Dietrich Bartel, Musica poetica, Musical-retorical figures in German Baroque music,

University of Nebraska Press, Lincoln and London, 1997

A. Figuri de repetiţii melodice

anadiplosis: repetiţia unui sfârşit de frază la începutul frezei următoare
anaphora, repetitio: (1) o linie de bas repetat; (2) repetiţia unei fraze sau a unui motiv de
început într-un număr de pasaje succesive; (3) o repetiţie generală
auxesis, incrementum: repetiţii succesive în ascensiune treptată a unui pasaj muzical
climax, gradatio: (1) un şir de sunete în aceeaşi voce, repetate la o înălţime mai mare sau mai
joasă; (2) două voci care se mişcă paralel, ascendent sau descendent; (3) o creştere gradată sau
o ridicare în sonoritate şi înălţime, determinând o creştere a intensităţii
complxio, complexus, symploce: un pasaj muzical în care fraza de debut se repetă la sfârşitul
acestuia
epanadiplosis, reduplicatio: o reluare a începutului unui pasaj sau frază la sfârşitul acestuia
epanalepsis, resumptio: (1) repetare frecventă a unei expresii (afect); (2) reluarea începutului
unui pasaj la sfârşitul acestuia
epanodos, regressio, reditus: repetarea retrogradă a unei fraze
epiphora, epistrophe, homoioptoton: repetiţia secţiunii conclusive a unui pasaj la sfârşitul
pasajelor următoare
epizeuxis: repetarea imediată şi emfatică a unui cuvânt, sunet, motiv, frază
mimesis, ethoponia, imitatio: o imitaţie mai degrabă liberă decât strictă a unui subiect (material
motivic, tematic) la diferite înălţimi
palilogia: repetiţia unei teme, fie la înălţimi şi voci diferite, sau pe aceeaşi înălţime şi aceeaşi
voce
polyptoton: repetiţia unui pasaj melodic pe înălţimi diferite
polysyndeton: o repetiţie imediată a unui emphasis (accentus) în aceeaşi voce
synonimia: repetiţia unei idei muzicale într-o formă alterată, modificată

B. Figuri de repetiţii armonice. Figuri de fugato

anadiplosis: repetiţia unui mimesis
analepsis: repetiţia unei noema pe aceeaşi înălţime
anaploce: repetiţia unei noema, în special între coruri, în cazul lucrărilor pentru mai multe
coruri
fuga: o modalitate de compoziţie în care o voce principală este imitată în celelalte voci
hypallage, antimetabole, antistrophe: inversarea temei de fugă
metalepsis, transumptio: o fugă cu temă de două secţiuni, care alternează în discursul muzical
mimesis: repetiţia unei noema la o altă înălţime
parembole, intejectio: o voce suplimentară a unei fugi, care în mişcarea sa paralelă cu o voce
„normală”, contribuie la îmbogăţirea armonică a acesteia
paronomasia: repetarea unui pasaj muzical cu adăugiri sau alteraţii în vederea obţinerii unui
efect mai puternic
repercussio: (1) modificarea unui interval într-un răspuns tonal al unei fugi; (2) un răspuns
modificat – tonal, inversat sau într-un alt mod – al unei fugi
 2
C. Figuri de reprezentare şi descriptive
anabasis, ascensus: un pasaj muzical ascendent care exprimă imagini sau afecte în ridicare sau
exaltare
antithesis, antitheton, contrapositum: expresia muzicală a unor afecte, armonii sau materiale
tematice opuse
assimilatio, homoiosis: reprezentarea muzicală a imaginilor poetice
catabasis, descensus: un pasaj muzical descendent, exprimând imagini sau afecte negative
circulatio, circulo, kyklosis: o serie – de obicei – de opt sunete într-o linie circulară sau
sinusoidală
dubitatio: o progresie ritmică sau armonică intenţional ambiguă, exprimând incertitudinea,
îndoiala
emphasis: un pasaj muzical care ridică sau accentuează un anumit sens în cadrul unui text
exclamatio, ecphonesis: o exclamaţie muzicală, asociată în mod frecvent cu exclamaţia poetică
fuga in alio sensu: un pasaj muzical care angajează fuga într-o expresie vioaie a alergării,
năvălirii
hypotyposis, prosopopoeia: o reprezentare muzicală vioaie a imaginilor unui text însoţitor
interrogatio: o întrebare muzicală realizată în mod variat, cu pauze, ridicarea spre sfârşit a frazei
sau melodiei, cu cadenţe imperfecte sau frigice
metabasis, transgressio: intersectarea a două voci
noema: un pasaj omofonic fără textură contrapunctică, folosit pentru a scoate în evidenţă un
anumit moment într-o lucrare polifonică
parenthesis: reprezentarea muzicală a parantezelor existente în textul însoţitor
pathopoeia: un pasaj muzical care caută să producă un afect pasionat prin cromatisme sau alte
procedee

D. Figuri de disonanţe şi abatere

antistaechon: schimb de disonanţă în aşteptarea unei consonanţe, rezultând de obicei din faptul
că melodia rămâne pe aceeaşi înălţime în vreme ce basul implică schimburi de armonie
apocope: un sunet final omis sau scurtat dintr-o voce a unei compoziţii
apotomia: reluarea enarmonică a unui semiton
asyndeton: omisiunea unei conjuncţii apropiate din textul însoţitor
cadentia duriuscula: o disonanţă aflată pe penultima armonie a unei cadenţe
congeries, synathroismus: o acumulare rezultată din alternanţa consonanţelor perfecte şi
imperfecte, cum este starea directă şi trisonurile în prima răsturnare
consonantiae impropriae: consonanţe false, cum ar fi cvarta perfectă, cvinta micşorată şi
mărită, secunda mărită şi septima micşorată
ellipsis, synecdoche: (1) omiterea rezolvării unei disonanţe; (2) o oprire bruscă a discursului
muzical
extensio: o prelungire a disonanţei
faux bourdon, catachresis, simul procedentia: un pasaj muzical caracterizat prin progresii
succesive de acorduri de sextă
heterolepsis: intrarea unei voci în registrul celeilalte
hyperbaton: mutarea unor sunete sau fraze de la locul lor obişnuit la un alt loc
hyperbole/hypobole: depăşirea cadrului sau a ambitusului unui modus
inchoatio imperfecta: omiterea consonanţei de deschidere în melodie, care este completat de
basso continuo
longinqua distantia: distanţa dintre două voci alăturate ce depăşeşte intervalul de duodecimă
mora: o continuare ascendentă a unei syncopatio, care iniţial impunea una descendentă
multiplicatio: divizarea unui sunet disonant lung în două sau mai multe sunete
mutatio toni: o alterare neregulată a unui mod
 3
parrhesia, licentia: intercalarea unei disonanţe, cum ar fi falsa relaţie sau tritonul, pe timp slab
passus duriusculus: o linie melodică ascendentă sau descendentă, alterată cromatic
pleonasmus: (1) prelungirea unei disonanţe de pasaj prin întârzieri; (2) melodie armonizată la
patru voci (coral)
prolongatio: o disonanţă de pasaj sau întârziere de o durată mai mare decât sunetul consonant
precedent
retardatio: (1) o disonanţă de întârziere a cărei rezolvare este prelungită sau este rezolvată
ascendent; (2) o întârziere mai degrabă decalată decât anticipată
saltus duriusculus: un salt disonant (de obicei pe septimă micşorată)
synaeresis: (1) întârziere sau sincopă; (2) o plasare a două silabe pe un sunet sau invers
syncopatio, ligatura: o întârziere producând sau nu disonanţă
transitus, celeritas, commisura, deminutio, symblema: un sunet disonant sau de pasaj între
două sunete consonante, chiar şi pe timp tare sau slab

E. Figuri de întrerupere şi pauză

abruptio: o pauză bruscă într-o lucrare
aposiopesis, reticentia: o pauză generală
allepsis, synecdoche: (1) o omitere a rezolvării unei disonanţe; (2) o întrerupere bruscă a muzicii
homoioptoton, homoioteleuton: o pauză generală în toate vocile (aposiopesis), ori cu
întreruperea discursului (homoioptoton) după cadenţă (homoioteleuton)
pausa: un repaus, o pauză
suspiratio, stenasmus: expresia muzicală a suspinului realizat prin pauze
tmesis, sectio: o întrerupere bruscă sau fragmentarea melodiei cu pauze

F. Figuri de ornamente melodice şi armonice

accentus, superjectio: un sunet vecin, precedent sau următor, ascendent sau descendent, adăugat
de obicei de interpret
acciaccatura: un sunet disonant, străin de acord, rezolvat imediat după execuţia acestuia
anticipatio, praesumptio, prolepsis: un sunet alăturat, mai înalt sau mai grav, aflat după o notă
principală, introducând prematur un sunet aparţinând acordului următor
bombus, bombi, bombilans: patru sunete identice într-o succesiune rapidă
corta: o figură de trei sunete, în care durata unuia subsumează durata celorlalte două
gruppo: un motiv de patru sunete sub forma unui arc, cu prima şi a treia notă identice
messanza, misticanza: o serie de patru sunete scurte care se mişcă prin pasaj sau prin salt
ribatutta, tenuta: un tril accelerat în ritm punctat, utilizat pentru a ornamenta o tenuta sau un
sunet cvu durată extinsă
salti composti: o figură de patru sunete, care conţine trei salturi consonante
salto semplice: un salt consonant
subsumptio, quaesitio notae (cercar della nota): adăugiri variate de subton
tirata: o gamă (pasaj) rapidă, extinzând cvarta până peste octavă
tremolo, trillo: (1) un tremur vocal sau instrumental pe un sunet, rezultând o înălţime instabilă
sau vibrată: (2) repetiţia rapidă a unui sunet; (3) alternarea a două sunete adiacente
variatio, coloratura, diminutio, passaggio: ornamentarea unui pasaj melodic cu diferite
„podoabe”
 4
G. Figuri mixte
diminutio, meiosis: (1) elaborarea variată a unor sunete mai lungi prin divizarea lor în durate
mai mici; (2) reluarea unui material tematic în valori proporţional mai mici
distributio: un proces muzical-retoric în care motive, fraze, teme sau secţiuni de sine stătătoare
sunt dezvoltate înaintea apariţiei unui material nou
paragoge, manubrium, supplementum: adăugarea unei cadenţe sau coda peste o pedală la
sfârşitul lucrării
schematoides: o figură care restructurează un pasaj precedent, dacă textul însoţitor sau duratele
sau schimbat
suspensio: o introducere întârziată a principalului material tematic dintr-o lucrare