Curs 9-Drept Civil.

Drepturi Reale Principale

Visinoiu

POSESIA CA STARE DE FAPT

Posesia ca stare de fapt reprezinta puterea de fapt pe care o persoana numita posesor o exercita
asupra unui bun individual determinat si care se afla in circuitul civil, putere care reuneste doua
elemente: un element psihologic denumit ANIMUS si un element material denumit CORPUS.
Din ambele elemente exercitandu-se manifestarea exterioara a unui drept real principal.

De ce exista posesia ca stare de fapt?

1. Prin posesia ca stare de fapt se apara indirect chiar posesia ca stare de drept.
2. Posesia ca stare de drept acopera numai prerogativa aproprierii si stapanirii unui bun.
Posesia ca stare de fapt acopera toate elementele si atributele dreptului posedat pentru ca
fie posesorul stie ca nu este proprietar, fie nu stie ca nu este si proprietar, dar in ambele
cazuri el se comporta ca si cand ar fi.
3. Prin reglementarea posesiei ca stare de fapt se descurajeaza violenta proprietarului in
apararea dreptului sau.

ELEMENTELE POSESIEI CA STARE DE FAPT.

OBIECTUL.

Posesia ca stare de fapt are in vedere bunuri corporale. In ceea ce priveste drepturile de
creanta, ca regula, ele nu pot constitui obiect al posesiei ca stare de fapt. (Titlurile de credit pot
forma obiect al posesiei ca stare de fapt pentru ca au corporalitate).

In ipoteza drepturilor reale accesorii, creditorul, fiind un simplu detentor precare, stie ca
in cel mai rau caz, in ipoteza neexecutari obligatiei de catre debitor, acesta poate valorifica bunul
respectiv. Creditorul garantat NU este un posesor, ci este un simplu DETENTOR PRECAR.

Posesia ca stare de fapt are ca obiect bunurile aflate in circuitul civil. Bunurile proprietate
publica nu pot forma obiectul. Ele nu pot forma nici obiectul modurilor de dobandire care sunt
bazate pe posesie ca stare de fapt, respectiv uzucapiunea, posesia de buna credinta in materia
bunurilor mobile si teoria aparentei.

Posesia ca stare de fapt are in vedere numai bunurile individual determinate. Bunurile de
gen nu pot face obiect al posesiei ca stare de fapt, cel putin nu pana la individualizarea lor.
Acelasi lucru se poate spune atat despre universalitatile de drept, cat si despre universalitatile de
fapt.

Prin posesia ca stare de fapt se exercita toate atributele dreptului real posedat. Posesorul
va exercita posesia, folosinta si dispozitia corespunzatoare dreptului posedat.
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

ANIMUS SI CORPUS.

ANIMUS este componenta psihologica a posesie ca stare de fapt conform careia posesorul fie
crede ca este titularul dreptului, fie stie ca nu este titularul dreptului, dar in ambele ipoteze
posesorul se comporta ca si cand ar fi titularul dreptului.

POSESIA CA STARE DE FAPT VS. TEORIA APARENTEI.

La posesie, posesorul se comporta ca si cum ar fi titularul dreptului. La teoria aparentei tertii il

vad pe posesor ca fiind titularul dreptului.

La posesie, efectele posesiei, de regula, se produc prin trecerea timpului, respectiv uzucapiunea.

La teoria aparentei, efectele acesteia (efectele achizitive de proprietate) se vor produce

instantaneu fata de terti, nu fata de posesor. (ex. Teoria mostenitorului aparent care beneficiind
de un titlu translativ de proprietate – certificatul de mostenitor – vinde unui tert de buna credinta
bunul mostenit. Daca ulterior se descopera ca vanzatorul nu este adevaratul mostenitor al
defunctului atunci tertul poate invoca impotriva mostenitorului real teoria apararentei. Conform
art. 17 alin. 4 domeniul teoriei aparentei a fost restrans, pt ca textul spune ca dispozitiile
prezentului articol nu sunt aplicabile in materie de carte funciara. Asadar, teoria aparentei
ramane sa se aplice in cazul imobilelor neinscrise in cartea funciara)

ANIMUS este cel care distinge posesia ca stare de fapt de detentia precara. In cazul lui animus
detinendi, detentorul stie ca va trebui sa restituie adevaratului proprietar bunul respectiv.

In art. 918 sunt enumarate ipoteze care nu constituie posesie.

CORPUS reprezinta acel element prin care se obiectiveaza elementul animus. El este
reprezentat, ca regula, de totalitatea actelor si faptelor materiale precum si a actelor juridice
(conservare, administrare si dispozitie) pe care posesorul poate sa le savarseasca in legatura cu
bunul respectiv.

COPOSESIUNEA este ipoteza in care mai multi posesori exercita posesia ca stare de fapt
asupra unui bun. Din acest punct de vedere, in ceea ce priveste elementul ANIMUS la
coposesiune, fiecare coposesor este detentor precar in ceea ce priveste posesia celorlalti
coposesori, iar in ceea ce priveste elementul CORPUS acesta se exercita in comun sau
nediferentiat intre coposesori, fie in baza unui mandat tacit, fie in baza unei gestiuni de afaceri.
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

DOVADA POSESIEI CA STARE DE FAPT.

Posesia ca stare de fapt se dovedeste prin intrunirea celor doua elemente. In ceea ce priveste
elementul CORPUS acesta se poate dovedi prin orice fel de mijloc de proba si reprezinta baza
sistemului de prezumtii instituit pentru dovedirea elementului ANIMUS. In ceea ce priveste
elementul ANIMUS, dovedirea sa se realizeaza printr-o tripla prezumtie, care isi are sediul
materiei in art. 919 alin. (1), art. 935 si art. 919 alin. (3).

CORPUS ------------------ TITLU DE PROPRIETATE ------------------- PROPRIETAR (exc.

imobilele inscrise in CF)

art. 919 alin. (2) are in vedere detentia precara.

DOBANDIREA SI PIERDEREA POSESIEI.

DOBANDIREA.

Trebuie intrunite cele doua elemente. Nu este insa cazul ca acestea sa fie realizate in
acelasi timp de aceeasi persoana (ipoteza chiriasului care isi schimba animus din detinendi in
posidendi si devine posesor).

In ceea ce priveste incapabilii, cele doua elemente pot fi exercitate de persoane distincte.
In cazul acestora, animus se va exercita de catre incapabil prin intermediul reprezentantului
legal.

PIERDEREA.

1. Pierderea atat a lui ANIMUS, cat si a lui CORPUS. (art.921 lit. b)- f) )
2. Pierderea lui CORPUS duce la pierderea lui ANIMUS in materie mobiliara daca se
aplica mecanismul de la art. 937. Pentru alte bunuri mobile si bunuri imobile
exceptate de la 937, elementul ANIMUS se pierde daca posesorul este lipsit de
elementul CORPUS mai mult de 1 an.
3. Pierderea lui ANIMUS. (art. 921 lit. a)- cazul constiuitului posesor. Cazul in care
posesorul instraineaza bunul, dar ramane ca detentor precar al acestuia in calitate de
locatar)
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

CALITATILE SI VIICILE POSESIEI.

Pentru a produce efecte juridice, posesia ca stare de fapt trebuie sa indeplineasca anumite calitati:

1. CARACTERUL PUBLIC
2. CARACTERUL PASNIC
3. CARACTERUL CONTINUU

Acestora le corespund trei vicii ale posesiei, care vor impiedica, ori de cate ori se produc,
temporar, ca posesia sa isi produca efectele. Ele sunt:

1. DISCONTINUITATEA
2. VIOLENTA
3. PRECARITATEA

ECHIVOCUL nu este un viciu al posesiei, ci este chiar absenta posesiei, intrucat in cazul
acestuia nu se cunoaste daca posesorul are sau nu ANIMUS POSIDENDI, astfel incat nu se
poate stabili daca posesorul este cu adevarat un posesor. In cazul acestuia se aplica prezumtia de
la art. 919 alin. (2).

DISCONTINUITATEA – art. 923

Trebuie sa fie separata de intreruperea posesiei pentru ca discontinuitatea priveste elementul

CORPUS, in timp ce intreruperea priveste cursul prescriptiei achizitive, care este un efect al
posesiei.

Este un viciu temporar. Posesia va redeveni utila odata ce aceasta inceteaza.

Este absolut, poate fi invocat de orice persoana interesata

Poate privi atat bunuri mobile, cat si bunuri imobile.

VIOLENTA – art. 924

Priveste elementul CORPUS. Conform textului de lege, cel care isi apara posesia prin violenta
nu isi va vicia posesia, decat in ipoteza in care actele respective nu au fost provocate de o alta
persoana.

In cazul violentei ca viciu al posesiei se poate vorbi despre o dualitate, respectiv un conflict cu
violenta ca viciu de consimtamant. Violenta viciu al posesiei priveste elementul CORPUS, pe
cand violenta viciu de consimtamant are in vedere viciul titlului ca act de dobandire a posesiei.

Este un viciu temporar, relativ, privitor la bunuri mobile sau imobile.

Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

CLANDESTINITATE

Presupune exercitarea posesiei astfel incat aceasta sa nu poata fi cunoscuta de catre terti.

Este un viciu temporar, relativ si in principiu poate sa priveasca bunurile mobile, desi prin
exceptie a fost admisa si in materie imobiliara.

INTERVERTIREA- SCHIMBAREA DIN ANIMUS DETINENDI IN ANIMUS

POSIDENDI.

Regula este ca schimbarea lui ANIMUS nu se poate face in primul rand din considerente de
siguranta pentru circuitul civil. In al doilea rand, schimbarea nu se poate face printr-o
manifestare de vointa contrara a detentorului.

In mod exceptional, legiutorul a admis trei cazuri de interventire la art. 920, bazate pe urmatorul
mecanism:

La doua dintre ele, schimbarea din animus detinendi in animus posidendi se va face
printr-un act translativ de proprietate incheiat cu buna-credinta.

La ultimul dintre ele, schimbarea lui animus se va face printr-un act de vointa contrara al
detentorului precar.

920 alin.1 lit. a)

A------------------>B: contract de comodat. In baza acestui contract B are animus de detentor

precar. Conform lui 920 alin. 1 lit. a)

C------------------>B: act translativ de proprietate cu titlu particular asupra aceluiasi bun, sub
conditia ca detentorul precar sa fie de buna-credinta.

In acest moment se produce intervertirea pentru ca avem actul translativ de proprietate si buna-
credinta a detentorului precar. Dupa incheierea actului cu C, B va deveni posesor.

920 alin.1 lit. c)

A-----------------B

B-----------------C: B este de rea-credinta, incalcandu-si obligatia de restituire a bunului. C este de

buna-credinta, iar in persoana sa se va produce intervertirea.
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

920 alin.1 lit. b)

Singurul caz de intervertire care nu va conduce la crearea unui posesor de buna-credinta. In acest
caz detentorul isi schimba animus efectuand acte de rezistenta neechivoca asupra posesorului.
Fiind un posesor de rea-credinta, el nu va beneficia de culegerea fructelor si nici de uzucapiunea
scurta.

In vechiul cod civil exista transmiterea pe cale succesorala, universala sau cu titlu universal a
posesiei, fiind de fapt o detentie precare. In masa succesorala a defunctului se regasea un bun
asupra caruia acestuia avusese calitatea de simplu detentor, lucru necunoscut de organele
judiciare sau de mostenitori, astfel incat in conceptia vechiului cod, o astfel de transmisiune
schimba ANIMUSUL mostenitorilor din detinendi in posidendi. Noul cod civil a abandonat acest
caz.

APARAREA POSESIEI.

Posesia se apara prin actiunile posesorii, care sunt actiuni reale, dar nu pun in discutie fondul
dreptului. Prin acestea se pune in discutie numai posesia ca stare de fapt. De aceea, reclamant in
actiunea posesorie, ca regula, este posesorul, iar parat este, ca regula, trebuie sa figureze tot un
posesor. Instanta va compara posesia reclamantului cu cea a paratului.

Conform art. 949 alin. (2) in afara de posesor reclamant in actiunea posesorie mai poate sa fie si
un detentor precar pentru ca s-a considerat ca acesta poate sa exercite pentru posesor elementul
CORPUS.

Actiunea posesorie nu poate sa fie introdusa, ca regula, impotriva unui detentor precar si
conform lui 950 alin. (2), actiunea posesorie nu poate fi introdusa impotriva persoanei fata de
care exista obligatia de restiuire a bunului. Actiunile posesorii, conform aceluiasi articol, pot fi
introduse totusi impotriva proprietarilor. ICCJ a afirmat ca nu se poate solicita printr-o actiune
posesorie executarea unei obligatii contractuale (ex. locatarul nu poate solicita locatorului pe
calea unei actiuni posesorii executarea obligatiei de predare a bunului)

Actiunile posesorii se impart in doua mari categorii:

1. Actiune posesorie generala (in complangere).

Conditia esentiala este ca posesia sa fie utila, sa nu fi trecut mai mult de un an de
la tulburare sau deposedare si posesia sa fi fost exercitata timp de un an, anterior
introducerii actiunii, in mod util. In legatura cu primul termen de un an ne aflam
in fata unui termen de prescriptie pentru actiunea posesorie, iar al doilea termen
de un an este cel care masoara durata posesiei utile, ca natura juridica fiind un
simplu termen material, nu un termen procedural.
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu

2. Actiune posesorie speciala (in reintegrare).

Are o singura conditie de exercitare, anume sa nu fi trecut mai mult de un an de la
tulburare sau deposedare.

Acest termen de prescriptie se calculeaza in functie de natura actelor de tulburare/deposedare.

Daca sunt mai multe, dar nu identice, se calculeaza de la ultimul. Daca sunt mai multe, dar
identice, se calculeaza de la primul.

ex de tulburare: introducerea unei actiuni in instanta prin care un tert doreste valofiricarea unei
pretentii impotriva posesorului.

EFECTELE POSESIEI.

GENERALE.

- PREZUMTIA DE PROPRIETATE.
Ea se aplica indiferent daca posesorul este de buna/rea-credinta. Prezumtia va
avea o forta juridica distincta dupa cum aplicabilitatea ei se face in materie
mobiliara sau imobiliara, dupa caz. In materie mobiliara este prezumtia de la art.
935. In materie imobiliara, prezumtia de proprietate trasa din posesie are ca efect
desemnarea proprietarului numai in urmatoarea ipoteza: atunci cand niciuna
dintre parti nu are titlu pentru ca in acest caz instanta va compara posesiile intre
ele si castig de cauza va da partii care prezinta o posesie mai caracterizata sub
cele trei aspecte. Daca ambele posesii sunt la fel de caracterizate atunci se va
aplica “impari causa medior est causa posidendis” adica va castiga paratul.
- ACTIUNILE POSESORII.
- UZUCAPIUNEA.
- DOBANDIREA BUNURILOR MOBILE PRIN POSESIA DE BUNA-CREDINTA.
- OCUPATIUNEA.
- DOBANDIREA FRUCTELOR.
Sediul materiei este art. 948. Mecanismul este impartit in doua subfaze: posesorul
trebuie sa dovedeasca justul titlu (adica titlul translativ de proprietate asupra
fructelor) si apoi se activeaza prezumtia relativa de buna-credinta. Conform lui
948 alin. (3) daca vorbim despre fructe produse de imobile inscrise in CF, buna-
credinta a posesorului se raporteaza la conditiile cerute de art. 931 alin. (2), iar in
cazul fructelor produse de alte bunuri imobile (neinscrise in CF), precum si de
bunuri mobile, buna-credinta a posesorului seminifica acea convingere a acestuia
ca este proprietarul bunului in temeiul unui act translativ ale carui cauze de
ineficacitate posesorul nu le cunoaste efectiv si dupa caz, nu ar fi trebuit sa le
cunoasca.
Curs 9-Drept Civil. Drepturi Reale Principale
Visinoiu