Elemente de Arhitectură

și

Sistematizare
Stilul Brâncovenesc
Student: CIUCA RAZVAN GABRIEL

GRUPA: CCIA 1224

 Descriere și istorie

Cunoscut astăzi drept „primul stil românesc”, stilul brâncovenesc este asociat

boierului Constantin Brâncovea

Stilul sau arta brâncovenească, așa cum a fost numită, este o îmbinare între

tradițiile locale, valahe, bizantine, orientale și occidentale, importate mai ales din

arhitectura italiană. În fapt, se realizează o punte între Occident și Orient, la care

 se adaugă elemente originale de inspirație locală. Acest stil a influențat artele

plastice din Țara Românească, iar termenul a fost folosit până în jurul anului

1730, pe vremea primilor Mavrocordați. De fapt, această inovație arhitecturală

locală începe la sfârșitul secolului al XVII-lea, în epoca lui Ștefan Cantacuzino

(1679-1688), se continuă cu perioadă brâncovenească, pentru ca, mai apoi,

perioada de creație artistică să se încheie odată cu guvernarea primilor domni

fanarioți (1714-1730).

Deși a apărut pe la sfârșitul secolului al XVII-lea, stilul brâncovenesc a început să

fie apreciat, inclusiv comparat cu stilul art nouveau, la începutul anilor 1900 și, mai

apoi, în interbelic. În aceste perioade, s-au adăugat elemente de decor și a apărut

inclusiv o etapă „neobrâncovenească”.

nu.
 Descriere și istorie

Stilul brâncovenesc se deosebește prin elementele de pietrărie prelucrate

artistic, detaliile în relief, accentuate prin tehnica „à jour” în sculptarea pietrei și în

prelucrarea lemnului, și prin motivele vegetale: vrejuri, acant (floare cu petale

mari, uneori spinoase), struguri, floarea-soarelui.

 Bineînțeles că este important și contextul în care apare stilul brâncovenesc. Între

1680 și 1730, când au fost ridicate cele mai multe edificii importante, specifice

acestui curent, Brâncoveanu și contemporanii săi călătoriseră mult în străinătate.

Reveniți în țară, au început să ridice numeroase lăcașe de cult, dar și case

somptuoase, numite în acea perioadă palate, inspirate de călătoriile în țări precum

Franța sau Italia. Așa au fost ridicate Biserica Doamnei (1680), Mănăstirea din

Horezu (1697) sau Palatul Mogoșoaia (1702).

Caracteristicile stilului Brâncovenesc

Stilul brâncovenesc se remarcă prin elemente precum:

Planul simetric ;

Arcadele trilobate ;

Coloanele cu balusradă ;
Fusurile și capitelurile înfloritoare ;

Foișorul ;

Cerdacul ;

Elementele florale sau vegetale: vița-de-vie, trandafiri, rozetele ;

Elemente zoomorfe: păsari, dragoni, șerpi ;

Elemente antromorfe: sfinți, îngeri, serafimi .

Caracteristicile stilului Brâncovenesc

Palatele boierești erau clădiri masive din piatră, cu un singur etaj. La parter locuiau

slujitorii, iar la etaj domnitorul, familia sa și invitații. Pe una dintre laturile clădirii,

spre o deschidere largă, un câmp sau un lac, se afla loggia (un fel de verandă cu mai

multe bolți), inspirată de arhitectura venețiană, care se sprijinea pe stâlpi frumos

sculptați.

Pereții erau decorați în special cu flori și picturi cu tematică religioasă, mitologică

sau istorică. Coloanele folosite la primele palate devin elemente cheie pentru
următoarele construcții în stil brâncovenesc. Acestea erau de două tipuri: capiteluri

cu forme geometrice și decorate cu elemente vegetale sau zoomorfe și capiteluri cu

model vegetal, inspirate de ordinul corintic, sau compozit. Pe lângă decorațiunile

sculptate, arhitectura brâncovenească se mai remarcă și prin decorația în stuc.

Aceasta poate fi admirată mai ales la Palatul de la Potlogi și la Biserica Fundenii

Doamnei, unde decorațiunile amintesc de miniaturile persane.

Prispa preluată de la așezările țărănești avea să fie folosită atât în construcția

palatelor, ca un popas între interior și exterior, cât și în pridvoarele bisericilor.

Sculptura în lemn este un alt element specific, ce poate fi observat la ușile Bisericii

Stavropoleos din București și ale Mănăstirii Horezu .

 Clădiri reprezentative

Cele mai remarcabile clădiri ridicate în epoca brâncovenească sunt

palatele. Acestea erau frecvent construite în apropierea unui lac, în cadrul

unei incinte rectangulare. Opuse reședinței care beneficia de o pivniță se

aflau poarta și anexele gospodărești. Latura dinspre curte includea un foișor

cu scară, iar cea dinspre lac, o loggie. Având în vedere că aceste construcții
au apărut la sfârșitul secolului al XVII-lea, erau considerate moderne atât

prin stilul arhitectural, cât și prin aducția de apă și grupurile sanitare

moderne, un confort nesperat chiar și la curțile domnești.

Clădiri reprezentative
Reședința de vară din Potlogi a domnitorului Constantin Brâncoveanu (1698 )
 Palatul de la Potlogi

⦿ Palatul din Potlogi a fost construit la inițiativa lui Constantin Brâncoveanu, în 1698.

Având în vedere că se oprea mult prin acest sat, în drumurile sale dintre București

(unde avea reședința de iarnă) și Târgoviște (unde avea reședința de vară), a hotărât

să construiască o nouă reședință de vară. O altă sursă spune că această construcție a

fost pregătită pentru Constantin, fiul său cel mare și urmașul prezumptiv la tronul

țării.
⦿ Complexul acoperă o suprafață de 23.000 de metri pătrați și este format din palat,

vechea casă boierească, locuințele slujitorilor, cuhnia (bucătăria de vară), droșcăria

(șopronul pentru trăsuri), încăperile corpului de gardă și poarta de intrare.

⦿ Alături de palat, se află o biserică înălțată în 1683, pe vremea când era spătar. În

curte se afla unul dintre cele mai impresionante elemente de arhitectură medievală

românească, și anume, curtea domnească. Aceasta includea pivnița, parterul și

etajul. Pe laturi existau patru scări, dintre care astăzi mai sunt doar două, care permit

accesul spre curte și grădină.

Palatul de la Potlogi
Clădiri reprezentative
Mănăstirea Antim (1713-1715 ) Bucuresti
 Mănăstirea Antim

Mănăstirea Antim a fost ctitorită de ierarhul Antim Ivireanu în stil

brâncovenesc, pe fostul loc al unei vechi biserici din lemn. Această

mănăstire este singura ridicată în secolul al XVIII-lea, având planul în

formă de treflă. Se remarcă prin ferestrele mari, cu ancadramente cu

sculpturi în piatră, rozete mari și bogate, pridvorul cu portal monumental,

capitelurile și piedestalurile decorate cu motive florale. Clădirea îmbină

stilul clasic brâncovenesc cu motivele barocului italian.

Deasupra ușii de la intrare, sub pisanie, se află o decorațiune sculptată a

melcului, simbolul credinței și smereniei, încadrat de o cunună de lauri și

având deasupra o stea.

Mănăstirea Antim
 Bibliografie

Vasile Drăguț: Dicționar enciclopedic de artă medievală românească, București 2000;

Vasile Drăguț, Nicolae Săndulescu: Arta brâncovenească, București 1971.
Cristina Anton Manea: Structura și restructurarea marii boierimi din Țara
Românească de la începutul secolului al XVI-lea până la mijlocul secolului al
XVII-lea, diss. București 2003, cap. VI: Habitatul: Locuința și îmbrăcămintea marii
boierimi, 1. Locuința boierească, p. 151-166
Dana Mihai: Metode și contribuții ale cercetării arheologice la studiul monumentelor
de arhitectură din Țara Românească. Secolele XVI-XVII, București 2001
Paul de Alep: The Travels of Macarius, Patriarch of Antioch (Safrat al-Batriyark
Makaniyus al-Halabi) trad. din limba arabă de F.C. Belfour și A.M. Oxon, 2 vol.,
Londra 1836
Răzvan Theodorescu: Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul
imaginii (1550-1800), vol. I, Editura Meridiane: București 1987
Răzvan Theodorescu: Civilizația românilor între medieval și modern. Orizontul
imaginii (1550-1800), vol. II, Editura Meridiane: București 1992
Wikipedia.org/wiki/Stilul_brâncovenesc