UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUłIU”

REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT

REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE DE DREPT

PRIVAT

COORDONATOR ŞTIINłIFIC
PROF. UNIV. DR. OVIDIU UNGUREANU

DOCTORAND
TÂRŞIA ANDREEA

SIBIU-2009

1
 INTRODUCERE

„Eu nu am dejunat niciodată cu o persoană juridică” („Je n'ai

jamais déjeuné avec une personne morale”)1 a afirmat un ilustru jurist de
la începutul secolului XX, susŃinător al şcolii doctrinale în viziunea
căreia numai persoanele fizice, fiinŃele umane, sunt apte să devină
subiecte de drept, iar recunoaşterea personalităŃii juridice unui grup de
persoane sau unei mase de bunuri, nu au efect decât printr-un act de
voinŃă a Statului, în absenŃa căruia, personalitatea morală este o pură
ficŃiune.
„Nici eu, dar eu am văzut-o deseori plătind chitanŃa” („Moi non
plus, mais je l'ai souvent vue payer l'addition”) a răspuns un alt jurist
eminent 2, susŃinător al tezei contrare, conform căreia voinŃa unui grup de
persoane este altceva decât suma voinŃelor individuale ale membrilor
grupului, astfel că, independent de voinŃa statutului, un grup uman poate
atinge un anumit nivel de organizare care să-i permită exprimarea unei
voinŃe proprii şi să acŃioneze în consecinŃă, posedând, prin el însuşi,
personalitate juridică.
„Nu suferă, nu iubeşte, este fără carne şi fără oase. Chiar şi
Casanova ştie bine, că dacă urmăreşte stareŃe şi maici, nu va fi tentat
niciodată de o congregaŃie”au susŃinut alŃi autori3 pentru a încadra
persoana morală într-o existenŃă artificială.
Dincolo de acest discurs metaforic, ficŃiunea juridică care a creat
persoana juridică pune în evidenŃă consecinŃele acestei creaŃii.
Iar o primă consecinŃă este constituirea unui titular de drepturi şi
obligaŃii.
Numeroase sisteme juridice recunosc existenŃa persoanelor
juridice, însă regulile care guvernează aceste entităŃi sunt extrem de
variate.
Persoana juridică este de regulă, constituită de un grup de persoane
fizice şi/sau juridice care îşi propun să îndeplinească o activitate în
comun, dar este posibil să se constituie şi prin voinŃa unei singure
persoane.
Spre deosebire de persoanele fizice, există nenumărate categorii de
persoane juridice a căror formă şi capacitate sunt extrem de variate.
1
Léon Duguit (1859-1928) jurist fancez, specialist în drept public, profesor de drept şi decan al
UniversităŃii din Bordeaux (1886-1928) adept al metodei de cercetare ştinŃifică « Le positivisme
Sociologique” şi al concepŃiei meta fizice despre stat . suveranitate sau noŃiunea fictivă de personă
morală. Principalele sccrieri sunt: Des fonctions de l'Etat moderne, în Revue internationale de
sociologie, 1894 ; L'Etat, le droit positif et la loi positive, Paris, 1901 ; Traité de droit constitutionnel,
Paris 1ère éd. 1911, 3ème éd. 1927.
2
Răspunsul aparŃine penalistului Jean-Claude Soyer. În opinia: M. Cozian, A. Viandier şi F. Deboissy,
Droit des sociétés, Litec, 19e édition, 2006, răspunsul, într-o formă similară ar aparŃine juristului
Gaston Jèze.
3
M. Cozian, A. Viandier et F. Deboissy, op.cit.

2
 În funcŃie de acestea dar şi de obiectul de activitate pe care şi-l
propun, operaŃiunile la care pot lua parte în decursul existenŃei includ,
raportat la situaŃia concretă în care se află, şi reorganizarea, fie sub forma
fuziunii, divizării, transformării ori restructurării interne, fie sub forma
procedurii care are menirea de a redresa entitatea ajunsă în stare de
insolvenŃă.

TITLUL I. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND PERSOANA

JURIDICĂ

Primul titlu al lucrării este structurat pe patru capitole, alcătuite, la

rândul lor, din mai multe secŃiuni şi paragrafe.
NecesităŃile practice au aşezat entităŃile colective în atenŃia
societăŃii, iar conceptul de persoană juridică a evoluat graŃie contribuŃiei
ştiinŃei dreptului.
Multă vreme însă, s-a negat existenŃa persoanei juridice prin
argumente de ordin juridic sau prin utilizarea unor expresii metaforice.
Cu aceeaşi putere s-a afirmat nu numai existenŃa, dar şi necesitatea
organizării sale juridice.
NoŃiunea de persoană juridică are consistenŃa unui subiect de drept
privat şi de drept public şi sugerează existenŃa unei structuri
organizatorice interne care îi asigură funcŃionarea şi participarea la
raporturile juridice cu alte persoane.
În cadrul acestui titlu am evidenŃiat unele aspecte legate de evoluŃia
conceptului pe persoană juridică şi a reglementării acesteia, reŃinând,
dincolo de disputele doctrinare care s-au ivit de-a lungul timpului, că
prima şi cea mai importantă consecinŃă a acestora a fost constituirea unui
titular de drepturi şi obligaŃii, un subiect de drept căruia i s-au recunoscut
însuşiri, drepturi şi obligaŃii asemănător persoanelor fizice.
Am continuat cu sensul noŃiunii de persoană, subliniind tendinŃa
actuală de utilizare a unor termeni improprii pentru a desemna persoana
juridică. Este cazul „întreprinderii”, noŃiune care se vrea a desemna cu
precădere comercianŃii persoane juridice, cu toate că, riguros ştiinŃific, ea
semnifică iniŃiativa, activitatea ce se desfăşoară de către un întreprinzător.
Sub aspect practic, consecinŃele juridice pot fi dintre cele mai păguboase,
întrucât raporturile se nasc între subiecte de drept şi asupra ori în legătură
cu bunurile, astfel că, într-un eventual conflict litigios, nu poate fi chemat
în judecată bunul, serviciul sau activitatea.
Primul capitol al titlului introductiv se încheie cu definiŃiile date
persoanei juridice de doctrina de specialitate, precizând că majoritatea
autorilor au definit persoana juridică într-o concepŃie proprie, dar în toate
opiniile sunt identificate elementele esenŃiale care evidenŃiază acordul

3
unanim asupra însuşirilor specifice acestei instituŃii fundamentale a
dreptului.
Am concluzionat astfel că persoana juridică este „entitatea
reglementată prin lege care, beneficiind de organizare de sine stătătoare
şi de patrimoniu propriu, participă ca subiect de drept în raporturile
juridice, exercitând drepturi şi asumându-şi obligaŃiile corelative
drepturilor, potrivit scopului pentru care s-a constituit”.
În cel de-al doilea capitol am parcurs succint elementele de
identificare a persoanei juridice, pornind de la atributele generale de
identificare (denumirea, sediul, naŃionalitatea şi contul bancar) şi
finalizând cu atributele specifice, respectiv: numărul de înmatriculare,
codul fiscal, emblema, marca, capitalul social, adresa electronică, pagina
web şi site-ul web.
Am arătat că ultimele reprezintă modalităŃi moderne şi
actuale ce asigură schimbul de mesaje digitale prin intermediul unor
sisteme de comunicaŃie electronice sau mijloace electronice care asigură
identificarea persoanei juridice prin posibilitatea afişării tuturor
informaŃiilor necesare astfel încât vizualizarea lor să se realizeze la nivel
global.
Persoana juridică apelează la aceste noi atribute de identificare
pentru a Ńine pasul cu dezvoltarea şi diversificarea metodelor de
comercializare a produselor sau serviciilor (în cazul comercianŃilor) sau,
după caz, de aducere la cunoştinŃa celor interesaŃi a datelor legate de
persoana juridică şi obiectul acesteia de activitate (pentru asociaŃii,
fundaŃii, sindicate, federaŃii, societăŃi civile, etc.) în contextul evoluŃiei
permanente a tehnicilor şi mijloacelor comerŃului.
Următorul capitol este destinat identificării principalelor tipuri de
persoane juridice.
Sub acest aspect am făcut scurte menŃiuni cu privire la persoanele
juridice de drept public (Comunitatea Economică Europeană, Statul
român, organele puterii legislative, executive şi judecătoreşti cu
personalitate juridică, unităŃile administrativ-teritoriale şi partidele
politice) şi am trecut la analiza, ceva mai nuanŃată, a persoanelor juridice
de drept privat, pe care le-am clasificat în două categorii principale:
persoane juridice de drept privat cu scop nelucrativ şi persoane juridice de
drept privat cu scop lucrativ.
În prima categorie am inclus asociaŃiile, fundaŃiile, federaŃiile,
sindicatele, societăŃile civile de avocaŃi, societăŃile civile constituite de
practicienii în executare silită concursuală şi societăŃile agricole civile, în
vreme ce, în cea de-a doua categorie, am inclus comercianŃii şi grupurile
cu personalitate juridică, concret: societăŃile comerciale, societăŃile
comerciale europene, societăŃile cooperatiste, societăŃile cooperatiste

4
europene, grupurile de interes economic şi grupurile europene de interes
economic.
Titlul I se încheie cu capitolul consacrat personalităŃii juridice a
entităŃii, tratând condiŃiile necesare dobândirii acesteia, sub aspectul
existenŃei elementelor componente ale persoanei (organizare de sine
stătătoare, patrimoniu propriu şi scop licit şi bine determinat) şi a
îndeplinirii cerinŃelor de formă prevăzute de lege, care diferă în funcŃie de
modalitatea de înfiinŃare a persoanei juridice.
Nu în ultimul rând, am abordat problema capacităŃii civile a
persoanei juridice, a capacităŃii de folosinŃă (cu precizări în ceea ce
priveşte principiul specializării capacităŃii de folosinŃă) şi a capacităŃii de
exerciŃiu.
Am apreciat că principiul specialităŃii capacităŃii de folosinŃă
comportă unele observaŃii mai ales în ce priveşte situaŃia societăŃilor
comerciale, în cazul cărora, obiectul de activitate, precum şi
oportunităŃile în afacerile comerciale conferă acestora dreptul de a-şi
modifica frecvent şi rapid politica managerială şi implicit capacitatea de
folosinŃă. Aşadar, am considerat că acest principiu nu mai corespunde
realităŃilor economice actuale, în care supravieŃuirea societăŃilor
comerciale pe piaŃă este condiŃionată tot mai frecvent de schimbări
majore intervenite la nivelul domeniului de activitate, în sensul adaptării
comercianŃilor la situaŃia economico–socială şi chiar politică concretă,
precum şi la nevoile în permanentă schimbare a consumatorilor.

TITLUL II. CONSIDERAłII GENERALE PRIVIND

REORGANIZAREA PERSAONEI JURIDICE

Titlul II cuprinde un singur capitol intitulat „NoŃiunea şi formele

reorganizării persoanei juridice de drept privat”, fiind structurat pe două
secŃiuni.
În cadrul primei secŃiuni am încercat să conturez noŃiunea de
reorganizare pornind de la sensurile ce i-au fost atribuite acestui termen
de-a lungul timpului în diverse domenii, finalizând cu sensul juridic al
noŃiunii, preluat iniŃial din doctrină şi actualmente definit prin dispoziŃiile
Noului Cod civil (neintrat însă la această dată în vigoare).
Astfel, termenul „reorganizare” provine din verbul francez
„reorganiser” care înseamnă „a restructura, a organiza pe baze noi, a
orândui din nou”.
În sens larg, prin reorganizare sau restructurare, se înŃelege
operaŃiunea sau ansamblul de măsuri sau operaŃiuni prin care o entitate îşi
remaniază structura sa organizatorică, adoptând o nouă configuraŃie.

5
 Sub acest aspect, noŃiunea de reorganizare se regăseşte în diverse
domenii, de la urbanism şi arhitectură (desemnând reamenajarea zonei, a
unui cartier sau a unei clădiri), la psihologie (reconstrucŃia personalităŃii
sau individualităŃii), economie (operaŃiune de natură financiară care se
poate referi la restructurare de capital) şi, nu în cele din urmă, în
domeniul dreptului.
În plan economic şi social, restructurarea sau reorganizarea poate
avea mai multe înŃelesuri, plecând de la restructurarea locurilor de muncă,
restructurări sau reorganizări care sunt rezultatul unor îmbunătăŃiri
tehnologice şi care contribuie la creşterea valorii produselor, până la
reorganizarea la nivelul societăŃilor comerciale, care este privită drept
parte integrantă a unei strategii, naŃionale sau internaŃionale, de integrare
pe un segment de piaŃă vizat.
Începând cu anii 1980, termenul a fost utilizat tot mai frecvent
pentru a desemna reorganizarea întreprinzătorilor persoane juridice, prin
restructurarea activităŃii, ceea ce avea implicaŃii asupra contractelor de
muncă. În principal, conceptul era înŃeles fie ca o strategie de reducere a
dimensiunilor societăŃii comerciale („downsizing”), fie ca o reorganizare
completă a procesului de producŃie al unei companii, abordarea fiind de
natură preponderent economică.
Cea de-a doua secŃiune vizează principalele forme de reorganizare
a persoanei juridice de drept privat determinate fie de numărul de
persoane participante, fie de scopul urmărit de către persoana sau de către
persoanele la iniŃiativa căreia/cărora se decide reorganizarea, de efectele
juridice produse sau de starea ori statutul în care entitatea juridică se află
la un moment dat ori pe care urmează a o parcurge, pentru a se reforma.
Astfel, într-o primă accepŃiune „reorganizarea” se raportează la
cel puŃin două persoane juridice” înŃelegându-se operaŃiunea iniŃiată la
voinŃa asociaŃilor sau membrilor acestora, cu scopul dezvoltării sau, după
caz, a restrângerii activităŃii desfăşurate de entităŃile respective.
Într-un alt înŃeles (raportat la starea în care persoana juridică se află
la un moment dat), acte normative adoptate începând cu anul 1990 au fost
destinate modificărilor structurii funcŃionale dar şi scopurilor economico-
sociale suferite de fostele întreprinderi socialiste de stat care s-au
„transformat” în regii autonome şi în societăŃi comerciale, această „
reorganizare” având efectul naşterii unor noi şi moderne subiecte
colective de drept4, participante la raporturile juridice pe piaŃa liberă
creată de privatizare.
O altă accepŃie a „reorganizării” se raportează la o singură
persoană juridică fiind vizată, fie restructurarea operaŃională, financiară
internă, fie transformarea „in intergum” a entităŃii colective. Un astfel de
4
Pentru informaŃi suplimentare se poate consulta : G. Beleiu, M. Nicolae, P. Truşcă, Drept civil
român, Subiectele dreptului civil, EdiŃia a X-a, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2005, p.544.

6
înŃeles îl are reorganizarea care, în expresia legii, reprezintă modificări
ale elementelor constitutive ale persoanei juridice (cum ar fi, nivelul
capitalului social, obiectul de activitate principală, numărul asociaŃilor,
numărul mandatarilor sociali), modificări ale organelor persoanei juridice
(cum ar fi, crearea organului de control intern - cenzorii- , recompunerea
organului de administrare, prelungirea duratei, ş.a.) sau modificări care
vizează în esenŃă, organizarea persoanei, şi care au ca efect dispariŃia sa
ca subiect de drept, sau transformarea formei juridice, cu implicaŃii
asupra tuturor elementelor sale.
Acest gen de reorganizare este pus în evidenŃă de schimbarea
statutului juridic, din persoană fără scop lucrativ, în persoană cu scop
lucrativ, din persoană juridică în entitate lipsită de calitatea de subiect de
drept, din fundaŃie, în societate comercială, ş.a.
Acelaşi înŃeles al reorganizării este pus în evidenŃă de o anumită
stare patrimonială a persoanei juridice supusă operaŃiunii de redresare a
capacităŃii sale financiare sau de dizolvare a activităŃii şi de lichidare a
patrimoniului şi a încetării sale ca subiect de drept.
Fiecare accepŃiune a noŃiunii de reorganizare face obiect de
reglementare a unor dispoziŃii cuprinse în acte normative speciale
dedicate persoanelor juridice recunoscute ca subiecte de drept public sau
de drept privat5, ori procedura reorganizării instituŃiilor de credit şi a
societăŃilor de asigurare, reglementate de Legea nr. 227/2007, respectiv
Legea nr. 503/2004.

TITLUL III. REORGANIZAREA PERSOANELOR JURIDICE

DE DREPT PRIVAT PRIN VOINłA CELOR CARE O COMPUN

Acest Titlu este structurat pe trei capitole, împărŃite, la rândul lor,

pe mai multe secŃiuni, fiind destinat analizei reglementărilor actuale în
materia reorganizării voluntare a persoanelor juridice de drept privat cu
scop lucrativ sau nelucrativ, precum şi a efectelor juridice produse ca
urmare a participării sau implicării acestora într-o operaŃiune de
reorganizare.
În acest sens, primul capitol intitulat „Reglementarea reorganizării
voluntare a persoanelor juridice de drept privat” este consacrat
dispoziŃiilor cuprinse în Decretul nr. 31/1954, precum şi a celor introduse,
dar neintrate încă în vigoare, prin prevederile Noului Cod civil.

5
Exemple elocvente sunt oferite de Legea nr. 31/1990 în partea privitoare la modificarea formei
juridice, la dizolvarea şi la lichidarea societăŃilor comerciale; de Legea nr. 84/2006 a insolvenŃei, în
partea privitoare la reorganizarea judiciară pe bază de plan de redresare financiară, precum şi art. 244-
250 din Proiectul Codului civil .

7
 Aşadar, formele reorganizării enunŃate generic în art. 40-42 din
Decretul nr. 31/1954 şi preluate prin dispoziŃiile Noului Cod civil sunt
comasarea şi divizarea.
„ Comasarea este procedeul tehnico-juridic de reunire a două sau
mai multe persoane juridice existente într-una singură.”6
Potrivit Decretului nr. 31/1954, la rândul ei, comasarea se
realizează în una din următoarele forme: absorbŃia şi fuziunea.
AbsorbŃia reprezintă o formă a comasării constând în atragerea şi
absorbirea uneia sau mai multor persoane juridice, care încetează în acest
fel a mai exista, de către o altă persoană juridică care îşi sporeşte astfel
patrimoniul, preluând situaŃia juridică a entităŃilor absorbite.
Pe de altă parte, potrivit Decretului nr. 31/1954 fuziunea se
realizează între mai multe „..persoane juridice pentru a alcătui o
persoană juridică nouă”, având ca principal efect trecerea drepturilor şi
obligaŃiilor persoanelor juridice fuzionate „..asupra noii persoane
juridice astfel înfiinŃate”(art. 46 alin. 1).
În ce priveşte cea de-a doua formă a reorganizării, divizarea, se
poate realiza fie prin divizare totală, fie prin divizare parŃială. Dacă
divizarea totală se face prin împărŃirea întregului patrimoniu al unei
persoane juridice între două sau mai multe persoane juridice care există
deja sau care se înfiinŃează prin divizare, divizarea parŃială constă în
desprinderea unei părŃi din patrimoniul unei persoane juridice, care
continuă să existe şi în transmiterea acestei părŃi către una sau mai multe
persoane juridice care există sau care se înfiinŃează în acest mod.
Sintetizând aspectele evidenŃiate în acest capitol cu privire la
efectele juridice ale fiecărei forme de reorganizare, reŃinem următoarele
efecte principale:
- înfiinŃarea de noi persoane juridice, aşadar un efect creator
întâlnit cu precădere în cazul fuziunii şi mai puŃin în cazul
divizării;
- încetarea existenŃei anumitor persoane juridice (cele care
fuzionează, cele absorbite, precum şi cea supusă divizării
totale), fapt ce se traduce printr-un efect extinctiv al
reorganizării;
- transmisiunea patrimonială (universală - în cazul comasării
prin fuziune sau absorbŃie, respectiv cu titlu universal - în
cazul divizării totale sau parŃiale) între persoanele
participante la reorganizare, respectiv efectul translativ al
reorganizării persoanei juridice;
- încetarea calităŃii pe care o deŃin persoanele ce alcătuiesc
entitatea/entităŃile absorbite, care fuzionează sau sunt
6
C. Jugastru, Persoana juridică, în O. Ungureanu, C. Jugastru, Drept civil. Persoanele, Editura Rosetti,
Bucureşti, 2003, p.326.

8
 divizate total şi dobândirea unei noi calităŃi de către aceste
persoane în subiectul/subiectele beneficiare, ceea ce
corespunde efectului modificator al reorganizării.
Pe de altă parte, Noul Cod Civil propune o serie de modificări,
inclusiv cu privire la reorganizarea persoanei juridice, dispoziŃiile legale
în materie regăsindu-se în Cartea I, Titlul IV, Capitolul V, art. 232-243.
Aceste dispoziŃii debutează cu definiŃia reorganizării persoanei
juridice care, potrivit art. 232, reprezintă „operaŃiunea juridică în care
pot fi implicate una sau mai multe persoane juridice şi care are ca efecte
înfiinŃarea, modificarea ori încetarea acestora”.
O noutate care se doreşte a fi introdusă prin noul cod vizează
formele reorganizării, astfel încât, spre deosebire de prevederile actualei
reglementări (Decretul nr. 31/1954), care indică două forme de
reorganizare (comasarea şi divizarea), art. 233 din Noul Cod Civil
introduce, pe lângă fuziune (termen utilizat în locul comasării) şi divizare,
o a treia formă de reorganizare: transformarea persoanei juridice.
Cu privire la acestea am analizat şi evidenŃiat definiŃiile date de
legiuitor, efectele juridice produse între participanŃi şi faŃă de terŃi,
precum şi aspectele procedurale privitoare la căile de atac puse la
dispoziŃia creditorilor şi oricăror alte persoane interesate împotriva actelor
prin care s-a hotărât reorganizarea prin fuziunea, divizarea, ori
transformarea persoanei juridice.
O altă noutate cuprinsă în Noul Cod Civil priveşte reglementarea
modului de repartizare a contractelor în cazul divizării, reglementare,
inexistentă în actualul Decret nr. 31/1954.
În acest sens, dispoziŃiile art. 249 din Cod stabilesc repartizarea
contractelor în funcŃie de efectele divizării şi întinderea răspunderii, cu
respectarea principiului potrivit căruia, persoanele juridice cu scop
nepatrimonial nu pot avea decât acele drepturi şi obligaŃii civile care sunt
necesare pentru realizarea obiectului de activitate, stabilit prin lege, actul
de constituire sau statut. De asemenea, repartizarea se realizează astfel
încât executarea fiecăruia dintre contracte să fie făcută în întregime de
către o singură persoană juridică dobânditoare, afară numai dacă aceasta
nu este cu putinŃă.
Totodată, apar unele prevederi legate de încetarea anumitor
contracte ca efect al reorganizării prin fuziune, divizare sau
transformare, sens în care, raportat la art. 240 din Cod, în cazul
contractelor încheiate în considerarea calităŃii persoanei juridice supuse
reorganizării, acestea îşi încetează de drept efectele, cu excepŃia cazului
în care părŃile au stipulat expres contrariul sau partea interesată şi-a dat în
mod expres acordul cu privire la preluarea contractului de către persoana
juridică succesoare. SoluŃia este aceeaşi în cazul în care, într-un contract,

9
s-a stipulat că acesta îşi încetează efectele dacă una dintre părŃi intră în
reorganizare.
Aşa cum am precizat anterior, Noul Cod Civil introduce
„transformarea” ca o modalitate nouă prin care se poate realiza
operaŃiunea reorganizării.
Dacă ne raportăm însă la dispoziŃiile cuprinse în legi speciale,
aflate în vigoare, care reglementează, de pildă, transformarea societăŃii
comerciale prin schimbarea formei juridice, transformarea societăŃii
cooperatiste în societate cooperatistă europeană şi viceversa,
transformarea unei societăŃi comerciale în societate comercială europeană
şi invers, transformarea unei instituŃii de credit, respectiv o bancă, o
organizaŃie cooperatistă de credit, bancă de economisire şi creditare în
domeniul locativ, bancă de credit ipotecar sau o instituŃie emitentă de
monedă electronică, într-o instituŃie de credit din altă categorie,
operaŃiunea nu mai apare ca o noutate, ci ca o formă de reorganizare deja
prezentă atât în practică, cât şi în unele acte normative speciale.
Cel de-al doilea capitol intitulat „Reorganizarea persoanelor
juridice de drept privat cu scop nelucrativ” este structurat pe două
secŃiuni: prima, care se referă la reorganizarea asociaŃiilor şi fundaŃiilor,
şi cea de-a doua, care este rezervată reorganizării sindicatelor.
Pornind de la prevederile OrdonanŃei de Guvern nr. 26/2000 cu
privire la asociaŃii şi fundaŃii, am prezentat cele două forme de
reorganizare a acestor tipuri de persoane juridice şi anume fuziunea – cu
cele două modalităŃi ale sale (fuziunea prin absorbŃie sau prin contopire)
şi divizarea. Cu toate că legiuitorul reglementează doar divizarea totală,
am considerat că este posibilă, la fel ca în dreptul comun, şi divizarea
parŃială a asociaŃiilor şi fundaŃiilor.
De asemenea, am prezentat efectele juridice produse fie în urma
operaŃiunii de fuziune, fie în urma celei de divizare, cu precizarea că, în
cazul divizării parŃiale a asociaŃiilor şi fundaŃiilor (nereglementate prin
dispoziŃiile OrdonanŃei de Guvern nr. 26/2000) efectele juridice sunt, în
opinia mea, similare celor expuse prin prevederile Decretului nr. 31/1954
şi ale Noului Cod civil, aplicate, evident, în mod corespunzător.
Am subliniat totodată necesitatea de a se face deosebire între
posibilitatea de asociere a asociaŃiilor/fundaŃiilor sub forma unei federaŃii
şi fuziunea prin contopire, cele două operaŃiuni producând efecte juridice
distincte, precum şi lipsa oricăror reglementări interne cu privire la
transformarea unei asociaŃii sau fundaŃii într-un alt tip de persoană
juridică. Cu privire la acest din urmă aspect, am înfăŃişat legislaŃia unor
state comunitare precum FranŃa şi Italia, prin raportare la prevederile
Codului comercial francez (care permite transformarea unei asociaŃii în
grup de interes economic), ale Legii din 1 iulie 1901 privind contractul de
asociere (potrivit căreia transformarea unei asociaŃii în societate

10
comercială este imposibilă), Legii din 17 iulie 2001 de modificare a
Actului din 10 septembrie 1947 privind crearea de societăŃi cooperative
de interes general (ce permite transformarea asociaŃiilor în societăŃi
cooperative de interes general), Codului civil italian (cuprinde dispoziŃii
mai ales cu privire la transformarea fundaŃiilor) şi Decretului legislativ
nr. 6/2003 care reprezintă reforma în materia societăŃilor comerciale în
privinŃa transformării, fuziunii şi sciziunii (acesta reglementează
posibilitatea transformării asociaŃiilor recunoscute şi fundaŃiilor în
societăŃi comerciale pe acŃiuni, în comandită pe acŃiuni şi în societăŃi
comerciale cu răspundere limitată).
Apoi, distinct de asociaŃiile şi fundaŃiile reglementate prin
ordonanŃa menŃionată, am arătat că organizaŃiile cooperatiste de credit
sunt persoane juridice ce au calitatea de asociaŃii autonome, apolitice şi
neguvernamentale, desfăşurând activităŃi specifice instituŃiilor de credit în
scopul întrajutorării membrilor lor, astfel încât regimul juridic, precum şi
dispoziŃiile privind fuziunea şi divizarea acestora sunt reglementate prin
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi
adecvarea capitalului, prezentând anumite particularităŃi.
Capitolul III, cel mai amplu din cadrul acestui Titlu,
„Reorganizarea persoanelor juridice de drept privat cu scop lucrativ”, este
structurat pe nouă secŃiuni, fiecare secŃiune fiind rezervată analizării
dispoziŃiilor legale privitoare la definiŃia, efectele, sfera de incidenŃă,
procedura de derulare a operaŃiunii de reorganizare pentru diversele
categorii de persoane juridice de drept privat cu scop lucrativ (fie că
îmbracă forma fuziunii, divizării ori transformării), dar şi a formalităŃilor
de publicitate şi a modalităŃilor prin care legiuitorul înŃelege să asigure
protecŃia drepturilor creditorilor.
Astfel, am pornit de la reorganizarea societăŃilor civile cu scop
lucrativ (respectiv societăŃile civile de avocaŃi, societăŃile civile
constituite de practicienii în executare silită concursuală şi societăŃile
agricole civile), am continuat cu problematica complexă a reorganizării
societăŃilor comerciale şi a societăŃilor comerciale europene (S.E.), a
societăŃilor cooperative europene (S.C.E.), a grupurilor de interes
economic (G.I.E.) şi a grupurilor europene de interes economic
(G.E.I.E.), încheind cu considerente referitoare la regimul fiscal aplicabil
reorganizării persoanelor juridice de drept privat.
O mare parte a acestui capitol este alcătuită din secŃiunea privind
fuziunea transfrontalieră.
Având ca rezultat sporirea dimensiunii şi accentuarea mobilităŃii
societăŃilor comerciale7, fuziunile şi achiziŃiile reflectă într-o manieră

7
Philippe Pele, Companies Crossing Borders within Europe (“Companii transfrontaliere în Europa”),
martie 2008, Utrecht Law Review, Volumul 4, No. 1, p. 6-12.

11
pregnantă, impactul globalizării în Uniunea Europeană8. În aceste condiŃii
am arătat că, în mod frecvent, unele guverne ale statelor membre s-au
opus preluării controlului de către societăŃi comerciale străine, invocând
motive de interes naŃional şi tergiversând transpunerea în legislaŃia
internă a Directivei dedicată fuziunilor şi achiziŃiilor, al cărui termen de
integrare în ordinea juridică internă era, cel mai târziu, data de 20 mai
2006. Aceeaşi reticenŃă s-a manifestat şi în Ńara noastră, dovadă că cele
două directive, Directiva Parlamentului European şi a Consiliului nr.
2005/56/CE din 26 octombrie 2005 privind fuziunile transfrontaliere ale
societăŃilor de capitaluri şi Directiva Parlamentului European şi a
Consiliului nr. 2007/63/CE din 13 noiembrie 2007 cu privire la cerinŃa
întocmirii unui raport de expertiză independentă în cazul fuziunii sau al
divizării unor societăŃi comerciale de capitaluri9, au fost transpuse în
ordinea juridică internă, doar în anul 2008 printr-o ordonanŃă de urgenŃă a
guvernului10.
Pentru a sublinia confirmarea validităŃii fuziunilor transfrontaliere,
am prezentat succint aşa-numita „decizie Sevic” a CurŃii de JustiŃie a
ComunităŃii Europene, din 13 decembrie 2005, care a statuat: „..fuziunile
transfrontaliere constituie măsuri particulare de exercitare a libertăŃii de
stabilire, permiŃând sau facilitând accesul persoanelor interesate, având
cetăŃenia unui stat membru, la viaŃa economică ce se desfăşoară într-un
alt stat comunitar,în mod efectiv şi în aceleaşi condiŃii ca şi operatorii
naŃionali”.
În cadrul aceleiaşi secŃiuni am analizat definiŃia şi efectele fuziunii
transfrontaliere, sfera de incidenŃă a dispoziŃiilor privitoare la fuziuni
transfrontaliere, precum şi condiŃiile impuse pentru validitatea fuziunilor
şi anume:

8
Potrivit Comunicatului de presă al U.N.C.T.A.D. (United Nations Conference on Trade and
Developement) din data de 16 octombrie 2007, dintre primele trei cele mai mari fuziuni şi achiziŃii
transfrontaliere din 2006, două îşi au originea în Spania, cea mai mare tranzacŃie a anului reprezentând-
o achiziŃia Arcelor (Luxemburg) de către Mittal Steel (o companie înregistrată în Olanda). Motivul
principal al creşterii semnificative a fuziunilor şi achiziŃiilor transfrontaliere în sectorul serviciilor
financiare l-au reprezentat măsurile curente de liberalizare din domeniul financiar, în vreme ce preŃurile
ridicate ale mărfurilor şi eforturile de consolidare au accelerat fuziunile şi achiziŃiile din industria
minieră.
Totodată, Comunicatul de presă din 2008 al U.N.C.T.A.D., arată că, în anul 2007, valoarea
fuziunilor şi achiziŃiilor transfrontaliere în Ńările dezvoltate a crescut în sectoarele producŃie şi servicii,
dar au rămas în urmă în sectorul primar. Serviciile, care au reprezentat 58% din totalul fuziunilor şi
achiziŃiilor, au continuat să atragă cele mai mari afaceri în economiile dezvoltate în 2007. Astfel,
achiziŃia ABN-AMRO Holding NV cu suma de 98 de miliarde de dolari americani de către consorŃiul
Royal Bank of Scotland, Fortis şi Santander, a fost cea mai mare afacere din istoria sistemului bancar.
Valoarea fuziunilor şi achiziŃiilor transfrontaliere în Ńările dezvoltate a scăzut însă considerabil
în prima jumătate a anului 2008.
9
Directiva 2007/63/CE de modificare a Directivelor Consiliului 78/855/CEE şi 82/891/CEE a fost
publicată în Jurnalul oficial al Uniunii Europene nr. L 300/47 din 17 noiembrie 2007.
10
Este vorba de O.U.G. nr. 52 din 21 aprilie 2008 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 31/1990
privind societăŃile comerciale şi pentru completarea Legii nr. 26/1990 privind registrul comerŃului.

12
 - fuziunile transfrontaliere sunt posibile numai între formele de
societăŃi care pot fuziona în temeiul dreptului intern al statelor membre în
cauză;
- o societate care participă la o fuziune transfrontalieră trebuie să
respecte dispoziŃiile şi formalităŃile dreptului intern căreia i se supune.
Regula este prevăzută în mod nuanŃat, prin trimitere la criteriul interesului
public şi al naŃionalităŃii uneia din societăŃile participante la fuzionare,
astfel:
- dreptul intern este incident şi în cazul în care permite autorităŃilor
sale naŃionale să se opună unei anumite fuziuni interne, din motive de
interes public;
- dreptul intern se aplică şi fuziunii transfrontaliere în care cel puŃin
una dintre societăŃile participante este supusă dreptului statului membru
respectiv;
- asigurarea controlului legalităŃii fuziunii;
- respectarea dispoziŃiilor legale privind procedura derulării
operaŃiunii. Această din urmă cerinŃă se referă la întocmirea proiectului
comun de fuziune şi îndeplinirea formalităŃilor de publicitate cu privire la
acesta, stabilirea drepturilor salariaŃilor în cazul constituirii prin fuziune a
unei S.E., întocmirea rapoartelor privind fuziunea, protecŃia creditorilor
societăŃilor participante, aprobarea proiectului, răspunderea
administratorilor şi experŃilor şi nulitatea fuziunii.
Apoi, întrucât caracterul transfrontalier al operaŃiunii de fuziune,
precum şi efectele juridice şi economice care se produc în urma acesteia,
ridică problema controlului fuziunii, în condiŃiile stabilite prin
Regulamentul CE 139/2004, în cazul în care reorganizarea creează sau
întăreşte o poziŃie dominantă, am încercat să explic în ce măsură
dispoziŃiile Directivei 2005/56/CE sunt sau nu în opoziŃie cu cele ale
Regulamentului invocat. Concluzia este aceea că în ipoteza în care
societăŃile comerciale se reorganizează prin fuziune transfrontalieră
impactul asupra pieŃei este pozitiv, întrucât coordonarea activităŃilor
societăŃilor implicate în operaŃiune permite dezvoltarea unei noi producŃii,
iar aplicarea restructurării creează eficienŃă şi are efect benefic asupra
nivelului preŃurilor şi a interesului consumatorilor.
Ea rezultă din chiar dispoziŃiile cuprinse în preambulul Directivei
nr. 2005/56/CE, potrivit cărora: „prezenta directivă nu aduce atingere
aplicării legislaŃiei privind controlul concentrărilor între întreprinderi,
atât la nivel comunitar, prin Regulamentul CE nr. 139/2004, cât şi la
nivelul statelor membre”.
În schimb, fuziunile care creează sau întăresc o poziŃie dominantă,
pot duce la apariŃia unor structuri dominante având ca efect creşterea
preŃurilor, restrângerea ofertei de bunuri sau limitarea inovaŃiilor.

13
 Din aceste considerente şi pentru a preveni cazurile de abuz,
Uniunea Europeană şi statele membre au reglementat un sistem de
proceduri care asigură controlul şi interzic anumite fuziuni. Este cazul
tuturor concentrărilor cu dimensiune comunitară astfel cum sunt definite
în articolul 1 alin. 2 şi 3 din Regulamentul CE139/2004 al Consiliului.
Toate aceste aspecte sunt analizate şi exemplificate prin trimitere la
practica Comisiei Europene şi prin prezentarea unor cauze (unele de
notorietate) soluŃionate sau aflate pe rolul Comisiei.
În fine, ultima secŃiune din capitolul III, Titlul III, este consacrată
regimului fiscal aplicabil operaŃiunilor de reorganizare între persoane
juridice române sau între societăŃi comerciale române, pe de o parte, şi
societăŃi din diferite state ale Uniunii Europene, pe de altă parte.

TITLUL IV. REORGANIZAREA PERSOANEI JURIDICE DE

DREPT PRIVAT AFLATĂ ÎN INSOLVENłĂ TEMPORARĂ

Titlul IV şi ultim al tezei este structurat pe patru capitole (fiecare

cuprinzând mai multe secŃiuni) şi anume: Capitolul I. ConsideraŃii privind
procedura executării silite concursuale; Capitolul II. Procedura
reorganizării judiciare; Capitolul III. Procedura reorganizării societăŃilor
de asigurare; Capitolul IV. Procedura reorganizării instituŃiilor de credit.
Elaborarea acestei părŃi debutează cu scurte consideraŃii privind
evoluŃia semantică a conceptului de „faliment” şi o incursiune istorică în
materia reglementării procedurii executării silite concursuale, pornind de
la vechiul drept roman, trecând prin Evul Mediu, prin prima reglementare
unitară din FranŃa lui Ludovic al IV-lea şi prima codificare realizată prin
Codul Comercial francez din 1807 şi continuând cu prezentarea succesivă
şi sumară a principalelor acte normative interne ce cuprind dispoziŃii
aplicabile în caz de insolvenŃă.
M-am referit apoi la noŃiunea şi reglementarea procedurii
executării silite concursuale, sfera de incidenŃă şi aplicarea procedurii,
aducând numeroase critici Legii nr. 85/2006, începând cu denumirea
atribuită de legiuitor acesteia, utilizarea unor noŃiuni lipsite de utilitate
practică precum „procedură generală” şi „procedură simplificată”, dar
mai ales tendinŃa legii aplicabile stării de insolvenŃă, de comercializare a
raporturilor de drept civil.
Astfel, am observat că denumirea noii legi (Legea nr. 85/2006) a
fost schimbată şi nu se mai referă la procedura reorganizării judiciare şi a
falimentului, ci la procedura insolvenŃei.
Am apreciat că opŃiunea legislativă este contrară principiului care
cârmuieşte orice sistem juridic, consacrat încă din antichitate în dreptul
roman, conform căruia, stării de fapt îi este aplicabilă starea de drept.

14
Noua lege consideră împrejurarea sau starea de fapt, o procedură sau o
stare de drept11, asemenea opŃiune contrazicând evident realitatea
economică şi dreptul pozitiv deoarece, insolvenŃă este o stare de fapt a
patrimoniului, în care nu se mai găsesc lichidităŃi12 pentru a fi plătite
datoriile ajunse la scadenŃă. De altfel, noua denumire nu este confirmată
de cuprinsul reglementării care nu face referiri la procedura insolvenŃei,
dovadă că art. 3 din lege defineşte insolvenŃa ca stare a patrimoniului, iar
nu ca o procedură.
Apoi, am precizat faptul că „procedura generală” este una şi
aceeaşi cu procedura reorganizării judiciare, iar „procedura simplificată”
este de fapt procedura lichidării judiciare totale, aplicabilă în caz de
faliment. Această terminologie a fost preluată în lege, dar „noutatea” nu
prezintă interes practic, nu facilitează înŃelegerea corectă a dispoziŃiilor şi
nici aplicarea cu celeritate a procedurilor, fiind sub toate aspectele,
inutilă. În acest sens am arătat că sintagmele procedură generală şi
procedură simplificată sunt utilizate de o parte a doctrinei franceze, dar
numai pentru a distinge între procedura de reorganizare judiciară,
(caracterizată de numărul mare de participanŃi, de puterile importante
deŃinute de ministerul public şi de reglementările greoaie şi formaliste
aplicabile acesteia) şi procedura de lichidare judiciară (lipsită de unele din
complicaŃiile enunŃate), supusă unei reglementări mult simplificate.
În al treilea rând am remarcat tendinŃa actualelor dispoziŃii legale
de a include în categoria comercianŃilor, asociaŃiile, fundaŃiile şi alte
persoane a căror activitate nu are scop lucrativ, deschiderea procedurii
executării silite colective faŃă de aceste persoane sau faŃă de comercianŃi
pentru creanŃe civile, echivalând cu reglementarea dublă a aceleaşi
materii.
Nici dacă s-ar invoca raŃiunea protejării salariaŃilor sau a intereselor
fiscale, opŃiunea legiuitorului român nu se justifică deoarece, pentru
recuperarea acestor creanŃe, salariaŃii şi organele fiscale dispun de căi şi
mijloace specifice, stabilite prin legi speciale. În condiŃiile în care dreptul
nostru distinge între necomercianŃi şi comercianŃi, nu poate fi acceptată
interpretarea conform căreia este admisibilă declanşarea procedurii
reorganizării judiciare sau a lichidării totale împotriva unor persoane
juridice de drept civil sau de drept public cum ar fi, cetăŃenii, persoanele
care exercită profesii liberale, organizaŃii sindicale, partide politice,

11
Dacă s-ar împărtăşi o atare concepŃie, ar trebui să admitem că în cazul unui excedent al pasivului faŃă
de activul patrimonial al debitorului, se declanşează „procedura insolvabilităŃii civile”. Eroarea este
evidentă deoarece insolvabilitatea nu este o procedură.
12
În sens restrâns, lichidităŃile reprezintă disponibilităŃile băneşti ale comerciantului. În sens economic,
lichiditatea reprezintă capacitatea comercianŃilor de a-şi onora obligaŃiile financiare contractate sau
prevăzute de lege. LichidităŃile sunt formate din numerar şi din moneda de cont (scripturală) sub
condiŃia ca băncii să-i fie opozabile cecurile, cambiile, biletele la ordin, ordinele de plată, etc.

15
culte religioase, patronate, comuna, oraşul, etc. chiar dacă acestea
desfăşoară activităŃi comerciale.
Prin urmare am concluzionat că procedura executării silite
concursuale reglementată de Legea nr. 85/2006 nu este aplicabilă:
- asociaŃiei profesionale a cooperativelor, constituită conform art.1
lit.(c) din Legea nr.1/2005 deoarece această entitate este persoană
juridică fără scop lucrativ supusă dispoziŃiilor Legii nr.246/18 iulie
2005 cu privire la asociaŃii şi fundaŃii;
- asociaŃiilor şi fundaŃiilor înfiinŃate cu scopul desfăşurării unei
activităŃi de binefacere în domenii culturale, sportive, ştiinŃifice, sociale,
etc. sau în alte scopuri nelucrative, aceste entităŃi neavând calitatea de
comerciant sau întreprinzător;
- şcolilor, grădiniŃelor, liceelor, facultăŃilor, organizaŃiilor sindicale,
partidelor politice, cultelor religioase, patronatelor deoarece, actele
comerciale ale acestor persoane au caracter sporadic sau izolat, şi sunt
accesorii activităŃii principale care are natură civilă;
- oricare altă entitate al cărui statut este guvernat de legea civilă;
- statului şi unităŃilor administrativ-teritoriale, din motive lesne de
înŃeles şi pentru faptul că nu pot dobândi, în nici un caz, calitatea de
comerciant, după cum enunŃă imperios art. 8 din Codul comercial.
Referitor la această problemă am evidenŃiat aspecte de drept
comparat din state precum: FranŃa, Italia, Belgia, Germania, Grecia,
Spania, Portugalia, Slovenia, Anglia, ScoŃia, S.U.A., Canada, Australia şi
China.
Cel de-al doilea capitol al ultimului titlu se referă în principal la
definiŃia şi scopul procedurii reorganizării judiciare, persoanele implicate
în procedură cu atribuŃiile şi rolul acestora, condiŃiile declanşării
procedurii şi fazele executării silite concursuale prin reorganizare
judiciară.
Am criticat în cadrul acestui capitol definiŃia dată de legiuitor
procedurii reorganizării judiciare întrucât am considerat că evidenŃiază
reglementarea discriminatorie a comercianŃilor, în condiŃiile în care, nu
există nici o raŃiune ca micii comercianŃi să fie decăzuŃi din dreptul de a-
şi conserva exerciŃiul profesiei şi de a-şi continua activitatea conform
unui plan de redresare financiară.
DefiniŃia este deficitară şi pentru că nu surprinde esenŃa acestei
proceduri, de continuare a activităŃii debitorului şi de plată a datoriilor
către creditorii acestuia, conform planului de redresare financiară aprobat
de adunarea creditorilor şi omologat de judecătorul sindic.
Complementar, legea ar trebui să enunŃe obligaŃia ca programul să
prevadă măsurile, fundamentate juridic pe deschiderea procedurii
redresării financiare, menite să elimine erorile strategice generate de criză
şi să arate, cu transparenŃă, modalitatea şi căile prin care comerciantul

16
urmează să fie reabilitat, într-un anumit termen care să nu depăşească pe
cel maxim prevăzut în lege.
În sfârşit, procedura aplicabilă, atât în cazul falimentului cât şi în
cazul reorganizării judiciare, are caracter concursual şi colectiv, în ambele
ipoteze impunându-se convocarea tuturor creditorilor ale căror creanŃe
sunt exigibile, sau vor deveni exigibile, pe durata aplicării planului de
redresare financiară. Raportat la cele expuse, nu se justifică atribuirea
caracterului concursual şi colectiv exclusiv procedurii aplicabile în caz
de faliment.
Bazat pe aceste considerente am definit reorganizarea judiciară ca
fiind acea procedură concursuală şi colectivă ce se aplică debitorului-
comerciant aflat în stare de insolvenŃă temporară, prin care se urmăreşte
deopotrivă redresarea şi continuarea activităŃii debitorului conform unui
plan de redresare financiară şi achitarea datoriilor acestuia către
creditorii săi.
Am observat apoi faptul că, raportat la starea temporară de
insolvenŃă a debitorului comerciant, scopul acestei proceduri îl reprezintă
achitarea datoriilor exigibile prin lichidarea parŃială a patrimoniului
debitorului, concomitent cu posibilitatea redresării şi continuării
activităŃii acestuia. Aceasta înseamnă că scopul procedurii este unul
complex, astfel încât am încercat să argumentez dezacordul cu privire la
opiniile exprimate în doctrină potrivit cărora unicul scop al procedurii
reorganizării judiciare ar fi acoperirea pasivului, reorganizarea nefiind
altceva decât o modalitate a procedurii13, sau, dimpotrivă, scopul
principal ar consta în menŃinerea activităŃii debitorului pe baza unui
plan14.
În fundamentarea celor susŃinute am arătat că preocuparea pentru
salvarea comerciantului debitor a cărui activitate este totuşi viabilă
transpare în multe dintre legislaŃiile altor state precum FranŃa, Germania,
Austria, Belgia, Marea Britanie, Italia.
Un alt aspect evidenŃiat este cel referitor la persoanele sau
instituŃiile care administrează procedura executării silite concursuale şi
anume:
- tribunalul în a cărui rază de jurisdicŃie se află sediul
comerciantului debitor;
- judecătorul sindic desemnat de preşedintele tribunalului ;
- creditorii;
- administratorul judiciar;

13
Vezi Gh. Piperea, op. cit., p. 40.
14
Vezi I. Turcu op. cit., p. 297. Autorul vorbeşte chiar de o “ierarhie a scopurilor în concepŃia
legiuitorului”, fiind de părere că “salvarea intereselor creditorilor este subordonată interesului
menŃinerii întreprinderii”, fiind “preferată soluŃia continuării întreprinderii graŃie sacrificiului
creditorilor.

17
 - administratorul special;
- curtea de apel ca instanŃă de recurs.
În cazul în care procedura este deschisă faŃă de o societate bancară
sau faŃă de o altă societate cooperatistă de credit, o societate de servicii în
investiŃii financiare, ori o societate de asigurări, în procedură sunt
implicate şi Banca NaŃională a României sau, după caz, Comisia
NaŃională a Valorilor Mobiliare, ori Comisia de supraveghere a
Asigurărilor.
Am insistat asupra atribuŃiilor şi rolului pe care îl au participanŃii la
procedura reorganizării judiciare, încercând să le evidenŃiez prin trimitere
la practica instanŃelor de judecată.
Mai mult, am apreciat că nu se justifică desemnarea unui
administrator special şi este necorespunzătoare definiŃia dată acestei
persoane prin proiectul de modificare a legii.
Măsura nu se justifică deoarece legea nu conŃine norme referitoare
la administrarea specială, ca măsură prealabilă declanşării procedurii de
executare silită concursuală15, iar atribuŃiile acestui administrator se
suprapun sau sunt absorbite peste/de cele ale administratorului legal iar,
dacă acesta este înlocuit, atribuŃiile vor reveni administratorului judiciar.
În cadrul procedurii reorganizării judiciare, dreptul de administrare
poate fi ridicat tuturor sau numai unora din administratorii legali, pentru
motive ce dau loc revocării mandatului16, dar nu din alte cauze17, care nu
sunt imputabile acestui organ social.
În condiŃiile arătate, dacă societatea comercială trece prin
dificultăŃi care îi afectează capacitatea de plată, iar administratorilor legali
nu li se impută, ci dimpotrivă, li se recunosc meritele şi diligenŃele
maxime depuse în gestionarea patrimoniului, desemnarea unui
administrator special nu se justifică, deoarece nu ar avea decât efectul de
agravare a pasivului.
Sub un alt aspect, atribuŃiile enumerate la art.18 lit. a-f nu pot
aparŃine decât administratorului însărcinat cu derularea procedurii de
15
DispoziŃia s-a inspirat din art. 264 şi urm. din Legea nr.297/2004. Însă, această lege recunoaşte
dreptul Comisiei NaŃionale de Valori Mobiliare de a institui măsuri de administrare specială, realizate
de persoane specializate, în situaŃia în care insolvenŃa unei societăŃi aflate sub autorizarea acestei
comisii este iminentă, sau dacă oricare din administratorii, directorii executivi sau auditorii acesteia au
încălcat prevederile legale, condiŃiile sau restricŃiile prevăzute în autorizaŃia de funcŃionare, ori dacă
administrează necorespunzător instrumentele financiare sau fondurile investitorilor.
16
În literatura de specialitate s-a subliniat că ridicarea dreptului de administrare al debitorului priveşte
şi prerogativa de a sta în justiŃie, ca reclamant sau pârât, în ceea ce priveşte bunurile de care a fost
desesizat. De asemenea, s-a precizat că acŃiunile pornite de debitor, în curs de judecată, trebuie să fie
continuate de către administratorul judiciar, la fel cum şi acŃiunile contra debitorului trebuie să fie
îndreptate ori continuate contra administratorului judiciar ( vezi I. Schiau, Regimul juridic al
insolvenŃei comerciale, Editura All Beck, Bucureşti 2001, p. 185 ; I. Turcu, Teoria şi practica dreptului
comercial român, Vol. I, Editura Lumina Lex, Bucureşti, 1998, p. 337.
17
Ne referim la anumite circumstanŃe (prelungirea duratei unei greve, expirarea termenului sau
denunŃarea intempestivă a unui contract de concesiune ori de distribuŃie, etc.) care, fără a fi imputabile
administraŃiei, influenŃează determinant activitatea comerciantului.

18
reorganizare judiciară sau lichidatorului judiciar. În această perspectivă,
supravegherea administratorului social menŃinut în funcŃie după
deschiderea procedurii de către un al doilea administrator judiciar, este
contrară interesului societăŃii debitoare care va fi obligată să plătească
doi mandatari.
O secŃiune a acestui capitol este apoi rezervată condiŃiilor necesare
declanşării procedurii reorganizării judiciare ce trebuie întrunite
cumulativ, respectiv:
- existenŃa unei creanŃe comerciale, fiscale sau salariale ;
- creanŃa să fie certă lichidă şi exigibilă ;
- cuantumul minim al creanŃei să fie de 10.000 lei (RON), iar
pentru salariaŃi, de 6 salarii medii pe economie ;
- debitorul să aibă calitatea de comerciant ;
- lipsa temporară de lichidităŃi din activul patrimonial al
debitorului (sau acesta să se afle în stare de insolvenŃă
remediabilă).
Am încercat să conturez şi să explic conceptul de „insolvenŃă”,
prezentând, pentru o mai bună exemplificare, cazuri din practica
instanŃelor judecătoreşti şi, totodată, am analizat persoanele şi condiŃiile
în care acestea sunt îndreptăŃite să ceară deschiderea procedurii
reorganizării judiciare sau să propună planul de redresare.
Fazele executării silite concursuale prin reorganizare judiciară sunt
expuse în continuare pornind de la procedura de drept comun, în cadrul
căreia rolul judecătorului sindic este extrem de important, continuând cu
problematica recunoaşterii hotărârii de deschidere a procedurii în statele
membre în temeiul art. 16 din Regulamentul (CE) nr. 1346/2000 privind
procedurile în caz de insolvenŃă, efectele deschiderii procedurii
(subliniate prin exemple practice) şi terminând cu confirmarea planului de
reorganizare, închiderea procedurii şi evidenŃierea principalelor deosebiri
între procedura reorganizării judiciare şi procedura lichidării judiciare
totale.
Al treilea capitol al ultimului titlu este consacrat reorganizării
societăŃilor de asigurare. Legea privind redresarea financiară şi falimentul
societăŃilor de asigurare nr. 503/2004 defineşte, în art. 3 lit. b, procedura
de redresare financiară ca fiind „totalitatea modalităŃilor şi a măsurilor
cu caracter administrativ dispuse de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor, ca autoritate competentă, care sunt destinate să menŃină
sau să restabilească situaŃia financiară a unei societăŃi de asigurare”.
Este de remarcat faptul că, în privinŃa societăŃilor comerciale de
asigurare, legiuitorul utilizează sintagma „procedura redresării
financiare”, pe de o parte pentru a delimita această procedură nejudiciară,
ce se derulează din iniŃiativa şi cu participarea Comisiei de supraveghere
a Asigurărilor, de procedura reorganizării judiciare reglementată de

19
dreptul comun în materie (Legea nr. 85/2006), iar pe de altă parte pentru a
sublinia scopul urmărit prin instituirea acestei proceduri.
Am subliniat rolul şi atribuŃiile Comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor cu atât mai mult cu cât, potrivit art. 5 alin. 2 din Legea nr.
503/2004 privind redresarea financiară şi falimentul societăŃilor de
asigurare, este singura autoritate competentă abilitată să decidă
deschiderea procedurii de redresare financiară, aplicarea modalităŃilor
şi a măsurilor de redresare în ceea ce priveşte societăŃile de asigurare,
inclusiv sucursalele şi filialele societăŃilor de asigurare din state terŃe,
care au sediul în România.
În temeiul aceluiaşi act normativ am indicat persoanele supuse
procedurii redresării judiciare, respectiv:
- asigurătorii, adică societăŃile comerciale române autorizate în
condiŃiile Legii nr. 32 din 3 aprilie 2000 privind activitatea de
asigurare şi supravegherea asigurărilor să exercite activităŃi de
asigurare, sucursalele sau filialele unui asigurător dintr-un stat terŃ,
precum şi sucursalele unor societăŃi de asigurare sau a unor societăŃi
mutuale din state membre, care au primit autorizaŃie de la autorităŃile
competente ale statelor membre de origine;
- reasigurătorii, respectiv societăŃile comerciale care desfăşoară
activităŃi de asigurare a altor asigurători sau reasigurători;
- filialele societăŃilor de asigurare din alte state terŃe care au sediul în
România;
Însă legiuitorul extinde aplicabilitatea dispoziŃiilor Legii nr.
503/2004 asupra sucursalelor cu sediul în străinătate aparŃinând
societăŃilor de asigurare precum şi asupra sucursalelor societăŃilor de
asigurare din alte state terŃe, care au sediul în România. Am considerat
dispoziŃia legală ca fiind criticabilă întrucât creează impresia greşită că
sucursala poate fi subiect al procedurii executării silite concursuale
independent de societatea comercială mamă. Ori, nu există dubii cu
privire la natura juridică a sucursalei, Legea societăŃilor comerciale nr.
31/1990 statuând, în art. 43, în mod expres şi neechivoc: „Sucursalele
sunt dezmembrăminte fără personalitate juridică ale societăŃilor
comerciale..”. TendinŃa de personificare a sucursalei nu se justifică cu
atât mai mult cu cât art. 2 alin. 29 din Legea nr. 32/2000 nu aduce nici o
noutate faŃă de prevederile menŃionate anterior, definind sucursala drept
„agenŃia ori sucursala unui asigurător sau reasigurător. Orice prezenŃă
permanentă a unui asigurător sau reasigurător pe teritoriul unui stat
membru trebuie să fie tratată ca o agenŃie ori sucursală, chiar dacă
prezenŃa nu ia forma unei agenŃii sau sucursale, dar consistă, în
principal, într-o reprezentanŃă condusă de personalul acelei entităŃi ori
de o persoană independentă care are un mandat permanent de a acŃiona
în numele şi pentru acea entitate”. Lăsând la o parte lipsa de logică şi de

20
consistenŃă juridică a definiŃiei date de legiuitor, care ar fi procedat într-o
manieră mult mai inspirată dacă ar fi făcut, simplu, trimitere la art. 43 din
Legea nr. 31/1990, trebuie reŃinut faptul că sucursala nu este un subiect
distinct de drept şi, pe cale de consecinŃă, ea nu are drepturi şi obligaŃii
proprii, acestea aparŃinând societăŃii-mamă. InsuficienŃa lichidităŃilor
sucursalei nu este în măsură să atragă declanşarea procedurii reorganizării
faŃă de societatea-mamă, câtă vreme aceasta nu se află în stare de
insolvenŃă. Prin urmare, numai în măsura în care societatea-mamă se
găseşte în stare de insolvenŃă temporară poate fi declanşată procedura
reorganizării judiciare care se va aplica acesteia şi, implicit,
sucursalei/sucursalelor sale.
Pe de altă parte, intermediarii în asigurări sunt excluşi de la
aplicarea procedurii reorganizării judiciare reglementate prin dispoziŃiile
Legii nr. 503/2004, urmând a fi supuşi, în caz de insolvenŃă temporară,
prevederilor Legii nr. 85/2006.
Cu privire la acest aspect am apreciat că numai intermediarilor în
asigurări persoane juridice li se poate aplica procedura reorganizării
judiciare de drept comun, comercianŃii persoane fizice, inclusiv cei care
desfăşoară activităŃi în domeniul asigurărilor, urmând a fi supuşi numai
lichidării judiciare totale, aşa cum rezultă din dispoziŃiile art. 1 alin. 1 şi 2
din Legea nr. 85/2006. De asemenea, în ce priveşte subagentul de
asigurare, am subliniat faptul că acesta are calitatea de angajat al unei
societăŃi comerciale în temeiul unui contract de muncă, neavând calitate
de comerciant. Ca atare, nu va putea fi supus nici procedurii reorganizării
judiciare, nici procedurii lichidării judiciare totale.
O altă chestiune vizează persoanele sau instituŃiile care
administrează procedura redresării financiare a societăŃilor de asigurare
circumscrise de Legea nr. 503/2004, acestea fiind:
- Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, ca autoritate administrativă
autonomă de specialitate, abilitată în ceea ce priveşte aplicarea
procedurii reorganizării;
- administratorul special, în cazul redresării societăŃii de asigurare prin
administrare specială;
- Curtea de Apel Bucureşti, ca instanŃă ce soluŃionează plângerea
împotriva deciziei Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
- Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, ca instanŃă de recurs.
De asemenea, condiŃiile specifice necesare declanşării procedurii
reorganizării societăŃilor de asigurare enumerate de acelaşi act normativ
sunt următoarele:
a) constatarea nerespectării, în orice mod, a prevederilor art. 6 alin. 2,
precum şi a oricăror altor prevederi legale referitoare la activitatea de
asigurare, punându-se în pericol onoarea obligaŃiilor asumate faŃă de
creditorii de asigurări.

21
 b) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub limita
minimă prevăzută de reglementările emise de Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor.
c) scăderea valorii marjei de solvabilitate disponibile sub limita
minimă prevăzută de reglementările legale în vigoare pentru fondul de
siguranŃă.
În secŃiunea următoare a acestui capitol am tratat problema
efectelor deschiderii procedurii reorganizării societăŃilor de asigurare şi
principalele modalităŃi ale acesteia.
Astfel, în cazul în care sunt întrunite condiŃiile prevăzute de Legea
nr. 503/2004 la art. 7, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate
dispune, prin decizie motivată, deschiderea procedurii de reorganizare
prin una din următoarele modalităŃi:
1. redresarea societăŃii de asigurare pe bază de plan de redresare
financiară;
2. redresarea societăŃii de asigurare prin administrare specială.
Închiderea procedurii de redresare financiară a societăŃii de
asigurare se dispune prin decizie motivată, emisă de Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, potrivit legii, atunci când, după caz:
a) se constată restabilirea situaŃiei financiare a societăŃii de asigurare,
ca urmare a îndeplinirii în mod corespunzător a modalităŃii şi a măsurilor
de redresare financiară;
b) măsurile aplicate în cadrul procedurii de redresare financiară nu au
fost îndeplinite în mod corespunzător, în termenele şi în condiŃiile
stabilite, sau aplicarea acestora nu a putut conduce, pe perioada în care au
fost luate, la atingerea scopului urmărit şi la înlăturarea cauzelor care le-
au generat.
Potrivit art. 21 alin. 1 lit. a şi b, prin decizia de închidere a
procedurii de redresare financiară, Comisia de Supraveghere a
Asigurărilor dispune, după caz:
- revocarea deciziei prevăzute la art. 8, în situaŃia prevăzută la art. 20
lit. a);
- retragerea autorizaŃiei de funcŃionare a societăŃii de asigurare,
precum şi, dacă se constată insolvabilitatea acesteia, solicitarea, de îndată,
a declanşării procedurii lichidării judiciare totale, în situaŃia în care
reorganizarea nu şi-a atins scopul urmărit.
În cazul retragerii autorizaŃiei de funcŃionare a societăŃii de
asigurare, precum şi, dacă se constată insolvabilitatea acesteia, la data
publicării deciziei privind închiderea procedurii de reorganizare şi
constatarea stării de insolvabilitate a societăŃii de asigurare se naşte
dreptul creditorilor de asigurări, de a solicita plata sumelor cuvenite de la
Fondul de garantare.

22
 Capitolul IV, care încheie Titlul IV al lucrării, este destinat
procedurii reorganizării instituŃiilor de credit.
Reorganizarea instituŃiilor de credit aflate în dificultate este
reglementată prin dispoziŃiile OrdonanŃei de UrgenŃă nr. 99/2006 privind
instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului, armonizată cu legislaŃia
europeană în materie, prin transpunerea prevederilor Directivei nr.
2001/24/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 4 aprilie 2001,
privind reorganizarea şi lichidarea instituŃiilor de credit18.
Este de remarcat faptul că, în vreme ce Directiva nr. 2001/24/CE
foloseşte sintagma „măsuri de reorganizare” pentru a desemna procedura
redresării financiare a instituŃiilor de credit aflate în dificultate, legiuitorul
român reglementează, în Titlul III Capitolul VIII SecŃiunile I şi II din
O.U.G. nr. 99/2006, „proceduri speciale” de reorganizare, respectiv:
„supravegherea specială” şi „administrarea specială”.
Raportat la definiŃia dată de art. 2 al Directivei, care reflectă
totodată scopul instituirii procedurii, prin reorganizarea instituŃiilor de
credit se înŃelege ansamblul măsurilor „destinate să menŃină sau să
restabilească situaŃia financiară a unei instituŃii de credit şi care ar putea
afecta drepturile preexistente ale terŃilor, inclusiv măsuri care implică
posibilitatea unei suspendări a plăŃilor, o suspendare a măsurilor de
executare sau o reducere a creanŃelor”.
Un rol aparte în cadrul procedurii îl joacă Banca NaŃională a
României care poate dispune ca orice instituŃie de credit, persoană
juridică română, care nu respectă cerinŃele prevăzute de lege sau nu dă
curs unei recomandări a Băncii, să întreprindă măsurile necesare pentru a
asigura redresarea situaŃiei în cel mai scurt timp.
În acest sens, B.N.R. poate să dispună, fără a se limita la acestea,
numeroase măsuri (precum obligarea instituŃiei de credit să dispună de
fonduri proprii la un nivel mai mare decât nivelul cerinŃelor de capital
stabilite pentru acoperirea, după caz, a riscului de credit, inclusiv a
riscului de credit al contrapartidei, a riscului de diminuare a valorii
creanŃei, a riscului de poziŃie, de decontare/livrare, a riscului valutar, a
riscului de marfă şi a riscului operaŃional; solicitarea instituŃiei de credit
de îmbunătăŃire a cadrului de administrare, a strategiilor, proceselor şi
mecanismelor implementate în vederea respectării dispoziŃiilor art. 2419 şi

18
Directiva nr. 2001/24/CE a fost publicată în Jurnalul oficial al ComunităŃilor Europene nr. L
125/5.05.2001.
19
Potrivit art. 24 alin. 1, „fiecare instituŃie de credit trebuie să dispună de un cadru formal de
administrare a activităŃii riguros conceput, care să includă o structură organizatorică clară, cu linii de
responsabilitate bine definite, transparente şi coerente, de procese eficiente de identificare,
administrare, monitorizare şi raportare a riscurilor la care este sau ar putea fi expusă şi de mecanisme
adecvate de control intern, care să includă proceduri administrative şi contabile riguroase.
2)Cadrul de administrare, procesele şi mecanismele prevăzute la alin. (1) trebuie sa fie cuprinzătoare
şi adaptate la natura, extinderea şi complexitatea activităŃii desfăşurate de instituŃia de credit”.

23
14820; restricŃionarea sau limitarea activităŃii, operaŃiunilor sau reŃelei de
sucursale ale instituŃiei de credit, inclusiv prin retragerea aprobării
acordate pentru înfiinŃarea sucursalelor din străinătate, etc.), între care şi
aceea a instituirii supravegherii speciale sau, după caz, a administrării
speciale, asupra instituŃiei de credit.
Potrivit dispoziŃiilor art. 3 alin. 2 din Directiva 2001/24/CE a
parlamentului European şi a Consiliului, măsurile de reorganizare produc
efecte, în conformitate cu legislaŃia statelor membre, în întreaga
Comunitate, fără alte formalităŃi, inclusiv faŃă de terŃii din alte state
membre, chiar dacă normele statului membru gazdă care le sunt aplicabile
nu prevăd asemenea măsuri sau supun punerea lor în aplicare unor
condiŃii care nu sunt îndeplinite. Efectele se produc în întreaga
Comunitate din momentul în care apar în statul membru în care au fost
luate.
AutorităŃile administrative sau judiciare ale statului membru de
origine trebuie să informeze fără întârziere, prin orice mijloace
disponibile, autorităŃile competente ale statului membru gazdă cu privire
la decizia lor de a adopta orice măsură de reorganizare, inclusiv efectele
concrete pe care o astfel de măsură le poate avea, dacă este posibil,
înainte de a fi adoptată sau, în caz contrar, imediat după aceea.
InformaŃiile trebuie comunicate de către autorităŃile competente ale
statului membru de origine.
Raportat la persoanele supuse procedurii redresării financiare,
O.U.G. nr. 99/2006 privind instituŃiile de credit şi adecvarea capitalului
include în această categorie:
- societăŃile comerciale bancare;
- societăŃile bancare de economisire şi creditare în domeniul locativ;
- societăŃile bancare de credit ipotecar;
- instituŃiile emitente de monedă electronică şi
- organizaŃiile cooperatiste de credit.
Am arătat totodată persoanele implicate în această procedură şi
care nu se regăsesc în celelalte reglementări la care am făcut anterior
referire:
- Banca naŃională a României;

20
DispoziŃiile art. 148 se referă la procesul intern de evaluare a adecvării capitalului, sens în care
„fiecare instituŃie de credit trebuie să dispună de strategii şi procese interne formalizate, solide,
eficiente şi complete de evaluare şi menŃinere în permanenŃă a nivelului, structurii şi distribuŃiei
capitalului, care, din perspectiva instituŃiei de credit, sunt considerate adecvate pentru acoperirea
tuturor riscurilor la care aceasta este sau poate fi expusă, într-un mod corespunzător naturii şi
nivelului acestor riscuri”. Pentru aceasta, instituŃia de credit trebuie sa aibă în vedere, pe lângă riscurile
prevăzute la art. 126 (acestea fac referire la nivelul fondurilor proprii), orice alte riscuri aferente
activităŃii desfăşurate, precum şi cele datorate unor factori externi acesteia.

24
 - administratorul special, în cazul declanşării procedurii
reorganizării prin administrare specială;
- Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie, ca instanŃă competentă să
soluŃioneze recursul împotriva hotărârii consiliului de
administraŃie al B.N.R.
Cea de-a treia secŃiune a acestui capitol este rezervată condiŃiilor
declanşării şi modalităŃilor procedurii reorganizării instituŃiilor de credit.
În acest sens, în cazul în care sunt întrunite condiŃiile prevăzute de
lege, Banca NaŃională a României dispune deschiderea procedurii
speciale de redresare financiară a unei instituŃii de credit prin una din
următoarele modalităŃi:
- instituirea măsurii de supraveghere specială;
- instituirea măsurii de administrare specială.
Procedura reorganizării instituŃiilor de credit prin instituirea
măsurii de supraveghere specială poate fi dispusă de Banca NaŃională a
României în una din situaŃiile enumerate de art. 237 alin. 1 din O.U.G. nr.
99/2006 şi anume:
- în cazul încălcării legii sau a reglementărilor emise în aplicarea
acesteia, constatată în urma verificărilor efectuate la faŃa locului şi/sau a
analizării raportărilor transmise de instituŃia de credit;
- în cazul constatării unei situaŃii financiare precare a acesteia.
Supravegherea specială se asigură printr-o comisie instituită în
acest scop, formată din maximum 7 specialişti din cadrul Băncii
NaŃionale a României, dintre care unul asigură îndeplinirea funcŃiei de
preşedinte al comisiei şi unul, pe cea de vicepreşedinte al acesteia.
AtribuŃiile acestei comisii sunt stabilite de către B.N.R.
Pe măsură ce exercită supravegherea specială, comisia are obligaŃia
de a prezenta rapoarte periodice Băncii NaŃionale a României asupra
situaŃiei instituŃiei de credit.
În funcŃie de concluziile rezultate din aceste rapoarte, Banca
NaŃională a României decide fie continuarea, fie încetarea supravegherii
speciale, fără a se depăşi însa o perioadă de 3 luni de la data instituirii
măsurii de supraveghere specială.
Banca NaŃională a României poate însă dispune instituirea măsurii
de administrare specială asupra unei instituŃii de credit, persoană juridică
româna, inclusiv cu privire la activitatea sucursalelor sale din România şi
din străinătate.
Potrivit art. 240 alin. 1, măsura administrării speciale se poate
dispune în cazurile în care:
- instituirea măsurii de supraveghere specială nu a dat rezultate
într-o perioadă de până la 3 luni;

25
 - fondurile proprii se situează la un nivel care nu depăşeşte
jumătate din nivelul minim al cerinŃelor de capital calculate potrivit
reglementărilor emise în aplicarea art. 126 şi 148;
- instituŃia de credit a încălcat în mod repetat dispoziŃiile legii
şi/sau ale reglementarilor ori altor acte emise în aplicarea acesteia;
- nu mai este îndeplinită cerinŃa privind asigurarea conducerii
operative a activităŃii instituŃiei de credit de către cel puŃin 2 persoane.
Instituirea măsurilor de administrare specială se dispune de B.N.R.
şi în cazul sesizării de către aceasta a instanŃei competente pentru
declanşarea procedurii lichidării judiciare totale a unei instituŃii de credit,
până la numirea de către judecătorul-sindic a lichidatorului.
În temeiul dispoziŃiilor art. 241 alin. 1, administrarea specială se
instituie pe o perioadă de 1 an de la data hotărârii Băncii NaŃionale a
României, cu excepŃia cazului în care prin hotărâre se stabileşte o
perioadă mai scurtă sau când Banca NaŃională a României hotărăşte
încetarea administrării speciale, cu reluarea activităŃii instituŃiei de credit
sub controlul organelor sale statutare sau retragerea autorizaŃiei.
OrdonanŃa de UrgenŃă nr. 99/2006 conŃine unele dispoziŃii
specifice privind redresarea societăŃilor de investiŃii financiare dar şi a
cooperativelor de credit.
Astfel, competenŃa de a dispune măsurile necesare reorganizării
sau, după caz, a sancŃiunilor prevăzute de lege în cazul încălcării
dispoziŃiilor referitoare la cerinŃele prudenŃiale şi de adecvare a
capitalului, faŃă de o societate de servicii de investiŃii financiare, revine,
în temeiul art. 248 alin. 1, Comisiei NaŃionale a Valorilor Mobiliare.
În ce priveşte reorganizarea cooperativelor de credit, potrivit art.
396 din O.U.G. nr. 99/2006, instituirea măsurilor de supraveghere
specială sau de administrare specială poate fi dispusă de casa centrală a
cooperativelor de credit sau de Banca NaŃională a României, inclusiv la
propunerea fundamentată a casei centrale la care este afiliată cooperativa
de credit.
Dacă măsura de redresare se dispune de către casa centrală, acesta
are obligaŃia de a o notifica Băncii NaŃionale în termen de 5 zile de la data
impunerii acesteia.
Asigurarea supravegherii speciale sau a administrării speciale a
unei cooperative de credit poate fi delegată, prin decizia Băncii NaŃionale
a României de instituire a măsurii respective, casei centrale la care
cooperativa de credit este afiliată, caz în care procedura de reorganizare
se desfăşoară cu participarea casei centrale în locul B.N.R., în aceleaşi
condiŃii expuse deja anterior.

Partea finală a tezei este dedicată concluziilor şi propunerilor de

lege ferenda.

26
27