Microsoft Excel

Curs #4
PROGRAMUL EXCEL (I)

Cuprins
 Elementele esenţiale ale programului Excel
 Orientarea în documente Excel
 Operarea în foile de calcul din documente Excel
 Folosirea formulelor într-o foaie de calcul
2
Elementele esenţiale ale programului Excel
 Programul Microsoft Excel înlesneşte crearea de foi de calcul în cadrul

unor documente care se numesc registre de lucru.
 În celulele foilor de calcul se pot introduce date de diferite tipuri, cum

ar fi numere, date calendaristice, texte, precum şi formule care
operează asupra acestor date, obţinându-se anumite rezultate.
3
 În formule se pot folosi funcţii, care sunt un fel de formule predefinite.

Excel conţine sute de funcţii grupate în mai multe categorii:
 funcţii statistice,
 funcţii matematice şi trigonometrice,
 funcţii inginereşti,
 funcţii logice,
 funcţii financiare,
 funcţii pentru baze de date şi liste,
 funcţii pentru date calendaristice,
 funcţii pentru texte,
 funcţii de informare,
 funcţii de căutare şi adresare, etc.
4
 Pentru informaţiile din foile de calcul se pot alege diferite formate de

reprezentare, alinieri, indentări şi spaţieri.
 Asupra foilor de calcul se poate opera ca asupra unor baze de date,

deoarece programul Excel oferă posibilităţi de sortare, de căutare, de
interogare şi de generare a unor rapoarte.
 Se pot crea cu uşurinţă grafice de diferite tipuri, pe baza datelor din

foile de calcul, sau din rapoartele generate.
5
 Excel oferă facilităţi de tipărire a informaţiilor, cu diferite posibilităţi de

paginare automată.
 În foile de calcul se pot introduce hiperlegături spre alte documente

care pot fi pe acelaşi calculator, într-o reţea locală, sau pe Internet.
 Se pot converti documente în pagini Web pentru a deveni disponibile

pe Internet prin World Wide Web.
6
Orientarea în documente Excel
 Registrul de lucru (WorkBook) reprezintă documentul de bază folosit în

Microsoft Excel pentru a memora mai multe foi de calcul.
 După apelarea programului Microsoft Excel, pe ecran apare de obicei o

fereastră document asociată unui registru de lucru nou care se
numeşte Book1.
7
Fereastra document a programului Excel
8
Fereastra document a programului Excel
9
Etichetele foilor de calcul şi butoanele de parcurgere a
acestora
 Acest registru de lucru conţine 16 foi de calcul identificate cu ajutorul

etichetelor Sheet1, Sheet2, …, Sheet16, care se pot observa într-o listă
în partea de jos a ferestrei.
 Una din aceste foi de calcul este activă şi este vizibilă în fereastră.
 De la o foaie de calcul la alta se poate trece folosind una din
următoarele metode:
10
Etichetele foilor de calcul şi butoanele de parcurgere a
acestora
 Se acţionează cursorul mouse-ului pe eticheta foii de calcul care

interesează, dacă eticheta respectivă este vizibilă.
 Se apasă combinaţiile de taste Ctrl+PgDn sau Ctrl+PgUp pentru a trece

la eticheta următoare, sau la eticheta precedentă.
 Se acţionează cursorul mouse-ului pe unul din butoanele de parcurgere

a listei etichetelor.
11
Foaia de calcul (worksheet, spreadsheet)
 O foaie de calcul (worksheet sau spreadsheet) este o grilă

dreptunghiulară imensă, alcătuită din 216=65536 (vechea versiune
16.384=214) linii şi 256 (adică 28) coloane.
 La intersecţia dintre linii şi coloane se formează celule în care se pot

introduce informaţii.
 Prin urmare, o foaie de calcul are 16.777.216= 224 = 216.28 celule (faţă
de 4.194.304 în vechea versiune).
12
 Fiecare celulă este determinată de o linie şi o coloană.
 Liniile sunt numerotate în partea stângă a foii de calcul, de sus în jos,

de la 1 la 65536 (Excel 2003).
 Număr maxim de linii (Excel 2010): 1048576=2^20 linii.
 Coloanele sunt etichetate în partea de sus, de la stânga la dreapta, cu

ajutorul literelor de la A la Z, continuând apoi cu perechi de litere de la
AA la AZ, apoi de la BA la BZ, şi aşa mai departe, până la coloana 256
care este etichetată cu perechea de litere IV (Excel 2003).
 Număr maxim de coloane (Excel 2010): 16384=2^14 coloane.

13
 Pentru a identifica o celulă se foloseşte o adresă, numită şi referinţă,

care începe cu una sau două litere pentru identificarea coloanei, după
care urmează numărul liniei.
 Se pot identifica celulele din prima coloană, de sus în jos, cu ajutorul

următoarelor adrese: A1, A2, … .
14
 În afară de adrese (sau referinţe)

se pot folosi nume pentru a identifica
celule sau domenii de celule.
 De exemplu, se poate denumi

Cantitate, celula care conţine
cantitatea de medicamente vândută,
cu Preţ_unitar, celula care conţine
preţul unitar pentru medicamentul
respectiv şi cu Valoare, celula în care
se va obţine valoarea totală a medicamentului vândut cu ajutorul
formulei
Valoare = Cantitate  Preţ
15
 Într-o foaie de calcul datele se vor înregistra sub formă de tabele.
 În general, tabelele cu care se lucrează sunt mult mai mici decât

spaţiul virtual (numărul total de celule) al foii de calcul.
 De aceea, majoritatea celulelor foii de calcul vor rămâne goale, fără

informaţii.
 Construirea unui tabel de dimensiunea foii de calcul ar fi incomodă,

chiar şi pentru resursele fizice ale calculatorului.
16
 Dacă în celule s-ar memora doar numere cuprinse între 0 şi 255,

pentru 4.194.304 (într-o versiune mai vechea) celule ale foii de calcul
ar fi nevoie de 4 Megaocteţi de memorie.
 Chiar dacă dimensiunea virtuală a foii de calcul este imensă, Microsoft

Excel nu face risipă de memorie, deoarece foloseşte tehnici speciale de
gestiune a memoriei alocate fiecărei foi de calcul (metoda matricilor
rare), evitând alocarea de spaţiu fizic pentru celulele goale.
17
 Pe foaia de calcul există o celulă care iese în evidenţă prin culoare sau
strălucire şi care se numeşte celulă activă (se poate considera că
strălucirea sau culoarea care iese în evidenţă reprezintă un cursor al
celulei active).
 Această celulă activă este selectată implicit, pentru următoarea

operaţie (de exemplu, pentru introducerea unei informaţii).
18
Taste şi combinaţii de taste pentru deplasarea într-o
foaie de calcul
19
Deplasare rapidă pe foaia de calcul
 Pentru a ne deplasa mai rapid pe foaia de calcul, se poate opera cu

mouse-ul asupra celor două linii de deplasare (scroll bars):
- linia de deplasare orizontală situată în partea de jos a ferestrei şi

- linia de deplasare verticală situată în partea dreaptă a ferestrei.
20
Introducerea datelor într-o foaie de calcul
 Într-o foaie de calcul se pot introduce următoarele categorii de date

sau informaţii:
- valori constante, comentarii, formule şi hiperlegături (hyperlinks).
 Valorile constante pot fi numere, date calendaristice, ore, sau texte,

fiecare valoare fiind introdusă într-o celulă.
21
Introducerea unei hiperlink într-o celulă
22
Introducerea unei formule
 O formulă începe cu semnul egal (=), după care urmează o expresie

aritmetică sau logică ai cărei operanzi sunt valori constante, adrese de
celule, nume şi funcţii.
 Operatorii din formulă se aplică operanzilor şi rezultă o valoare nouă

care apare în celulă.
23
 O valoare constantă nu se schimbă decât atunci când se selectează

celula care conţine acea valoare şi apoi se modifică.
 O valoare rezultată dintr-o formulă se schimbă imediat când se

modifică operanzii care alcătuiesc acea formulă.
 Ca rezultat al unei formule se poate obţine un număr,

o valoare logică, sau o valoare de eroare dacă formula nu este corectă.
24
25
Introducerea numerelor
 Un număr trebuie să înceapă cu o cifră (de la 0 la 9), un semn (+ sau -)
sau o paranteză deschisă.
 Un număr fără semn este considerat pozitiv.
 În mod implicit, se foloseşte punctul (.) ca marcă zecimală, dolarul ($) ca

simbol monetar, iar virgula (,) pentru separarea grupelor de trei cifre
(multipli de mii).
 Dacă prin configurarea sistemului s-au schimbat convenţiile de utilizare a

simbolurilor de mai sus, Microsoft Excel ţine cont de aceste schimbări.
 Numerele introduse în celule sunt aliniate implicit la dreapta.
26
 Dacă după introducerea unui număr în celulă apare semnul

#######, numărul este corect introdus, dar nu poate fi afişat
pe ecran întrucât depăşeşte lăţimea coloanei.
 Problema se rezolvă repede, dacă se apelează comanda

Format|Column ►|Autofit Selection .
27
28
Introducerea datelor calendaristice şi a orelor
 În Microsoft Excel se pot folosi date calendaristice în diferite formate

care sunt conforme cu unul din următoarele modele:
- modelul american (lună-zi-an),
- modelul european (zi-lună-an) şi
- modelul asiatic (an-lună-zi).
 În tabelul următor sunt date exemple de formate pentru date

calendaristice şi pentru ore.
 În formatele pentru date calendaristice se pot folosi ca separator

caracterul limită (-) sau bară (/).
29
30
31
Introducerea textelor
 Un text reprezintă un şir de caractere introdus într-o celulă, pe care

Microsoft Excel nu-l interpretează ca număr, ca dată, ca oră, ca
formulă, ca valoare logică sau ca valoare de eroare.
 Un text poate conţine litere, cifre şi anumite caractere speciale care se

pot imprima.
 Lungimea maximă a unui text care poate fi conţinut într-o celulă este
de 255 caractere.
32
Introducerea textelor
 Dacă se doreşte introducerea unui număr ca text, de exemplu un cod

poştal sau un număr de telefon, se introduce în faţa acelui număr un
apostrof (‘).
 Textele introduse în celule sunt aliniate implicit la stânga.
33
Operaţii asupra unor celule sau domenii de celule din
foaia de calcul
 Cu programul Excel se pot efectua anumite operaţii asupra celulelor, sau

domenii de celule dintr-o foaie de calcul, care sunt selectate în prealabil.
 Aceste operaţii sunt: copiere, transfer, ştergere sau asocierea unui

format.
 Pentru a efectua astfel de operaţii trebuie parcurşi următorii paşi:

 Se selectează celulele asupra cărora se doreşte să se opereze.
 Se apelează comanda care să opereze asupra celulelor selectate.
34
Operaţii asupra unor celule sau domenii de celule din
foaia de calcul
 Într-o foaie de calcul se pot face trei tipuri de selectări: o singură celulă,
un domeniu de celule sau o selectare multiplă.
 Dacă se selectează o singură celulă, această celulă este celula activă

(selectare implicită).
 Un domeniu de celule este un bloc rectangular pe foaia de calcul, care

conţine una sau mai multe celule.
 O selectare multiplă este constituită din celule individuale sau domenii de

celule care nu sunt adiacente.
35
Selectarea unei singure celule
 Se deplasează cursorul celulei active pe celula dorită, folosind tastatura

sau mouse-ul.
 Celula respectivă va deveni celula activă (selectare implicită).
36
Selectarea unui domeniu de celule
 Se poziţionează cursorul celulei active într-un colţ al domeniului de

celule care se doreşte să se selecteze.
 Dacă se foloseşte un mouse, se menţine tasta principală (de obicei

stânga) apăsată şi se trasează cursorul de selecţie spre colţul opus al
domeniului de celule.
 Dacă se foloseşte tastatura, se ţine tasta Shift apăsată şi se extinde

domeniul selectat folosind tastele de direcţie.
37
Selectarea unui domeniu de celule
38
Selectare multiplă
 Se selectează prima celulă sau primul domeniu de celule.
 Se menţine tasta Ctrl apăsată, în timp ce se selectează următoarele

celule sau domenii de celule (folosind metodele anterioare).
39
Selectări speciale cu ajutorul mouse-ului
 Pentru a selecta o linie sau o coloană în întregime, se acţionează

cursorul mouse-ului pe numărul liniei (în partea stângă), sau pe
eticheta coloanei (în partea de sus).
 Pentru a selecta mai multe linii sau mai multe coloane, este suficient să
trasaţi cursorul mouse-ului peste numerele liniilor, sau peste etichetele
coloanelor respective, în timp ce se ţine apăsat butonul principal.
40
Selectări speciale cu ajutorul mouse-ului
 Pentru a selecta toată foaia de calcul, se acţionează cursorul mouse-

ului pe butonul selectare totală care se află în colţul din stângă-sus, la
intersecţia dintre coloana de numere pentru linii şi linia de etichete
pentru coloane.
41
Operaţii de ştergere asupra celulelor foii de calcul
folosind meniul Edit
42
Operarea cu foile de calcul
 În cadrul unui registru de lucru (document Excel) se poate face deplasarea

de la o foaie la alta.
 Se foloseşte combinaţia de taste Ctrl+PgDn pentru a trece la foaia de calcul

precedentă din lista de etichete.
 Pentru a trece la o anumită foaie de calcul din registrul de lucru, se poate

acţiona cursorul mouse-ului pe eticheta acelei foi de calcul.
 Dacă eticheta nu se vede, se folosesc butoanele din stânga succesiunii de

etichete pentru a face vizibile etichetele.
43
Inserarea foilor de calcul într-un document
 Se selectează eticheta la stânga căreia se doreşte a fi inserată

noua foaie de calcul.
 Se apelează comanda Insert|Worksheet.
 La stânga etichetei va fi inserată eticheta unei foi de calcul, cu

nume nou: sheet17, sheet18, etc.
44
Inserarea foilor de calcul într-un document
45
Selectarea foilor de calcul din registrul de lucru
46
Funcţii pentru dată şi oră
47
Funcţii de text uzuale
48
Funcţii de text uzuale
49
Coduri de eroare uzuale pentru formule
50
Operatori aritmetici utilizaţi în formule
51
Operatori de comparare utilizaţi în expresii logice
52
Fereastra de dialog Format cells..
(Butonul Number)
53
Fereastra de dialog Format cells..
(Butonul Font)
54
Probleme discutate în acest curs
 Elementele esenţiale ale programului Excel
 Orientarea în documente Excel
 Operarea în foile de calcul din documente Excel
 Folosirea formulelor într-o foaie de calcul
55

Microsoft Excel

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Microsoft Excel

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Curs #4

PROGRAMUL EXCEL (I)

 Elementele esenţiale ale programului Excel

 Orientarea în documente Excel

 Operarea în foile de calcul din documente Excel

 Folosirea formulelor într-o foaie de calcul

 Programul Microsoft Excel înlesneşte crearea de foi de calcul în cadrul

 În celulele foilor de calcul se pot introduce date de diferite tipuri, cum

 În formule se pot folosi funcţii, care sunt un fel de formule predefinite.

 Pentru informaţiile din foile de calcul se pot alege diferite formate de

 Asupra foilor de calcul se poate opera ca asupra unor baze de date,

 Se pot crea cu uşurinţă grafice de diferite tipuri, pe baza datelor din

 Excel oferă facilităţi de tipărire a informaţiilor, cu diferite posibilităţi de

 În foile de calcul se pot introduce hiperlegături spre alte documente

 Se pot converti documente în pagini Web pentru a deveni disponibile

 Registrul de lucru (WorkBook) reprezintă documentul de bază folosit în

 După apelarea programului Microsoft Excel, pe ecran apare de obicei o

 Acest registru de lucru conţine 16 foi de calcul identificate cu ajutorul

 Se acţionează cursorul mouse-ului pe eticheta foii de calcul care

 Se apasă combinaţiile de taste Ctrl+PgDn sau Ctrl+PgUp pentru a trece

 Se acţionează cursorul mouse-ului pe unul din butoanele de parcurgere

 O foaie de calcul (worksheet sau spreadsheet) este o grilă

 La intersecţia dintre linii şi coloane se formează celule în care se pot

 Fiecare celulă este determinată de o linie şi o coloană.

 Liniile sunt numerotate în partea stângă a foii de calcul, de sus în jos,

 Număr maxim de linii (Excel 2010): 1048576=2^20 linii.

 Coloanele sunt etichetate în partea de sus, de la stânga la dreapta, cu

 Număr maxim de coloane (Excel 2010): 16384=2^14 coloane.

 Pentru a identifica o celulă se foloseşte o adresă, numită şi referinţă,

 Se pot identifica celulele din prima coloană, de sus în jos, cu ajutorul

 În afară de adrese (sau referinţe)

 De exemplu, se poate denumi

 Într-o foaie de calcul datele se vor înregistra sub formă de tabele.

 În general, tabelele cu care se lucrează sunt mult mai mici decât

 De aceea, majoritatea celulelor foii de calcul vor rămâne goale, fără

 Construirea unui tabel de dimensiunea foii de calcul ar fi incomodă,

 Dacă în celule s-ar memora doar numere cuprinse între 0 şi 255,

 Chiar dacă dimensiunea virtuală a foii de calcul este imensă, Microsoft

 Această celulă activă este selectată implicit, pentru următoarea

 Pentru a ne deplasa mai rapid pe foaia de calcul, se poate opera cu

- linia de deplasare orizontală situată în partea de jos a ferestrei şi

 Într-o foaie de calcul se pot introduce următoarele categorii de date

 Valorile constante pot fi numere, date calendaristice, ore, sau texte,

 O formulă începe cu semnul egal (=), după care urmează o expresie

 Operatorii din formulă se aplică operanzilor şi rezultă o valoare nouă

 O valoare constantă nu se schimbă decât atunci când se selectează

 O valoare rezultată dintr-o formulă se schimbă imediat când se

 Ca rezultat al unei formule se poate obţine un număr,

 Un număr fără semn este considerat pozitiv.

 În mod implicit, se foloseşte punctul (.) ca marcă zecimală, dolarul ($) ca

 Dacă prin configurarea sistemului s-au schimbat convenţiile de utilizare a

 Numerele introduse în celule sunt aliniate implicit la dreapta.

 Dacă după introducerea unui număr în celulă apare semnul

 Problema se rezolvă repede, dacă se apelează comanda

 În Microsoft Excel se pot folosi date calendaristice în diferite formate

 În tabelul următor sunt date exemple de formate pentru date

 În formatele pentru date calendaristice se pot folosi ca separator

 Un text reprezintă un şir de caractere introdus într-o celulă, pe care

 Un text poate conţine litere, cifre şi anumite caractere speciale care se

 Dacă se doreşte introducerea unui număr ca text, de exemplu un cod

 Textele introduse în celule sunt aliniate implicit la stânga.

 Cu programul Excel se pot efectua anumite operaţii asupra celulelor, sau

 Aceste operaţii sunt: copiere, transfer, ştergere sau asocierea unui