UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE

FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE

LUCRARE DE LICENȚĂ

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Steluța IONESCU

ABSOLVENT:
Diana BEIU

2018
 UNIVERSITATEA "VALAHIA" DIN TÂRGOVIŞTE
FACULTATEA DE DREPT ŞI ŞTIINŢE ADMINISTRATIVE
LICENȚĂ

STATUTUL JURIDIC AL
PROFESIEI DE AVOCAT

COORDONATOR:
Conf. univ. dr. Steluța IONESCU

ABSOLVENT:
Diana BEIU

2018
 CUPRINS
CAPITOLUL I: EVOLUȚIA PROFESIEI DE AVOCAT
1.1. Scurt istoric....................................................................................................
1.2. Aspecte privind stadiul actual al profesiei de avocat......................................

CAPITOLUL II: EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

2.1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de exercitare a
profesiei
2.1.1. Activitațile avocatului...........................................................................
2.2. Formele de exercitare a profesiei de avocat......................................................
2.2.1. Exercitarea profesiei in cadrul cabinetului individual...........................
2.2.2. Exercitarea profesiei in cabinete asociate .................................
2.2.3. Exercitarea profesiei in cabinete grupate.............................
2.2.4. Societatea civilă profesională....................................
2.2.5. Societatea civila profesională cu raspundere limitată.................
CAPITOLUL III: ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PROFESIEI DE
AVOCAT
3.1. Organizarea profesiei de avocat.............................................
3.3.1. Baroul................................................................
3.3.2. Uniunea Naționala a Barourilor din Romania – U.N.B.R........
4.1. Asistența judiciară............................................................................
4.4.1. Cazurile si condițiile în care se acordă asistență judiciară.........
5.1. Primirea în profesia de avocat.............................................................
5.5.1. Dobândirea calitații de avocat................................................
5.5.2. Avocații stagiari..........................................................
5.5.3. Definitivarea in profesie..................................................
5.5.4. Tabloul avocaților.....................................
6.1 Incompatibilități si interdicții.............................................................
6.6.1. Incompatibilități.........................................................................
6.6.2. Interdicții...........................................................................................
7.1. Încetarea si suspendarea calitații de avocat. Transferul avocatului.............
7.7.1. Încetarea calității de avocat...................................................................
 7.7.2. Suspendarea calității de avocat..............................................................
7.7.3. Transferul avocatului într-un alt barou..................................................
8.1. Drepturile si obligațiile avocatului. Regulile de deontologie profesională.......
8.8.1. Drepturile avocaților.................................................................................
8.8.2. Îndatoririle avocaților...............................................................................
8.8.3. Litigii și conflicte profesionalte...........................................................
9.1. Răspunderea profesională a avocatului....................................................................
9.9.1. Răspunderea disciplinară.........................................................................
9.9.2. Răspunderea civilă
9.9.5. Răspunderea penală.................................................................................
CONCLUZII..............................................................................................................
....
BIBLIOGRAFIE...........................................................................................................
 LISTĂ DE ABREVIERI

1. f.a.- fără an;

2. INPPA-Institutul National pentru Pregatirea si Perfectionarea Avocatilor;
3. p.- pagină;
4. pct.- punctul;
5. Pp.-paginile.
6. U.N.B.R.-Uniunea Nationala a Barourilor din Romania;
7. vol.- volumul;
 CAPITOLUL I
EVOLUȚIA PROFESIEI DE AVOCAT

1.1. Scurt istoric

Dreptul românesc face parte, prin însușirile sale fundamentale din
sistemul de drept romano-germanic, evoluția sa fiind indestructibil în legătură cu
dezvolatare istorică a societății românești. Principiile și instituțiile sale fundamentale
s-au stabilizat de-a lungul timpului până la codificarea în formă definitivă.1
Profesia de avocat este considerată în literatura de specialitate, ca fiind cu
siguranță cea mai veche profesie judiciară, cu originile în îndepărtata epocă romană,
având la sorginte obiceiul vechior practicieni, care doreau să își apere, dar și să își
protejeze clientela.2
Originea profesiei de avocat şi a funcţiei exercitată de acesta se regăseşte în
Grecia antică.3
La Atena, fiecare persoană era datoare să se apere singură, iar acelea care nu se
considerau capabile să facă acest lucru se adresau anumitor persoane care dețineau
cunoștințe speciale care le redactau pledoarii pe care împuterniciții le învățau pe de
rost și le rosteau atunci când se înfățișau la judecată. 4
La Roma antică, patronii aveau datoria de a-i apăra pe clienți. Cu timpul se
constată ca ajutorul acestora era ineficace și chemau în ajutor un cetățean care
cunoștea legile care se numea avocat „adauxilium vocatus”, adică chemat în ajutor.5
De aici provine şi actuala denimire a persoanelor care exercită funţia de apărare în faţa
organelor judiciare.
Arta bunei apărări judiciare începe însă cu primele discuţii exploaratorii purtate
de avocat , adică de urmaşul modern al vechilor oratores, avocates cu clientul său. 6

1
Cristina I. Stoica, Janice H. Webster, Avocatul român în sistemul de drept european, Editura All
Educational, București, 1997, p. 2.
2
Ligia Dănilă, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Editura Lumina Lex, București, 1999,
p. 7.
3
Jose Rodriguez del Barco, Compendio del derecho judicial, Editorial Revista de Derecho Privado,
Madrid, 1962, p. 134.
4
Dan Țop, Avocatura în România. Trecut şi prezent, Editura Macarie, Târgovişte, f.a. p.5.
5
Ibidem, p.6.
6
Ciucă Valerius M., Damşa Liviu, Durac Gheorghe, Rawling Tom, Stoica Dan, Vârnav Mihaela,
Lecţii de drept privat comparat, Instituţii în dreptul privat comparat. Putere judiciară, jurisdicţii şi
acţiuni, vol. II, Editura Fundaţia Axis, Iaşi, 2005, p. 8.
6
 Cu privire la ţările din Orientul Antic putem preciza faptul că justiţia era
aplicată de capul familiei, de căpetenia satului, de şeful respectivei caste, iar în
cazurile de mare gravitate de însuşi regele.
Instituţia avocatului nu exista nici în situaţia acuzării. Apărarea şi acuzarea
erau reprezentate de martori, aceştia fiind cei care prezentau cazul atât din perspectiva
apărării, cât şi din perspectiva acuzării.7
Odată cu trecerea timpului funcțiile inițiale ale profesiei de avocat au evoluat și
au urmat calea unei progresive specializări, fapt ce a determinat o dublă evoluție a
profesiei: în primul rând s-a conturat gruparea avocaţilor pledanţi, adică a celor care
în numele şi pentru clienţii lor apărau în faţa organelor de împărţire a dreptăţii pledând,
iar în al doilea rând gruparea celor care acordau consultanță juridică.
Această distinție între avocatul pledant ( poate doar să asiste partea) și persoana
care poate să o reprezinte se regîsește în sistemele de drept latin. Ca exemplu aveam
Franța, unde instituția procurorului a devenit instituția denumită „avouee”, persoana
care reprezintă partea chemată în justiţie pentru înfăptuirea actelor de procedură cum
ar fi apelul şi recursul. Diviziunea iniţială a condus în timp la formarea a două
profesiuni liberale distincte.8 Legătura dintre cele două profesii nu mai poate fi
înlăturată, fiind unanim acceptat atât în teorie cât şi în practică, faptul că ambele
profesii sunt profesii auxiliare ale justiţiei franceze, fiecare avânt propriile funcţii şi
statut.9
Un aspect foarte important de precizat în cursul analizării evoluţiei profesiei de
avocat este reprezentat de faptul că aceasta nu a fost practicată îniţial decât de bărbaţi.
Această profesie era rezervată bărbaţilor. Evoluţia socială a condus la emanciparea
femeii şi pătrunderea ei în rândul avocaţilor profesionişti. Astfel, în Franţa, la 1
decembrie 1900 accesul în profesie a fost deschis tuturor, indiferent de sex, însă cu
drept de opoziţie pentru soţul care avea o profesie diferită de cea pentru care opta
soţia.10

Reglementari ale profesiei de avocat în România

7
Ovidiu Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984,
vol. I,p. 270-271.
8
Roger Perrot, Institutions judiciaires, 4 e edition, Paris, Montchrestien, 1992, p. 364.
9
Ligia Dănilă, op.cit. p. 11.
10
Louis Cremieu, Traite de la profession d’ avocat , Paris , 1939, p. 27-28.
7
 Reprezentarea în procese este mai veche și mai amănunțită în Transilvania
decât în Țara Românească și Moldova. La începul apariției statului medieval în cazul
judecăților penale, dar și a celor civile partea care se judeca avea obligația de a apărea
singură în fața judecătorului. În această perioadă puteau fi reprezentați doar cei care nu
aveau capacitatea juridică să se apere în justiție, astfel erau supuși regimului de apărare
11
legală ( un exemplu ar putea fi reprezentat de soții, de cei puși sub tutelă). Odată cu
trecerea timpului, la mijlocul sec. al XIII-lea, s-a admis ca reprezentarea să poată
avea loc prin intermediul unui mandatar sau al unui procurator.12
În anul 1500, printr-un decret s-a desființat interdicția reprezentării prin avocat.
Astfel, avocatul putea fi angajat printr-un act înscris, ce purta un sigiliu oficial și
autentic care se găsea la anumite instituții laice, numite locuri de adeverință. 13
Reprezentarea suveranului se făcea prin mandat, aceasta fiind o regulă
obligatorie. Era interzisă prezentarea fără mandat a persoanei ce solicita în justiție
dreptate pentru altul.
Mandatul principal de reprezentare în justiție putea fi acordat și mai multor
avocați, nu doar unuia, activitatea lor fiind comună , iar răspunderea solidară, chiar
dacă își îndeplineau atribuțiile separat. 14 De regulă, mandatul conținea o clauză
imperativă prin intermediul căreia se stipula că în situația în care unul dintre avocați nu
se putea prezenta la proces , putea să fie înlocuit de altul.15
În ceea ce privește Țara Românească și Moldova, formele incipiente ale
profesiei de avocat, desemnate sub anumite denumiri românești au existat cu mult
timp în urmă.
Organizarea propriu zisă a profesiei de avocat a început în epoca fanariotă.
În Tările Române deja exista o instituție asemănătoare avocatului, aceea a
vechilului.16 Diferența dintre instituția avocatului și cea a vechiluli era doar cea de
ordin terminologic. Reglementările fanariote din perioada respectivă s-a rezumat
numai la constatarea existenței profesiei de avocat.

11
Dan Țop, op. cit. p.11.
12
Ibidem.
13
Ibidem, p. 13.
14
Cristina I. Stoica, Janice H. Wester, op.cit. p.13.
15
Ibidem.
16
Idem.
8
 În anii 1821 și 1822 au fost adoptate documentele numite Regulamente
Organice, aceasta fiind o etapă distinctă în organizarea profesiei de avocat. Avocaţii
erau salariaţi de stat şi funcţionau pe lângă instanţele penale. 17 Ulterior, printr-o serie
de acte oficiale s-a înființat avocatura ca profesie. În anul 1843 a apărut o reglementare
cu privire la aptitudinile pe care trebuiau să le dețină avocații în exercitarea profesiei,
iar în anul 1847 au foat reglementate o serie de norme ce priveau funcționarea
profesiei de avocat.18 În această perioada, modalităţile exacte în care urma să fie
desfăşurată profesia de avocat ( sub forma unui corp închis sau pe temeiul principiului
libertății absolute), erau încă obiectul a numeroase dezbateri.
În perioada 1864-1947, în România principiile care guvernează această profesie
au fost reglementate prin norme constituționale, ordinare, cuprinse în legi speciale,
decrete-legi etc.19
Legea constituirii corpurilor de avocați, aprobată în anul 1864 indică că pot
exercita profesia de avocat cei care au naționalitate română sau naturalizați români, ce
dețin o diplomă de studiu de la o Facultate de Drept română ori de la una din
facultățile străine.20 Persoanele care îndeplineau aceste condiții erau trecute într-un
tablou special al avocaților județului unde își exercită profesia. Orice avocat se putea
înscrie doar într-un tablou de avocați al județului în care își exerrcita profesia , dar
acesta avea dreptul de a pleda în fața oricărei instanțe din alt județ.
Conform dispozițiilor art. 1 din Decretul din 29 decembrie 1864 , toți
magistrații și avocații vor purta uniformă atunci când se află în ședință. Costumul
avocaților era ca al judecătorilor, însă fără cardinal și cu toga pătrată fără șnur. Potrivit
art. 3 al Decretului din anul 1869, purtarea uniformei de către avocați era facultativă.
Potrivit unei noi legi21, puteau deveni avocați cetățenii români în vârstă de 21
de ani, care dețineau diplomă de licență în drept atât la facultațile din țară, cât și la
cele străine.
În cadrul acestei legi apar pentru prima dată incompatibilități ale profesiei de
avocat cu alte profesii , cum ar fi cea de comerciant, cu calitatea de profesor, etc.

17
Manuel Guţan, Istoria dreptului românesc , Editura Universităţii Lucian Blaga , Sibiu, 2004, p. 173.
18
Cristina I. Stoica, Janice H. Wester, op. cit., p.13
19
Ibidem.
20
Dan Țop, Olivian Mastacan, Istoria statului și dreptului românesc, Editura C.H. Beck, București,
2009, p. 106.
21
La 12 martie 1907 a fost adoptată o nouă lege de organizare a corpurilor de avocați .
9
 În această perioadă viața juridică românească a fost marcată de anumite
anumiți avocați, care au contribuit la sporirea prestigiului moral și profesional al
acestei profesii.22
Printre aceştia se numără Histrate Micescu, Gr. I. Perieţeanu ( procesul Gaetan),
dar și alții.
Vechea lege a avocaților din anul 1907 a fost înlocuită cu Legea pentru
organizarea și unificarea corpului de avocați din 21 decembrie 1923, ce a fost
modificată la 29 decembrie 1925.23
Această lege a fost abrogată prin Legea pentru organizarea corpului de
avocațidin 22 decembrie 1931, modificată la data de 6 aprilie 1932 și 2 aprilie 1936.24
În cadrul perioadei prectic s-a realizat unificarea organiză a barourilor prin
crearea Uniunii Avocaților din România, în anul 1923 și a Casei de Ajutor a Avocaților
din România.25
După anul 1948 a fost abrogată Legea avocaților din anul 1931, de actul
normatic care a reglementat profesia avocaților până în decembrie 1989. 26
Conform Decretului-Lege nr. 90/1990 avocatura se organizează și funcționează
pe baza autonomiei profesiei, iar în cadrul fiecărui județ și în Municipiul București
este constituit câte un barou, având personalitate juridică.27
Conform legii expresia „colegiu de avocaţi” a fost înlocuită cu „barou”. 28
Legea nr. 51/1995 privind organizarea şi funcţionarea profesiei de avocat
consacră modul de organizare a activităţii avocaţilor, exclusiv în baza legii, în acord
cu principiile avocaturii europene.29

1.2. Aspecte privind stadiul actual al profesiei de avocat

22
Dan Țop, Avocatura........ p. 53.
23
Ligia Dănilă, Organizarea ............ p. 17.
24
Vladimir Hanga, Istoria Dreptului Românesc, vol I, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, București, 1965, p. 310-211.
25
Ligia Dănilă, Organizarea.............. p. 18.
26
Ana Diculescu Șova, Profesia de avocat în România. Atestare istorică și evoluție legistalivă,
Revista Avocatul, Anul I, nr. 1, p. 7.
27
http://www.juridice.ro, Av. Gheorghe Florea.
28
Ibidem.
29
Ibidem.
10
 După mai mult de 25 de ani de la organizarea profesiei de avocat prin lege, ca
profesie independentă și liberă , ce are autonomie de funcționare, aceasta a devenit
treptat un element esențial al sistemului judiciar național.30
Evoluția profesiei de avocat a fost influențată decisiv de înființarea Uniunii
Naționale a Barourilor din România și de dobândirea de către barouri a competențelor
generale privind evoluția acestei profesii.31
În prezent, există și funcționează efectiv, legal înființate, un număr de 42 de
barouri, dintre care 41 de barouri în fiecare județ și Baroul București.32
La nivel central funcționează Casa de Asigurări a Avocaților, persoană juridică
de interes public, iar pe lângă fiecare barou sunt înființate filiale ale Casei de Asigurări
a Avocaților.33
În cadrul U.N.B.R. din România este organizat și funcționează Institutul
Național pentru Pregătire și Perfecționarea Avocaților (I.N.P.P.A), acesta având în
subordine 6 centre teritoriale: Cluj-Napoca, Iaşi, Timişoara, Craiova, Braşov şi
Galaţi).34
Profesia de avocat, profesie liberală, este o parte esențială a oricărui sistem
juridic național, dar și internațional. Evoluția sistemului juridic, ca ansamblu de norme
și instituții, are o influență decisivă asupra evoluției fiecărei instituții a sisitemului
juridic, în parte.
Totodată, evoluția profesiei legale de avocat este marcată de amplificarea fără
precedent a activității normative, care stabilește o nouă conotație și o nouă valoare
profesiei de avocat.
Identitatea culturală a avocatului este influențată din ce în ce mai multe de un
traseu socio-cultural și vizibil marcată de componenta economică a profesiei, situație
ce determină modificarea conținutului si a echilibrului sisitemului valoric propriu
acestei profesii.35
În prezent, confruntarea acestei profesii cu relațiile sociale și economice
aflate în permanentă schimbare impun reevaluarea poziției instituționale a avocatului
30
http://legalconsult.ro, Av. Alina Leția.
31
Ibidem.
32
www.unbr.ro
33
Ibidem.
34
Ibidem.
35
Ibidem.
11
 în raport cu puterea judecătorească, dar și în raport cu mediul de afaceri și cu
societatea civilă.
În România, profesia de avocat se află în proces de adaptare la cerințele impuse
de instituția „avocatului european”, pentru că integrarea României în UE a modificat
substanţial mediul relaţiilor profesionale şi a specializărilor într-o lume aflată într-o
dinamică ce impune regândirea conceptului de „avocat tradițional” în condiţiile în care
valorile constante ale profesiei sunt tot mai mult expuse presiunilor realităţii.
Există riscul ca în viitor, profesia de avocat să poată fi transformată , sub
presiunea evenimetelor sociale şi economice, într-o simplă afacere, nemaifiind
considerată o profesie.
Avocatul a devenit astăzi un factor important și indispensabil înfăptuirii
justiției. Prezența acestuia în desfășurarea activității judiciare este expresia dreptului
la apărare asigurat de lege, a garantării dreptului părților care sunt implicate și a
egalității lor în fața instanței, al caracterului colectiv a aflării adevărului și soluției
faptelor supuse judecății, dar și al caracterului public al dezbaterilor, stipulat în
modernele legistații.36
În exercitarea profesiei sale, avocatul trebuie să respecte principiile și regulile
fundamentale prevăzute în cadrul Statutului profesiei de avocat: principiul
independenţei, principiul libertăţii, principiul autonomiei şi descentralizării, precum şi
principiul păstrării secretului profesional.37
Avocatul are sarcina de a promova, dar şi de a apăra drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale cetăţenilor.
Avocatul, indiferent daca apără interesele unei persoane fizice, ale unei
întrepreinderi sau ale statului, este consilierul şi reprezentantul de încredere al clientului
său ,având calitatea de profesionst respectat de terţi şi de clienţi indispensabil la
administrarea echitabilă a justiţiei.38
Avocaţii sunt supuşi unui lung proces de adaptare la conţinutul noilor legi
penale şi civile, dar mai ales la noile instituţii de drept care au fost preluate de noile
coduri din alte sisteme judiciare, care se vor aplica realităţilor româneşti. 39
36
Puha Elena, Gorea Brândușa, Deontologie judiciară, Editura Dimitrei Cantemir, Târgu Mureș, 2008,
p. 122.
37
Fişe privind organizarea şi exercitare profesiei de avocat, pdf, www.hamagiu.ro
38
http://e-justice.europa.eu
39
http://legalconsult.ro
12
 Aşadar, provocările cu care se confruntă actuala generaţie de avocaţi sunt
numeroase, cele mai importante fiind reprezentate de: reguli noi, legi noi, instituţii noi,
la nivel naţional, dar şi internaţional. Avocaţii se află sub o presiune continuă din
partea clientului, timpului şi a legilor noi.

CAPITOLUL II
EXERCITAREA PROFESIEI DE AVOCAT

2.1. Caracterizarea profesiei. Principii si reguli fundamentale de

exercitare a profesiei
Profesia de avocat este o profesie liberă și independentă, având organizare și
funcționare autonome, în condițiile legii nr.51/1995 și ale statutului profesiei.
Avocatura reprezintă o profesie liberală, avocatul fiind persoana cu studii
superioare juridice, care asistă ori reprezintă persoana fizică și persoana juridică în
raportul acestora cu autoritățile publice, cu instituțiile și cu orice persoana română ori
străină.40
Orice persoană are dreptul să își aleagă în mod liber avocatul care să o
reprezinte.
40
Steluța Ionescu, Organizarea judecătorească și procedura notarială, Suport de curs- învățământ la
distanță, Universitatea Valahia, 2010-2011, p. 86.
13
 Atât profesia cât şi reprezentanţii ei au avut de-a lungul timpului un statut şi o
imagine extrem de controversate.41
Activitatea de asistență judiară este una complexă, care se poate desfășura prin
mai multe planuri și diferite forme.
Avocatura este o profesie ce presupune o dublă determinare. Pe de o parte,
aceasta este o profesie liberă în raport cu alte instituții ale statului și ca modalitate de
exercitare.42 Pe de altă parte, aceasta este o profesie structurală, având o organizare
specifică, supusă anumitor condiții etice și profesionale.43
Scopul profesiei de avocat este reprezentat de de promovarea, apărarea
drepturilor și libertăților sau intereselor legitime ale presoanelor fizice sau juridice. În
exercitarea dreptului la apărare, atât pe plan naționat cât și internațional, avocatul are
dreptul, dar și obligația de a încerca prin toate mijloacele legale să realizeze liberul
acces la justiție, pentru un proces echitabil soluționat într-un termen rezonabil. 44
Profesia de avocat se poate exercita numai de către avocații înscriși în tabloul
baroului din care fac parte, barou component al Uniunii Naționale a Barourilor din
România (U.N.B.R).
Constituirea și funcționarea de barouri în afara Uniunii Naționale a Barourilor
sunt interzise.45
În exercitarea profesiei sale avocatul este independent și se supune doar legii,
statutului profesiei și codului deontologic.46
Principiile fundamentale ale exercitării profesiunii de avocat sunt enumerate
chiar la art. 1 din Statut.
Astfel, exercitarea profesiei de avocat este guvernată de următoarelel principii
fundamentale, expres recunoscute de lege: principiul legalităţii, al libertăţii, principiul
independenţei, autonomiei şi descentraluzării şi principiul păstrării secretului
profesional.47

41
Sebastian Spinei,. Organizarea profesiilor juridice liberale, Editura Universul Juridic, Bucureşti,
2010, p. 38.
42
Ibidem, p. 41.
43
Ibidem.
44
Steluța Ionescu, op. cit., p.87.
45
Speranța Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea și etica profesiilor juridice, Editura Nagard,
Lugoj, 2014, p. 72.
46
Idem.
47
Claudiu Constantin Dinu, Fişe privind organizarea şi exercitarea profesiei de avocat, Ediţia a 2-a,
Editura Hamagiu , București, 2017, p. 4.
14
 De asemenea, mai pot fi reţinute ca principii următoarele: monopolul
avocaţilor asupra activităţilor specifice profesiei, principiul confraternităţii şi
respectului reciproc, pricipiul demnităţii şi onoarea profesiei de avocat, principiul
conform căruia avocatul îndeplineşte o funcţie de ordin public, dar şi o funcţie de
ordin privat, exercitarea profesiei cu bună-credinţă şi principiul confidenţialităţii sau al
secretului profesional.48
Dintre principiile fundamentale, principiul legalităţii poate fi considerat
primordial în cadrul desfăşurării activităţii avocatului. 49 Legislaţia profesiei afirmă în
mod explicit acest principiu, prevăzând că, avocatul, în exercitarea profesiei, se supune
doar legii, statutului profesiei, dar şi Codului Deontologic. 50 Acest principiu mai
presupune și faptul că exercitarea profesiei se face numai în cadrul U.N.B.R.
Principiul libertății reprezintă esența profesiei.51 Acest principiu se
concretizează în libertatea de exprimare, de conștiință, posibilitatea oricărui justițiabil
de a-și alege liber avocatul, libertatea în încheierea contractului de asistență juridică
între avocat și client, libertatea de a angaja cauze și de a oferi consultații juridice pe
întreg teritoriul României.
Principiul indepenței reflectă, pe de o parte independența profesiei, iar, pe
de altă parte, independența avocatului ca un reprezentant al profesiei.
Pentru a se putea bucurea de încredere din partea terțelor persoane, avocatul
trebuie să rămână independent față de clietul său.52
În exercitarea profesiei, avocatul este independent și se supune doar legii și
reglementărilor profesionale.53
Independența presupune o dublă valentă: independenţa profesiei faţă de stat,
organizarea internă a profesiei se realizează prin intermediul principiului autonomiei.
Avocatul este independent în interiorul profesiei, dar şi faţă de clientul său.
Avocatul mai este independent şi în ceea ce priveşte stabilirea onorariilor
sale.

48
Ligia Cătună, Nicoleta Bedrosian, Lucian Drăgoi, Carmen Tufariu, Teodora Blidariu, Alexandra
Nicola, Iulia Tâmplaru, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat. Sinteze și grile, Ediția a II-a ,
Editura Universul Juridic, București, 2014, p. 13.
49
Sebastian Spinei, Organizarea.................., p.63.
50
Art. 2 alin.1 din Legea nr. 51/1995, art. 3 alin.1 din Statut.
51
Steluța Ionescu, Organizarea.............,p. 88.
52
Olimpia Gribincea, Principiile fundamentale ale avocaturii, Îndrumător pentru avocați, 2012, p.2.
53
Art. 9 alin.1 Codul Deontologic al Avocatului Român.
15
 Independenţa nu poate să excludă răspunderea profesională a avocatului. 54
Principiul păstrării secretului profesional constituie un suport esenţial în
desfăşurarea activităţii avocatului.55 Secretul profesional rezultă chiar din lege. Acesta
asigură garantarea demnităţii persoanei şi a confidenţialităţii informaţiilor deţinute.
Păstrarea secretului profesional reprezintă o obligaţie absolută şi nelimitată în
timp, fiind o obligaţie de ordine publică. Avocatul nu poate să încalce această
obligaţie decât cu acordul expres şi scris din partea clientului.
Păstrarea secretului profesional presupune şi interdicţia de a apăra anumite
părţi cu interese contrare şi de a pleda împotriva unui fost client. 56 Aceasta implică
imposibilitatea ascultării unui avocat ca martor în legătură cu informaţiile pe care le-a
dobândit în exercitarea profesiei. Totodată, este în strânsă legătură cu inviolabilitatea
sediului profesional.
Principiul autonomiei și descentralizării reflectă acel drept recunoscut
avocatului și formelor de exercitare a profesiei de a se administra singur.
Profesia de avocat are o organizare, funcționare și o conducere autonomă,
stabilite în condițiile legii.57
Din punc de vedere organizatoric, avocații sunt separați de stat și de organele
acestuia, dar și de alte profesii judiciare, respectiv notari, magistați etc. 58

2.1.1. Activităţiele avocatului

Activitatea avocatului implică o esențială componentă de asistență judiciară,
dar nu se reduce la aceasta.
Prin art. 3 din Lege sunt enumerate formele prin care se realizează activitatea
avocatului, iar dispozițiile Statutului oferă detalii și explicații cu privire la conținutul
activității profesionale:
a) Consultaţii şi cereri cu caracter juridic
Consultaţiile juridice se pot acorda în scris sau verbal în anumite domenii de
interes pentru clienţi, precum:

54
Steluţa Ionescu, Organizarea............, p. 88.
55
Sebastian Spine, Organizarea............, p. 65.
56
Steluţa Ionescu, Organizarea.............. p., 89.
57
Art. 49 din Lege, art 4 din Statut.
58
http://www.online.consultantavocat.ro
16
 - redactarea şi/sau furnizarea către clienţi, prin orice mijloace, a opiniilor
juridice şi informaţilor cu privire la problema solicitată spre a fi analizată, după
caz;
- elaborarea unor opinii legale;
- elaborarea tuturor proiectelor de acte juridice ( contracte,statute, convenţii
etc.) și asistarea clientului la negocierea cu privire la acestea;
- elaborarea proiectelor de acte normative;
- orice alte consultații în domeniul juridic;59
Conform art. 89 din Statut, avocatul poate întocmi şi formula în numele
şi/sau interesul clientului cereri, memorii, notificări ori petiții către autorități,
instituții și alte persoane, având drept scop ocrotirea și apărarea drepturilor și
intereselor legitime ale acestuia.
b) asistență și reprezentare juridică;
Avocatul asigură asistență și reprezentare juridică în fața instanțelor
judecătorești, a organelor de urmărire penală, a notarilor publici, a autorităților cu
atribuții jurisdicționale și a executorilor judecătorești, a organelor autorităților
publice, a instituțiilor și a altor persoane juridice, pentru apărarea, dar și
reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor, libertăților și intereselor
legitime ale persoanelor, în condițiile legii.
Conform art. 91 din Statut, asistarea și reprezentarea clientului include toate
actele, mijloacele și operațiunile permise de lege și necesare ocrotirii și apărării
tuturor intereselor clientului.
c) redactarea de acte juridice , atestarea identităților părților,
conținutului și a datei actelor prezentate spre a fi autentificate;60
Poate fi prezentat notarului spre autentificare orice act juridic semnat în faţa
avocatului, care poartă o încheiere, o rezoluţie, o ştampilă sau un alt mijloc
verificabil de confirmare a identităţii părţilor, a consimţământului, dar şi a datei
actului.
Avocatul are obligaţia de a ţine evidenţa actelor întocmite61 şi de a le păstra
în arhiva sa profesională, în ordinea întocmirii lor ( art. 92 din Statut).

59
Art 89 din Statut.
60
Speranţa Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea.......... , p. 73.
61
Art. 3 alin. 1 lit.c) din Lege.
17
 d) asistarea și reprezentarea persoanelor fizice sau juridice interesate în
fața altor autorități publice cu posibilitatea confirmării identităţii părților , a
conținutului și a datei actelor încheiate;
e) apărarea şi reprezentarea cu mijloace juridice specifice a drepturilor şi
intereselor legitime ale persoanelor fizice şi juridice în raporturile acestora cu
autorităţile publice, cu instituţiile şi cu orice persoană română ori străină;
f) activităţi de mediere;
g) activităţi fiduciare ce constau în primirea în depozit, în numele şi pe
seama clientului, de fonduri financiare şi bunuri, ce rezultă din valorificarea sau
executarea de titluri executorii, după încheierea procedurii succesorale ori a
lichidării, precum şi plasarea şi valorificare acestora, în numele şi pe seama
clientului, activităţi de administrare a fondului ori a valorilor în care acestea au fost
plasate;
Avocatul are dreptul de a desfăşura astfel de activităţi, în numele şi pe
seama clientului, cu respectarea prevederilor legii şi ale statutului.
h) stabilirea temporară a sediului pentru societăţi comerciale la sediul
profesional al avocatului şi înregistrarea acestora, în numele şi pe seama clientului,
a părţilor de interes, a părţilor sociale sau a acţiunilor societăţilor astfel înregistrate;
Stabilirea temporară a sediului unor socităţi comerciale la sediul profesional
al avocatului implică utilizarea sediului profesional al avocatului pentru scopul
limitat al constituirii legale şi autorizării funcţionării societăţii comerciale ori, după
caz, pentru mutarea sediului sau pentru stabilirea unui sediu secundar al societăţii
respective.62
Pentru stabilirea termporară a sediului societăţii comerciale respective,
avocatul va întocmi şi semna cu reprezentantul sociteăţii un contract separat de
asistenţă judiciară având obicetul acesta.63
Perioada stabilirii sediului societăţii în respective la sediul profesional al
avocatului nu poate depăşi un an, dovada sediului facându-se cu contractul de
asistență judiciară ( art. 110 din Statut).

62
Art. 109 din Statut.
63
Sebastian Spinei, Organizarea........... , p. 72.
18
 Avocatul are posibilitatea de a îndeplini orice formalități legale necesare în
vederea înregistrării, pe numele și pe seama clientului, a societăților comerciale, a
părților de interes, a părților sociale și a acțiunilor, în condițiile legii. 64
Avocatul trebuie să întocmească și să păstreze registre de părți de interes,
părți sociale sau de acțiuni, emise de societățile înregistrate de acesta în numele și
pe seama clientului. La cererea clientului, avocatul poate efectua operațiuni în
aceste registre, inclusiv cesiuni și constituiri de garanții. Totodată, la cererea
persoanei îndreptățite poate efectua extrase din aceste registre, în condițile legii. 65
i) activităţile prevăzute la la lit. g) și h) se pot desfășura în temeiul unui
nou contract de asistență judiciară;
j) orice mijloace și căi proprii exercitării dreptului de apărare, în
condițiile legii.

2.2. Formele de exercitare a profesiei de avocat

Formele de exercitare a profesiei de avocat sunt reglemetate de art. 5 alin. 1 din
Legea nr. 51/1995.
Avocatul îşi poate exercita activitatea într-una din formele de exercitare a
profesiei, la alegere: cabinete individuale, cabinete asociate, societăţi civile
profesionale sau societăţi civile profesionale cu răspundere limitată. 66
În cadrul acestor forme de exercitare își pot desfășura activitatea și avocați
colaboratori, în baza unui contract de colaborare ori avocați salarizați, în baza unu
contract de salarizare în cadrul profesiei.67
Un avocat nu își poate desfășura activiatea concomitent în două sau mai multe
forme de exercitare a profesiei.
Avocatul este liber să opteze, dar și să își schimbe în orice moment opțiunea
pentru una dintre formele de exercitare a profesiei prevăzute de lege. 68
Formele de exercitare a profesiunii de avocat se pot transforma în oricare altă
formă de exercitare a profesiei, conform art. 171. alin. 2 din Statut.
64
Art. 111 din Statut.
65
Art. 112 din Statut.
66
Nicolau Ingrid Ileana, Organizarea profesiilor juridice, Note de curs, Universitatea Spiru Haret
Bucureşti, f.a., p. 16.
67
Gheorghe Moroianu, Organizarea profesiilor juridice, Editura Fundația România de Mâine,
București, 2015, p. 117.
68
Art. 171. alin.1 din Statut.
19
 2.2.1. Exercitarea profesiei în cadrul cabinetului individual
În cadrul cabinetului individual își poate desfășura activitatea un avocat definiti,
singur ori împreună cu alti avocați colaboratori69.
Cabinetele individuale se pot asocia70 în scopul exercitării profesiei în comun.
Drepturile și obligațiile avocaților titulari ai anumitor cabinete asociate își păstrează
caracterul personal, iar acestea nu pot fi cedate.

Cabinetele individuale se pot asocia în mod corespunzător și cu societățile

civile profesionale.
Cabinetul individual se înființează în baza unui act de înființare care este
întocmit în forma cerută de lege și înregistrat la barou.

2.2.2. Exercitarea profesiei în cabinete asociate

Cabinetele asociate se constituie din cabinete individuale care se asociază în
scopul în scopul exercitării în comun a profesiei. Avocații din cadrul cabinetelor
asociate intră în relații cu clienții în numele asocierii din care fac parte.

2.2.3. Societatea civilă profesională

Societatea civilă profesională este reglementată de art. 170 din Statut. Aceasta
se constituie din doi ori mai mulți avocați definitivi care contribuie în natură sau în
numerar la constituirea unui patrimoniu afectat desfășurării activității profesionale.
Societatea civilă profesională și avocații care profesează în cadrul acesteia nu
pot acorda asistență juridică persoanelor cu interese contrare.
Avocatul are dreptul de a-și schimba oricând forma de exercitare a profesiei,
condiția înștiințării baroului din care face parte.
Există posibilitatea ca formele de exercitare a profesiei să fie înstrăinate prin
acte între vii numai între avocați definitivi și aflați în exercițiul profesiei ori pot fi

69
Art. 169. alin. 2 din Statut.
70
Art. 181-184 din Statut.
20
lichidate la încetarea calității, cu condiția respectării regimului investițiilor
reglementat.71

2.2.4. Societatea civilă profesională cu răspundere limitată

Societatea civilă cu răspundere limitată este o societate civilă cu personalitate
juridică, contituită din doi ori mai mulți avocați definitivi, având patrimoniu propriu.
Avocații asociați își angajează răspunderea numai în limitele capitalului social
subscris și vărsat.
Indiferent de forma de exercitare a profesiei, orice avocat poate încheia
convenții de colaborare cu experți sau cu alți specialiști, în condițiile legii. 72
Conform art. 6 din Lege, societățile civile profesionale și societățile civile cu
răspundere limitată pot încheia astfel de doar cu acordul tuturor asociaților.
Toate formele de exercitare a profesiei de avocat sunt supuse anumitor principii.
Acestea sunt următoarele:
-patrimoniul comun este afectat exclusiv activiţilor profesionale şi are regimul
patrimoniului de afectaţiune profesională;
- titularul cabinetului individual şi avocatul asociat nu pot presta
activităţi profesionale în afara formei de exercitare a profesiei pe care au
ales-o;
- avocatul titular al cabinetului individual nu poate avea calitatea unui
avocat; colaborator sau de avocat salariat în cadrul profesiei;
- avocatul asociat nu poate avea calitatea de avocat colaborator ori de
avocat salarizat în cadrul profesiei;
- avocatul salarizat în cadrul profesiei şi avocatul colaborator nu pot
lucra, în aceeaşi calitate, în mai multe forme de exercitare a profesiei;
- avocatul colaborator şi avocatul salarizat în cadrul profesiei nu au
dreptul de a avea clientelă proprie;
- obligaţia de a comunica imediat baroului, în scris, modificările cu
privire la asociere, colaborarea ori angajare îi revine avotului, dar şi
titularului cabinetului individual sau coordonatorului cabinetelor

71
Art. 5 din Lege.
72
Sebastian Spinei, Organizarea................, p. 78.
21
 asociate, societăţilor civile profesionale ori societăţilor civile cu
răspundere limitată;
- formele de exercitare a profesiei se individualizează prin denumire,
conform prevederilor Legii şi ale prezentului Statut. Cu privire la
formele de exercitare a profesiei de către avocaţii stăini se pot folosi, la
alegere, denumirea şi numele formei de exercitare a profesiei din ţară ori
din străinătate.
CAPITOLUL III
ORGANIZAREA ŞI FUNCŢIONAREA PROFESIEI DE AVOCAT

3.1. Organizarea profesiei de a avocat

Structura descentralizată elementară a profesiei de avocat este reprezentată de
Barou, iar structura de la nivel național este Uniunea Națională a Barourilor din
România (U.N.B.R).
În art. 9 din Lege sunt prevăzute în mod principal, sintetic, funcțiile structurilor
profesiei, indicând că barourile și U.NB.R asigură exercitarea calificată a dreptului de
apărare, competența și disciplina profesională, protecția demnității și onoarei
avocaților care sunt membri.
Statutul detaliză aceste principii care fac referire la atributele generale ale
organelor profesiei. Conform dispozițiilor statutului, acestea au sarcina permanentă de
a asigura exercitarea calificată a dreptului de apărare organizând într-un mod
corespunzător primirea în profesie, pregătirea profesională inițială și pregătirea
continuă a avocaților, respectarea cu strictețe a a deontologiei și disciplinei
profesionale.
Totodată, barourile și U.N.B.R. au obligația, din oficiu sau la cerere, să
acționeze prin toate mijloacele legale pentru protecția profesiei de avocat, a demnității
și onoarei corpurilor de avocați.73
Toate barourile din România, care sunt constituite conform legilor privind
profesia de avocat, sunt membre de drept ale U.N.B.R.74
Constiturirea și funcționarea de barouri în afară U.N B.R. sunt strict interzise.
Actele de constituire și de înregistrare ale barourilor în afară U.N.B.R. sunt nule de
73
Art. 12, alin 1-3 din Statut.
74
Art. alin. 2 din Statut.
22
drept. Nulitatea poate fi constatată oricând la cererea U.N.B.R., a barourilor membre,
Ministerului Public și poate fi constatată din oficiu de către instanță.75

3.3.1. Baroul
Elementul organizatoric fundamental al avocaturii este baroul.76
În fiecare județ și în Municipiul București există și funcționează, în temeiul
Legii, doar un singur barou, persoană juridică de interes public. Baroul este format din
toți avocații care sunt înscriși pe Tabloul avocaților, care au sediul profesional
principal în localitățile de pe raza acestuia.77
Baroul are organozare de sine stătătoare și un patrimoniu propriu.
Sediul baroului se află în orașul de reședință al județului, respectiv în
Municipiul București.
Conform art. 43 din Lege și art. 63 din Statut, contribuția avocaților la
realizarea bugetului Baroului este stabilită de consiliul baroului.
Organele de conducere ale baroului sunt reprezentate de:
a) adunarea generală;
b) consiliu;
c) decanul.
În cadrul baroului îşi desfăşoară activitatea şi o comisie de cenzori, dar şi o
comisie disciplinară. Organizarea, funcţionarea şi atribuţiile acestora sunt
reglementate conform Statutului profesiei de avocat.
a) Adunarea generală
Adunarea generală este formată din toti avocații care sunt înscriși în tabloul
baroului cu drept de exercitare a profesiei.78
În condițiile legii, adunarea generală a baroului poate fi ordinară și
extraordinară.

75
Art. 5 alin. 4 din Statut.
76
Ioan Leș, Instituții judiciare contemporane, Editura C.H. Beck, București, 2007, p. 252.
77
Art. 5 alin. 1 din Statut, art. 9 alin. 2 din Lege.
78
Art. 50 alin. 1 din Lege.
23
 Adunarea generală ordinară se întrunește anual, în primul trimestru, fiind
convocată de consiliul baroului.79 Data la care are loc adunarea generală ordinară se
stabilește de către consiliul baroului în prima ședință ce are loc în luna ianuare a
fiecărui an.80
Adunarea generală extraordinată poate fi convocată de către consiliul ori
comisia de cenzori ale baroului.
La cererea a peste o treime din totalul numărului membrilor baroului, consiliul
are obligația de a convoca adunarea genereală extraordinară în termen de cel mult 15
zile de la primirea cererii.
Adunarea generală a baroului adoptă hotărâri care sunt obligatorii pentru
membrii baroului, conform condițiilor prevazute de lege și de statutul profesiei de
avocat. De asemenea, adunarea genreală mai poate adopta și rezoluții și moțiuni. 81
b) Consiliul baroului
Consiliul baroului este constituit din 5 până la 15 membri, aleși pe o perioadă
de 4 ani.82
Conform art. 71 alin. 1 din Statut, membrii consiliului sunt avocați definitivi
cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 8 ani.
Consiliul baroului se întrunește în ședință cel puțin o dată pe lună, la sediul
baroului. Lucrările șsedinței sunt consemnate în registrul de procese-verbale și se
semnează de toți consilierii prezenți la ședință. Organele U.N.B.R. și avocații interesați
pot consulta registrul.
În exercitarea atribuțiilor sale, consiliul baroului adoptă hotărâri și decizii. 83
Consiliul baroului are următoarele atribuţii principale:
- adoptă hotărâri pentru aplicarea şi respectarea prevederilor legii şi
ale statutului profesiei;
- duce la îndeplinire hotărârile Consiliului U.N.B.R. şi ale adunării
generale a baroului;
- hotărăşte asupra stării de incompatibilitate, dar şi asupra încetării
acesteia;
79
Art. 51 alin. 1 din Lege.
80
Art. 67. alin 1 din Statut.
81
Art. 70 din Statut.
82
Art 53. alin. 1 din Lege.
83
Art. 73 din Statut.
24
 - sesizează comisia disciplinară cu judecarea abaterilor disciplinare
ale avocaţilor;
- alege prodecanul baroului etc.

c) Decanul
Decanul baroului are atribuţii administative şi de reprezentare.
Decanul baroului este ales de către adunarea generală a baroului dintre avocaţii
definitivi cu o vechime neîntreruptă în profesie de cel puţin 8 ani. Acesta trebuie să
fie membru al baroului de cel puţin 5 ani.84
Cele mai importante competenţe ale decanului sunt:
- reprezentarea baroului în raporturile acestuia cu persoanele fizice
şi juridice din ţară şi din străinătate;
- convocarea şi prezidarea şedinţelor consiliului baroului;
- aprobarea cererilor de asistenţă juridică gratuită;
- ordonanţarea cheltuielilor baroului etc.
În exercitarea atribuţilor sale, decanul emite decizii. Aceste decizii se
consemnează într-un registru special, ținut la sediul baroului. Registrul poate fi
consultat de către orice avocat interesat sau de organele U.N.B.R.
Deciziile pe care decanul le emite pot fi atacate la consiiul baroului, în
termen de 15 zile de la data comunicării.85
Prodecanul este persoana care îl înlocuieşte pe decan la cererea ori în
absenţa acestuia.
În cazul în care decanul şi prodecanul sunt în imposibilitate temporară de a-
și exercița funcțiile, consiliul baroului are posibilitatea de a delega un consilier
pentru a îndeplini, în tot ori în parte, atribuțiile decanului.86

3.3.2. Uniunea Națională a Barourilor din România-U.N.B.R.

Uniune Națională a Barourilor din România ( U.N.B.R.) este constituită din
toatalitatea barourilor din România și are sediul în Municipiul București.

84
Art. 74 din Statut.
85
Art. 76 alin. 2 din Statut.
86
Art. 55 alin. 2-3 din Lege.
25
 U.N.B.R. este persoană juridică de interes public, ce are patrimoniu și buget
proprii și organizare de sine stătătoare.87
Toate barourile din România înființate conform legilor organizare și exercitarea
profesiei de avocat sunt membre de drept ale U.N.B.R.
Este strict interzisă apropierea, uzurparea sau utilizarea denumirii „Uniunea
Naţională a Barourilor din România” de către orice pesoană fizică ori persoană
juridică, indiferent de natura activităţii desfăşurate de aceasta, sub sancţiunea
prevăzută de lege pentru utilizarea fără drept a denumirii unei persoane juridice de
interes public, înfiinţată prin lege.88
Organele de conducere ale U.N.B.R. sunt următoarele:
a) Congresul avocaților;
b) Consiliul U.N.B.R.;
c) Comisia permanentă a U.N.B.R.;
d) președinteleU.N.B.R.
Conform art. 58 alin. 2 din Lege, în cadrul U.N.B.R. se constituie și
funcționează și:
a) Comisia centrală de cenzori;
b) Comisia centrală de disciplină;
a) aparatul tehnic-administrativ.
a) Congresul avocaţilor
Congresul avocaţilor reprezintă organul suprem de conducere a profesiei
de avocat. Hotărârile adoptate de acesta sunt definitive şi obligatorii pentru toţi
avocaţii, dar şi pentru organele profesiei.89
Congresul avocaţilor este convocat anual de către Consiliul U.N.B.R.
prin intermediul preşedintelui U.N.B.R.
Congresul extraordinar se convoacă de către preşedintele U.N.B.R. ori
de câte ori este necesar ori la cererea a cel puţin o treime din numărul total al
barourilor.
Decanii barourilor şi membrii Consiliului U.N.B.R. sunt consideraţi
membri de drept ai congresului.

87
Art. 57 din Lege, art. 71 alin. 1 din Statut.
88
Art. 78 alin. 2 din Statut.
89
Art. 61 alin. 2 din Lege, art. 80 din Statut.
26
 În cadrul congresului se regăsesc şi delegaţii aleşi de adunările generale
ale barourilor, conform normei de reprezentare de un delegat la 200 de avocaţi.
Fiecare barou, în funcţie de numărul reprezentanţilor săi suportă
cheltuielile necesare organizării congreselor.
Atribuţiile Congresului avocaţilor sunt următoarele:90
- analizează şi aprobă raportul anual al Consiliului U.N.B.R.;
- alege comisia centrală de cenzori , dar şi Consiliul de conducere
al Casei de Asigurări a Avocaţilor;
- face propuneri autorităţilor cu drept de iniţiativă legislativă
privind profesia de avocat;
- adoptă hotărâri ce privesc relaţiile dintre barouri, perfecţionarea
pregătirii profesionale şi respectarea regulilor deontologice ale profesiei;
- adoptă bugetul anual al U.N.B.R., dar şi execuţia bugetară anuală
a acestuia şi stabileşte cota de contribuţie a barourilor la formarea bugetului
U.N.B.R. etc.
b) Consiliul U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. este format din decanii barourilor şi din reprezentanţi ai
barourilor, care sunt aleşi de Congres.
Mandatul unui membru al Consiliului U.N.B.R. este de 4 ani.
În situaţia încetării mandatului unuia dintre ei, înlocuitorul său trebuie să
execute diferenţa de mandat.
Înlocuitorul este ales în condiţiile prevăzute la art. 62 alin. 1 din Lege şi art
84 din Statut.
În situaţia schimbării decanului unui barou, noul decan îl înlocuieşte de
drept pe predecesorul său. Celelalte vacanţe sunt completate la următorul Congres
al avocaţilor.
Consiliul U.N.B.R. este convocat trimestrial în şedinţe ordinare, iar în
situaţii excepţionale în şedinţe extraordinare de către preşedintele U.N.B.R.
Consiliul U.N.B.R. poate fi convocat de către preşedintele U.N.B.R. şi la cererea a
cel puţin unei treimi din numărul membrilor consiliului U.N.B.R.

90
Art. 61. alin. 1 din Lege.
27
 Consiliul U.N.B.R. adoptă decizii şi hotărâri obligatorii. Hotărârile
consiliului pot fi atacate, pentru nelegalitate, la Congresul avocaţilor, în prima sa
şedinţă, la cererea majorităţii barourilor.
Consiliul U.N.B.R. are următoarele atribuţii91 principale:
- îndeplineşte atribuţiile hotărârile Congresului avocaţilor;
- se ocupă de organizarea examenului pentru verificarea de drept
românesc şi de limba română ale avocaţilor străini;
- organizează şi conduce activitatea Institutului Naţional de
Pregatire şi Perfecţionare a Avocaţilor, constituit la persoană juridică de drept
privat nonprofit, nefăcând parte din sistemul naţional de învăţământ şi nu este
supus nici procedurilor de autorizare şi acreditare;
- întocmeşte raportul anual de activitate şi de gestionare a
patrimoniului U.N.B.R. şi le supune spre adoptare Congresului avocaţilor;
- înfiinţează Casa Centrală de Credit şi Ajutor a Avocaţilor şi
controlează activiatea acesteia etc.
c) Comisia Permanentă a U.N.B.R
Comisia Permanentă a U.N.B.R. se întruneşte înaintea şedinţelor Consiliului
U.N.B.R. şi ori de câte ori este nevoie, la convocarea preşedintelul Uniunii
Naţionale a Barourilor din România.
Activitatea permanentă a U.N.B.R. este asigurată de către Comisia
Permanentă.
În desfăşurarea activităţii actuale Comisia Permanentă a U.N.B.R. emite
decizii şi dispoziţii, în condiţiile prevăzute de lege.
Atât deciziile cât și dispozițiile au caracter obligatoriu și pot fi atacate cu
plângere de către cei interesați, în termen de 15 zile de al comunicare, la Consiliul
U.N.B.R.92
Comisia permanentă a U.N.B.R. este formată din 15 membri, dintre care 5
membri sunt reprezentanți ai Baroului București, iar ceilalți 10 membri sunt
reprezentanți ai celorlalte barouri din România.
Mandatul membrilor Comisiei permanente a Uniunii Naționale a Barourilor
din România este de 4 ani.
91
Art. 63 din Lege.
92
Art. 86 din Statut.
28
 În situația încetării mandatului unui membru al Comisiei Permanente a
U.N.B.R, alegerea înlocuitorului se face pe aceleași criterii, iar înlocuitorul execută
diferența de mandat.93
Președintele U.N.B.R. este și președintele Comisiei Permanente a U.N.B.R. 94
Comisia permanentă are următoarele atribuții95principale:
- este organul executiv al Consiliului U.N.B.R., având activitate
permanentă şi de legătură cu barourile U.N.B.R.;
- asigură execuţia bugetară şi urmăreşte modul de realizare a
resurselor bugetului U.N.B.R.;
- emite decizii executorii, în realizarea atribuţiilor sale;
- acceptă donaţiile şi legatele facute Uniunii Naţionale a Barourilor
din România.
d) Preşedintele U.N.B.R.
Preşedintele U.N.B.R. este desemnat de Consiliul Uniunii şi are atribuţii de
reprezentare şi administrative.
Preşedintele poate fi înlocuit, la cerere ori în absenţa sa, de către
vicepreşedintele pe care îl desemnează în acest scop.
Consiliul U.N.B.R. stabileşte personalul necesar îndeplinirii atribuţiilor funcţiei
pentru preşedintele U.N.B.R.96
Conform art. 66 din Lege, preşedintele U.N.B.R. are următoarele atribuţii:
- reprezintă U.N.B.R. în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice din
ţară şi din străinătate;
- ordonează cheltuielile bugetare şi extrabugetare ale U.N.B.R.;
- semnează actele Consiliului și ale Comisiei permanente ale
U.N.B.R.
- acordă sprijin și ajutor barourilor în relațiile lor cu autoritățile
centrale și locale etc.

93
Sebastian Spinei, Organizarea.........................., p. 61.
94
Art. 64 din Lege.
95
Art. 65 alin. 1-3 din Lege.
96
Art. 67 din Lege.
29
 7.1. Asistenţa judiciară
4.4.1. Cazurile si condițiile în care se acordă asistență judiciară
Există o formă particulară de exercitare a asistenţei judiciare, respectiv cea prin
care se asigură apărarea din oficiu în procesele penale.
Barourile acordă asistență judiciară, în cazurile prevăzute de lege în următoarele
forme:
- în cauzele penale, în care apărarea are caracter obligatoriu potrivit
dispoziţiilor Codului de procedură penală;
- în orice alte cauze decât cele penale, ca modalitate de acordare a
ajutorului pubic judiciar, în condiţiile legii;
- asistenţa judiciară prin intermediul avocatului, acordată la
solicitarea organelor administraţiei publice locale.
În anumite cazuri excepţionale, dacă drepturile persoanei lipsite de mijloace
materiale necesare ar fi prejudiciate prin întârziere, decanul baroului poate aproba
acordarea cu titlu gratuit a asistenţei de specialitate juridică, în condiţiile legii.
Avocatul desemnat de către decanul baroului să acorde ajutor public judiciar nu
poate să refuze această atribuţie profesională decât în situaţia conflictului de interese
ori pentru alte motive justificate. Refuzul nejustificat în de a prelua cazul ori de a
continua executarea acestuia constituie abatere disciplinară, în condiţiilel legii.
În ceea ce priveşte refuzul nejustificat al beneficiarului ori renunţarea
unilaterală şi nejustificată a acestuia la asistenţa acordată de avocatul desemnat, acesta
conduce la încetarea ajutorului public sub forma asistenţei prin avocat.
Avocatul care acordă asistenţă judiciară în aceasta modalitate nu are dreptul să
primească de la client ori de la cel apărat niciun fel de remuneraţie ori de alte mijloace
de recompensă, nici cu titlu de acoperire a cheltuielilor de judecată. 97
Asistenţa judiciară gratuită poate fi retrasă de către decanul baroului, în situaţia
în care se dovedeşte că a fost obţinută fără prezentarea stării materiale reale a părţii sau
în situaţia în care această stare materială s-a ameliorat și permite plata onorariului.

97
Speranţa Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea......................, p. 88.
30
 Remunerația cuvenită avocatului va fi suportată, în condițiile legii de partea
care a obținut ilicit asistența judiciară absolută.98

5.1. Primirea în profesia de avocat

5.5.1. Dobândirea calității de avocat
Poate fi membru al unui barou din România persoana care îndeplinește
următoarele condiții:
- are exerciţiul drepturilor civile şi politice;
- este licenţiat al unei facultăţi de drept cu durata stabilită de lege;
- nu se găseşte în vreunul dintre cazurile de nedemnitate prevăzute de
legea nr. 51/1995;
- este apt, din punct de vedere medical, pentru exercitarea profesiei.
Îndeplinirea condiției prevăzute la lit. d) este necerar a fi dovedită cu certificat
medical de sănătate, eliberat pe baza constatarilor făcute de o comisiei medicală
constituită conform condițiilor prevăzute în statutul profesiei.
Membrul unui barou din străinătate are posibilitatea de a exercita profesia de
avocat în România, în cazul în care îndeplinește condițiile prevăzute de legea nr.
51/1995.
Pentru acordarea consultanței juridice privind dreptul românesc, avocatul străin
are obligația de a susține un examen de verificare a cunoștințelor de drept românesc
și de limba română, acesta fiind organnizat de U.N.B.R.99
Persoana care dorește să fie admisă în profesie trebuie să formuleze o cerere.
Această cerere se adresează decanului baroului unde solicitantul dorește să exercite
profesia de avocat.100
Conform art. 15 din Statut cererea formulată de persoana care dorește să fie
admisă în profesie se depune în doua exemplare, aceasta cuprinzând:
- numele, prenumele şi domiciliul solicitantului;
- locul şi data naşterii;
- elementele actului de identitate şi organul emitent;

98
Art. 161 din Statut.
99
Speranța Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea..................., p. 77.
100
Art. 14 din Statut.
31
 - indicarea diplomei de licenţă eliberată de o instituţie de învâţământ
superior acerditată în condiţiile legii care atestă calitatea de licenţiat al unei facultăţi de
drept ;
- declaraţia din care să reiasă ca nu se află în vreunul dintre cazurile
nedemnitate prevăzute de art. 13 din Lege;
- declaraţia solicitantului că nu se află în nici unul dintre cazurile de
incompatibilitate prevăzute la art. 14 din Lege sau că înţelege să renunţe la orice stare
de incompatibilitate, în cel mult 2 luni de la data comunicării deciziei de primire în
profesia de avocat, sub sancţiunea prevăzută la art. 24 alin. 2 din Lege;
- angajamentul de a realiza formare profesională iniţială în profesia de
avocat, pe toată perioada stagiului în condiţiile prevăzute de Lege şi de Statutul
profesiei;
- declaraţia expresă că nu este ori nu a fost înscris într-un alt barou din
România.
Cererea de primire în profesie se va afişa în cel mult trei zile de la înregistrare la
sediul baroului, afişarea constatându-se prin proces verbal.
Orice persoană poate face opoziție la cererea de primire în profesia de avocat în
termen de 10 zile de la afișare.
Primirea în profesie se are loc pe baza unu examen la nivel național organizat
de U.N.B.R. 101
Conform art. 33 alin. 2 din Statut examenul de primire în profesie se
organizează de către consiliul baroului, în fiecare an, în mod obligatoriu, în ultimul
semestru al anului, la o dată unică valabilă pentru toate barourile, cu consultarea
baroului București.
În ceea ce privește data examenului, aceasta va fi anunțată într-un ziar de mare
tiraj cu cel puțin 60 de zile înaintea examenului.
Subiectele examenului la probele scrise se vor trage la sorți de către Comisia de
examen, exclusiv dintre subiectele unice stabilite la art. 33. alin. 3 din Statut. 102
După ce examenul este validat, consiliul baroului va dispune primirea în
profesie a candidaților admiși și va emite decizia de primire în profesie. 103

101
Art. 16 din Lege.
102
Art. 34 din Statut.
103
Art. 37 din Statut.
32
 5.5.2. Avocații stagiari
Art. 275 din Statut definește perioada de stagiu profesional ca fiind perioada
parcursă la începutul exercitării profesiei, având drept scop pregătirea și formarea
profesională inițială a avocatului în vederea obținerii titlului profesional de avocat
definitiv.
Durata stagiului este de 2 ani, calculată începând cu data înscrierii în Tabloul
avocaților.
În cadrul acestei perioade, îndrumarea profesională a avocatului stagiar se
asigură de avocatul îndrumător care a consimțit în acest sens prin contractul încheiat. 104
Activtatea avocatului stagiar este îndrumată numai de avocați definitivi ce au o
vechime de cel puțin 6 luni în această calitate, caren se bucură de o reputație
profesională neștirbită,105 îndeplinesc condițiile stabilite prin hotărâre a consiliului
baroului și sunt titulari ai unor cabinete individuale ori avocați asociați.
Avocatul stagiar este supus tuturor dispozițiilor legale deontologice și
statutare.106
Există și anumite limitări cu privire la exercitarea profesiei avocatului stagiar.
Astfel, acesta poate pune concluzii numai la judecătorie și poate efectua
activități prezăute la art. 3 alin. 1 lit. a) și b) din Lege.
După terminarea perioadei de stagiu, consiliul baroului, prin decizie motivată,
va constata îndeplinire în totalitate a stagiului, pe baza raportului avocatului
îndrumător și a celui al serviciului de asistență judiciară, precum și a notărilor
consilierului coordonator al stagiului profesional.107

5.5.3. Definitivarea in profesie.

După efectuarea stagiului avocatul este obligat să susțină examenul de
definitivare.
Calitatea de avocat definitiv se dobândește în baza unui examen organizat de
Uniunea Națională a Barourilor din România ( U.N.B.R.), anual și la nivel național
potrivit prezentei legi și Statutului profesiei de avocat ori prin promovarea examenului

104
Art. 288 din Statut.
105
Art. 17 din Lege.
106
Art. 279 alin. 1 din Statut.
107
Art. 291 din Statut.
33
de absolvire a Institutului Național pentru Pregătirea și Perfecționarea Avocaților, în
condițiile prevăzute în cadrul Statutului profesiei de avocat.
Susținerea examenului de definitivare are loc în cadrul Institutului Național
pentru Perfecționarea Avocaților. Acesta de desfășoară în mod unitar, pe centre
teritoriale, având la bază o metodologie elaborată și aprobată de Consiliul U.N.B.R.
Tematica examenului de definitivare are caracter unic la nivelul U.N.B.R.,iar
selectarea subiectelor se face de comisia națională de examene.
După promovarea examenului avocatul dobândește titlul profesional de avocat
definitiv, acesta urmând a fi înscris în Tabloul avocaților definitivi.
Avocatul definitiv are obligația de a frecventa formele de pregătire profesională
continuă organizate de barou, I.N.A.P. ori de formele de exercitare a profesiei , în
condițiile prevăzute de Statutul profesiei de avocat.
Baroul are obligația de a întocmi anual tabloul avocaților definitivi și stagiari în
ordine alfabetică. A doua parte a tabloului va cuprinde cabinete asociate, societățile
civile profesionale și societățile profesional cu răspundere limitată, indicându-se sediul
și avocații care îl compun.

5.5.4 Tabloul avocaților

Profesia de avocat se poate exercita numai de avocații care sunt înscriși în
Tabloul avocaților.
Conform art. 23 din legea de organizare a profesie, Baroul are îndatorirea să
întocmească anual tabloul avocaților definitivi și stagiari.
Avocații sunt încriși în ordine alfabetică în cadrul Tabloului, cu menționarea
numelui, prenumelui, titlului științific, datei înscrierii în barou, sediul profesional,
forme de exercitare a profesiei, dar și a instanțelor la care au dreptul să pună
concluzii.108
Potrivit art. 22 din Lege, avocații stagiari au posibilitatea de a pune concluzii
doar la judecătorii. Avocatul definitiv are dreptul să pună concluzii la toate instanțele,
cu excepția Înaltei Curți de Casație și Justiție, unde va putea pune concluzii numai
daca are o vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 5 ani de la definitivare.

108
Art. 44-48 din Statut.
34
 A doua parte a Tabloului cuprinde cabinetele asociate, societățile civile
profesionale și societățile profesionale cu răspundere limitată, indicându-se sediul și a
avocaților ce le compun.
Prin strădania baroului, tabloul anual al avocaților și modificările survenite sunt
comunicate la începutul fiecărui an instanțelor judecătorești, organelor de urmărire
penală și autorităților administrative ale județului sau municipiulu București, dar și
U.N.B.R.
Înscrierea avocaților în tablou se efectuează pe baza licenței de exercițiu al
profesiei, confirmată din trei în trei ani pe baza dovezii frecventării formelor de
pregătire preofesională continuă orgenizate de către barouri și U.N.B.R.
Consiliul baroului emite deciziile de trecere pe tabloul avocaților incompatibili,
la cerere ori din oficiu, iar reînscrierea pe tabloul avocaților cu drept de exercitare a
profesiei se face numai la cerere, după ce starea de incompatibilitate încetează.

6.1 Incompatibilități si interdicții

6.6.1. Incompatibilități
Calitatea de avocat presupune un statut profesional și social exemplar. De aceea
este în interesul profesieie ca membrii săi să aibă, anterior și pe durata exercitării
profesiei de avocat, o carieră și o conduită impecabile.
Incompatibilitățile reprezintă situațiile ori stările în care avocatului nu îi este
permis să se afle pentru că acestea se află în contradicție sau în conflict cu principiile,
datele definitorii sau prestigiul profesiei.109
Conform art. 14 din Lege exercitarea profesiei de avocat este incompatibilă cu:
- activitatea salarizată în cadrul altor profesii decât cea de avocat;
- ocupaţiile care lezează demnitatea şi independenţa profesiei de avocat ori
bunele moravuri;
- exercitarea nemijlocită de fapte materiale de comerţ.
Potrivit dispoziţiilor exprese de la art. 15 din Lege, exercitarea profesiei de
avocat este compatibilă însă cu:
- calitate de deputat sau senator, consilier în consiliile locale ori
judeţene;

109
Sebastian Spinei, Organziarea..................,p. 114.
35
 - activităţi şi funcţii didactice în cadrul învăţământului juridic
superior;
- activitatea literală şi publicistică;
- calitatea de arbitru, mediator, conciliator ori negociator, consilier fiscal,
consilier în proprietate intelectuală, consilier în proprietate industrială, traducător
autorizat, administrator ori lichidator în cadrul procedurilor de reorganizare şi lichidare
judiciară, în condiţiile legii.
Starea de incompatibilitate se verifică la primirea în profesie, dar şi pe durata
exercitării acesteia.
Cazurile de incompatibilitate prevăzute de Lege se verifică şi se constată de
către consiliul baroului, uneori şi din oficiu.
Avocatul care a devenit incompatibil este obligat să informeze în scris consiliul
baroului, solicitând mutarea de pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei
pe Tabloul avocaţilor incompatibili cu exercitarea profesiei.
Continuarea exercitării profesiei de avocat după apariţia situaţiei de
incompatibilitate constituie exercitarea fără drept a profesiei de avocat, cu
consecinţele prevăzute de lege.110

6.6.2. Interdicţii
Principiul libertăţii, care conduce activitatea avocatului, presupune, printre
altele, faptul că acesta poate exercita activitatea de asistenţă în faţa oricărei instituţii
sau autorităţi şi în orice cauză.
Raţiuni ce privesc prestigiul profesiei, care trebuie protejată de suspiciunile care
ar putea apărea cu privire la unii avocaţi, impun însă ca prestarea asistenţei avocaţiale
să nu fie permisă în anumite cazuri şi pe diferite intervale de timp.
O primă categorie de interdicţii se referă la situaţia în care, anterior primirii în
profesie, avocatul a îndeplinit funcţia de magistrat ori poliţist.
Conform art. 19 alin. 4 din Lege, avocaţii foşti judecători nu pot pune concluzii
la instanţele unde au funcţionat, iar foştii procurori şi cadre de poliţie nu au
posibilitatea de a acorda asistenţă juridică la unitatea de urmărire penală la care şi-au
desfăşurat activitatea timp de 2 ani de la încetara respectivei funcţii.

110
Art. 31 din Statut.
36
 A doua categorie de interdicţii se referă la situaţia în care avocatul se află în
relaţii de familie cu magistraţii sau cadre de poliţie.
Conform art. 20 din Lege, profesia de avocat nu poate fi exercitată la instanţele,
precum şi la parchetele de pe lângă acestea, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi
Justiţie ori la parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, unde soţul
avocatului ori ruda sau afinul său până la gradul al treile inclusiv îndeplineşte funcţia
de judecător ori pe cea de procuror, indiferent de secţia, direcţia, serviciul ori biroul în
care îşi desfăşoară activitatea.
Totodată, avocaţii sunt ţinuţi şi de restricţiile ori interdicţiile prevăzute de legi
speciale.111
Avocatul care se află în exercitarea unui mandat de deputat ori de senator nu
are posibilitatea de a pleda în cauzele ce se judecă de către judecătorii ori tribunale şi
nici nu are posibilitatea de a acorda asistenţă juridică la parchetele de pe lângă acestea.
Avocatul deputat ori senator nu are posibilitatea de a acorda asistenţă juridică
învinuiţilor ori inculpaţilor în cauze penale privind infracţiuni grave ( infracțiuni de
corupție). De asemenea, avocatul deputat ori senator nu are dreptul de a pleda în cauze
civile ori comerciale împotriva statului sau a altor instituţii publice.
Avocatul care nu respectă prevederile legale și pe cele statutare ce fac referire la
interdicții ori care se folosește de forma de organizare profesională sau de raporturile
conlucrare profesională stabilite în condițiile legii, în scopul eludării interdicțiilor,
săvârșește o gravă abatere disciplinară.112

7.1. Încetarea si suspendarea calitații de avocat. Transferul avocatului

7.7.1. Încetarea calității de avocat
Conform art. 26 din Lege, calitatea de avocat încetează în următoarele situații:
- prin renunţarea scrisă la exerciţiul profesie;
- prin deces;
- prin excluderea din profesie ca sancţiune disciplinară;

111
Art. 42 din Statut.
112
Art. 43 din Statut.
37
 - în cazul în care avocatul a fost condamnat definitiv pentru o infracţiune
ce îl face nedemn de a fi avocat.

7.7.2. Suspendarea calităţii de avocat

Calitatea de avocat se suspendă în următoarele situaţii:
- pe întreaga durată a existenței unei stări de incompatibilitate;
- în temeiul unei hotărâri judecătorești sau disciplinare de interdicție
temporară de a exercita profesia;
- în caz de neplată a taxelor către barou, către U.N.B.R. ori către sisitemul
de asigurări timp de 3 luni de la data scadenței acestora. Suspenarea se menține până la
lichidarea integrală a datoriilor;
- la cererea scrisă a avocatului.
Totodată, dreptul de a exercita profesia de avocat, poate fi susupendat în situaţia
în care împotriva avocatului s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru ori s-a dispus
trimiterea în judecată pentru săvârșirea unei infracțiuni ce ar putea să aducă atingere
prestigiului profesiei, până la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive.113

7.7.3. Transferul avocatului

În cadrul art. 55-57 din Statut este reglementată instituția transferului în cadrul
unu alt barou.
Atunci când există anumite motive justificate un avocat poate solicita transferul
într-un alt barou. Pentru transfer acesta se va adresa cu cerere decanului baroului de la
care dorește să se transfere. Consiliul acestui barou va aviza cererea primită și o va
înainta baroului la care s-a solicitat transferul. Acesta din urmă se va pronunța prin
intermediul deciziei Consiliului. Decizia poate fi contestată în termen de 15 zile de la
comunicare la Consiliul U.N.B.R.

8.1. Drepturile si obligațiile avocatului. Regulile de deontologie

profesională
Din totalitatea raporturilor în care avocatul este implicat rezultă un ansamblu de
drepturi și de obligații ce îi revin acestuia. Apartenența la un corp profesional

113
Art. 50 din Statut.
38
 114
structurat, raportul juridic pe care îl are cu clientul, relația cu statul, cu organele
judiciare și alte instituții repezintă tot atâtea izvoare de drepturi și obligații.

8.8.1. Drepturile avocatului

1. Dreptul la ocrotire legală
Actul avocațial și independeța avocatului trebuie ocrotite de lege.
Reglemetările profesiei dau formă acestui principiu, prevăzând faptul că în
exercitarea profesiei de avocat și ăn legătură cu aceasta avocatul beneficiază de
protecția legii.115
În punerea în aplicare a acestei reguli, cadrul normativ constituie un sistem de
protecție a persoanei și funcției avocatului.
Așadar, se prevede că instanțele judecătorești și celelalte organe de jurisdicție,
organele de urmărire penală, autoritățile și instituțiile publice, persoanele fizice ori
juridice au obligația să perimită și să asigure avocatului desfășurarea neîntreruptă a
activității sale.
Conform art. 37 alin. 2-3 din Lege, legiuitorul apelează la incriminarea penală
și la sancționarea mai aspră a anumitor fapte săvârșite împotriva avocatului în timpul
exercitării profesiei și în legătură cu aceasta. Aceste fapte sunt reprezentate
infracţiunile de ameninţare şi lovirea şi alte violenţe.
Conform art. 37 alin. 6 din Lege, avocatul nu răspunde penal pentru susţinerile
făcute oral ori în scris, în mod adecvat şi cu respectarea prevederilor alin. 5, în faţa
instanţelor de judecată, a organelor de urmărire penală ori a altor organe administrative
de jurisdicţie şi numai dacă aceste susţineri au legătură cu apărarea în acea cauză şi
sunt necesare în stabilirea adevărului.
2. Dreptul de a acorda asistenţă juridică
Menirea şi raţiunea de a fi a profesiei este acordarea asistenţei de specialitate
oricărei persoane care solicită acest lucru.
În acest sens, în Stutul profesiei se prevede în mod expres că avocatul înscris în
Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei are dreptul de a exercita
activităţile specifie profesiei potrivit Legii, Statutului, codului deontologic, dar şi
regulamentului baroului din care face parte.
114

115
Art. 4 din Lege.
39
 Asistenţa juridică poate lua forma oricărei activităţi atribuite profesiei.
În mod clar, condiţia pentru ca un avocat să poată exercita aceste activităţi este
aceea ca el să se supună formalităţilor esenţiale cerute de lege: emiterea deciziei de
primite în cadrul baroului, înscrierea pe Tabloul avocaţilor cu drept de exercitare a
profesiei, încheierea unui contract de asistenţă juridică etc.
Din dreptul de a acorda asistenţă juridică rezultă drepturi subsecvente, care
reflectă detalii ale acestui tipar de activitate:
- dreptul de a renunța la contractul de asistență juridică;
- dreptul de a păstra secretul profesional;
- dreptul la contactul cu clientul;
- dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul
clientului s. a.
3. Dreptul la păstrarea secretului profesional
Statutul profesie prevede că secretul profesional vizează toate informaţiile şi
datele de orice fel, în orice formă şi pe orice suport, furnizate avocatului de către client
având drept scop acordarea asistenţei juridice şi în legătură cu care clientul a solititat
păstrarea confidenţialităţii, precum şi orice documente redactate de avocat, care conţin
ori se bazeză pe informaţiile ori datele furnizate de către client în scopul acordării
asistenţei juridice şi a căror confidenţialitate fost cerută de client. 116
Păstrarea secretului profesional reprezintă în egală măsură un principiu esențial
al activității desfășurate de avocat și o obligație principală a acestuia.
Avocatul trebuie să se bucure de un drept respectat de autorități și protejat în
mod adecvat de sistemul normativ, numai în acest mod principiul putând opera, iar
obligația va fi respectată, în interesul clientului, dar și în interesul general al societății.
Avocatul nu poate fi obligat in nicio împrejurare și de către nico persoană să
divulge secretul profesional.
Pentru asigurarea secretului profesional, actele și lucrările ce au caracter
profesional aflate asupra avocatului ori în cabinetul său sunt inviolabile.
Conform art. 33 alin. 1 din Lege, percheziționarea avocatului, a domiciliului sau
a cabinetului acestuia ori ridicarea de înscrisuri și bunuri nu poate fi făcută decât de
către procuror, în baza unui mandat emis în condițiile legii.

116
Art. 215 din Statut.
40
 Orice comunicare ori corespondență profesională între avocați, între avocat și
client, între avocat și organele profesiei, indiferent care este forma în care a fost făcută
este confidențială ( art. 10 alin. 1 din Statut).
Conform art. 33 alin. 1 din Lege, nu vor putea fi ascultate şi înregistrate, cu
niciun fel de mijloace tehnice, convorbirile telefonice ale avocatului şi nici nu va putea
fi interceptată şi înregistrată corespondenţa acestuia ce are caracter profesional, decât
în condiţiile şi cu procedura prevăzută de lege.
Conform art. 114 alin. 3 lit. d) din Statut, constituie atingere a independenței
avocatului și, drept urmare, trebuie evitate și înlăturate de către avocat, prin orice
mijloace legale, existența oricăror presiuni ce au drept scop nerespectarea secretului
profesional.
Avocatul nu poate fi dezlegat de secretul profesional de către clientul său, dar
nici de către o autoritate ori o persoană.117
Corespondența și informațiile comunicate între avocați, ori dintre avocat și
client, indiferent de tipul de suport, nu pot fi în niciun caz folosite ca probe în justiție
și nici nu pot fi lipsite de caracterul lor confidențial ( art. 4 alin. din Staut).
4. Dreptul la contactul cu clientul
Legea de organizare a profesiei consimte asupra principiului potrivit căruia
contactul dintre avocat și clientul său nu poate fi împiedicat ori controlat, direct ori
indirect, de către niciun organ al statului.118
Contactul cu clientul ar fi greu de realizat în cazul în care acesta s-ar afla în
stare de lipsire de libertate, custodia organelor specializate ale statului.
Pentru astfel de împrejurări, legea prevede că, în situația în care clientul se află
în stare de arest ori detenție administrația locului de arest sau detenție are obligația de
a lua măsurile ce sunt necesare pentru respectarea dreptului avocatului de a lua contact
cu clientul.119
Avocatul are și dreptul de a refuza contactul cu clientul în prezența
reprezentantului organului de urmărire penală ori de cercetare penală sau a oricărei

117
Art. 8 alin . 3 din Statut.
118
Art. 34 alin. 1 din Lege.
119
Art. 34 alin. 3 din Lege.
41
autorități publice, precum și în situația în care există sau are cunoștință de un sistem de
control al contactului cu clientul său.120
5. Dreptul la onorariu și la acoperirea cheltuielilor efectuate în interesul
clientului
Reglementările profesiei stabilesc în acest sens un principiu obișnuit, potrivit
căruia, pentru activitatea sa profesională, avocatul are dreptul la onorariu, dar și la
acoperirea tuturor cheltuielilor făcute în interesul clientului său.121
Onorariul repezintă suma de bani primită de avocat de la clientul său pentru
activitatea profesională îmdeplinită.122
Onorariile se stabilesc în funcţie de dificultatea, amploarea ori durata cazului.
Conform Statutului, stabilirea în mod corect a cuantumului onorariului depinde
de fiecare dintre următoarele elemente:
- timpul şi volumul de muncă solicitată pentru executarea mandatlui primit
ori activităţile cerute de client;
- natura, noutatea şi gradul de dificultate al cazului;
- importanţa intereselor în cauză;
- ipoteza în care acceptarea mandatului acordat de client îl împiedică pe
avocat să accepte un alt mandat, din partea altei persoane, dacă această împrejurare
poate fi constatată de client fără a fi necesare investigaţii suplimentare;
- notorietatea, titlurile, experienţa, vechimea în muncă, reputaţia şi
specializarea avocatului;
- colaborarea cu experţii ori alţi specialişti determinată de natura, obiectul,
complexitatea şi dificultatea cauzei;
- avantajele şi rezultatele obţinute pentru profilul clientului, ca urmare a
activităţii efectuate de avocat;
- situaţia financiară a clientului;
- constrângerea de timp în care avocatul este obligat de circumstanţele
cauzei să acţioneze pentru a asigura servicii legale de calitate.
Regula în această materie este reprezentată de faptul că onorariile se stabilesc
liber între avocat şi client, în limitele impuse de lege şi de statut.

120
Art. 212 din Statut.
121
Art. 132 din Statut, art. 20 din Lege.
122
http://legeaz.net
42
 Este interzisă fixarea unor onorarii minime recomandate ori maxime de către
organele profesiei, de către formelele de exercitare a profesiei ori de către avocaţi. 123
Conform art. 134 alin. 1 din Statut, onorariile pot fi stabilite astfel:
- onorarii orare;
- onorarii fixe;
- onorarii de succes;
- onorarii rezultate din combinarea acestor criterii.
În cadrul statutului este instituită o altă regulă, respectiv cea care interzice
avocatului să îşi stabilească onorariile în baza unui pact „de quoata litis.”
Codul deontologic defineşte „de quoata litis” ca fiind acea convenţie prin care
clientul se angajează să îi verse avocatului o parte din ce obţine de pe urma cauzei, fie
o suma de bani, fie un alt bun ori valoare.
De asemenea, sunt interzise şi onorariile ce reprezintă, dobândirea sub orice
formă,
a unor „aporturi din afacere”, adică din activitatea juridică realizată de către
avocat.
Avocatul poate încasa onorarii numai de la clientul său ori de la un mandatar al
acestuia.
Conform art. 137 alin. 1 din Statut, contestaţiile şi reclamaţiile cu privire la
onorarii se soluţionează de către decanul baroului, printr-o decizie motivată, după
ascultarea părților.
Cheltuielile făcute de avocat în interesul clientului său se estimează anticipat la
momentul încheirii contractului și se stabilesc pe măsura informării documentate a
clientului cu privire la cuantumul și destinația acestora.
Conform art. 30 din Statut, părțile au posibilitatea de a suplimenta aceste
cheltuieli, pe parcursul desfășurării contractului, prin acte adiționale.
Prin contractul de asistență juridică, va fi stabilit și modul de administrare a
sumelor predate de client avocatului cu titlu de cheltuieli în interesul clientului. 124
6. Dreptul la sediu profesional și la spații în sediile instanțelor judecătorești

123
Art. 133 alin. 1 din Statut.
124
Art. 30 alin. 2 teza a doua din Lege.
43
 Pentru a-și putea desfășura activitatea în condiții optime, avocații au dreptul de
a-și înființa sedii profesionale private.
Conform art. 35 din Lege, avocatul care profesează individual, cabinetele
asociate, societatea civilă profesională și societatea profesională cu răspundere limitată
au dreptul la sediu profesional în circumscripția baroului în care sunt înscriși, dar și la
sedii secundare în alt barou din țară ori din stăinătate unde aceștia sunt luați în
evidență.
Totodată, Ministerul Justiției are obligația de a asigura spațiile necesare în
vederea desfășurării activității avocaților în cadrul sediilor instanțelor judecătorești. 125
Cheltuielile ce privesc amenajarea și întreținerea acestor spații sunt efectuate de
barouri.126
În același timp, și Serviciile de asistență judiciară își desfșoară activitatea în
spațiie de care dispun în mod gratuit din inițiativa Ministerului Justiției, situate în
sediile instanțelor judecătorești ( art. 36 din Lege).
7. Dreptul de a alege și de a fi ales în organele de conducere ale profesiei
Fundamentul acestor drepturi este reprezentat de caracterul democratic al
acestei profesii.
Chiar dacă orice avocat are dreptul de a alege organele profesiei, pentru a putea
fi ales într-o astfel de funcție este necesară, după caz, îndeplinirea anumitor condiții
suplimentare.
Astfel, atât membrii consiliului baroului, cât și cei care constituie organele de
conducere ale U.N.B.R. trebuie să fie avocați definitivi cu o vechime neîntreruptă în
profesie de cel puțin 8 ani. Decanul baroului trebuie să fie avocat definitiv cu o
vechime neîntreruptă în profesie de cel puțin 8 ani și membru al baroului de cel puțin 5
ani.127
8. Dreptul la asigurări sociale
Profesia de avocat dispune de propriul sistem de asigurări sociale, care se
bazează pe contribuția acestora, dar și pe alte surse. 128

125
Art. 36 din Lege.
126
Art. 160 alin. 2 din Statut.
127
Art. 74 din Statut.
128
Art. 32 din Lege.
44
 Casa de Asigurări a Avocaților (C.A.A.), instituție de interes public ce are
personaltate juridică, patrimoniu și buget propriu, organizată și funcționând în cadrul
U.N.B.R., reprezină organismul care gestioneză dreptul la pensie și ajuoare sociale și
contribuțiile de asigurări sociale ale avocaților.
Conform art. 37 alin. 3 din Lege, timpul dedicat profesiei de avocat este
considerat vechime în muncă. Alin. 4 al aceluiași articol prevede că avocatul are
dreptul la recuperarea capacității de muncă.
9. Alte drepturi de care avocații beneficiază
- dreptul de a utiliza ștampila, parafa și antetul;
- dreptul de participare la formele de pregătire profesională stabilite de
către organele profesiei ;
- dreptul de a renunța la contractul de asistență juridică;
- dreptul de a refuza preluarea oricărei cauze sau de denunțare unilaterală
a unei prestații în curs de executare, dej angajate;
- dreptul de a iniția demersurile necesare pentru o consiliere comună a
părților aflate în conflict în încercarea de a rezolva relația dintre respectivii clienți
într-un mod amiabil, profitabil tuturor;
- dreptul de a evalua o anumită situație cu relevanță pentru clientul său în
folosul altei persoane;
- dreptul de retenție asupra bunurilor încredințate, excepție făcând
înscrisurile oficiale care i-au fost puse la dispoziție, în situația în care clientul
datorează restanțe din onorarii și din cheltuielite efectuate în interesul acestuia.

8.2 Îndatoririle avocaţilor

Obligațiile avocatului pot fi grupate, în funcție de raportul în cadrul căruia se
nasc, în obligații față de client, față de instanțe sau alte autorități în fața cărora clientul
este asistat, față de profesie și colegi, față de adversari, față de restul partenerilor
sociali și profesionali etc.
Ansamblul obligațiilor avocatului poate fi considerat un incontestabil cod de
conduită etică și profesională. Astfel de codificări au fost efectiv întreprinse de către
reprezentanții profesiei din alte structuri juridice.

45
 Așadar, în anul 1998 a fost adoptat Codul deontologic al avocaților din Uniunea
Europeană. Acesta se aplică și avocaților din România, începând din 1 ianuarie 2007,
ca urmare a aderării țării noastre la structura politică europeană.
Reglementările interne din cadrul materiei expun o serie de obligații punctuale
ce le revin avocaților.
Însă, există și exista și dispoziții cu caracter general, care stau la baza acestor
regelementări.
Astfel, art. 14 din Statut instituie exercițiul liber al profesiei, demnitatea,
conștiința, independența, umanismul, onoarea, și sentimentul de colegialitate ca fiind
principii esențiale ale profesiei de avocat și îndatoriri ale acesteia.
În același texte este subliniat și faptul că avocatul are îndatorirea de a respecta
aceste principii în activitatea sa profesională și în viata privată.
1. Obligații în raport cu clientul
Beneficiarul principal al activității avocatului este clientul căruia i se acordă asistență.
Drept urmare, cea mai mare parte a îndatoririlo avocatului se raportează la
relația cu clientul. Un scop important al instituirii și respectării acestor îndatoriri o
constituie și crearea, menținerea și consilidarea încrederii publice în profesie.

 Obligația de independență. Conform art. 114 din Statut, în exercitarea

profesiei sale avocatul este independent, în sensul că activitatea acestuia nu poate fi
motivată decât în interesul clientului, apreciat în limitele impuse de lege.
Tot conform Statutului, consilierea și reprezentarea unui client îl obligă pe
avocat să privească cauza respectivă dintr-o perspectivă proprie și să acorde clientului
sfaturi dezinteresate.129
Reprezintă atingere a independenței avocatului și, ca atare trebuie evitate și
eliminate de către avocat, prin intermediul oricăror mijloace legale:
- existenţa unui interes propriu sau al persoanelor apropiate lui în cauya ce
i-a fost atribuită;
- prestarea de activități avocațiale cu scopul de a se face plăcut clienților,
magistraților ori publicului;
- prestarea de activități avocațiale din simplă complezență;

129
Art. 141 alin. 1 teza I.
46
 - existența oricăror presiuni având drept scop nerespectarea secretului
profesional.
 Obligaţia de diligenţă profesională. Termenul „diligenţă” desemnează
efortul, stăduinţa.130 Efortul trebuie să fie continuu, depus cu grijă şi atenţie. Un astfel
de efort trebuie să caracterizeze activitatea avocațială, potrivit mai multor texte din
reglementările profesiei.
Art. 115 din Statut prevede că avocatul trebuie să depună toată diligența pentru
apărarea libertăților, drepturilor, dar și intereselor legitime ale clientului.
Avocatul are datoria de a-și sfătui clientul cu promptitudine, în mod
corespunzător, corect și cu stăduință. Avocatul își informează clientul în ceea ce
privește evoluția cazului ce i-a fost încredințat.131
Avocatul are datoria de a studia în mod temeinic cauzele ce i-au fost
încredințate, anajate ori cele din oficiu, să se prezinte la fiecare termen la instanțele de
judecatăori la organele de urmărire penală sau la alte instituții, conform mandatului
încredințat, să manifeste conștiinciozitate și onestitate profesională, să depună
concluzii scrise sau note de ședință oricând natura ori dificultatea cauzei cere aceasta
sau instanța de judecată dispune în acest sens.132
 Obligația de competență profesională. Această obligație este inclusă în
reglementări sub forma unei prevederi cu caracter generic, adică avocatul trebuie să
reprezinte și să asiste clientul cu competență profesională prin utilizarea unor
cunoștințe juridice adecvate, abilităților practice specifice și prin pregătirea rezonabilă
necesară pentru reprezentarea precisă a clientului.133
Este prevăzută și o obligație concretă a avocatului, conform căreai avocatul este
îndatorat să evalueze datele speței și să se abțină să se angajeze ori de cte ori este
conștient că nu poate acorda o asistență și reprezentare competente.
Cu toate acestea, în anumite situații și împrejurări care prezintă caracter de
urgență pentru apărarea și/sau protejarea drepturilor și intereselor clientului, avocatul
poate asista clientul chiar dacă în acel moment nu deține o competență profesională
adecvată cu natura cauzei, dacă prin întârziere s-ar aduce atingere drepturilor și
130
www.avocatura.com
131
Art. 116 din Statut.
132
Art. 38 din Lege.
133
Art. 138 alin. 2 din Statut.
47
intereselor clientului. În aceste cazuri avocatul se va limita doar la ceea ce în mod
rezonabil este necesar potrivit cu împrejurările și prevederile legale.134
 Obligația de bună- credință. Art. 139 alin. 2 enunță acest principiu
indispensabil în drept. Conform acestui articol, avocatul trebuie să se abțină ca
intenționat să ignore obiectivele și scopul reprezentării stabilite de către client, astfel
încât să eșueze în atingerea lor prin mijloace rezonabile, permise de lege și de statutul
profesiei, sau să prejudicieze un client pe durata relațiilor profesionale.
 Obligația de loialitate. Multiple rațiuni, firești, impun avocatului
obligația de loialitate față de clientul său.
Avocatul nu poate reprezenta ori asista părți cu interese contrare în aceeși cauză
ori în cauze conexe și nu poate pleda împotriva părții care l-a consultat mai înainte în
legătură cu aspectele litigioase ale concrete ale speței. 135
Conform art. 119 alin. 2 din Statut, avocatul trebuie să se abțină să se mai ocupe
de cauzele tuturor clienților implicați, atunci când apare un conflict între interesele
acestora, când secretul profesional riscă să fie afectat ori când independența sa riscă să
fie știrbită.
În același timp, avocatului îi este interzis să accepte o cauză a unui nou client,
daca secretul informațiilor transmise de un client anterior riscă să fie afectat ori atunci
când cunoașterea de către avocat a cauzelor unui client anterior îl favorizează în mod
nejustificat pe noul client.136
 Obligația de a ține sub control gradul de ocupare profesională și
extraprofesională. Pentru ca asitența juridică asigurată să fie de calitate, fiecărei sarcini
angajate trebuie să i se aloce timpul necesat și efortul adecvat.
Statutul prevede că avocatul va ține în permanență sub control gradul său de
ocupare profesională și extraprofesională, astfel încât să poată trata adecvat fiecare
cauză, în concordanță cu natura circumstanțelor și specificul cauzei. Acesta este
obligat să refuze un client ori de câte ori este conștient că nu poate oferi clientului cu
promptitudine servicul solicitat.

134
Art. 138 alin. 5 din Statut.
135
Art. 44 alin. 1 din Lege.
136
Art. 119 alin. 3 din Statut.
48
 Conform art. 139 alin 5-6, absența nejustificată în mod repetat, fără a se
asigura o substituire legală și competentă cu acordul prealabil al clientului, neglijarea
cauzelor clientului, constituie abatere disciplinară.
 Obligația avocatului de a se consulta adecvat și permanent cu clientul și
de a respecta opțiunile acestuia. În de consiliere, avocatul trebuie să acționeze cu tact
și cu răbdare pentru a explica clientului toate aspectele cazului în care îl asistă ori îl
reprezintă pe acesta. Avocatul va căuta să utilizeze cel mai potrivit limbaj în funcție de
starea și experiența clientului, pentru ca acesta să aibă o reprezentare corectă și
completă cu privire la situația sa juridică.
Avocatul se va consulta cu clientul într-un mod adecvat pentru a stabili scopul,
modalitățile și finațitatea consilierii, dar și soluțiile tehnice pe care le va urma pentru a
efectua, când este cazul, asistarea și reprezentarea clientului.
Avocatul va ține cont de opțiunile clientului cu privire la scopul și finalitatea
asistenței și reprezentării, fără a renunța la independența și crezul său profesional.
Avocatul se va consulta în permanență cu clientul său în legătură cu strategia,
mojloacele tehnice și tactice utilizate pentru atingerea scopurilor pentru care a fost
angajat. Avocatul nu este obligat să respecte acele tehnici și proceduri legale indicate
arbitrar de către client și păstreză responsabilitatea pentru acestea, în măsura în care
clientul a fost rezonabil informat cu privire la costurile și consecințele posibilie ale
acestor tehnici și proceduri.137
În situația în care avocatul asistă sau reprezintă în comun mai multi clienți, se
va consulta în permanență cu fiecare, pe tot parcursul reprezentării, cu privire la
deciziile care trebuie luate și motivele determinante în adoptarea acestora, în așa fel
încât fiecare client să poată lua propriile decizii, în baza unor informații complete.
 Obligația de a avertiza clientul cu privire la consecințele oricărui demers.
Îndrumara clientului nu se rezumă doar la expunerea unor prevederi legale, ci
va avea în vedere și urmările de ordin moral, economic, social și politic care ar putea
relevanță în situația respectivă.
De fiecare dată când clientul propune un demers asupra căruia avocatul
consideră că va avea consecințe legale negative, avocatul va atenționa clientul cu
privire la consecințe, ori, după caz, va putea denunța contractul de asistență juridică. 138
137
Art. 140 din Statut.
138
Art. 141 din Statut.
49
  Obligația de informare. Avocatul are obligația să informeze rezonbil
clientul cu privire la situația actuală a asitenței și reprezentării și de a răspunde cu
punctualitate oricăror solicitări de informare din partea clientului.
Avocatul va explica clientului circumstanțele cauzei, situația actuală,
posibilele evoluții viitoare și eventualele rezultate, în mod rezonabil, în conformitate
cu împrejurările concrete ale cazului.
În situația în care clientul este o persoană juridică, avocatul are obligația de a
informa exclusiv reprezentanții legali ori persoanele expres desemnate în contract în
acest scop.
Avocatul are obligația de a comunica clientului infromațiile pe care le deține în
legătură cu situația acestuia chiar și în cazul în care comunicarea lor ar contraveni
interesului său personal.139
 Obligații cu privire la bunurile și fondurile clientului.
De vreme ce, în unele împrejurări, activitatea avocatului implică administrarea
unor elemente ale patrimoniului clientului, toate operațiunile de acest fel trebuie
desfășurate într-o modalitate tranparentă și corectă.
Așadar, avocatul va ține separat evidența bunurilor aparținând clienților săi ori
unor terțe părți, care i-au fost încredințate în legătură cu exercitarea profesiei.
În ceea ce privește fordurile financiare, acestea vor fi păstrate în conturi
distincte, deschise la o anumită instituție financiară legal constituită și autprizată să
funcționeze, potrivit prevederilor legale.
Evidența separată a celorlalte categorii de bunuri va fi păstrată de către avocat
într-o manieră în care să confere siguranță păstrarii identității acestora. 140
 Obligații în caz de încetare a mandatului. În oricare dintre cazurile de
încetare a mandatului, avocatul are obligația să ia din timp util și în mod rezonabil
măsuri necesare pentru apărarea intereselor clientului, cum ar fi: notificarea acestuia,
acordarea unui interval de timp suficient clientului pentru a angaja un alt avocat,
preadarea documentelor şi a bunurilor la care clientul este îndreptăţit şi informarea
organelor judiciare.141
 Obligaţia de restituire a actelor încredinţate.

139
Art. 146 din Statut.
140
Art. 148 alin. 1-3 din Statut.
141
Art. 154 alin. 1 din Statut.
50
 Pentru efectuarea activităţilor specifice, avocatul foloseşte diverse înscrisuri
pentru studiu, spre a le depune ca probe etc. În mod normal, acesta este obligat să
restituie actele ce i-au fost încredinţate persoanei de la care le-a primit. 142
La art. 220, Statutul conține o normă de recomandare și o serie de reguli
procedurale cu privire la această obligație, arătând că, în activitatea sa profesioală,
avocatul poate folosi, ca mijloc de probă, copii de pe actele încredințate de către client,
păstrând actele originale în vedere prezentării la solicitarea instanței.
Totodată, se indică faptul că, la cerere, avocatul este obligat să restituie actele
originale ce i-au fost încredințate, către persoana de la care le-a primit și că, în acest
sens, avocatul va întocmi un proces-verbal semnat de client ori le va expedia printr-o
scrisoare recomandată cu confirmare de primire și cu conținut declarat.
 Obligația de confidențialitate.
Avocatul este confidentul clientului în legătură cu cauza încredințată.
Confidențialitatea și secretul profesional garanteză încrederea în avocat și reprezintă
obligații fundamentale ale avocatului.143
Pentru protejarea datelor clientului, Statutul profesiei impune avocatului o serie
de obligații precise
Astfel, în scopul asigurării secretului profesional, avocatul păstreză
documentele/lucrările numai la sediul profesional ori în spațiile avizate în acest sens de
către consiliul baroului. Sediul profesional se poate regăsi și în locuința avocatului.
Sediul profesional și celelate spații în care avocatul își desfășoară activitatea
trebuie să garanteze păstrarea secretului profesional.
Actele și lucrările ce au caracter profesional sunt inviolabile.
Pentru a se asigura secretul profesional, avocatul are îndatorirea de a se opune
la percheziționarea domiciliului, a sediului profesional principal, secundar și al
biroului de lucru, precum și la percheziția corporală, cu privire la documentele ori
lucrările cu caracter profesional aflate în aceste locuri ori asupra sa.
Avocatul are îndatorirea de a se opune și la ridicarea înscrisurilor și bunurilor ce
constau în acte și lucrări cu caracter profesional dacă nu sunt îndeplinite condițiile
articolului 33 din Lege. Avocatul are obligația ca, de îndată, să îl informeze pe decanul
baroului despre cele întâmplate.
142
Art. 43 din lege.
143
Art. 118 din Statut.
51
 Avocatul este obligat să respecte secretul profesional și în privința strategiilor,
tacticilor și acțiunilor recomandate și desfășurat pentru client.144
Legea de organizare a profesiei de avocat indică o serie de lămuriri în legărtură
cu poziția avocatului la informațiile aflate anterior și independent de nașterea raporului
juridic și profesional cu clientul, respectiv calitatea de martor are prioritate față de
calitatea de avocat cu privire la faptele și împrejurările pe care acesta le-a cunoscut
înainte de a deveni reprezentant ori apărător al vreuneia dintre părțile din cauză. Dacă
a fost ascultat în calitate de martor, avocatul nu mai poate desfășura nici o activitate
profesională în privința acelei cauze.145
 Alte obligații ale avocatului:
- avocatul are obligaţia de a acţiona cu promptitudine în reprezentarea
clientului, potrivir cu natura cauzei;
- avocatul va face tot posibilul în momentele oportune să îşi consilieze
clientul cu privire la posibilitatea soluţionării conflictului pe cale amiabilă ori printr-o
cale amiabilă alternativă, potrivită în a proteja drepturile şi interesele legitime ale
acestuia;146
- avocatul are îndatorirea de a-i prezenta clientului, la cerere, situația
privind cheltuielile făcute pentru îndeplinirea serviciului profesional ce i-a fost
încredințat și a căror restituite o solicită;
- avocatul este obligat să se asigure de răspunderea profesională.
2. Obligaţii în raport cu instanţele, alte autorităţi sau persoane
În legăturile cu instanțele judecătorești, cu Ministerul Public, cu celelelate
autorități și instituții publice, cu persoanele fizice și juridice cu care ia contact,
avocatul are datori de a avea un comportament demn, civilizat și loial. 147
Acesta reprezintă principiul general care îndrumă conduita avocatului în
raporturile cu partenerii din cadrul activității profesionale.
Cu privire la acțiunile desfășurate în cursul procesului, au fost instituite anumite
dispoziții particulare: avocatul este dator să pledeze cu demnitate față de judecători și
de părțile din cadrul procesului, să respecte solemnitatea ședinței de judecată, să nu

144
Art. 139 alin. 4 din Statut.
145
Art. 44 alin. 3-4 din Lege.
146
Art. 123 din Statut.
147
Art. 11 din Statut.
52
folosească cuvinte ori expresii de natură să aducă atingere autorității, demnității și
onoarei completului de judecată, procurorului, restul avocaților și părților sau
reprezentanților acestora din proces.148
3. Obligații în raport cu profesia și ceilalți avocați
 Obligații în raport cu alți avocați. Reglementările actuale prevăd o serie
de reguli privind conduita în relațiile cu ceilalți avocați.
O regulă importantă în acest sens vizează ipoteza în care avocatul este
solititat într-o anumită cauză aflată în curs de dezvoltare. În această ipoteză, el trebuie
să verifice dacă unul sau mai mulți colegi au fost angajați în prealabil, iar avocatul care
acceptă să succeadă unui coleg, trebuie ca, înainte de a se angaja, să îi aducă la
cunoștință această circumstanță.149
O altă regulă tabilește că, în situația negocierilor cu un interlocutor asistat de
un alt avocat, nu se pot angaja discuții cu acesta, fără acordul prealabil al colegului. 150
Statutul prevede unele reguli și cu privire la modul de practicare a concurenței
profesionale.
Astfel, avocații au obligația de a-și desfășura activitatea cu bună-credință,
potrivit uzanțelor cinstite, cu respectarea intereselor clienților și a cerințelor
concurenței loiale.
În același timp, este interzisă concurența neloială săvârșită prin:
- racolarea de personal, respectiv oferta agresivă de angajare a unor
avocați asociați, colaboratori ori salarizați;
- racolarea clientelei, personal ori prin intermediul altor persoane;
- divulgarea, achiziţionarea ori folosirea unei informaţii confidenţiale de
către un avocat ori de către colaboratori sau angajaţi ai acestuia, fără consimţământul
prealabil al deţinătorului legitim şi într-un mod contrar uzanțelor cinstite;
- încheierea de contracte prin care un avocat asigură serviciile sale unui
client într-un mod avantajos, fie pentru a concura cu alți avocați prin intermediul unor
prețuri reduse, fie pentru a determina clientul să racoleze și alți clienți pentru avocatul
respectiv;

148
Art. 37 alin. 5 din Lege.
149
Art. 153 din Statut.
150
Art. 147 alin. 2 din Statut.
53
 - comunicarea ori răspândirea în public de către un avocat de afirmații cu
privire la firma sa sau activitățile acesteia, menite să inducă în eroare și să îi creeze o
situație favorabilă în dauna unor concurenți etc.
 Obligaţia de participare la activităţile organizate de profesie
Conform art. 41 din Lege, avocatul este obligat să participe la toate şedinţele
convocate de consiliul baroului, la activităţile profesionale şi la şedinţele organelor de
conducere din care face parte.
 Obligaţia de acordarea a asistenţei judiciare din oficiu ori gratuite.
Această îndatorire nu revine tuturor avocaţilor, ci doar celor care şi-au manifestat
dorința de a se înscrie în Registrul de asistență juridiciară.
Avocatul nu are posibilitatea de a declina acordarea asistenței în cauza concretă
în care a fost desemnat de către barou.
Îndatorirea de a acorda acest tip de asistență judiciară este stabilită în interesul
profesiei, aceasta fiin cea care, la rândul ei este angajată în îndeplinirea unei misiuni
importante în beneficiul general al societății.
 Obligația de a purta însemnele profesiei. În marea parte a culturilor
dreptului, activitatea judiciară, se desfășoară într-un cadru solemn, la a cărui conturare
pot contribui anumite formule, ritualuri, o anumită vestmentație, dar și ambianță.
În România, reglementările profesiei au instituit însemne ale oficiului de avocat,
mai exact roba și insigna.
Ele impun purtarea lor în fața instanțelor judecătorești ( art. 45 din Lege, art.
223 și 224 din Statut).
De asemenea, avocatul are obligația de a deține legitimația de avocat, cu care se
identifică în fața instanțelor judecătorești, a organelor de urmărire penală, a autorităților cu
atribuții jurisdicționale, a executorilor judecătorești, a notarilor publici, a organelor
administrației publice și a instituțiilor publice, dar și a altor persoane fizice și juridice,
inclusiv în fața avocaților, cu care ia contact prin prisma exercitării profesiei.
 Obligația de a achita taxele și contribuțiile datorate profesiei și de a
organiza evidențele ce sunt prevăzute în reglementări.
În mod evident, activitatea organelor profesiei și a aparatului acestora implică
presupune o serie de cheltuieli. De asemenea, sistemul autonom de asigurări sociale al

54
avocaților trebuie suplimentat permanent, în temeiul unui principiu firesc de
solidaritate dezvoltat în interiorul profesiei.
Fondurile ce au acestă destinație se iau naștere din veniturile avocaților, care au
obligația să achite, la termenele stabilite taxele și contribuțiile la formarea bugetului
baroului, al bugetului U.N.B.R., dar și al bugetului sistemului de asigurări.
Avocații mai au și îndatorirea de a ține evidența tuturor cauzelor în care s-au
angajat.151
 Obligații în legătură cu metodele de dobândire a clientelei.
Și în această materie reglementările stabilesc o regulă esențială care corespunde
cu normele generale de deontologie, indicând faptul că avocatul are obligația să
folosească numai metode oneste în scopul dobândirii clientelei.152
De asemenea, legea conține o normă prohibitivă, prin care se interzice
avocatului să folosească mijloace de reclamă ori de publicitate în acest scop. 153
Formele de exercitare a profesiei de avocat pot folosi una sau mai multe
mijloace de publicitate, cum ar fi:
- plasarea unei firme;
- anunţuri publicitare;
- cărţi de telefon;
- invitaţii, broşuri şi anunţuri de participare la colocvii, conferinţe de
specialitate etc.;
- adresă de internet.
Nu este permisă utilizarea următoarelor mijloace publicitare:
- oferirea serviciilor prin prezentare proprie ori prin intermediar la
domiciliul ori reşedinţa unei persoane, sau într-un loc public;
- propunerea personalizată de prestări de servicii efectată prin intermediul
unei forme de exercitare a profesiei, fără ca aceasta să fi fost în prealabil cerută în
acest sens;
- acordarea unor consultații și/sau redactarea de acte juridice, realizare pe
orice suport material precum și prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv
prin emisiuni televizate ori radiofonice.

151
Art. 42 din Lege.
152
Art. 225 alin. 1 din Statut.
153
Art. 46 alin. 1 din Lege.
55
 8.8.3. Litigii și conflicte profesionale
În timpul desfășurării activității sale, există posibilitatea survenirii unor
conflicte sau lilitigii între avocat și partenerii profesionali și colegi.
Potrivit art 227 alin. 1 din Statut, conflictele avocatului cu magistrații ori cu alte
autorități publice se aduc de îndată de către acesta la cunoștința decanului baroului,
care va soluționa conflictul.
În situația în care un conflict ce a apărut între avocați ce aparțin unor barouri
diferite nu a putut fi soluționat de către decanii acelor barouri, aceștia desemnează un
al treilea decan.
Astfel, conflictul se va soluționa prin acordul comun al celor trei decani ori al
delegaților acestora, reuniți într-o adunare deliberativă cu caracter colegial. Conform
art 227 alin. 3 din Statut, decanii care sunt interesați, vor supraveghe aplicarea soluției
date.

9.1.Răspunderea profesională a avocatului

9.9.1. Răspundere discuplinară
Răspunderea disciplinară reprezintă acea formă a răspunderii juridice care are
drept temei încălcarea unor îndatoriri profesionale.154 Fapta prin care sunt încalcate
aceste obligații se numește abatere disciplinară.
Avocatul răspunde disciplinar penru nerespectarea legii, a statutuli, a anumitor
decizii obligatorii adoptate de organele de conducere ale baroului ori ale U.N.B.R., dar
și pentru orice alte fapte săvârșite în legătură cu profesia ori în afara acesteia, fapte ce
sunt de natură să prejudicieze prestigiul și onoare profesiei.
După unii autori, este necesară instituirea obligației de a încheia o asigurare de
răspundere profesională, cum se este și cazul notarilor publici.155
Potrivit reglementărilor, instanțele disciplinare, adică instituțiile abilitate să
cerceteze posibilele abateri și să dispună cu privire la fapta sesizată sunt:
- Comisia de disciplină a baroului;

Sebastian Spinei, Organizarea......., pp. 168-169.

154

Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a acivității notariale, Editura Lumina
155

Lex, București, 1997, p. 196.

56
 - Comisia centrală de disciplină;
- Consiliul U.N.B.R.
Conform art. 71 alin. 1 din Lege, acţiunea disciplinară îi aparţine baroului, care
poate fi sesizat de orice persoană interesată ori se poate sesiza din oficiu.
În acelaşi timp, avocatul care conduce asistenţa judiciară de pe lângă fiecare
instanţă are îndatorirea de a sesiza în scris consiliul baroului faptele săvârşite de orice
avocat, în condiţiile prevăzute la art. 70 din Lege. Totodată, instanţele şi parchetele
sunt obligate să înainteze consiliului baroului orice plângere făcută contra unui avocat
şi să îl informeze despre orice acţiune de urmărire penală ori de judecată începută
împotriva unui avocat.156
Potrivit art. 73 alin.1 din Lege, sacțiunile disciplinare sunt următoarele:
- mustrarea;
- avertismentul;
- amenda de la 500.000 lei la 5.000.000 lei;
- interdicţia de exercitarea a profesiei pe o perioadă de la o lună la un an
- excluderea din profesie.

9.9.2 Răspunderea civilă

Răspunderea civilă are drept fundament principiul instituit de art. 1349 C. civ.,
potrivit căruia orice faptă a omului care produce altuia prejudiciu, obligă pe acela din a
cărui greşeală s-a cauzat, a-l repara.
Astfel, producerea unui prejudiciu dă naștere unei obligații de desdăunare, în
sarcina celui care l-a produs și în favoarea persoanei prejudiciate. Despăgubirea este
întotdeauna de ordin patrimonia, realizându-se prin repararea în natură a prejudiciului
ori prin plata unui echivalent bănesc.157
Activitatea profesională a avocatului poate implica și ea acțiuni și inacțiuni
comise din neglijență sau din alte cauze, care pot crea prejudicii clientului.
Asemenea fapte constituie delicte civile, din care rezultă obligația de repararea
a daunelor.
Statutul folosește, în sensul ce tocmai a fost analizat, sintagma „răspundere
profesionlă”, princare se înţelege acoperirea daunelor efective suferite de client şi
156
Art. 70 alin . 2-3 din Lege.
157
Călina Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007, pp. 121-122.
57
generate de exercitarea procesiei cu nerespectarea prevederilor Legii, ale regulilor
deontologice şi ale prezentului Statut.158
Răspunderea civilă a avocatului are două particularităţi.
Prima particularitate este reprezentată de caracterul obligaţiei avocatului faţă de
client, respectiv, faptul că acesta este o obligaţie de diligenţă, şi nu una de rezultat.
Obligaţia de rezultat sau determinată este cea precizată scrict sub aspectul
obiectului şi scopului urmărit, în cadrul căreia debitorul se angajează ca, prin
desfăşurarea unei activităţi, să atingă un rezultat determinat.
Obligaţia de diligenţă ori de mijloace este caracterizată prin faptul că ea nu are
ca finalitate atingerea anumitui rezultat determinat, ci constă în depunerea întregului
efort necesar pentru realizarea rezultatului ( ex.obligația medicului față de pacient, a
avocatului față de client etc.).159
Drept urmare, răspunderea avocatului nu va putea fi angajată doar pentru
simplul fapt că acesta nu a câștigat un proces. Cel ce se consideră prejudiciat în acest
fel de către avocat va trebui să facă dovada vinovăției avocatului, constând în
deficiența mijloacelor folosite.
Pe de altă parte, îndeplinirea unor acte de către avocat constituie importante
obligații de rezultat, neîndeplinirea culpabilă a acestora putând genera obligația de
despăgubire. (ex. redactarea unei cereri, a unui înscris etc.).
A doua particularitate este reprezentată de necesitatea de a evidenția existența unui
instrument ce are funcțiuni speciale, reglementat de normele de organizare a profesiei și
operând în materie, mai exact asigurarea obligatorie pentru răspunderea profesională.
Potrivit art. 218 alin. 7 din Statut, neîndeplinirea obligației de asigurare pentru
răspunderea profesională a avocatului atrage neînscrierea în Tabloul anual al avocaților
cu drept de exercitare a profesiei.

9.9.3. Răspunderea penală

Răspunderea penală intervine în cazul săvârșirii unei infracțiuni.
Avocații pot fi subiecți autori (subiecţi activi) ai unei infracțiuni în legătură cu
exercitarea profesiei, precum: divulgarea secretului profesional ori a secretului

Art. 218 alin. 2 din Statut.

158

Constantin Stănescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura All
159

Educational, București, 1998, pp. 7-8.

58
economic, abuzul de încredere, gestiunea frauduloasă, traficul de influenţă mărturia
mincinoasă etc.
Potrivit art. 13 şi 26 lit d) din Lege, condamnarea pentru o asemenea infracțiune
atrage starea de nedemnitate și excluderea din profesie a avocatului.

CONCLUZII ȘI DE LEGE FERENDA

59
 Lucrarea de față, structurată în 3 capitole, și-a propus analizarea profesiei de
avoacat atât sub aspect istoric, evolutiv, cât și din perspectiva modului de exercitarea a
acesteia, fiind una dintre profesiile juridice liberale. Cu privire la acestea, deseori s-a
afirmat în doctrină că atât la nivel internaţional, cât şi naţional, profesiilee liberale
constituie o categorie economică şi socială importantă, care îşi are specificul său, prin
faptul că membrii acestora prestează servicii personalizate a căror importanţă este în
creştere continuă.”
Profesionistul liberal este perceput ca o persoană care are datoria de a presta
servicii de specialitate în favoarea clienţilor săi.
În cuprinsul primului capitol-evoluția profesiei de avocat sunt tratate aspecte
introductive ce vizează etimologia cuvântului „avocat” si rolul pe care aceţi liber
profesionişti l-au avut de-a lungul timpului.
Tot în cadrul acestui capitol prima secțiune a fost consacrată istoricului
profesiei, o analiză a organizării și exercitării profesiei de avocat încă de la momentul
în care aceasta a fost percepută ca o preofesie și până în prezent, parcursul evoluției
fiind unul anevoios.
De la practicarea avocaturii într-o modalitate solidară, în lipsa unei autorități
menite a-i proteja pe avocați, s-a trecut la formarea unui corp de avocați în Principatele
Române prin intermediul Legii din 6 decembrie 1984, pentru ca în prezent formele de
organizare a profesiei de avocat să fie reprezentate de Barou și Uniunea Națională a
Barourilor din România- U.N.B.R.
O dată cu adoptarea Legii nr. 51/1995 republicată au apărut și primele forme de
organizare corporatistă profesională, în așa fel încât în prezent formele de exercitarea a
profesiei de avocat sunt reprezentate de: cabinetul individual, cabinete
asociate,societatea civilă profesională şi societatea civilă profesională cu răspundere
limitată.
Tot în cadrul acestui capitol o secţiune a fost rezervată aspectelor ce privesc
stadiul actual al profesiei de avocat, avocatul devenind un factor indispensabil
înfăptuirii justiţiei. Acesta are rolul de a promova şi apăra drepturile, libertăţile şi
interesele legitime ale cetăţenilor.
Al doilea capitol este destinat analizei modului exercitării profesiei de avocat.

60
 Astfel, în cadrul primei secţiuni sunt prezentate principiile ce stau la baza
exercitării profesiei, respectiv principiul legalităţii, principiul libertăţii, principiul
independenţei, autonomiei şi descentralizării şi principiul păstrării secretului
profesional, toate find importante în egală măsură.
Cea de-a doua secţiune desemnează activităţile pe care avocatul le poate
desfăşura, precum consultaţii şi cereri cu caracter juridic, asistare şi reprezentare
juridică, redactarea de acte juridice, activităţi de mediere etc.
Celelalte secţiuni din cadrul aceluiaşi capitol prezintă detaliat formele de
exercitatea a profesiei de avocat.
În ceea ce priveşte ultimul capitol al lucrării-organizarea profesiei de avocat,
este cel mai amplu dintre toate, finnd strcturat pe 9 secţiuni, iar fiecare secţiune
cuprinde subsecţiuni.
Acesta prezintă succint în cadrul primei secțiuni organizarea profesiei
de avocat.
Elementul organizatoric esențial al avocaturii este reprezentat de barou, acesta
existând și funcționând în fiecare județ și în Municipiul București.
Baroul este condus de: adunarea generală, consiliu şi decan, fiecare având
propriile atribuţii specifice.
Despre U.N.B.R. putem spune că este persoană juridică de interes public ,,
patrimoniu si bugete proprii, dar şi organizare de sine stătătoare. Este constituită din
totalitatea barourilor din România, având sediul în Municipiul Bucureşti.
O altă secţiune desemnează modul de acordare a asistenţei judiciare şi cazurile
şi condiţiile acordării acesteia. Asistenţa juridică poate fi gratuită pentru anumite
categorii de persoane şi din oficiu pentru cauzele penale.
Secţiunea a cincea, a avut ca obiect primirea în profesia de avocat.
Astfel, dobândirea calităţii de avocat presupune îndeplinirea unor condiţii, unele
necesitând a fi certificate deanumite documente.
O subsecţiune este dedicată avocaţilor stagiari, care trebuie să parcurgă o
perioadă de formare şi pregătire profesioală pentru dobândirea titlului de avocat
definitiv.

61
 O dată ce perioadă de stagiu ajunge la final, avocatul are obligaţia de a susţine
examenul de definitivare în profesie organizat de Uniunea Naţională a Barourilor din
România, ce are loc Institutului Național pentru Perfecționarea Avocaților.
Aşadar, după promovarea acestui examen avocatul este înscris în Tabloul
avocaţilor.
În cadrul următoarei secţiuni se relatează informaţii cu privire la Tabloul
avocaţilor, cu cu modul de înscriere a avocaţilor în cadrul acestuia.
Cea de-a șasea secțiune a acestui capitol este destinată incompatibilităților și
interdicțiilor avocatului. Calitatea de avocat presupune un statut profesional și social
exemplar, de aceea prestarea acțivității avocațiale nu este permisă în unele situații și în
anumite intervale de timp. Aceste rațiuni au legătură cu prestigiul avocatului ce
desfășoară activitatea profesională.
În cea de-a șaptea secțiune a acestui capitol sunt tratate cazurile în care se
suspendă și încetează calitatea de avocat, dar și situațiile în care este posibil transferul
avocatului în cadrul altui barou.
Secțiunea cu numărul opt relatează care sunt drepturile și îndatoririle
avocatului în desfășurarea profesie, acestea rezultând din relația pe care o are cu
clientul, cu statul, cu organele judiciare și cu alte instituții.
Tot în cadrul acestei secțiuni se specifică faptul că avocatul poate intra în
conflict oi litigii cu anumiți colegi, dar și modalitatea concretă în care aceste conflicte
se pot soluționa.
Unele dintre esențialele drepturi ale avocatului sunt: dreptul la ocrotire legală,
dreptul de a acorda asistenţă juridică, dreptul la păstrarea secretului profesional,
dreptul la onorariu pentru munca depusă, dreptul la contactul cu clientul, dreptul la
asigurări sociale etc.
Cu privire la îndatoririle avocatului, cele mai importante sunt reprezentate de:
obligaţia de independenţă, obligaţia de a-și desfășura activitatea cu bună-credință,
obligația de diligență profesională, obligația de competență profesională, obligația de
restituire a actelor încredințate de client.
Ultima secțiune a capitolului trei, este destinată răspunderii avocatului în ceea
ce privește desfășurarea activității profesionale. Avocatul poate să răspundă disciplinar,

62
civil ori penal pentru neîndeplinirea obligațiilor pe care le are în soluționarea cauzelor
în care s-a angajat.
În cadrul acestei secțiuni au fost consacrate și sancțiunile disciplinare aplicabile
avocatului, acestea fiind următoarele: mustrarea scrisă, avertismentul, amenda,
interdicţia de am profesa pentru o anumită perioadă, excluderea din profesie a
avocatului.
Răspunderea civilă a avocatului este şi ea tratată în această secţiune, aceasta
presupunând repararea prejudiciului cauzat, dar şi obligaţia de diligenţă a avocatului
faţă de clientul său.
Răspunderea civilă mai presupune şi obligaţia de asigurare pentru răspunderea
profesională a avocatului, neîndeplinirea acesteia atrâgând drept sancţiunea
neînscrierea în Tabloul anual al avocaţilor cu drept de exercitare a profesiei.
În ceea ce priveşte răspunderea penală, aceasta intervine în cazul în care
avocatul săvârşeşte o infracţiune ce are legătură cu exercitarea profesiei.
Astfel, condamnarea pentru o infracţiune comisă de avocat atrage nedemnitatea
acestuia, dar şi excluderea din profesie.
Propuneri de lege ferenda
O primă propunere de lege ferenda vizează pregătirea profesională iniţială şi
cea continuă.
În primul rând, sub aspectul pregătirii profesionale iniţiale,ce se realizeză pe
durata stagiului, consider că este necesară o evaluare mai amplă a avocatului, aflat la
începutul exercitării profesiei, respectiv şi o testare practică, pe lângă cea care este
reglementată de actuala legislaţie.
În al doilea rând, sub aspectul pregătirii profesionale continue, motivația fiind
păstrarea unui nivel ridicat al calității prestațiilor în cadrul profesiilor, consider că ar
trebui sporită rigoare cu privire la evaluările periodice la care sunt supuși avocații
definitivi.
O altă propunere de lege ferenda vizează examenul de admitere în profesia de
avocat.â, despre care s-a spus că are un grad ridicat de dificultate pentru a limitta
numărul nejustificat de mare a membrilor acestei profesii. Pentru a evita aceste
afirmații mai sus menționate, indicat ar fi ca pe viitor, pe lângă condiția mediei să se
stabilească anual, la nivelul fiecărui Barou, după reguli bine stabilite, un număr
63
 determnat de locuri ce urmează a fi scoase la concurs și totodată care să corescpundă
numărului necesar de avocați al fiecărui Barou.
În consecință, profesia de avocat este una dintre profesiile liberale fundamentale
în înfăptuirea justiției, oferind multe satisfacții atât pe plan profesional, cât și personal.
BIBLIOGRAFIE

I.Tratate, monografii, cursuri universitare si alte lucrări de specialitate

1. Ioan Leș, Organizarea sistemului judiciar, a avocaturii și a acivității notariale,
Editura Lumina Lex, București, 1997.
2. Călina Jugastru, Drept civil. Obligații, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007.
3. Constantin Stănescu, Corneliu Bîrsan, Drept civil. Teoria generală a
obligațiilor, Editura All Educational, București, 1998.
4. Nicolau Ingrid Ileana, Organizarea profesiilor juridice, Note de curs,
Universitatea Spiru Haret Bucureşti, f.a.
5. Gheorghe Moroianu, Organizarea profesiilor juridice, Editura Fundația
România de Mâine, București, 2015..
6. Ioan Leș, Instituții judiciare contemporane, Editura C.H. Beck, București,
2007.
7. Cristina I. Stoica, Janice H. Webster, Avocatul român în sistemul de drept
european, Editura All Educational, București, 1997.
8. Ligia Dănilă, Organizarea și exercitarea profesiei de avocat, Editura Lumina
Lex, București, 1999.
9. Jose Rodriguez del Barco, Compendio del derecho judicial, Editorial Revista de
Derecho Privado, Madrid, 1962.
10. Dan Țop, Avocatura în România. Trecut şi prezent, Editura Macarie, Târgovişte,
f.a.

11. Ciucă Valerius M., Damşa Liviu, Durac Gheorghe, Rawling Tom, Stoica Dan,
Vârnav Mihaela, Lecţii de drept privat comparat, Instituţii în dreptul privat comparat.
Putere judiciară, jurisdicţii şi acţiuni, vol. II, Editura Fundaţia Axis, Iaşi, 2005.
12. Ovidiu Drâmba, Istoria culturii şi civilizaţiei, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică, Bucureşti, 1984, vol. I.
64
 13. Roger Perrot, Institutions judiciaires, 4 e edition, Paris, Montchrestien, 1992.
14. Louis Cremieu, Traite de la profession d’ avocat , Paris , 1939.
15. Manuel Guţan, Istoria dreptului românesc , Editura Universităţii Lucian Blaga ,
Sibiu, 2004.
16. Dan Țop, Olivian Mastacan, Istoria statului și dreptului românesc, Editura
C.H. Beck, București, 2009.
17. Vladimir Hanga, Istoria Dreptului Românesc, vol I, Editura Academiei
Republicii Socialiste România, București, 1965.
18. Puha Elena, Gorea Brândușa, Deontologie judiciară, Editura Dimitrei Cantemir,
Târgu Mureș, 2008
19. Steluța Ionescu, Organizarea judecătorească și procedura notarială, Suport de
curs- învățământ la distanță, Universitatea Valahia, 2010-2011.
20. Sebastian Spinei,. Organizarea profesiilor juridice liberale, Editura Universul
Juridic, Bucureşti, 2010.
21. Speranța Daniela Maria Georgescu Bona, Organizarea și etica profesiilor
juridice, Editura Nagard, Lugoj.
22. Claudiu Constantin Dinu, Fişe privind organizarea şi exercitarea profesiei de
avocat, Ediţia a 2-a, Editura Hamagiu , București, 2017.
23. Ligia Cătună, Nicoleta Bedrosian, Lucian Drăgoi, Carmen Tufariu, Teodora
Blidariu, Alexandra Nicola, Iulia Tâmplaru, Organizarea și exercitarea profesiei de
avocat. Sinteze și grile, Ediția a II-a , Editura Universul Juridic, București, 2014.

II. Articole și studii de specialitat

1. Olimpia Gribincea, Principiile fundamentale ale avocaturii, Îndrumător pentru
avocați, 2012
2. Ana Diculescu Șova, Profesia de avocat în România. Atestare istorică și
evoluție legistalivă, Revista Avocatul, Anul I, nr. 1.

III. Acte normative

1. Legea nr. 51/ 1995

IV. Surse Internet

65
1. http://www.juridice.ro, Av. Gheorghe Florea.
2. http://legalconsult.ro, Av. Alina Leția.
3. www.unbr.ro

4. Fişe privind organizarea şi exercitare profesiei de avocat, pdf,

www.hamagiu.ro
5. http://e-justice.europa.eu
6. http://legalconsult.ro
7. http://www.online.consultantavocat.ro
8. http://legeaz.net
9. www.avocatura.com

66