HIPERHIDROZA

Hiperhidroza

Hiperhidroza reprezinta transpiratia in exces fata de cea necesara pentru o termoreglare normala. Aceasta
afectiune debuteaza in general in copilarie sau adolescenta. Desi poate aparea in orice zona a corpului, cel mai
des sunt afectate palmele, picioarele si axilele. Boala poate fi idiopatica (de cauza necunoscuta) sau secundara
unor boli metabolice, boli febrile sau folosirii anumitor medicamente. Hiperhidroza prezinta trei forme: indusa
emotional (in acest caz afecteaza palmele, picioarele, axilele), localizata sau generalizata. Hiperhidroza
cauzeaza adesea un mare stress emotional, ca si dificultatea exercitarii activitatii profesionale, indiferent de
forma sa.

Cauzele hiperdrozei
In forma sa generalizata, hiperhidroza poate fi consecinta unei dereglari a sistemului nervos autonom sau se
poate dezvolta ca urmare a unei boli metabolice, febrile sau boli maligne. In forma localizata, hiperhidroza
poate fi rezultatul unei afectari a nervilor simpatici sau al unei anomalii localizate a numarului sau distributiei
glandelor ecrine ori poate fi asociata cu alte anomalii, de obicei vasculare. Hiperhidroza esentiala, o boala a
glandelor sudoripare ecrine, este asociata cu o hiperactivitate simpatica. Hiperhidroza mai poate fi clasificata in
congenitala sau dobândita. Hiperhidroza primara apare in copilarie sau adolescenta si pare sa fie mostenita ca
o trasatura genetica autozomal dominanta, spre deosebire de cea secundara, care poate apare oricând pe
parcursul vietii. Aceasta din urma poate fi datorata unei afectiuni a glandei tiroide sau pituitare, diabetului
zaharat, diverselor tumori, gutei etc.

Hiperhidroza generalizata poate fi secundara unor variate afectiuni, cum sunt:

 boli neurologice sau boli maligne;

 boli metabolice: tireotoxicoza, diabetul zaharat, hipoglicemia, guta, feocromocitomul;
 menopauza;
 folosirea anumitor medicamente: propranolol, pilocarpina, antidepresive triciclice, inhibitori de
serotonina;
 alcoolismul cronic;
 boala Hodgkin, tuberculoza (hiperhidroza nocturna).

Hiperhidroza localizata poate fi asociata unor afectiuni ca:

 neuropatie diabetica;
 abcese parotidiene;
 parotidita zosteriana;
 pahidermoperiostoza;
 Mixedem pretibial etc.
Hiperhidroza afecteaza in mod egal ambele sexe si indivizi de orice vârsta. Hiperhidroza localizata, spre
deosebire de cea generalizata, apare de obicei in copilarie sau adolescenta. Hiperhidroza esentiala este o
boala dermatologica si neurologica caracterizata prin sudoratia excesiva a glandelor sudoripare ecrine.
Pacientii remarca sudoratia excesiva a zonelor afectate, ceea ce dupa un timp ii determina sa solicite un
consult medical. Semnele clinice de hiperhidroza sunt foarte usor vizibile. Daca se doreste vizualizarea directa
a zonelor afectate, se poate face un test cu iod. Se pulverizeaza zona respectiva cu o mixtura de 0,5-1 g de
cristale de iod si 500 g amidon solubil. Zonele care transpira se vor colora in negru.

Date de laborator
Screening-ul paraclinic al acestor pacienti trebuie sa includa urmatoarele:

 teste functionale tiroidiene, care pot revela existenta unui hipertiroidism sau tireotoxicoze;
 dozarea glicemiei sanguine, care poate revela existenta unui diabet zaharat sau a unei hipoglicemii;
 dozarea catecolaminelor urinare poate indica existenta unui feocromocitom;
 dozarea acidului uric seric in caz de suspiciune de guta;
 intradermoreactia PPD poate fi folosita ca screening pentru tuberculoza;
 radiografia pulmonara trebuie efectuata pentru excluderea unei tuberculoze sau a unui proces
neoplazic.

Tratamentul hiperhidrozei
De cele mai multe ori hiperhidroza poate fi tratata foarte eficient, medicamentos sau chirurgical.

Tratamentul medicamentos
Clorura de aluminiu se foloseste in antiperspirantele obisnuite. Totusi, pacientii cu hiperhidroza necesita
concentratii mult mai mari pentru tratamentul eficient al simptomelor. Cel mai important efect secundar al
clorurii de aluminiu il constituie iritatiile.

Injectiile cu toxina botulinica tip A sunt folosite pentru a stopa activitatea glandelor sudoripare. Efectul poate
dura intre 4 si 9 luni, in functie de locul injectarii. Agentii topici includ anticolinergice topice, acid boric, solutii 2-
5% de acid tanic, rezorcinol, permanganat de potasiu, formaldehida, glutaraldehida. Utilizarea acestor
substante este limitata de coloratiile pe care le produc, de sensibilizarea de contact, iritatii. Drysol (clorura de
aluminiu 20% in alcool etilic anhidric absolut) este folosit cel mai des ca agent topic de prima linie; se aplica in
fiecare seara pe pielea uscata pana la obtinerea unui rezultat, dupa care intervalele de aplicare se pot mari.

Exista si cateva medicamente anticolinergice care pot reduce hiperhidroza. Oxibutinina pare sa fie promitatoare
in acest sens, desi are efecte secundare care ii limiteaza utilizarea (ameteli, simptome vizuale, uscaciunea gurii
si a altor mucoase, constipatie). In plus, se mai pot folosi alte tipuri de medicamente sistemice, cum sunt
anxiolitice, sedative, indometacin, blocante de canale de calciu, cu rezultate bune in hiperhidroza
palmoplantara.

Glicopirolatul este un alt medicament folosit, are aproximativ aceeasi eficienta si efecte secundare ca si
oxibutinina. In trecut au mai fost folosite antidepresive triciclice si anxiolitice, deoarece s-a crezut ca
hiperhidroza primara are legatura cu o personalitate anxioasa.

Proceduri chirurgicale
Simpatectomia toracica endoscopica consta in intreruperea lantului nervos simpatic principal paravertebral.
Este considerata o procedura sigura si eficienta, marea majoritate a pacientilor fiind satisfacuti de rezultatele
sale. Totusi, are si efecte secundare, cel mai frecvent fiind transpiratia compensatorie, care este adesea
temporara, autolimitata. In plus, problema initiala a hipersudoratiei poate reapare dupa aproximativ 6 luni de la
simpatectomie, datorita regenerarii nervoase.

Simpatectomia lombara este o procedura relativ noua, folosita la acei pacienti la care simpatectomia toracica
endoscopica nu a dat rezultate in ce priveste hipersudoratia picioarelor. Acest tip de interventie trebuie folosit
numai daca metodele clasice conservatoare nu au dat rezultate.

Alte tehnici folosite sunt suctia glandelor sudoripare si simpatectomia percutanata. Suctia glandelor sudoripare
este o tehnica adaptata de la liposuctie, in care aproximativ 30% din glandele sudoripare sunt indepartate, cu
reducerea proportionala a sudoratiei. Simpatectomia percutanata este o procedura minim invaziva in care
nervul este blocat prin injectarea de fenol.

Alte metode utilizate

Iontoforeza a fost initial descrisa prin anii 1950. Zona afectata de hipersudoratie este plasata intr-un dispozitiv
care are doua recipiente cu apa, in fiecare din acestea aflându-se un conductor. Mâna sau piciorul actioneaza
ca un conductor intre cei doi conductori, unul incarcat pozitiv si celalalt incarcat negativ. Pe masura ce curentul
de joasa intensitate trece prin zona respectiva, mineralele din apa blocheaza glandele sudoripare, limitând
cantitatea de sudoare eliberata. Acest procedeu se foloseste in special pentru mâini si picioare, cu rezultate
remarcabile la unii pacienti.

S-a mai incercat folosirea hipnozei, cu rezultate variabile. Pudra de talc poate fi folosita ca un tratament
temporar, deoarece absoarbe transpiratia; totusi, poate forma un strat alb inestetic la locul aplicarii.

Impactul psihologic al hiperhidrozei nu este de neglijat. Sudoratia excesiva a mâinilor este o piedica in calea
realizarii anumitor activitati zilnice. Exista pacienti care evita situatiile in care vin in contact direct cu o alta
persoana, cum ar fi strângerea mâinii. Incercarea de a ascunde urmele lasate de sudoratie in zona axilara
limiteaza miscarile bratelor acestor indivizi. In cazurile severe, este necesara schimbarea hainelor de câteva ori
pe zi. In plus, anxietatea determinata de constientizarea hipersudoratiei poate agrava hiperhidroza.
Hiperhidroza picioarelor duce la imposibilitatea acestor pacienti de a purta incaltaminte decupata, din cauza
alunecarii picioarelor. Existenta hiperhidrozei conduce la dificultate in exercitarea anumitor meserii, cum ar fi
cântatul la anumite instrumente muzicale, meserii care implica folosirea precisa a anumitor obiecte ascutite etc.

(Asistent univ. dr. Camelia Diaconu, Medic primar medicina interna, doctor in medicina (Dermatologie),
UMF Carol Davila, Spitalul Judetean Ilfov, Bucuresti, 08.07.2010)