
Cauze:
 Reacţie alergică la medicamente, produse alimentare sau substanţe chimice;
 Înţepături de insecte.
Manifestări clinice:
 Apariţia bruscă şi rapidă a edemului tegumentar, ţesutului subcutanat şi mucoaselor;
 Edem indolor;
 Stenoza alergică a laringelui.
Tactica terapeutică:
 Înlăturarea alergenului;
 Daca cauza edemului QWINKE este o reactie alergică acută se administrează:
- 0,1% sau 0,18% sol. Adrenalină (soluție 1:1000) 0,05 - 0,1ml/an de viaţă (nu mai
>de 1 ml) i/m, în partea laterală al coapsei.
- Glucocorticosteroizi, Sol. 3% Prednizolon 2-4 mg/kg i/m sau i/v.
 În situația unei reacții alergice sau a unui edem angioneurotic unde cauza este necunoscuta:
- Antihistaminice: 2% Suprastin 0,1- 0,15 ml/an.
 În caz de dezvoltare a stenozei laringelui – intubare sau traheotomie.
 Internare în secţia de reanimare.

SINDROMUL FEBRIL
Definiţie: Febra reprezintă creșterea temperaturii centrale >38 0C în absența activității
fizice intense, la un copil îmbrăcat corespunzător mediului înconjurător. Conform OMS febra se
consideră creșterea temperaturii centrale >37,5 0C. Stările febrile au un caracter pozitiv biologic
de apărare a organismului.
Febra este cel mai frecvent simptom în afecţiunile acute la copii în deosebi cele
infecţioase, respiratorii, intestinale, neurologice, precum şi cele alergice, endocrine sau
provocate de factori de mediu.
Febra corespunde unei creşteri a temperaturii centrale a corpului provocată de
modificarea echilibrului termic, adică o creştere a termogenezei si o diminuare a termolizei.

2
 Tipuri de febră
 Subfebrilă (păna la 38 C)
0

 Febră moderată (38,10C – 390 C)

 Febră avansată (39,10 C >)
 Hiperpirexie (mai sus de 41,10 C)
Febra poate fi:
 De scurtă durată (1-4 zile)
 Persistentă (mai mult de 5 zile)
La examinarea obiectivă al copilului putem constata, că febra se manifestă prin 2 forme
(forma roză şi forma albă).
Mecanismul de ridicare a temperaturii corpului
Rolul principal în reglarea temperaturii (T o) este hipotalamusul. Starea febrilă apare când
funcţia centrului de termoreglare se dereglează sub acţiunea substanţelor pirogene:
- exogene – toxinele virale sau bacteriene;
- endogene – macrofagi, neutrofile, eozinofile.
Stările febrile au un caracter pozitiv biologic de apărare a organismului. Însă, în caz de febră
înaltă la sugari crește termogeneza și scade termoliza, adică are loc diminuarea transpirației și/sau
micșorarea aporturi hidric. Datorita hipertermiei se decompenseaza toate tipurile de metabolism,
crește intoxicația endogenă a organismului, care generează o stare hipermetabolică cu un consum
crescut de oxigen, ceea ce stimulează funcția sistemului respirator, cardiovascular, determinând
vasodilataţie, hipotensiune, tahicardie. Metabolismul sporit conduce la pierderile excesive de
lichid prin plămâni şi piele (deshidratare cu pierderi de microelemente). Pierderile excesive de
lichid prin plămâni şi piele pot conduce la dezvoltarea edemului cerebral, apariția convulsiilor.
Abia la vârsta de 2-3 ani la copii se instalează ritmul normal al termoreglării.

Etiologie febrei
1. De origine infecţioasă
- Ca rezultat al acţiunii agenţilor virali, bacterieni precum şi toxinelor eliberate.
2. De origine neinfecţioasă
- Legată de patologia organică a SNC (hemoragii, tumori, traume, edem cerebral);
- Psihogenă (stres, tulburări emoţionale);
- Reflectorie, în sindrom dolor pronunţat;
- Procese imunopatologice (colagenoze, vasculite de sistem, maladii alergice);
- Patologii endocrine (hipertireoză, feocromocitom);
- Rezultat al vaccinării copilului;
- Unele remedii medicamentoase (antibiotice, adrenergice, etc.).

Manifestări clinice
 Sistemul cardiovascular: cresterea pulsului cu 8-10 bătăi la cresterea febrei cu 1 grad. In
cazuri de stări febrile îndelungate și manifestate cu valori mari se determină colaps,
insuficienta cardiaca.
 Sistemul nervos: oboseală, cefalee, delir, insomnie sau somnolență.
 Sistemul respirator - în prima fază a febrei frecvența respirației scade, apoi crește cu 4
inspiraţii la fiecare grad de febră. In acelaşi timp, volumul respirației nu crește, ba chiar se
micșorează, fiind cauza apariției hipoxiei ca mecanism patogenetic de afectare in febră.
 Sistemul digestiv: se caracterizează prin scăderea activitații motorii si fermentative,
micşorarea acidităţii sucului gastric, scăderea poftei de mâncare.

3
 Manifestările clinice principale la copilul cu febră în funcție de boala de bază
Infecția meningococică: semnele meningiene prezente (ridoarea cefei, semnul Kernig, etc),
poza specifică, vomă persistentă, cefalee pronunțată, erupţii cutanate de tip stelat, hemoragice,
bombarea fontanelei, conștiență alterată, convulsii, etc.
Pneumonie: Tahipnee, bătăi ale aripilor nazale, dispnee, cianoză, tiraj toracic, SpO 2 <95%, etc.
Infecția căilor urinare: vărsături, inapetență, letargie, durere sau sensibilitate abdominală,
poliurie sau dizurie, hematurie, etc.
Boala diareică acută: vărsături, greață, inapetență, dureri în abdomen, scaun lichid, frecvent, cu
striuri de sânge, sete, tegumente uscate, etc.
Infecția acută a urechii: inapetență, dereglarea actului de sugere la sugari, dureri în ureche,
eliminări purulente din ureche, somn superficial, etc.
Faringită: dureri în gât la deglutiție, inapetență, vărsături, hiperemia faringelui, depuneri
albicioase pe amigdale, poliadenita periferică, etc.
Scarlatina: dureri în gât la deglutiție, inapetență, vărsături, hiperemia faringelui, istmul în
flăcări, depuneri albe-surii uneori necrotice pe amigdale, poliadenita periferică, erupții rozeolice
pe suprafața corpului, semnul Pastia, etc.
Rujeola: sindrom toxic, semne catarale, fotofobie, blefarospasm, conjunctivită, enantema bucală,
erupții maculo-papuloase confluente, etc.
Oreionul: cefalee, greață, vărsături, semne meningiene, tumefierea glandelor parotidiene,
submandibulare, sublingvale, dureri de centură în abdomen, scaun instabil, semne de ooforită la
fetițe, orhită la băieți (inflamarea testiculelor), etc.

MANAGEMENTUL (CONDUITA) COPILULUI FEBRIL

În cazul febrei acute, în context de urgenţă în special la sugar, trebuie urmărite obiectivele:
 Confirmarea febrei prin termometrie;
 Aprecierea toleranţei sugarului la febră;
 Examinarea și identificarea semnelor de pericol și altor semne de boală (starea de
conștiență), culoarea tegumentelor, mucoaselor, buzelor, limbii, semnele respiratorii și
digestive, Ps, TA, erupțiile cutanate, hepato-splenomegalia, semnele meningiene, etc.);
 Stabilirea cauzei febrei;
 La necesitate - examinări paraclinice;
 Acordarea unei terapii adecvate.

Metodele de măsurare a temperaturii la copii

În rect Pe frunte În fosa axilară În ureche

IMPORTANT!
 Este preferabilă măsurarea temperaturii la copiii cu vârsta 0-5 ani în fosa axilară;
 Nu se recomandă din motive de siguranţă măsurarea temperaturii orale;
 Măsurarea temperaturii timpanice poate fi imprecisă.

4
 După confirmarea febrei (măsurarea t˚) și examenul obiectiv se apreciază gravitatea stării
copilului conform sistemului semafor pentru a identifica riscul unei maladii severe
Verde – risc scăzut Galben-risc moderat Rosu-risc înalt
Culoare- Culoare normală Paloare relatată de Palid/marmorat/pamântiu/cianotic
piele, buze, părinte/îngrijitor
limbă
Activitate Răspunde normal la Nu răspunde normal la stimuli Nu răspunde normal la stimuli sociali
stimuli sociali. sociali, nu zâmbește, Aspect de copil bolnav constatat de un
Zâmbește, se trezește se trezește doar la stimulare cadru medical. Nu se trezește la stimuli
rapid. Plâns puternică. Activitatea scăzută. externi. Plânsul este slab sau are un
puternic/nu plânge. caracter continuu.
Respirator Respirație normală Bătăi ale aripilor nazale Geamăt
Tahipnee: Tahipnee
0-2 luni ≥60 respirații/min Tiraj toracic moderat sau sever
2-12 luni≥50 respirații/min 1-5 SpO2 ≤90% la aer ambiental
ani ≥40 respirații/min
SpO2 ≤95% Raluri crepitante
Circulație și Tegumente și ochi Tahicardia: Tegumente reci, cianotice, marmorate.
hidratare obișnuiți, mucoase <12 luni >160 bătăi/min
umede. 1-2 ani >150 bătăi/min
1-5 ani >140 bătăi/min
Mucoase uscate, diureză scăzută
Altele Nici unul din Vârsta 3-6 luni cu T0 ≥390 C Vârsta <3 luni cu T0 ≥380 C
semnele zonelor Febra peste ≥5 zile, frisoane, Deshidratare. Erupţii cutanate
galben sau rosu Tumefierea articulațiilor, erupții hemoragice, nu dispar la presiune.
maculo-papuloase, rozeolice, etc. Fontanela bombată, redoarea cefei,
convulsii, etc.
Semnele clinice de alarmă/pericol pentru viața copilului sunt toate cele specificate pe roșu în
sistemul semafor pentru identificarea riscului unei maladii severe la copilul febril.

Tratamentul
Asistența medicală în febră la nivel de AMP include următoarele:
 Măsuri fizice
 Medicația antipiretică
1. Masuri fizice recomandate:
 Hidratarea orală adecvată a copilului;
 Asigurarea unui confort de mediu (temperatura camerei 20-220 C);
 Amplificarea circulatiei aerului: ventilator, climatizor, fereastra deschisă;
 Evitarea supraâncălzirii copilului, îmbrăcare confortabilă, eliberarea copilului de haine
călduroase, învelire ușoară;
 Ștergerea corpului copilului cu tifon muiat in apă de temperatura camerei (este
contraindicată în frison, în hipertermia albă!)
2. Medicația antipiretică este indicată doar dacă febra este mai mare de 38,5°C, în special dacă
starea generală a copilului este modificată. Se indică antipireticele și în cazul când copilul bolnav
are febră mai mică de 38,5°C însă o tolerează greu.
 Paracetamolum 10-15 mg/kg/doză, per os sau per rectum (doza unica - 15-20 mg/kg).
- Este indicat de la vârsta de 1 lună;
- Se poate repeta doza de medicament dacă febra persistă la interval de 4-6 ore;
- Nu se vor depași 5 doze în 24 ore;
- La copilul ≥12 ani doza unică este de 325-650 mg, la 4-6 ore, fără a depăși 4 g/zi;
- La supradozarea preparatului se afectează ficatul, sistemul hematopoietic;

5
 - De la vârsta de 3 luni poate fi administrat Ibuprofenum 7,5-10 mg/kg/doză, fără a depăși
30 mg/kg/zi
 Ibuprofenum se poate repeta dacă persistă sau reapare febra la interval de 6-8 ore.

La copiii cu reacții adverse la paracetamol sau în caz de letargie sau vomă persistentă sau
diaree se administreaza i/m: Soluție 50% de metamizolum 0,1 ml/an de viata si Soluție 2,5% de
difenilhidraminum 0,1 ml/an.
Dacă instituția medicală dispune de echipament pentru investigații de laborator, copilului
cu simptome de boală severă i se vor efectua: hemoleucograma, hemocultura, proteina C-
reactivă, examen sumar de urină, urocultură dacă sumarul de urină este pozitiv.

NB! Analizele de laborator şi radiografia toracică NU trebuie să se efectueze de rutină la

copiii cu febră care nu prezintă simptome de boală severă! Dacă copilul prezintă semne de boală
severă se adminisrează prima doză de preparat antibacterian (amoxiciclină sau cloramfenicol) si
copilul urgent se spitalizează.

IMPORTANT!
 Nu se insistă pe normalizarea temperaturii corporale, scopul este reducerea disconfortului
copilului;
 Se consideră eficientă intervenţia antipiretică dacă temperatura a scazut cu1-1,5 0C şi starea
de confort a copilului s-a ameliorat.

IMPORTANT! NU administrați!
 Nu este recomandată administrarea alternativă de Paracetamolum şi Ibuprofenum, dacă se
obţine eficienţă în monoterapie!
 Nu se administrează Acidum acetylsalicylicum la copii sub 12 ani!
 Nu se administrează antibiotice dacă nu există argumente pentru etiologia bacteriană a
febrei
Criteriile de internare a pacientului cu febră în secţie:
 Copiii cu vârsta care au riscul cel mai mare pentru o boală severă.
 Copiii cu vârsta peste 3 luni cu febră fără focar aparent de infecţie, ce întrunesc semnele
de pe culuarul roşu (risc înalt al unei maladii severe).
 Copiii cu vârsta peste 3 luni cu febră fără focar aparent de infecţie, ce întrunesc unul sau
mai multe simptome de culuarul galben, la care a fost stabilit diagnosticul şi care
întruneşte criteriile de tratament în condiții de staționar.

Criteriile de tratament a copilului cu febră la domiciliu (le întrunește pe toate)

 Copiii cu vârsta peste 3 luni care nu au simptome de maladie severă severă (trafic verde).
 Copiii cu vârsta peste 3 luni, adresaţi cu febră fără focar aparent de infecţie şi unul sau mai
multe simptome de trafic galben (risc moderat al unei maladii severe) la care a fost stabilit
diagnosticul şi care întruneşte criteriile de tratament ambulator a patologiei diagnosticate.

Recomandările oferite părinților pentru continuarea tratamentului copilului

cu febră la domiciliu:
 Să păstreze legătura cu medicul de familie/pediatru;
 Să respecte tratamentul bolii de bază;
 Să supravegheze mereu copilul, realizând îngrijirea și hidratarea corectă;

6
  Să dozeze corect remediile antipiretice;
 Să nu combine diferite preparate medicamentoase fără a consulta în prealabil medicul;
 Să atragă atenţia la semnele/simptomele unei maladii severe sau agravarea stării generale
a copilului, inclusiv semnele generale de pericol, care necesită adresare imediată la medic.

SINDROMUL CONVULSIV
CONVULSIILE FEBRILE

CONVULSIILE sunt contracţii involuntare bruşte, tonice, clonice sau tonico-clonice ale
unui sau mai multor grupe de muşchi, parţiale sau generalizate, care apar în accese, fiind sau nu
însoţite de pierderea conştienţei. În principiu, convulsiile pot fi de origine epileptică şi
neepileptice (ocazionale).
CONVULSII FEBRILE (CF) se consideră convulsiile ocazionale sau neepileptice
(accidentale), ce survin la un copil de la 3 luni până la 5 ani, pe fundalul unor pusee de febră >
38,0ºC, în absenţa semnelor de suferinţă cerebrală.
Accesele convulsive prelungite pot determina STATUS EPILEPTICUS, caracteristic bolii
epileptice la copii. Status epilepticus provoacă distrugerea ireversibilă a neuronilor, soldate cu
sechelaritate.
Incidenţa şi epidemiologia
Frecvenţa convulsiilor în copilărie este cu atât mai mare cu cât vârsta copilului este mai
mică. Conform datelor OMS la aproximativ 20-30% copii de vârstă fragedă au fost constatate în
anamneză accese convulsive. De asemenea și în Moldova sindromul convulsiv are o incidență
mare, deoarece fiecare al 3 –lea copil până la vârsta de 3 ani face cel puţin un puseu convulsiv.
Cauzele convulsiilor
Stările patologice, în care pot apărea convulsiile, sunt foarte diverse:
 Stări febrile: febra 38oC şi mai mult;
 Dereglări metabolice: hipocalciemie, hipoglicemie, hiponatremie, hipomagnezemie,
hipovitaminoza B6, alcaloză, finilcetonurie, insuficienţa hepatică;
 Traume cerebrale: hematom, hemoragii, contuzii;
 Patologii vasculare cerebrale: anomalii ale vaselor sanguine, tromboze, tromboflebitele
sinusurilor venoase intracraniene în caz de septicemii, vasculite cerebrale reumatice;
 Asfixia n.n., tumori cerebrale;
 Intoxicaţii: medicamentoase (antidepresante) chimice (pesticide), biologice (endo-sau
exotoxine bacteriene);
 Anomalii congenitale: boala Daun, hidrocefalia, microcefalia;
 Dereglări de nutriţie;
 Infecţii ale sistemului nervos: meningitele şi encefalite bacteriene şi virale;
 Invazii parazitare cu localizare cerebrală - cisticercoza, echinococoza, ascaridoza;
 Sindromul hipertensiv (hiperhidratarea creerului);
 Dereglări cerebrale atrofice: postinfecţioase, postatrofice;
 Boli degenerative ale sistemului nervos: epilepsie organică şi idiopatică.

Particularitatile sistemului nervos la copiii de vârsta frageda

 Imaturitatea celulelor nervoase si a fibrelor nervoase, ce determină o afectare difuză a
creierului;
 Mielinizarea insuficientă a căilor nervoase;
 Sensibilitatea marita fata de factorii nocivi;

7
  Permeabilitatea mărita a ţesutului nervos ce contribuie la dezvoltarea rapida a edemului
cerebral;
 Configuraţia spaţiului subarahnoidian, care la copil fiind mic, induce instalarea rapidă a
hipertensiunii intracraniene.

Convulsiile febrile sunt cele mai frecvente la copii, ele insoțesc infecțiile virale ale
tractului respirator, gastroenterita severă, cauzată de Shigella sau alte infectii
Convulsiile febrile simple apar la copiii cu anamneză neurologică negativă, la vârsta de la 6 luni
pînă la 5 ani, pe fundal de febră; sunt primar generalizate, durează până la 15 minute, nu se mai
repetă pe parcursul aceluiaşi puseu febril. Alcătuiesc 70-75% din convulsiile febrile.
Convulsiile febrile complicate au o durată de peste 15 minute, apar mai frecvent la copiii până la
vârsta de 1 an, se repetă în serie în aceeaşi zi, adesea sunt focale sau unilaterale, pot generaliza.
Este specific retardul psihomotor anterior crizei sau datele anormale la examenul neurologic.
Anamneză familială este sugestivă pentru epilepsie. În 10% din cazuri condiţionează dezvoltarea
epilepsiei. Alcătuiesc 30-25% din convulsiile febrile.
Prelungirea convulsiilor conduc la deteriorarea celulelor nervoase, de aceea ele constituie o
stare de mare gravitate şi de maximă urgenţă.

Manifestarile clinice a convulsiilor febrile

Aceste convulsii evoluează în 3 faze: tonică, clonică şi rezoluţie.
1. Faza tonică. Se instalează brusc, cu pierderea conştienţei, contractură tonică (preponderent
extensorii), paliditate, “plafonarea privirii” rigiditate, cap în hiperextensie, maxilare încleştate,
oprirea temporară a respiraţiei, cianoza scurtă. Faza durează 10-20 secunde.
2. Faza clonică. Contractarea musculară este înlocuită cu tremurături, secuse sau mişcări mai
ample, alternând cu intervale de relaxare musculară. Acest tip de contracturi cuprind faţa, gura,
ochii. Apar spume la gură, copilul îşi poate muşca limba, respiraţia este neregulată (sacadată),
zgomotoasă, pot apărea emisiuni involuntare de urină şi de materii fecale. Durata fazei clonice
este mai mare, de la 2-10 secunde, 3 minute şi mai mult.
3. Faza de rezoluţie musculară. La copiii mici este foarte scurtă sau absenţă, dar prezentă la
copilul mare. Copilul revine din comă, se regulează respiraţia, faciesul redevine normal. Urmează
starea de somnolenţă ori somn, cu durata de câteva ore. Amnezia este completă. Copilul îşi
recapătă comportamentul normal sau rămâne obnubilat şi cu cefalee.

Tipul convulsiilor febrile

CONVULSII FEBRILE SIMPLE (CFS)
- Durata ≤ 15 min
- Frecvent tonico-clonice generalizate
- Apar în prima zi de boală
- Nu se repetă în primele 24 de ore
- Fără modificări la examenul neurologic
- Fără deficit motor postcritic
- Copil fără retard psihic
CONVULSII FEBRILE COMPLEXE (CFC)
- Durata> 15 min
- Se repetă în primele 24 de ore, survin în
serie cu durată > 30 min
- Se repetă în context afebril
- Deficit motor postcritic
- Copil cu deficit neuro-psihic
- Risc de dezvoltare a epilepsiei până la 10%.

Semnele clinice de alarmă ale acceselor convulsive cu pericol pentru viață:

 Riscul de a face Status Epilepticus, Epilepsie;
 Traumatism prin cădere;
 Aspiraţie de lichid in căile aeriene, bronhopneumonie prin aspiraţie;
 Stop respirator, cardiac;
 Reacţii adverse ale medicamentelor utilizate;

8
  Edem cerebral acut, encefalopatie hipoxică, decorticaţie, decerebrare;
 Paralizie cerebrală, deces.
Examen paraclinic
Examenul paraclinic la copilul cu convulsii include:
 hemoleucograma
 sumarul urinei
 examenul biochimic al sângelui, inclusiv glicemia
 ionograma
 monitorizare ECG, EEG
 tomografia computerizată cerebrală (dacă este cazul)
 puncția lombară (dacă este cazul).

Tratamentul CF, la etapa prespitalicească

Paşii obligatori în acordarea asistenţei de urgenţă prespitalicească în CF
1. Determinarea gradului de urgenţă.
2. Asistenţa de urgenţă prespitalicească.
3. Aprecierea gradului de transportabilitate a pacientului.
4. Transportarea pacientului la spital.
Principalele componente ale acestui tratament sunt următoarele:
 Asigurarea permeabilităţii căilor aeriene (poziţionarea adecvată, prevenirea aspiraţiei
limbii şi aspirarea sucului gastric);
 Oxigenoterapia şi la necesitate intubaţie şi ventilaţie artificială;
 Reechilibrarea hemodinamică şi metabolică.

Principii de tratament anticonvulsivant medicamentos:

 Administrarea rapidă a medicației anticonvulsivante;
 Utilizarea dozelor corecte de medicamente anticonvulsivante;
 Respectarea modului de administrare corect;
 Evitarea dozelor mici și frecvente sau a dozelor individuale insuficiente (acestea
prelungesc timpul în care se atinge nivelul terapeutic).

Terapia anticonvulsivantă constă:

1. Recomandări privind evitarea complicaţiilor în timpul crizei convulsive febrile
 Poziţionarea în decubit lateral pentru minimalizarea riscului aspiraţiei.
 Imobilizarea parţială, inclusiv mandibulară şi evitarea auto-traumatizării.
 Flectarea capului spre spate pentru a evita căderea posterioară a limbii, restabilind
circulaţia aerului spre căile aeriene inferioare.
 Aspirarea rapidă a secrețiilor din cavitatea bucală şi fosele nazale, utilizând o sondă de
calibru şi consistenţă adecvată.
 Dacă gura este încleştată, nu se va încerca deschiderea ei forţată. Conţinutul gastric se va
aspira prin sonda întrodusă pe gură sau pe nas, pentru a evita vărsătura şi aspirarea
intrabronşică accidentală a pacientului.
 Oxigenoterapia devine necesară odată cu apariţia cianozei. Se va folosi în acest scop
masca sau sonda endonazală sub controlul permanent al presiunii gazelor sanguine.
 Intubaţia oro/nazotraheală este indicată în caz dacă măsurile terapeutice de mai sus nu
asigură menţinerea unei funcţii respiratorii adecvate.

9
2. Medicaţie anticonvulsivantă
Tratarea rapidă a CF complexe, prelungite urmărește prevenirea sechelelor neurologice.
Iniţial se va administra un singur preparat anticonvulsivant, în doză capabilă să atingă o
concentraţie terapeutică activă şi numai după constatarea ineficienţei acesteea se va încerca
administrarea unui alt medicament anticonvulsivant.
Ca preparate de elecţie sunt cele din grupa benzodiazepinelor:
 Diazepamum (fiole de Diazepam 10 mg/2ml sau tub rectal). Se administrează 0,1 – 0,3
mg/kg i/v lent (1mg/min), sau i/rectal (0,5 mg/kg) maxim 5 mg până la vârsta de 3 ani,
maxim 10 mg la vârsta > 3 ani. Dacă criza persistă sau se repetă, se administrează o nouă
doză peste 15-30 minute. Administrarea repetată a medicamentului poate deprima centrul
respirator până la stop respirator, de asemenea produce hipotensiune arterială.
Administrarea rectală a diazepamului constituie terapia urgentă a convulsiilor la
domiciliu.
 Fenobarbital profilactic, per os 5-10 mg/kg/24 de ore pentru toată durata febrei.
 Oxigenoterapia.
 Combaterea hipertermiei cu mijloace fizice şi hipotermizante (în convulsii febrile).
 Dacă este suspectată etiologia infecţioasă se prescriu antibiotice.
 După cuparea accesului convulsiv copilul urgent se spitalizează.
Dacă convulsiile apar după diferite traumatisme şi bolnavul rămâne neurologic afectat, urgent
va realiza un examen paraclinic cu prescrierea ulterioară a tratamentului.

Cele mai frecvente erori în tratamentul aplicat pacientului cu convulsii:

 Subdozajul medicamentos;
 Intervalul prea mare dintre doze;
 Alegerea greșită a medicamentului;
 Alegerea greșită a căii de administrare.

Monitorizarea pacientului cu convulsii:

 După fiecare doză de medicament anticonvulsivant se face monitorizarea stării la fiecare 5
minute până când criza convulsivă dispare și conștiența copilului revine la normal.
 După criza convulsivă starea pacientului se monitorizează continuu încă 6-12 ore pentru a
depista eventualele recurenţe convulsive (excepţie: convulsiile febrile simple);

Criterii de spitalizare:
 Copil sugar și de vârstă mica;
 Sindrom epileptic de orice tip;
 Crize convulsive asociate cu alte urgențe majore (semne meningiene, edem cerebral acut,
etc.).

Tratamentul de susţinere după stoparea CF

Indicaţii:
 Copii <1 an;
 Convulsii febrile prelungite;
 Convulsii repetate în timpul aceluiaşi episod febril;
 Rude de gradul I cu un istoric de convulsii afebrile.
Fenobarbitalum – 5-10 mg/kg/24 ore, timp de 10-12 zile de temperatură corporală normală.
Este un preparat cu o acţiune de lungă durată, are o acţiune antiedem cerebral.

10
Dezavantajele administrării fenobarbitalului: Diminuare uşoară a IQ la o utilizare de lungă
durată.
ATENŢIE!
 Toţi copiii cu convulsii apărute primar, a căror etiologie n-a fost identificată, vor fi
internaţi pentru diagnosticare şi tratament.
 Bolnavii cu convulsii febrile nu necesită internare decât, dacă infecţia de bază, care i-a
generat convulsiile, îi ameninţă viaţa.
 Convulsiile febrile, tonico-clonice au risc crescut de recidivă, de aceea necesită tratament
profilactic cu fenobarbital 3-6mg/kg în 2 prize pe o durată de 1-2 ani.
 Recidivele scad pe fundalul tratamentului preventiv de la 30% la 10%.

Prognosticul
La pacientul cu CF simple de scurtă durată, fără boli concomitente, pe fundalul tratamentului
adecvat are loc:
 Vindecare completă după una sau după mai multe recurenţe (la majoritatea pacienţilor).
 Evoluţie spre epilepsie nu este caracteristică.
La pacientul cu CF complexe mai puţin severe sau severe, cu boli concomitente, pe fundalul
tratamentului consecințele pot fi:
 Evoluţie spre epilepsie
 Pot apare sechele: hemiplegie, retard psihomental
 Posibil deces.

Periodicitatea de supraveghere a pacienţilor cu CF de către medicul de familie

1. Pacienţii cu CF, forme uşoare: Supraveghere peste 2 zile și încă 2-3 săptămâni.
2. Pacienţii cu CF, gravitate medie:sunt examinaț la 2-3 saptamâni de la debut și apoi pe
parcursul a 12 luni.
3. Pacienţii cu CF, forme severe şi foarte severe: sunt examinaț la 2-3 saptamâni după
externare și apoi pe parcursul a 1-2 ani de la debut.

Recomandări privind imunizarea pacienţilor cu CF

 Imunizările antidifterie, antitetanus, antipertussis şi antipoliomielită se vor realiza după o
perioadă de sănătate perfectă de 2-4 luni, fără febră.
 Copiii, care au făcut CF inainte de imunizare, vor fi supuşi vaccinării doar după instruirea
părinților privind managementul febrei: Utilizarea Diazepamului i.r., sub acoperire de
Fenobarbital – 5 mg/kg/24 de ore per os + Glicerofosfat de calciu – 50 mg/kg/24 de ore
per os, in ajun de vaccinare şi 10 zile după vaccinare.
 Imunizarea copiilor care au suportat CF după vaccinare, se va efectua conform
calendarului de imunizări, cu instruirea părinţilor privind managementul febrei:
Utilizarea Diazepamului i.r. sub acoperirea de Fenobarbital 5 mg/kg/24 de ore per os +
Glicerofosfat de calciu 50 mg/kg/24 de ore per os, in ajun de vaccinare şi 10 zile după
vaccinare.

11