UNIVERSITATEA “BOGDAN VODĂ” din CLUJ-NAPOCA

FACULTATEA DE DREPT
ANUL UNIVERSITAR: 2021-2022

TESTE GRILĂ
PROBA 1
Instituţii de drept civil şi penal, aferente

EXAMENULUI DE LICENŢĂ

CLUJ-NAPOCA
2022

1
 I. DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ

1. Definiţia, trăsăturile esenţiale generale, elementele şi conţinutul

infracţiunii

1.Este infracţiune:
a) orice acţiune (inacţiune) prevăzută de legea penală;
b) orice faptă prevăzută de legea penală, care prezintă pericol social şi
este săvârşită cu vinovăţie;
c) orice faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o.

2.Infracţiunea este:
a) orice faptă care este prevăzută de legea penală;
b) orice faptă săvârşită cu vinovăţie;
c) orice faptă prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

3.Constituie temei al răspunderii penale:

a) săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b) săvârşirea unei infracţiuni;
c) săvârşirea unei fapte în stare de legitimă apărare.

4.Infracţiunea:
a) este singurul temei al răspunderii penale;
b) este fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie,
nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârșit-o;
c) nu există atunci când fapta este săvârșită fără discernământ.

5.Fapta prevăzută de legea penală este infracţiune atunci când:

a) prezintă pericol social şi este comisă cu vinovăţie;
b) este comisă în stare de legitimă apărare;
c) este săvârşită cu vinovăţie, este nejustificată şi imputabilă persoanei
care a săvârșit-o.

6.Constituie temei al răspunderii penale:

a) orice faptă prevăzută de legea penală imputabilă persoanei care a
săvârșit-o;
b) numai infracţiunea;
c) orice faptă nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârșit-o.

2
7.Constituie temei al răspunderii penale:
a) săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b) săvârşirea unei infracţiuni;
c) săvârşirea unei fapte care prezintă pericol social.

8.Nu este infracţiune:

a) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită fără vinovăţie, justificată
şi imputabilă persoanei care a săvârşit-o;
b) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată
şi neimputabilă persoanei care a săvârşit-o;
c) fapta prevăzută de legea penală, săvârşită cu vinovăţie, nejustificată
şi imputabilă persoanei care săvârșit-o.

9.Există infracţiune:
a) numai când fapta este prevăzută de legea penală, este săvârşită cu
vinovăţie, este nejustificată şi imputabilă persoanei care a săvârșit-o;
b) şi atunci când fapta prevăzută de legea penală este săvârșită de către
un minor care nu a împlinit vârsta 14 ani;
c) ori de câte ori fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol
social.

10.Obiectul juridic:
a) este format din valorile sociale prevăzute în normele penale care
sunt lezate prin diverse acţiuni (inacţiuni) periculoase;
b) constituie criteriul principal care stă la baza sistematizării părţii
speciale a codului penal;
c) este lucrul sau fiinţa ce încorporează unele valori ocrotite de legea
penală şi asupra cărora se îndreaptă acţiunea sau inacţiunea
periculoasă prevăzută de lege.

11.Obiectul juridic complex:

a) este format din cel puţin două valori diferite ocrotite prin aceeaşi
normă penală;
b) este obiectul juridic generic;
c) presupune numai un singur obiect juridic.

12.Obiectul material:
a) este întâlnit la infracţiunile de rezultat;
b) poate exista numai la infracţiunile de pericol;
c) este prezent la toate infracţiunile.

3
13.Poate fi subiect activ al infracţiunii:
a) numai persoana fizică;
b) persoana juridică;
c) persoana fizică care a împlinit vârsta de 14 ani, are discernământ şi
libertate de voinţă şi acţiune.

14.Subiect activ al infracţiunii poate fi:

a) persoana care realizează acţiunea (inacţiunea) prevăzută de norma
de incriminare;
b) persoana care contribuie cu acte de ajutor la săvârşirea unei
infracţiuni;
c) numai autorul infracţiunii.

15.Este subiect activ al infracţiunii:

a) autorul;
b) complicele;
c) coautorul.

16.Discernământul:
a) este inexistent până la vârsta de 14 ani neîmpliniţi;
b) se prezumă relativ că nu există între 14 ani împliniţi şi 16 ani
neîmpliniţi;
c) se prezumă relativ că există de la 16 ani împliniţi.

17.Latura subiectivă a infracţiunii:

a) cuprinde factorii intelectiv şi volitiv ai vinovăţiei;
b) are ca element principal vinovăţia;
c) poate include mobilul şi scopul.

18.Nu există vinovăţie când:

a) fapta este săvârşită din culpă;
b) fapta este săvârşită cu intenţie depăşită;
c) fapta este săvârşită fără discernământ.

19.Formele vinovăţiei sunt:

a) intenţia;
b) praeterintenţia (intenţia depăşită);
c) culpa.

4
20. Modalităţile intenţiei sunt:
a) intenţia directă;
b) intenţia indirectă;
c) praeterintenţia.

21.Premeditarea constituie:
a) o circumstanţă atenuantă;
b) o circumstanţă agravantă;
c) o modalitate a intenţiei.

22.Intenţia este indirectă când:

a) infractorul prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui
prin săvârşirea acelei fapte;
b) infractorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind
fără temei că el nu se va produce;
c) infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte,
acceptă posibilitatea producerii lui.

23.Intenţia repentină:
a) constituie o circumstanţă atenuantă legală;
b) poate constitui o circumstanţă agravantă;
c) face ca fapta să nu fie infracţiune.

24.Fapta este săvârşită din culpă când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei
că el nu se va produce;
b) prevede rezultatul faptei sale, şi deşi nu-l urmăreşte acceptă
posibilitatea producerii lui;
c) nu prevede rezultatul faptei sale, deşi trebuia şi putea să-l prevadă.

25.Atunci când infractorul nu prevede rezultatul faptei sale, deşi

trebuia şi putea să îl prevadă, ne aflăm în prezenţa:
a) culpei fără prevedere;
b) cazului fortuit;
c) praeterintenţiei.

26.Fapta este săvârşită din culpă cu prevedere când infractorul:

a) prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin
săvârşirea acesteia;
b) prevede rezultatul faptei sale, şi deşi nu-l urmăreşte, acceptă
posibilitatea producerii lui;

5
 c) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă socotind fără temei
că el nu se va produce.
27.Fapta comisă din culpă constituie infracţiune:
a) întotdeauna;
b) numai când în lege se prevede expres aceasta;
c) numai când este săvârşită din culpă cu prevedere.

28.Infractorul prevede rezultatul faptei sale şi deşi nu-l urmăreşte,

acceptă posibilitatea producerii lui atunci când acţionează cu:
a) intenţie depăşită;
b) intenţie indirectă;
c) premeditare.

29.În cazul căreia dintre formele vinovăţiei fapta constând într-o

acţiune sau inacţiune intenţionată produce un rezultat mai grav, care
se datorează culpei făptuitorului:
a) intenţiei;
b) culpei;
c) intenţiei depăşite.

30.Praeterintenţia (intenţia depăşită) există atunci când:

a) fapta constând într-o acţiune sau inacţiune intenţionată produce un
rezultat mai grav, care se datorează culpei făptuitorului;
b) infractorul nu prevede urmarea acţiunii sale, deşi trebuia şi putea să
o prevadă;
c) infractorul prevede urmarea acţiunii sale pe care nu o doreşte, dar
acceptă posibilitatea producerii ei.

31.Constituie, printre altele, elemente ale laturii obiective a

infracţiunii:
a) acţiunea;
b) urmarea periculoasă;
c) vinovăţia.

32.Atunci când printr-o normă onerativă se pretinde membrilor

societăţii să facă ceva şi aceştia nu îndeplinesc obligaţia, se săvârşeşte:
a) o infracţiune omisivă;
b) o infracţiune comisivă;
c) o infracţiune din culpă.

6
33.Raportul de cauzalitate:
a) se stabileşte între acţiunea (inacţiunea) prevăzută de legea penală şi
urmarea periculoasă;
b) poate fi simplu sau complex;
c) se subânţelege în toate cazurile.

34.Sunt împrejurări care pot face parte din latura obiectivă a

infracţiunii:
a) locul şi timpul săvârşirii infracţiunii;
b) modul şi mijloacele de săvârşire a infracţiunii;
c) mobilul şi scopul.

35.Nu constituie infracţiune:

a) fapta comisă de către o persoană lipsită de discernământ;
b) fapta prevăzută de legea penală, dacă există vreuna dintre cauzele
justificative prevăzute de lege;
c) fapta prevăzută de legea penală, dacă a fost săvârșită în condiţiile
vreuneia dintre cauzele de neimputabilitate.

2. Cauzele justificative şi cauzele de neimputabilitate

36.Constituie cauze justificative:

a) iresponsabilitatea;
b) legitima apărare;
c) eroarea.

37.Legitima apărare este:

a) cauză de neimputabilitate;
b) cauză justificativă;
c) cauză care înlătură răspunderea penală.

38.Este justificată fapta comisă:

a) în legitimă apărare;
b) sub imperiul constrângerii fizice;
c) în stare de necesitate.

39.Efectul cauzelor justificative:

a) nu se extinde asupra participanţilor;
b) se extinde şi asupra participanţilor;
c) se extinde asupra participanţilor, cu excepţia legitimei apărări.

7
40.Este în legitimă apărare cel care săvârşeşte fapta:
a) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat şi injust, care
pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un
interes general, dacă apărarea este proporţională cu atacul;
b) pentru a înlătura un atac material, direct, imediat, îndreptat
împotriva sa, a altuia sau împotriva unui interes obsteşc şi care
pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
interesul obştesc;
c) din cauza unei constrângeri morale, exercitată prin amenințare cu
un pericol grav pentru persoana făptuitorului ori a altuia și care nu
putea fi înlăturat în alt mod.

41.Pentru a fi în legitimă apărare:

a) apărarea trebuie să fie proporţională cu atacul;
b) nu este necesară o proporţie între atac şi apărare;
c) este necesar ca atacul să nu poată fi evitat în alt mod.

42.Este în stare de necesitate persoana care:

a) săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol iminent un bun
important al său;
b) săvârşeşte fapta pentru a salva de la un pericol imediat şi care nu
putea fi înlăturat altfel un bun important al său;
c) în momentul când a săvârşit fapta şi-a dat seama că pricinuieşte
urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce dacă
pericolul nu era înlăturat.

43.Ca şi condiţie necesară existenţei stării de necesitate pericolul

trebuie:
a) să fie imediat;
b) să nu poată fi înlăturat altfel;
c) să poată fi evitat, înlăturat altfel.

44.Consimţământul persoanei vătămate:

a) produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii;
b) produce efecte în toate cazurile;
c) nu produce efecte în cazul infracţiunilor contra vieţii, precum şi
atunci când legea exclude efectul justificativ al acestuia.

8
45.Atunci când rezultatul este consecinţa unei împrejurări care nu
putea fi prevăzută, ne aflăm în prezenţa:
a) cazului fortuit;
b) culpei fără prevedere;
c) intenţiei depăşite.

46.Intoxicaţia este:
a) cauză justificativă;
b) cauză de neimputabilitate;
c) cauză care înlătură răspunderea penală.

47.Nu se extinde asupra participanţilor:

a) efectul cauzelor justificative;
b) efectul tuturor cauzelor de neimputabilitate;
c) efectul cauzelor de neimputabilitate, cu excepţia cazului fortuit.

48. Iresponsabilitatea:
a) este cauză de neimputabilitate;
b) se ia în considerare doar la individualizarea pedepsei;
c) se constată, totdeauna, de către experţi, în cadrul unor instituţii
sanitare de specialitate.

49.Când hotărârea a fost luată în stare de responsabilitate, dar

acţiunea a fost comisă în stare de iresponsabilitate, făptuitorul:
a) nu va răspunde penal;
b) va răspunde penal;
c) va răspunde pentru săvârşirea faptei cu premeditare.

50.Fapta prevăzută de legea penală al cărei rezultat este consecinţa

unei împrejurări care nu putea fi prevăzută:
a) nu este imputabilă făptuitorului;
b) este comisă din culpă fără prevedere;
c) este justificată.

51.Constituie cauze de neimputabilitate:

a) constrângerea morală;
b) constrângerea fizică;
c) excesul neimputabil.

9
52.Potrivit dispoziţiilor legale constituie cauze de neimputabilitate:
a) exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligaţii;
b) eroarea;
c) minoritatea făptuitorului.

53.Necunoaşterea unei dispoziţii legale extrapenale de care depinde

caracterul penal al faptei:
a) face ca fapta să nu constituie infracţiune;
b) nu are influenţă asupra existenţei infracţiunii;
c) constituie o circumstanţă atenuantă judiciară.

54.Constrângerea fizică:
a) este cauză de neimputabilitate;
b) există atunci când fapta prevăzută de legea penală este săvârşită
din cauza unei constrângeri morale căreia făptuitorul nu i-a putut
rezista;
c) constituie o cauză care înlătură răspunderea penală.

55.Starea, situaţia ori împrejurarea pe care infractorul nu a cunoscut-

o în momentul săvârşirii infracţiunii:
a) nu constituie circumstanţă agravantă;
b) nu constituie element circumstanţial agravant;
c) constituie o circumstanţă atenuantă legală.

3. Formele infracţiunii intenţionate în funcţie de faza până la care

aceasta a ajuns

56.Tentativa:
a) este posibilă la toate infracţiunile;
b) este posibilă doar la infracţiunile intenţionate;
c) se pedepseşte numai când legea prevede în mod expres aceasta.

57.Punerea în executare a hotărârii de a săvârşi infracţiunea,

executare care a fost însă întreruptă sau nu şi-a produs efectul
constituie:
a) infracţiune consumată;
b) tentativă;
c) acte de pregătire.

10
58.Există tentativă atunci când:
a) s-a pus în executare intenţia de a săvârşi infracţiunea, executare
care a fost întreruptă;
b) imposibilitatea de consumare a infracţiunii este consecinţa modului
cum a fost concepută executarea;
c) făptuitorul prevede urmarea faptei sale, dar nu o acceptă, socotind
că nu se va produce.

59.Tentativa nu este posibilă:

a) la infracţiunile omisive;
b) la infracţiunile din culpă;
c) la infracţiunile cu executare promptă.

60.Tentativa este posibilă:

a) în cazul infracţiunilor comise cu intenţie;
b) la infracţiunile comise cu intenţie depăşită;
c) la infracţiunile din culpă cu prevedere.

61.Atunci când hotărârea de a săvârşi infracţiunea a fost pusă în

executare, executare care a fost întreruptă, se realizează:
a) acte de pregătire;
b) tentativă întreruptă;
c) tentativă terminată.

62.Atunci când hotărârea de a săvârşi infracţiunea a fost pusă în

executare, executarea ce a fost dusă până la capăt, dar care nu şi-a
produs efectul, se realizează:
a) tentativă întreruptă;
b) infracţiune consumată;
c) tentativă terminată.

63.Nu se pedepseşte autorul care, înainte de descoperirea faptei:

a) s-a desistat;
b) a încunoştiinţat autorităţile de comiterea acesteia astfel încât
consumarea să poată fi împiedicată;
c) a împiedicat el însuşi consumarea infracţiunii.

64.Tentativa:
a) este incriminată întotdeauna;
b) se pedepseşte numai când legea prevede expres aceasta;
c) este posibilă la infracţiunile din culpă.

11
65.Atunci când se produce rezultatul prevăzut în conţinutul
infracţiunii pe care infractorul l-a prevăzut şi l-a dorit sau acceptat se
realizează:
a) infracţiune consumată;
b) tentativă întreruptă;
c) tentativă terminată.

66.Tentativa se sancţionează:
a) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea consumată, ale
cărei limite se reduc la jumătate;
b) cu o pedeapsă cuprinsă între limitele minimă şi maximă prevăzută
de lege pentru infracţiunea consumată;
c) întotdeauna cu pedeapsa amenzii atunci când aceasta este
alternativă cu pedeapsa închisorii.

67.Cazurile de nepedepsire a tentativei sunt:

a) desistarea;
b) împiedicarea producerii rezultatului;
c) restabilirea situaţiei anterioare.

68.În cazul desistării, renunţarea la continuarea actului de executare

trebuie să aibă loc:
a) după terminarea actului de executare;
b) înainte de descoperirea faptei;
c) înainte de începerea urmăririi penale.

69.Desistarea:
a) poate avea loc în cazul tentativei întrerupte şi a celei terminate;
b) poate avea loc numai în cazul tentativei terminate;
c) poate avea loc numai în cazul tentativei întrerupte.

70.Dacă actele îndeplinite până în momentul desistării constituie o altă

infracţiune:
a) se aplică o pedeapsă cuprinsă între jumătatea minimului şi
jumătatea maximului prevăzute de lege pentru acea infracţiune;
b) se aplică pedeapsa pentru această infracţiune;
c) această infracţiune nu este pedepsită.

71.Împiedicarea producerii rezultatului este posibilă:

a) numai la tentativa terminată;
b) la tentativa întreruptă;
c) atât la tentativa terminată cât şi la tentativa întreruptă.

12
72.În cazul tentativei:
a) se reduc la jumătate numai limitele speciale ale pedepsei principale;
b) se reduc la jumătate şi limitele speciale ale pedepsei complementare
a interzicerii exercitării unor drepturi;
c) nu se pot reţine circumstanţe agravante legale.

73.Desistarea autorului constituie:

a) o cauză de nepedepsire a tentativei;
b) o cauză de neimputabilitate;
c) o cauză ce înlătură răspunderea penală.

4. Unitatea şi pluralitatea de infracţiuni

74.Nu există pluralitate de infracţiuni:

a) în cazul infracţiunii complexe;
b) în cazul infracţiunii continuate;
c) în cazul concursului de infracţiuni.

75.Sunt forme ale unităţii legale de infracţiune:

a) infracţiunea continuată;
b) infracţiunea de obicei;
c) concursul de infracţiuni.

76.Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte:

a) acţiuni (inacţiuni) infracţionale la diferite intervale de timp;
b) o acţiune a cărei urmare se prelungeşte în timp până în momentul
epuizării;
c) la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi
împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni (inacţiuni) care prezintă,
fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infracţiuni.

77.Sunt forme ale pluralităţii de infracţiuni:

a) infracţiunea continuată;
b) pluralitatea intermediară;
c) concursul de infracţiuni.

78.Infracţiunea continuată se epuizează:

a) în momentul comiterii primei acţiuni (inacţiuni);
b) după comiterea a două acţiuni (inacţiuni);
c) în momentul comiterii ultimei acţiuni (inacţiuni).

13
79.În cazul infracţiunii continuate:
a) există un concurs real omogen de infracţiuni;
b) există o singură infracţiune;
c) există o pluralitate de rezoluţii infracţionale.

80.În caz de recalculare a pedepsei pentru infracţiunea continuată:

a) pedeapsa pronunţată anterior poate fi menţinută;
b) pedeapsa stabilită poate fi mai mare decât cea pronunţată anterior;
c) pedeapsa stabilită poate fi mai uşoară decât cea pronunţată
anterior.

81.Unitatea de rezoluţie infracţională cu care se săvârşesc acţiunile

(inacţiunile) periculoase caracterizează:
a) infracţiunea continuată;
b) infracţiunea complexă;
c) concursul de infracţiuni.

82.Infracţiunea continuată se poate comite:

a) cu intenţie;
b) din culpă cu prevedere;
c) din culpă fără prevedere.

83.Când la diferite intervale de timp se comit mai multe acţiuni

infracţionale care întrunesc fiecare în parte conţinutul aceleiaşi
infracţiuni îndreptate împotriva aceluiaşi obiect juridic şi a aceluiaşi
subiect pasiv, se săvârşeşte:
a) infracţiune continuă;
b) infracţiune continuată;
c) un concurs real omogen de infracţiuni.

84.La infracţiunea continuată actele de executare:

a) trebuie să realizeze, fiecare în parte, elementele constitutive ale
aceleiaşi infracţiuni;
b) trebuie să fie îndreptate împotriva aceluiaşi obiect juridic;
c) pot să fie îndreptate împotriva mai multor obiecte juridice diferite.

14
85.În situaţia în care, în cazul infracţiunii continuate unele acţiuni se
încadrează în textul care incriminează forma de bază, iar altele în cel
care prevede forma agravată a acesteia, se va aplica:
a) pedeapsa pentru forma de bază;
b) pedeapsa pentru forma agravată;
c) pedeapsa pentru forma de bază pentru acţiunile ce se încadrează în
acest text şi pedeapsa pentru forma agravată pentru acţiunile care
au această încadrare.

86.Infracţiunea continuată se sancţionează:

a) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită al
cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei
închisorii;
b) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită;
c) cu o pedeapsă cuprinsă între limitele prevătute de lege pentru
infracţiunea comisă majorate cu jumătate.

87.Infracţiunea continuată se sancţionează cu o pedeapsă prevăzută de

lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu
cel mult:
a) 5 ani;
b) 2 ani;
c) 3 ani.

88.Când în conţinutul infracţiunii intră, ca element sau ca

circumstanţă agravantă, o acţiune sau inacţiune ce constituie prin ea
însăşi o faptă prevăzută de legea penală există:
a) infracţiune complexă;
b) infracţiune continuată;
c) concurs de infracţiuni.

89.Infracţiunea complexă se caracterizează printr-un obiect juridic:

a) complex;
b) simplu;
c) multiplu.

90.Infracţiunea complexă:
a) se consumă în momentul producerii rezultatului acţiunii
principale;
b) poate fi comisă cu orice formă de vinovăţie;
c) nu poate fi comisă în participaţie.

15
91.Infracţiunea este complexă atunci când:
a) când în conţinutul ei intră ca element constitutiv o acţiune sau
inacţiune care constituie prin ea însăşi o faptă prevăzută de legea
penală;
b) când la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi
rezoluţii infracţionale, se comit acţiuni (inacţiuni) care prezintă
fiecare în parte conţinutul aceleiaşi infacţiuni;
c) când o infracţiune este comisă pentru a putea săvârşi alta.

92.Infracţiunea complexă se sancţionează:

a) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită la care
se poate adăuga un spor de până la 3 ani;
b) cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită;
c) cu maximul special al pedepsei prevăzut de lege pentru
infracţiunea săvârşită.

93.Când acţiunea (inacţiunea) infracţională şi urmarea durează până

când infractorul o curmă de bună voie sau datorită intervenţiei altei
persoane, se realizează:
a) infracţiune continuată;
b) infracţiune continuă;
c) infracţiune complexă.

94.Pentru a fi în prezenţa unei infracţiuni de obicei este necesar:

a) să existe acte similare prevăzute de legea penală care se repetă de
un număr de ori încât indică obişnuinţa ori îndeletnicirea;
b) să existe o singură hotărâre infracţională şi o singură acţiune
infracţională care să indice obişnuinţa;
c) să existe două sau mai multe infracţiuni săvârşite de aceeaşi
persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre
ele.

95.Există concurs de infracţiuni atunci când:

a) două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de o persoană,
înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele;
b) una din infracţiuni a fost comisă după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare pentru altă infracţiune;
c) o acţiune sau inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza
împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a
produs realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

16
96.Există recidivă în cazul persoanei fizice atunci când:
a) una din infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea altei infracţiuni;
b) după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau
împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din
nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care
legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare;
c) după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau
împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din
nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită, pentru care
legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă.

97.La stabilirea stării de recidivă nu se ţine seama de hotărârile de

condamnare privitoare la:
a) infracţiunile săvârşite din culpă;
b) infracţiunile amnistiate;
a) infracţiunile săvârşite cu intenţie depăşită.

98.Există concurs formal de infracţiuni atunci când:

a) două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de o persoană,
înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele;
b) una din infracţiuni a fost comisă după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare pentru altă infracţiune;
c) o acţiune sau inacţiune săvârşită de o persoană, din cauza
împrejurărilor în care a avut loc sau a urmărilor pe care le-a
produs realizează conţinutul mai multor infracţiuni.

99.Al doilea termen al recidivei constă în:

a) săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie directă;
b) săvârşirea unei infracţiuni cu intenţie depăşită;
c) săvârşirea unei infracţiuni din culpă cu prevedere.

100.Nu constituie prim termen al recidivei condamnările pentru:

a) fapte care nu mai sunt prevăzute de legea penală;
b) infracţiuni amnistiate;
c) infracţiuni săvârşite din culpă.

17
101.În caz de recidivă postcondamnatorie:
a) pedeapsa poate fi, în anumite condiţii, detenţiunea pe viaţă, chiar
dacă legea nu prevede pentru niciuna dintre infracţiunile
concurente această pedeapsă;
b) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua
infracţiune se majorează cu jumătate;
c) infracţiunea ce constituie al doilea termen poate fi comisă doar cu
intenţie directă.

102.Pot intra în structura unui concurs formal (ideal) de infracţiuni:

a) două infracţiuni consumate, comise din culpă;
b) o tentativă şi o altă infracţiune în formă consumată;
c) minim două infracţiuni comise doar cu intenţie directă.

103.În caz de concurs de infracţiuni:

a) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa
cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul
celorlalte pedepse stabilite;
b) când s-au stabilit o pedeapsă cu închisoare şi o pedeapsă cu
amendă, se aplică doar pedeapsa închisorii;
c) nu se aplică pedepsa complementară a interzicerii exercitării unor
drepturi.

104.Atunci când o persoană săvârşeşte două sau mai multe infracţiuni,

prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnat definitiv
pentru vreuna dintre ele, există:
a) concurs real de infracţiuni;
b) recidivă postcondamnatorie;
c) pluralitate intermediară.

5. Autorul şi participanţii

105.Autor este persoana care:

a) cu intenţie ajută la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală;
b) determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de
legea penală;
c) săvârşeşte nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.

18
106.Autorul săvârşeşte fapta prevăzută de legea penală:
a) prin înlesnirea acesteia;
b) în mod nemijlocit;
c) prin determinarea altei persoane.

107.Autorul poate săvârşi fapta prevăzută de legea penală:

a) cu intenţie;
b) cu praeterintenţie;
c) fără vinovăţie.

108.Coautoratul presupune:
a) săvârşirea faptei de către autor împreună cu un instigator;
b) săvârşirea faptei de către autor împreună cu un complice;
c) săvârşirea nemijlocită a aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală de
către cel puţin două persoane între care există o legătură subiectivă.

109.Instigator este:
a) persoana care cu intenţie ajută în orice mod la săvârşirea unei
infracţiuni;
b) persoana care promite înainte sau în timpul săvârşirii faptei că va
tăinui bunurile provenite din aceasta;
c) persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să
săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.

110.În cazul instigării acţiunea de determinare:

a) trebuie să fie anterioară începerii executării acţiunii (inacţiunii) de
către autor;
b) trebuie să fie concomitentă executării acţiunii (inacţiunii) de către
autor;
c) poate fi atât anterioară cât şi concomitentă acţiunii (inacţiunii)
autorului.

111.În cazul instigării:

a) instigatorul poate să acţioneze şi din culpă;
b) la o infracţiune cu subiect activ nemijlocit calificat este necesar ca
şi instigatorul să aibă calitatea specială prevăzută de lege;
c) instigatorul trebuie să acţioneze cu intenţie.

112.Se mai numeşte autor intelectual sau moral:

a) complicele;
b) instigatorul;
c) coautorul.

19
113.Adresarea unor cuvinte de încurajare ori îndemn autorului,
concomitent cu săvârşirea faptei de către acesta, constituie:
a) instigare;
b) complicitate intelectuală;
c) complicitate materială.

114.Activitatea complicelui:
a) este întotdeauna ulterioară luării hotărârii infracţionale de către
autor;
b) poate fi anterioară luării hotărârii infracţionale de către autor;
c) poate fi ulterioară săvârşirii faptei de către autor.

115.Actele de complicitate:
a) se comit cu intenţie;
b) se pot comite şi din culpă;
c) pot fi licite sau ilicite.

116.Se va reţine complicitatea:

a) indiferent dacă autorul comite fapta în formă consumată sau
tentativă la aceasta;
b) numai dacă autorul comite fapta în formă consumată;
c) şi în ipoteza în care persoana care a realizat actele de ajutor
participă ulterior, nemijlocit, la comiterea aceleiaşi infracţiuni.

117.Este complice:
a) cel care determină o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută
de legea penală;
b) cel care ajută cu intenţie la săvârşirea unei fapte prevăzute de
legea penală;
c) cel care săvârşeşte, în mod nemijlocit acte de executare cerute de
conţinutul legal al infracţiunii.

118.Complice este:
a) persoana care înlesneşte, fără intenţie, săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală;
b) persoana care promite, înainte de săvârşirea faptei, că va tăinui
bunurile provenite din aceasta, chiar dacă după săvârşirea faptei
promisiunea nu este îndeplinită;
c) persoana care promite în timpul săvârşirii faptei că va favoriza pe
infractor numai dacă, după săvârşirea faptei, promisiunea este
îndeplinită.

20
119.Aportul complicelui la săvârşirea infracţiunii se poate realiza:
a) numai prin acţiune;
b) numai prin omisiune;
c) prin acţiune sau inacţiune.

120.Complice este persoana care înlesneşte sau ajută în orice mod la

săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală cu:
a) intenţie directă;
b) culpă;
c) intenţie indirectă.

121.Promisiunea făcută în timpul săvârşirii faptei că va favoriza pe

infractor dar care nu este îndeplinită:
a) constituie act de complicitate;
b) constituie act de instigare;
c) nu reprezintă o contribuţie la săvârşirea acesteia.

122.Complicitatea este posibilă:

a) numai la infracţiunea consumată;
b) numai la tentativă;
c) atât la infracţiunea consumată cât şi la tentativă.

123.Activitatea de înlesnire a săvârşirii unei infracţiuni,

caracterizează:
a) coautoratul;
b) instigarea;
c) complicitatea.

124.La infracţiunile cu subiect activ special participaţia este posibilă

sub forma:
a) instigării;
b) complicităţii;
c) coautoratului, numai când cei care au cooperat au calitatea
specială cerută de conţinutul legal al infracţiunii.

125.În cazul participaţiei:

a) instigatorul se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru
autor;
b) la stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecărui
participant la săvârşirea infracţiunii;
c) pedeapsa pentru instigatori şi complici se stabileşte între limitele
pedepsei pentru autor reduse la jumătate.

21
126.Participantul nu se pedepseşte:
a) dacă, după descoperirea faptei, împiedică el însuşi consumarea
acesteia;
b) dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă săvârşirea acesteia,
astfel încât consumarea ei să poată fi împiedicată;
c) dacă înlesneşte prinderea celorlalţi participanţi.

127.Există participaţie improprie când:

a) instigatorul şi complicele acţionează cu intenţie iar autorul fără
vinovăţie;
b) instigatorul şi complicele acţionează cu intenţie iar autorul din
culpă;
c) instigatorul şi complicele acţionează din culpă iar autorul cu
intenţie.

128.Sunt modalităţi ale participaţiei improprii:

a) modalitatea intenţie şi culpă;
b) modalitatea intenţie directă şi intenţie indirectă;
c) modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie;

129.În cazul participaţiei improprii, modalitatea intenţie şi lipsă de

vinovăţie, lipsa de vinovăţie a autorului trebuie să existe:
a) în momentul realizării actelor de executare;
b) ulterior realizării actelor de executare;
c) anterior realizării actelor de executare.

130.Circumstanţele personale:
a) nu se răsfrâng asupra celorlalţi participanţi;
b) se răsfrâng asupra participanţilor în măsura în care aceştia le-au
cunoscut sau prevăzut;
c) ţin atât de persoana autorului cât şi de faptă;

6. Pedepsele. Măsurile de siguranţă. Minoritatea

131. Sunt pedepse complementare aplicabile persoanei fizice:

a) interzicerea exercitării unor drepturi;
b) publicarea hotărârii de condamnare;
c) amenda.

22
132.Cuantumul amenzii se stabilește:
a) prin sistemul zilelor-amendă;
b) ținând seama doar de situația materială a condamnatului;
c) ținând seama de situația materială a inculpatului și de obligațiile
legale față de persoanele aflate în întreținerea sa.
133.Pedeapsa accesorie:
a) se poate aplica persoanei fizice condamnate la pedeapsa închisorii;
b) se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare și până când pedeapsa principală privativă de
libertate a fost executată sau considerată ca executată;
c) constă în interzicerea unor drepturi pe o perioadă de la unu la 5 ani.

134.Constituie circumstanţe atenuante legale:

a) depăşirea limitelor legitimei apărări;
b) eforturile depuse de infractor pentru înlăturarea sau diminuarea
consecințelor infracţiunii;
c) excesul neimputabil.

135.În cazul în care există circumstanţe atenuante:

a) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru
infracţiunea săvârşită se reduc cu o treime;
b) limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru
infracţiunea săvârşită se reduc la jumătate;
c) reducerea limitelor se face o singură dată, indiferent de numărul
circumstanţelor reţinute.

136.Provocarea:
a) poate fi reţinută numai în cazul infractorului persoană fizică;
b) atrage reţinerea unei circumstanţe agravante;
c) este o cauză de neimputabilitate.

137.Constituie circumstanţe agravante:

a) săvârşirea infracțiunii prin cruzimi sau supunerea victimei la
tratamente degradante;
b) săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate
a persoanei vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate,
infirmităţii sau altor cauze;
c) săvârşirea infracţiunii în stare de intoxicaţie involuntară cu alcool.

138.Circumstanţele atenuante:

23
 a) produc efecte numai asupra pedepsei principale;
b) au ca efect aplicarea, în mod necesar, a pedepsei sub limita
minimă specială prevăzută de lege pentru fapta comisă;
c) nu au efect asupra pedepselor complementare.

139.Atunci când o infracţiune este săvârşită de către un infractor

major împreună cu un minor, circumstanţa agravantă:
a) se va reţine atât în sarcina majorului cât şi în sarcina minorului;
b) nu se va reţine dacă infractorul major s-a aflat în eroare de fapt cu
privire la vârsta minorului;
c) se reţine doar dacă minorul nu răspunde penal.

140.Circumstanţele agravante:
1. nu produc efecte asupra pedepselor complementare;
2. au ca efect posibilitatea aplicării unei pedepse până la maximul
special prevăzut de lege pentru fapta comisă;
3. atunci când sunt reţinute atrag obligatoriu aplicarea unei pedepse
până la maximul special.

141.Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) se poate dispune şi cu privire la inculpatul minor;
b) nu se poate dispune dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracţiunea comisă este închisoarea mai mare de 5 ani;
c) nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranță.

142.Dacă privitor la o faptă sunt incidente atât cauze de atenuare cât

şi de agravare, instanţa:
a) nu le va putea reţine, excluzându-se reciproc;
b) va da efect mai întâi cauzelor de agravare a pedepsei, iar ulterior
cauzelor de atenuare;
c) va da efect mai întâi cauzelor de atenuare a pedepsei, iar ulterior
cauzelor de agravare.

143.Atunci când faţă de o persoană s-a dispus amânarea aplicării

pedepsei:
a) nu i se mai aplică pedeapsa;
b) se revocă măsurile de siguranţă luate;
c) aceasta nu produce efecte asupra executării obligaţiilor civile
prevăzute în hotărâre.

24
144.Instanţa revocă obligatoriu suspendarea executării pedepsei sub
supraveghere dacă:
a) pe parcursul termenului de supraveghere cel condamnat a săvârşit
o nouă infracţiune, din culpă;
b) până la expirarea termenului de supraveghere persoana
supravegheată nu îndeplineşte integral obligaţiile civile stabilite
prin hotărâre;
c) pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată,
cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu
execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege.

145.Liberarea condiţionată:
a) nu este posibilă în cazul condamnării la pedeapsa detenţiunii pe
viaţă;
b) are caracter obligatoriu;
c) are ca efect punerea de îndată în libertate a condamnatului.

146.Măsurile de siguranţă:
a) se iau faţă de o persoană care a comis o faptă prevăzută de legea
penală, chiar dacă aceasta este justificată;
b) se pot lua şi în situaţia în care făptuitorului nu i se aplică o
pedeapsă;
c) au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi preîntâmpinarea
săvârşirii faptelor prevăzute de legea penală.

147.Constituie măsuri de siguranţă:

a) confiscarea extinsă;
b) interzicerea dreptului de a deţine, purta şi folosi orice categorie de
arme;
c) interzicerea dreptului de a părăsi teritoriul României.

148.Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua una din

următoarele măsuri educative neprivative de libertate:
a) consemnarea la sfârşit de săptămână;
b) amenda;
c) stagiul de formare civică;

25
149.Faţă de minorul care răspunde penal se poate lua o măsură
educativă privativă de libertate:
a) numai când instanţa apreciază că o măsură educativă neprivativă
de libertate este insuficientă pentru reeducarea acestuia;
b) dacă a mai săvârşit o infracţiune, pentru care i s-a aplicat o măsură
educativă ce a fost executată;
c) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea comisă
este închisoarea de 7 ani ori mai mare.

150.Măsurile educative:
a) atrag interdicţii, decăderi ori incapacităţi;
b) nu sunt avute în vedere la stabilirea stării de recidivă;
c) se iau doar faţă de minorii care nu răspund penal.

Bibliografie:

1. C-tin. Mitrache, Cr. Mitrache, Drept penal român. Partea generală,

Ediţia a II-a revăzută şi adăugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016;
2. Fl. Streteanu, D. Niţu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Ed.
Universul Juridic, Bucureşti, 2014.
3. M. Udroiu, Fişe de drept penal. Partea generală, Ediţia a 3-a revăzută şi
adaugită, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2016.

26
 GRILĂ DE RĂSPUNSURI
LA DISCIPLINA DREPT PENAL.PARTEA GENERALĂ
Întrebare

Întrebare

Întrebare

Întrebare

Întrebare
Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns
1 c 16 a,b,c 31 a,b 46 b 61 b

2 c 17 a,b,c 32 a 47 c 62 c

3 b 18 c 33 a,b 48 a,c 63 a,b,c

4 a,b,c 19 a,b,c 34 a,b 49 a 64 b

5 c 20 a,b 35 a,b,c 50 a 65 a

6 b 21 b 36 b 51 a,b,c 66 a

7 b 22 c 37 b 52 b,c 67 a,b

8 a,b 23 a 38 a,c 53 a 68 b

9 a 24 a,c 39 b 54 a 69 c

10 a,b 25 a 40 a 55 a,b 70 b

11 a 26 c 41 a 56 b,c 71 a

12 a 27 b 42 b 57 b 72 a

13 b,c 28 b 43 a,b 58 a 73 a

14 a,b 29 c 44 c 59 a,b,c 74 a,b

15 a,b,c 30 a 45 a 60 a 75 a,b

27
 GRILĂ DE RĂSPUNSURI
LA DISCIPLINA DREPT PENAL.PARTEA GENERALĂ
(continuare)
Întrebare

Întrebare

Întrebare

Întrebare

Întrebare
Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns

Răspuns
76 c 91 a 106 b 121 a 136 a

77 b,c 92 b 107 a,b,c 122 c 137 a,b

78 c 93 b 108 c 123 c 138 a,c

79 b 94 a 109 c 124 a,b,c 139 b

80 a,b 95 a,c 110 a 125 a,b 140 a,b

81 a 96 b,c 111 c 126 b 141 b,c

82 a 97 a,b 112 b 127 a,b 142 c

83 b 98 c 113 b 128 a,c 143 a,c

84 a,b 99 a,b 114 a 129 a 144 b,c

85 b 100 a,b,c 115 a,c 130 a 145 c

86 a 101 a 116 a 131 a,b 146 b,c

87 c 102 a,b 117 b 132 a,c 147 a,c

88 a 103 a 118 b 133 a,b 148 b,c

89 a 104 a 119 c 134 a 149 b,c

90 a,b 105 c 120 a,c 135 a,c 150 b

28
29