Sunteți pe pagina 1din 14

I.

Codul de Procedura Fiscala- baza legislativa


a creantelor fiscale

Ordonanta Guvernului nr. 92/ 2003, publicata in Monitorul Oficial al


Romaniei partea I, din 29 decembrie 2003, cuprinde „ Codul de Procedura
Fiscala” ca un ansamblu de reguli de procedura in materie fiscala aplicabile
tuturor aspectelor ce tin de administrarea impozitelor si taxelor datorate atat
bugetului general consolidat, cat si bugetelor locale.
Dispozitiile Codului de Procedura Fiscala se aplica si administrarii
drepturilor vamale, precum si creantelor provenind din contributii, amenzi si
alte sume ce constituie venituri la bugetul general consolidat, daca prin lege
nu se prevede altfel.
Prin adoptarea Codului de Procedura Fiscala s-a intentionat
reglementarea intr-un singur act norativ a tuturor aspectelor care tin de
administrarea impozitelor si a taxelor in sistemul bugetului de stat, cat si in
sistemul bugetelor locale, ca si a celorlalte sume ce constituie venituri la
bugetul de stat consolidat, daca legea nu prevede alftel, considerate in art. 1
alin. 3 ca fiind ansamblul activitatilor desfasurate de organele fiscale in
legatura cu inregistrarea fiscala; declararea, stabilirea, verificarea si
colectarea impozitelor si taxelor; solutionarea contestatiilor impotriva actelor
administrative fiscale.
Primele trei titluri din Codul de Procedura Fiscala cuprind dispozitii
generale aplicabile ansamblului activitatilor de administrare a creantelor
fiscale, cum ar fi cele referitore la principiile generale de conduita in
administrarea impozitelor si taxelor1, la subiectele raportului juridic de drept
fiscal si la reprezentantii legali sau conventionali2, la raportul de drept
material fiscal3 si la procedura fiscala in general4.
Titlul II din Codul de Procedura Fiscala introduce la art. 21 notiunea
de creanta fiscala ca reprezentand acel drept patrimonial care, potrivit legii,
rezulta din raporturile de drept material fiscal. Alin. 2 al aceluiasi art. 21
enumera drepturile determinate care alcatuiesc creantele fiscale precum:
• Dreptul la perceperea impozitelor si taxelor, dreptul a restituirea
impozitelor si taxelor potrivit alin. 4, denumite creante fiscale principale;
• Dreptul la perceperea dobanzilor si penalitatilor de intarziere, in
conditiile legii, denumite creante fiscale accesorii.

1
Art. 3-16;
2
Art. 17-20;
3
Art. 21-31;
4
Art. 32-67.

1
Notiunea de creanta fiscala acopera notiunea de creanta bugetara
prezenta in legislatia procedurala fiscala anterioara adoptarii Codului de
Procedura Fiscala, dar si creantele contribuabililor impotriva organelor
fiscale rezultand din plata nedatorata a impozitelor si taxelor.
Ceea ce aduce nou Codul de Procedura Fiscala este tratarea unitara
sub aceeasi denumire, cea de creanta fiscala, atat a creantelor statului
impotriva contribuabilului, cat si cea a contribuabilului impotriva statului.
Notiunea de obligatie fiscala, ca element al raportului de drept
material fiscal corelativa dreptului de creanta fiscala, nu este noua in
legislatia procedurala fiscala. Intalnim aceasta notiune atat in art. 3 din
Ordonanta Guvernului nr. 70/1997, asa cum a fost aprobata de Legea nr.
68/1999 pentru obligatiile fiscale in cadrul bugetelor locale care enumera
obligatiile fiscale. Ce aduce nou art. 22 din Codul de Procedura Fiscala
republicat este includerea in categoria obligatiilor fiscale a obligatiei de a
plati dobanzi si penalitati de intarziere, aferente impozitelor si taxelor,
denumite obligatii de plata accesorii.
Codul de procedura fiscala identifica prin art. 25 care sunt creditorii si
debitorii in raport de drept material fiscal, dispozitii care nu aduc nici un
element de noutate, precum si prin art. 26 platitorii de impozite si taxe,
incluzand in aceasta categorie alaturi de debitori si pe platitorii de impozite,
taxe, contributii, amenzi si alte venituri bugetare in numele debitorilor.
Raspunderea solidara cu debitorul declarat insolvabil este
reglementata d art. 27 intr-o forma mai putin stricta decat in legislatia
procedurala anterioara. Elementul de noutate in ceea ce priveste
reglementarea raspunderii solidare este modalitatea speciala de angajare a
raspunderii persoanei in cauza prin decizie, spre deosebire de procesul
verbal prevazut de Ordonanta Guvernului nr. 61/2002- care constituie titlul
de creanta privind obligatia la plata a persoanei raspunzatoare.
Un alt element de noutate este cuprins in Codul de Procedura Fiscala
republicat si anume operatiunea de cesiune a creantelor fiscale principale sau
accesorii privind drepturi de rambursare sau de restituire ale contribuabililor,
precum si privind sumele afectate garantarii executarii unei obligatii fiscale,
dupa stabilirea lor potrivit legi. Se remarca reglementarea expresa a cesiunii
creantelor fiscale pe care contribuabilii le au impotriva organelor fiscale.
Alin. 2 al acestui articol subliniaza faptul ca orice cesiune de creanta
produce efecte fata de organul fiscal competent numai la data la care i-a fost
notificata.

2
II. Obligatia bugetara- notiune
si particularitati

Continutul fundamental al raportului juridic bugetar il constituie


obligatia stabilita unilateral de catre stat in sarcina persoanelor fizice sau
juridice denumite contribuabili, de a plati o anumita suma de bani, la
termenul stabilit, in contul bugetului de stat.
Aceasta suma de bani pe care contribuabilul are obligatia de a o plati
reprezinta un venit la bugetul de stat, iar obligatia al carei obiect este va fi
obligatie bugetara. Ea este o obligatie juridica deoarece defineste continutul
unui raport juridic ce ia nastere intre stat si persoanele determinate de lege,
raport juridic al carui izvor este legea, iar in caz de nevoie, executarea sa
este asigurata prin intermediul constrangerii de stat.
Particularitatile care individualizeaza obligatia bugetara privesc in
special izvorul acestei obligatii, beneficiarul, obiectul, forma sa, precum si
conditiile de stabilire, modificare si stingere.
• Izvorul obligatiei bugetare va fi intotdeauna legea sau actul
normativ cu valoare de lege care instituie si reglementeaza un venit al
bugetului de stat( impozit sau taxa). Prin lege se stabilesc categoriile de
persoane fizice sau juridice ce datoareaza bugetului de stat venitul respectiv,
elementele venitului bugetar, precum si modalitatile de plata a acestuia;
• Beneficiara a obligatiei bugetare este intreaga societate, desi
calitatea de creditor o are statul. Scopul instituirii unilaterale de catre stat a
acestei obligatii fiind realizarea veniturilor bugetului de stat, aceasta va avea
in final calitatea de beneficiara a sumelor ce fac obiectul obligatiei bugetare;
• Obiectul obligatiei bugetare consta intotdeauna intr-o suma de
bani, aceasta fiind in prezent unica forma in care statele moderne percep
veniturile datorate catre stat;
• Obligatia bugetara este constatata in forma scrisa, prin titlul de
creanta bugetara care o individualizeaza la nivelul fiecarui contribuabil in
raport cu veniturile obtinute sau de bunurile detinute;
• Conditiile de stabilire si executare a obligatiei bugetare sunt
reglementate in mod diferit pentru fiecare categorie de venituri bugetare,
datorita particularitatilor prezentate de aceste venituri. Variatia conditiilor de
stabilire si executare a obligatii bugetare mai este determinata si de faptul ca
impozitele moderne nu ai au un rol de acoperire a cheltuielilor publice, ci ele
sunt folosite si ca parghii pentru stimularea sau dimpotriva, impiedecarea
unor mecanisme economice;

3
• Modificarea obligatiei bugetare este determinata de cauzele
prevazute de lege, respectiv: modificarea elementelor in raport de care s-a
facut individualizarea obligatiei bugetare, modificarea termenelor de plata
stabilite anterior, modificarea situatiei juridice a contribuabililor si in general
orice modificare a actelor normative ce reglementeaza veniturile bugetare;
• Stingerea obligatiei bugetare se realizeaza prin modalitati
comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea silita sau
prescriptia, fiind reglementate insa si o serie de modalitati specifice, cum ar
fi compensarea, scaderea sau anularea obligatiei bugetare.

Avand in vedere faptul ca statul impune in mod unilateral


contribuabililor obligatia de a plati o suma de bani la bugetul de stat, in
virtutea ca acestia realizeaza un venit sau detin un bun impozabil, un
element important ce caracterizeaza obligatia bugetara il reprezinta
premisele care dau nastere acesteia.
Astfel, Codul de Procedura Fiscala introduce la art. 23 un criteriu nou
de determinare care stabileste si momentul nasterii dreptului organului fiscal
de a stabili si de a determina obligatia fiscala datorata, si anume constituirea
bazei de impunere care le genereaza potrivit legii.
Aceste premise, imprejurari de fapt, constau in realizarea unui venit,
cu alte cuvinte in marirea patrimoniului contribuabilului, sau in detinerea
unui bun.Premisele vor fi determinate in functie de fiecare categorie de venit
in parte, iar ele vor marca din punct de vedere juridic nasterea obligatiei
fiscale in sarcina unui anumit contribuabil.
In privinta termenelor de plata, Codul de Procedura Fiscala nu aduce
modificari procedurilor cuprinse in legislatia anterioara decat sub un aspect:
nu se mai regaseste prevederea referitoare la prelungirea termenului de plata
care expira intr-o zi lucratoare urmatoare.

4
III. Colectarea creantelor fiscale

Colectarea creantelor fiscale este definita in Codul de Procedura


Fiscala ca fiind exercitarea actiunilor care au ca scop stingerea creantelor
fiscale. Definirea anterioara se referea , atat in cuprinsul Ordonantei
Guvernului nr. 61/2002, cat si in Ordonanta Guvernului nr. 39/2003, la
exercitarea functiei administrative care duce la stingerea creantelor bugetare.
Actuala definitie este, in mod evident, un progres, deoarece nu toate
actiunile care au ca sop stingerea creantelor fiscale au o natura
administrativa, unele fiind actiuni juridice (spre exemplu procedura
falimentului).
Stingerea creantelor fiscale nu difera foarte mult in reglementarea
Codului de Procedura Fiscala fata de legislatia procedurala fiscala
anterioara. Intre modalitatile de stingere a creantelor fiscale, art. 24 enumera
si scutirea si, ca element de noutate, „alte modalitati prevazute de lege”.
Daca textele ce reglementau anterior stingerea creantelor fiscale5 prevedeau
intre modalitati de stingere ale creantelor fiscale „alte modalitati prevazute
de prezenta ordonanta”, Codul de Procedura Fiscala introduce alte modalitati
raportate la lege in general.
Asa cum s-a precizat deja, stingerea creantelor fiscale se realizeaza fie
prin modalitati comune si altor obligatii juridice, cum ar fi plata, executarea
silita sau prescriptia, fie printr-o serie de modalitati specifice, cum ar fi
compensarea, scaderea sau anularea obligatiei bugetare.
• Plata – Platile catre organele fiscale se efectueaza prin intermediul
bancilor, trezoreriilor si al altor institutii autorizate sa deruleze operatiuni de
plata.
Plata obligatiilor fiscale se efectueaza de catre debitori, distinct, pe
fiecare impozit, taxa, contributie si alte sume datorate bugetului general
consolidat, inclusiv dobanzi si penalitati de intarziere.
In cazul stingerii prin plata a obligatiilor fiscale, momentul platii este:
-in cazul platilor in numerar, data inscrisa in documentul de plata eliberat de
organele sau persoanele abilitate de organul fiscal;
-in cazul platilor efectuate prin mandat postal, data postei, inscrisa pe
mandatul postal;
-in cazul platilor efectuate prin decontare bancara, data la care bancile
debiteaza contul platitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice,
confirmate prin stampila si semnatura autorizata a acestora;

5
Precum Ordonanta Guvernului nr. 61/2002 (art.20) cu modificarile ulterioare;

5
-pentru obligatiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile,
data inregistrarii la organul competent a documentului sau a actului pentru
care s-au depus si anual timbrele datorate potrivit legii.
Referitor la dovada platii, paltile efectuate prin decontare fara numerar
se dovedesc cu dispozitiile de plata intocmite si utilizate in acest scop. Spre
deosebire de acestea, platile facute in numerar se dovedesc cu ajutorul
chitantelor eliberate de agentii sau de casierii incasatori, intocmite pe
formulare tipizate cuprinzand denumirea organului fiscal reprezentat de
agentul sau casierul incasator, numarul de ordine, numele si domiciliul
platitorului, suma de bani incasata si impozitul, taxa, sigiliul emitentului etc.
Plata anticipata este relevanta in cazul impozitelor al caror cuantum
anual se datoreaza in rate trimestriale sau semestriale6.
• Executare silita – In cazul in care debitorul nu-si plateste de
bunavoie obligatiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru
stingerea acestora, vor proceda la actiuni de executare silita. Organele fiscale
care administreaza creante fiscale sunt abilitate sa duca la indeplinire
masurile asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Creantele bugetare care se incaseaza, se administreaza, se
contabilizeaza si se utilizeaza de institutiile publice, provenite din venituri
proprii, precum si cele rezultate din raporturi juridice contractuale se executa
prin organe proprii acestea fiind abilitate sa duca la indeplinire masurile
asiguratorii si sa efectueze procedura de executare silita.
Pentru efectuarea procedurii de executare silita este competent
organul de executare in a carui raza teritoriala se gasesc bunurile urmaribile,
coordonarea intregii executari revenind organului de executare in a carui
raza teritoriala isi are domiciliul fiscal debitorul. In cazul in care executarea
silita se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la
aplicarea acestei masuri de executare asupra tertului poprit, indiferent de
locul unde isi are domiciliul fiscal.
Atunci cand se constata ca exista pericolul evident de instrainare,
substituire sau de sustragere de la executare silita a bunurilor si veniturilor
urmaribile ale debitorului, organul de executare in a carui raza teritoriala se
afla domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea si
executarea silita a acestora, indiferent de locul in care se gasesc bunurile.
Executarea silita incepe numai dupa ce organul fiscal a transmis
debitorului instiintarea de plata prin care i se comunica acestuia suma
datorata, iar dupa instiintare, in termen de 15 zile de la comunicare7.

6
Impozitele pe venituri particulare, pe cladiri si altele.
7
Instiintarea de plata este act premergator executarii silite.

6
Executarea silita incepe prin comunicarea somatiei. Daca in termenul
de 15 zile de la comunicarea somatiei nu se stinge debitul, se continua
masurile de executare silita. Somatia este insotita de un exemplar al titlului
executoriu.
• Prescriptia – persistenta unor stari de fapt in care, datorita
neexercitarii unor drepturi sau altor motive asemanatoare, a facut necesara
consacrarea juridica a acestor stari de fapt prin prescriptia respectivelor
drepturi.
Obligatiile fiscale individualizate prin oricare dintre titlurile de
creante fiscale se sting prin prescriptie, in ipoteza persistentei un anumit
timp a nerealizarii lor prin plata, inclusiv prin executare silita.
• Compensarea – Prin compensare se sting creantele administrate de
Ministerul Finantelor Publice cu creantele debitorului reprezentand sume de
rambursat sau de restituit de la buget, pana la concurenta celei mai mici
sume, cand ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si
pe cea de debitor, daca legea prevede altfel.
Creantele fiscale administrate de unitatile administrativ-teritoriale se
sting prin compensarea cu creantele debitorului reprezentand sume de
restituit de la bugetele locale, pana la concurenta celei mai mici sume, cand
ambele parti dobandesc reciproc atat calitatea de creditor, cat si pe cea de
debitor, daca legea nu prevede altfel.
Avand in vedere utilitatea si ratiunea compensarii, legislatia fiscala
reglementeaza compensarea alternativ cu restituirea prevazand urmatoarele :
“se compenseaza sau se restituie platitorului” sumele platite fara existenta
unui titlu de creanta fiscala, cele paltite in pls fata de obligatia bugetara, cele
platite ca urmare a unei erori de calcul, ca si cele platite ca urmare a aplicarii
eronate a unor dispozitii legale.
Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea
debitorului sau inainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite
acestuia, dupa caz.
Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de cate ori
constata existenta unor creante reciproce.
Compensarea creantelor debitorului se va efectua cu obligatii datorate
aceluiasi buget, urmand ca din diferenta ramasa sa fie compensate obligatiile
datorate altor bugete, in următoarea ordine:
-bugetul de stat;
-fondul de risc pentru garantii de stat, pentru imprumuturi externe;
-bugetul asigurarilor sociale de stat;
-bugetul Fondului national unic de asigurari sociale de sanatate;
-bugetul asigurarilor pentru somaj.

7
Compensarea nu se aplica in cazul bugetelor locale.
• Anularea creantelor fiscale – in cazuri exceptionale, pentru motive
temeinice, Guvernul respectiv autoritatile deliberative la nivel local, prin
hotarare pot aproba anularea unor creante fiscale.
Codul de Procedura fiscala aduce 2 modificari fata de normele
cuprinse in legislatia anterioara :
-in situatiile in care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind
comunicarea prin posta, sunt mai mari decat creantele fiscale supuse
executarii silite, conducatorul organului de executare poate aproba anularea
debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somatiei prin
posta sunt suportate de organul fiscal.
-creantele fiscale restante aflate in sold la data de 31 decembrie a anului, mai
mici de 100.000 lei, se anuleaza. Anual, prin hotarare a Guvernului se
stabileste plafonul creantelor fiscale care pot fi anulate.
Colectarea veniturilor bugetare se realizeaza in cadrul unitatilor
finantelor publice. Ministerul Finantelor Publice administreaza veniturile
statului, ceea ce presupune administrarea impozitelor, taxelor, contributiilor
sociale si a altor venituri bugetare potrivit legii, prin intermediul
procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, solutionare a contestatiilor
si de dezvoltare a unor relatii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin
acordarea de servicii de asistenta, conform competentelor.
Un rol insemnat il are Agentia Nationala de Administrare Fiscala,
aceasta avand printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului
de stat (impozite, taxe si alte venituri ale bugetului de stat, conform
competentelor), precum si a veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat
(contributia de asigurari sociale), bugetului asigurarilor pentru somaj
(contributia de asigurari pentru somaj), fondului national unic de asigurari
sociale de sanatate (contributia pentru asigurari sociale de sanatate,
contributia de asigurare pentru accidente de munca si boli profesionale)
datorate de platitori, persoane juridice si persoane fizice.

8
IV. Titlul de creanta si titlul executoriu

Legiuitorul prin Codul de Procedura Fiscala reglementeaza titlul de


creanta fiscala pe care il defineste ca fiind actul prin care se stabileste si se
individualizeaza creanta fiscala, intocmit de organele competente sau de
persoanele indreptatite, potivit legii .
Titlurile de creanta nu se refera doar la obligatiile fiscale (impozite si
taxe) acestea putand sa contina si alte categorii de obligatii de natura
pecuniara ( amenzi sau alte venituri nefiscale) .
Prin O.G. nr. 11/1996 , titlul de creanta bugetara a fost stabilit de
catre legiuitor ca fiind actul prin care se constata si se individualizeaza
obligatia de plata privind creantele bugetare , intocmit de catre organele de
specialitate , sau de persoane imputernicite , potrivit legii .
Analizand cele două definitii date titlurilor de creanta , in opinia
specialistilor acestia considera ca , vechea terminologie de „titlu de creanta
bugetara” era mai corecta decât cea de „titlu de creanta fiscala” utilizat in
legislatia in vigoare.
Tinand cont de legatura dintre dreptul administrativ si dreptul
finantelor publice si avand in vedere faptul ca titlul de creanta fiscala se
bucura de o mare parte din caracteristicile actelor de drept administrativ, se
considera ca titlul de creanta fiscala are natura juridica:
-a unui act administrativ in privinta formei, deoarece manifestarea
unilaterala de vointa are loc in cadrul activitatii executive, de organizare a
executarii legii si de executare in concret a acesteia, provenind de la
persoane calificate, in sensul de organe ale statului specializate in activitatea
financiara sau de alte persoane imputernicite potrivit legii;
-a unui act de drept al finantelor publice, chiar de drept fiscal, in privinta
continutului.
Astfel, rezulta ca titlurile de creanta fiscala au o natură juridica mixta
de act administrativ-fiscal .
La baza emiterii titlului de creanta de catre organele financiare se afla,
pentru anumite categorii de venituri bugetare, declaratia de impunere sau
taxare pe care contribuabilul are obligatia legala de a o prezenta acestor
organe din momentul in care realizeaza un venit impozabil sau detine un bun
impozabil sau taxabil. De asemenea, contribuabilul are obligatia de a
comunica organelor fiscale competente orice modificare a datelor declarate
anterior.

9
Pe baza declaratiei contribuabililor, organele fiscale competente emit
titlul de creata fiscala, act juridic unilateral, caracterizat prin anumite
particularitati cu importante consecinte practice.
• Titlul de creanta fiscala este un act juridic declarativ de drepturi si
obligatii. Prin emiterea sau confirmarea sa de catre organele competente se
constata doar dreptul statului de a incasa sumele de bani datorate bugetului
de stat si obligatia in acest sens ce revine contribuabilului.
• O alta particularite a creantei fiscale o reprezinta caracterul sau
executoriu. Titlul de creanta fiscala este executoriu de drept, fara a mai fi
necesara obtinerea altui titlu executoriu, prevederile sale putand fi aduce la
indeplinire fara nici o investire speciala. Ratiune acestei particularitati vine
din necesitatea incasarii veniturilor bugetului de stat la termenele si in
cuantumul prevazut de lege.
Titlurile de creanta fiscala pot fi clasificate dupa mai multe criterii:
A. După scopul urmarit, putem distinge:
I. Titluri de creanta explicite
Majoritatea titlurilor de creanta bugetara au un caracter explicit, fiind
acte juridice constituite exclusiv in scopul de a constata obligatia unui
contribuabil de a plati o anumita suma catre bugetul de stat, individualizand
astfel obligatia cu vocatia generala instituita de lege.
Aceste titluri de creanta sunt reprezentate de actele de impunere
intocmite in forma scrisa de organele fiscale , diferite in functie de categoria
de impozite sau taxe pe care o constata.
a. Procesul-verbal de impunere:
In baza procesului-verbal de impunere, organele fiscale vor comunica
subiectului platitor, inainte de termenul la care impozitul trebuie platit, o
instiintare de plata, care contine precizarea sumei pe acre acesta o datoreaza
bugetului de stat.
b. Declaratia de impunere:
In ceea ce priveste anumite actegorii de impozite, titlul de creanta
bugetara il reprezinta chiar declaratia de impunere intocmita de contribuabil
si depusa la organul fiscal competent. Organul fiscal va verifica exactitatea
datelor inscrise si a calculului impozitului datort, calculul cuprins in aceasta
declaratie, dar nu va emite un alt act care sa aiba natura unui titlu de creanta.
c. Declaratia vamala:
In ceea ce priveste taxele vamale, titlul de creanta bugetara il va
constitui declaratia vamala de import intocmita de importatorul-debitor al
taxelor vamale. Prin acelasi document se va stabili si taxa pe valoarea
adaugata datorata pentru bunurile importate.

10
II. Titluri de creanta implicite
Anumite categorii de venituri bugetare sunt individualizate prin titluri
de creanta cuprinse in acte juridice care au un alt continut principal. Desi
sunt intocmite cu un alt scop, aceste acte juridice contin si individualizarea
obligatiei de plata a unui impozit sau a unei taxe, fiind astfel, in masura in
care constata existenta si cuantumul acestei obligatii fiscale, titluri de creanta
bugetara.
Aceste inscrisuri, reprezentand titluri de creanta bugetara implicite
sunt intocmite de organele financiar-contabile sau d ealte organe ale statului.
a. Documentele de plata a salariilor si a altor drepturi salariale
impozabile:
Acestea contin si calculul impozitului pe salarii datorat de fiecare
persoana angajata, potrivit legii angajatorul avand, pe langa obligatia de a
calcula impozitul si pe aceeea de a-l retine si varsa bugetului de stat.
Angajatorul are obligatia dea depune semestrial la organul financiar in
raza caruia isi are sediul sau domiciliul o dare de seama privind calcularea,
retinerea si varsarea la bugetul de stat a impozitului pe salarii.
b. Documente de plata a veniturilor sau a altor drepturi banesti
cuvenite colaboratorilor externi sau altor persoane, potrivit legii:
Aceste documente stabilesc si veniturile cuvenite bugetului de stat
aferente drepturilor banesti pe care le constata. Unitatea care intocmeste
aceste documente va retine si va varsa la bugetul de stat sumele astfel
constituite.
c. Documentele ce constata plata catre asociati sau actionari a
dividentelor cuvenite:
Societatile comerciale au obligatia ca odata cu plata dividentelor catre
actionari sau asociati sa calculeze, sa retina si sa verse impozitul aferent
acestora.

B. După relatia ce se poate stabili cu alte categorii de acte juridice


exista:
-titluri de creante fiscale principale;
-titluri de creante fiscale complementare.
Cele mai importante titluri de creanta sunt :
-decizia de impunere emisa de catre organele fiscale competente ;
-declaratia fiscala , angajamentul de plata sau documentul intocmit de catre
platitor ;
-decizia prin care se stabileste si se individualizeaza suma de plata pentru
creantele fiscale accesorii , reprezentand dobanzi si penalitati de intarziere ;
-decalaratia vamala ;

11
-documentul prin care se stabileste si se individualizeaza obligatia vamala,
inclusiv accesoriile acesteia ;
-procesul verbal de constatare si sanctionare contraventionala ;
-ordonanta procurorului , incheierea sau dispozitivul instantei judecatoresti ,
pentru amenzile , cheltuielile judiciare sau alte obligatii fiscale.

Titlul executoriu se intocmeste de organul de executare pentru


fiecare tip de creanta fiscala reprezentata de impozite, taxe, contributii, alte
venituri bugetare, precum si accesoriile acestora.
In cazul in care exista debitori care raspund solidar pentru aceasta
creanta fiscala, organul de executare competent emite un singur titlu
executoriu, facand mentiune despre numele si prenumele sau denumirea
tuturor debitorilor.
Titlurile executorii se transmit printr-o adresa, iara tunci cand este
cazul, impreuna cu titlurile executorii se vor transmite si copii certificate de
tip proces-verbal de ducere la indeplinire a masurilor asiguratorii.

12
Bibliografie

1. Ioan Gliga - „Drept financiar”, Ed. Humanitas, Bucuresti, 1998


2. Dan Drosu Saguna – „ Drept financiar si fiscal – volumul II”, Ed.
Oscar Print, Bucuresti, 1997
3. Saptamanalul economic al Institutului National de Cercetari
Economice „ Probleme economice”, articolul semnat de Zaharica
Florea-Ianc, intitulat „ Colectarea creantelor fiscale prevazuta de
Codul de Procedura Fiscala”, volumul 201, Ed. Centrul de Informare
si Documentare Economica, Bucuresti, 2006.

13
Cuprins

Codul de Procedura Fiscala- baza legislativa a creantelor fiscale .................1


Obligatia bugetara- notiune si particularitati ..................................................3
Colectarea creantelor fiscale ..........................................................................5
Titlul de creanta si titlul executoriu ................................................................9
Bibliografie ...................................................................................................13
Cuprins .........................................................................................................14

14