Consolidarea Uniunii Economice şi Monetare /…

Printable version

A A
Uniunea Economică şi Monetară (UEM)

Uniunea Economică și Monetară (UEM) reprezintă un pas major în procesul de integrare a economiilor UE. UEM
presupune coordonarea politicilor economice și fiscale, o politică monetară comună și o monedă comună – euro.
Deși toate statele membre UE participă la uniunea economică, unele țări au dus integrarea mai departe prin
adoptarea monedei unice, formând zona euro. Decizia de a forma o UEM a fost luată de Consiliul European în orașul
olandez Maastricht, în decembrie 1991, fiind mai târziu prevăzută în Tratatul privind UE (Tratatul de la Maastricht).

Crearea UEM și introducerea monedei unice euro au reprezentat două puncte de referință deosebit de importante
pentru procesul de integrare europeană. Însă, criza economică și financiară declanșată în 2008 a accelerat nevoia
unor schimbări ample la nivelul acestui proces, îndeosebi în ceea ce privește guvernanța economică europeană.
Astfel, introducerea Semestrului european, adoptarea legislației Six Pack [1] și Two Pack[2], reforma Pactului de
Stabilitate și Creștere au contribuit la consolidarea supravegherii bugetare la nivelul întregii Uniuni și la gestionarea
mult mai eficientă a situațiilor de instabilitate financiară în unele dintre statele membre.

Totodată, realizarea unei UEM mai profunde și mai echitabile este una dintre cele 10 priorități ale președintelui
Comisiei, Jean-Claude Juncker, enunțate în orientările sale politice, iar baza pentru atingerea acestui obiectiv în
următorii zece ani (până în 2025) o reprezintă Raportul celor cinci președinți privind „Finalizarea Uniunii Economice și
Monetare”[3] prezentat la 22 iunie 2015.

Raportul celor cinci președinți propune o foaie de parcurs în vederea finalizării UEM prin realizarea de progrese
pe patru fronturi în paralel: 1. în direcția unei veritabile Uniuni economice care să garanteze că fiecare economie
dispune de caracteristicile structurale necesare pentru a prospera în cadrul Uniunii monetare; 2. în direcția
unei Uniuni financiare care să garanteze integritatea monedei unice la nivelul întregii Uniuni monetare prin limitarea
riscurilor la adresa stabilității financiare și prin sporirea gradului de partajare a riscurilor cu sectorul privat; 3. în
direcția unei Uniuni fiscale care să ofere atât sustenabilitate, cât și stabilizare fiscală; 4. în direcția unei Uniuni
politice, care să se afle la baza componentelor enunțate anterior, prin intermediul unei răspunderi democratice
veritabile, a legitimității și a consolidării instituționale.

Viziunea prezentată de cei 5 Președinți este una pe termen lung, urmând a fi implementată în 3 etape: prima etapă
(1 iulie 2015 – 30 iunie 2017) pentru consolidarea cadrului deja existent; în a doua etapă sunt prevăzute măsuri de
amploare, care vizează completarea arhitecturii UEM; pentru a treia etapă care face referire la o viziune pe termen
lung a procesului (până în 2025), nu au fost specificate acțiuni concrete. Cea mai mare parte a acțiunilor expuse în
raport vizează zona euro.

Ca răspuns la raportul celor 5 Președinți, la data de 21 octombrie 2015, Comisia a adoptat un pachet cuprinzător
de măsuri referitoare la guvernanța economică europeană, cu implementare pe termen mediu (până în 2017),
vizând punerea în aplicare a etapei 1 și pregătirea etapei 2, după cum urmează: o abordare revizuită a semestrului
european; un set îmbunătățit de măsuri în domeniul guvernanței economice, crearea unor consilii naționale în
materie de competitivitate și a unui consiliu fiscal european cu rol consultativ; o reprezentare mai unificată a zonei
euro în cadrul organizațiilor internaționale, în special în cadrul Fondului Monetar Internațional (FMI); o serie
de inițiative în direcția creării unei Uniuni financiare, finalizarea Uniunii Bancare (inclusiv crearea unui sistem
european de garantare a depozitelor) și crearea Uniunii Piețelor de Capital (UPC).

În continuare, în 24 noiembrie 2015 a fost adoptat un pachet vizând completarea arhitecturii Uniunii Bancare
(UB) format din propunerea de înființare a unei scheme europene de garantare a depozitelor (EDIS) și o comunicare
privind măsurile necesare reducerii riscurilor în sectorul bancar.

În vederea creării unei uniuni fiscale, în a doua parte a anului 2016, au fost demarate discuții pe tema creării unei
capacități bugetare (fiscal capacity) la nivelul zonei euro.

În continuarea demersurilor de consolidare a UEM, în urma publicării de către Comisie în data de 8 martie 2016, a
Comunicării privind constituirea unui pilon al drepturilor sociale al UEM și a consultării publice derulate pe acest
subiect, în data de 26 aprilie 2017, Comisia Europeană a publicat documentul de reflecție privind dimensiunea
socială a Europei. Documentul abordează aspecte generale, de natură societală, referitoare la modul de viață și
organizarea societăților, dar și la modalitățile de a susține nivelul de trai actual, de a crea un număr mai mare de
locuri de muncă de calitate mai bună, de a le facilita cetățenilor dobândirea competențelor necesare pentru crearea
unei unități mai mari în cadrul societății, în ritm cu evoluțiile viitoare din domeniul social și al pieței muncii și propune
trei opțiuni pentru viitor: limitarea dimensiunii sociale a liberei circulații; cei care doresc să facă mai mult în domeniul
social sunt liberi să o facă; țările UE fac împreună eforturi pentru a aprofunda dimensiunea socială a Europei.
Documentul de reflecție privind dimensiunea socială vine în continuarea Cărții albe privind viitorul Europei,
prezentată la 1 martie 2017, care trece în revistă principalele provocări și oportunități la care se poate aștepta Europa
în următorul deceniu.

Totodată, în continuarea Cărții albe privind viitorul Europei care sublinia importanța unei zone euro mai puternice
pentru viitorul UE-27, Comisia Europeană a publicat, la 31 mai 2017, un document de reflecție privind
aprofundarea Uniunii Economice și Monetare a UE. Anterior, prin semnarea Declarației de la Roma din 25 martie
2017, statele membre și-au reafirmat angajamentul față de finalizarea UEM. Documentul are la bază Raportul celor
cinci președinți din iunie 2015, având rolul de a stimula dezbaterea privind UEM, prezentând măsuri concrete care ar
putea fi adoptate până în 2019, precum și o serie de opțiuni pentru anii următori, când structura UEM va fi definitivată
(la orizontul 2025).

Documentul propune patru principii ca bază a acțiunilor viitoare privind aprofundarea UEM:
 asigurarea locurilor de muncă, creștere economică, corectitudine socială, convergență economică și
stabilitate financiară ca principale obiective ale UEM;
 coordonarea conceptelor de responsabilitate și solidaritate, reducerea și partajarea riscurilor;
 finalizarea UEM se adresează tuturor SM UE; integritatea pieței unice esențială pentru o monedă unică
funcțională;
 procesul de luare a deciziilor trebuie să devină mai transparent, cu asigurarea responsabilității procesului
democratic.

Comisia propune avansarea în două etape:

o o primă etapă până în 2019 – în cadrul căreia să se finalizeze UB și UPC; testarea a noi instrumente, cum
ar fi standarde de convergență economică și socială; pregătirea noului cadrul financiar multianual (cu un accent mai
mare pe sprijinirea reformelor și legături mai mari cu prioritățile zonei euro); reflecție asupra funcției de stabilizare
fiscală; răspunderea democratică și eficacitatea arhitecturii UEM ar fi îmbunătățite progresiv (dialog întărit și mai
formalizat cu PE, progres pentru reprezentarea externă a zonei euro, integrarea compactului fiscal în legislația UE) .
o o a doua etapă 2020-2025 – în care este prevăzută finalizarea arhitecturii UEM; continuarea implementării
inițiativelor UPC; introducerea EDIS; alte instrumente pentru a completa Uniunea financiară; pentru Uniunea
economică și fiscală ar putea fi avută în vedere o funcție de stabilizare fiscală, noi standarde de convergență, accent
mai mare și stimulente pentru reforme; președinte permanent al Eurogrupului; Eurogrup stabilit ca o configurație
oficială a Consiliului, reprezentarea externă complet unificată a zonei euro; integrarea aranjamentelor
interguvernamentale în cadrul juridic al UE; înființarea unei Trezorerii a zonei euro; înființarea unui Fond monetar
european; ca rezultat arhitectura instituțională ar putea fi schimbată mai mult.

actualizat august 2017

[1] În decembrie 2011, a fost adoptat un pachet de șase măsuri legislative menit să abordeze punctele slabe
evidențiate de criza economică și financiară. Prin acest pachet a fost introdusă Procedura Dezechilibrelor
Macroeconomice prin intermediul căreia indicatorii macroeconomici ai fiecărui stat membru sunt evaluați de Comisia
Europeană, iar în caz de dezechilibru major, autoritățile naționale sunt avertizate imediat.

[2] Pachetul celor două măsuri legislative (Two Pack), adoptat în 2013, întărește competențele Comisiei Europene în
ceea ce privește controlul bugetelor naționale pentru statele membre aparținând zonei euro. Parlamentele naționale
rămân însă suverane în adoptarea bugetului.

[3] Întocmit de Președintele Comisiei, Jean-Claude Junker, în colaborare cu Președintele CE, Donald Tusk,
Președintele Eurogrup, Jeroen Dijsselbloem, Președintele BCE, Mario Draghi, și Președintele PE, Martin Schulz.

http://www.mae.ro