Iain Bell – interviu, Festivalul George Enescu, 2019

Compozitorul britanic Iain Bell s-a născut în anul 1980 la Londra. Încă de la o vârstă
foarte fragedă, înclinațiile sale către muzică, auzul și memoria sa muzicală au fost descoperite
de către părinții săi, deși compozitorul nu face parte dintr-o familie de muzicieni. Singurul
membru al familiei sale care avea ca pasiuni muzica este bunicul său din partea mamei care,
mărturisește însuși compozitorul, în timpul serviciului militar din anul 1940, cânta la cimpoi.
Primul său contact efectiv cu studiul muzicii a avut loc în jurul vârstei de cinci ani, în timpul
ciclului școlar gimnazial, la orele de muzică, unde toți elevii învățau să citească notele muzicale,
dar și să cânte la blockflöte. Imediat ce a asimilat acest instrument, a început să compună
melodii scurte, care, odată cu trecerea timpului, au devenit din ce în ce mai complexe.
Printre compozitorii despre care Iain Bell afirmă că au exercitat o influență asupra stilului
său componistic sunt Benjamin Britten, Alban Berg, Richard Strauss, Ravel, Ligeti, Penderecki,
dar și compozitorii din epoca medievală, precum Leonin, Perotin, Machaut, Dunstable.
Pasiunea sa pentru vocea umană este evidențiată de multitudinea compozițiilor vocale,
câștigând, astfel, atenția multor cântăreți importanți ai generației sale, care au interpretat aceste
lucrări în săli precum Wigmore Hall, Carnegie Hall, dar și la Festivalul de Opera de la
München.
Prima sa operă, A Harlot’s Progress, a avut premiera în anul 2013 la Theater an der
Wien,Viena și a fost compusă pentru soprana de coloratură Diana Damrau, interpretă căreia
Bell i-a dedicat o mare parte din lucrările sale. Aceasta este și lucrarea pe care o vom analiza în
prezentul studiu. Opera a fost apreciată de critica de specialitate, scriitura orchestrală și vocală
a lui Bell fiind aclamată de ziarul New York Times și a fost descrisă ca fiind „un colos devorator
de suflete” de către Der Standard, dar și „cinematografic, dramatic și tulburător” în Kurier.
Cea de a doua operă a sa este o adaptare a nuvelei A Christmas Carol de Charles Dickens
și a fost comisionată de Houston Grand Opera, unde a avut premiera absolută în decembrie
2014 în regia actorului, regizorului și scriitorului britanic Simon Callow și în interpretarea unei
orchestre camerale și a tenorului american Jay Hunter Morris. Orchestra a fost dirijată de
Warren Jones. Lucrarea a fost ulterior nominalizată la categoria Premiera Absolută a Anului
din cadrul Premiilor Internaționale ale Operei și a avut premiera britanică la Welsh National
Opera într-o nouă producție regizată de Polly Graham, în decembrie 2015. De asemenea, ziarul
Financial Times a descris-o ca o „operă nouă briliantă” și a primit ocazia de a avea reprezentații
la Teatro Sociale din Trento, Italia (2016).
 In Parenthesis (1937), a treia operă a compozitorului este o adaptare a epopeei cu același
nume scrisă de David Jones, care are ca subiect Primul Război Mondial. Această lucrare a fost
comisionată de Welsh National Opera și avut premiera absolută în mai 2016 la Wales
Millennium Centre, având reprezentații ulterioare la Royal Opera House în regia lui David
Pountney, sub bagheta lui Carlo Rizzi. Critica ziarului The Independent i-a oferit 5 stele și a
descris-o ca „un act puternic de aducere aminte”, iar The Stage a denumit partitura lui Bell ca
fiind „excepțională din punct de vedere tehnic”. A putut fi ascultată și vizionată în direct pe
Opera Platform și la BBC Radio 3, televiziunea BBC realizând chiar și un documentar despre
compoziția și punerea în scenă a acestei lucrări.
Compozitorul a colaborat cu pianiști, precum Helmut Deutsch, Roger Vignoles, Iain
Burnside, Simon Lepper și Julius Drake. Cele mai recente realizări ale compozitorului includ
premiera new-yorkeză a ciclului de lieduri The Undying Splendour la Carnegie Hall, în
interpretarea tenorului american Alek Shrader, dar și premiera absolută a cantatei sale London’s
Fatal Fire, care comemorează Marele Incendiu din Londra, la Spitalfields Festival, în vara
anului 2016, în interpretarea a New London Chamber Choir.
Cea din urmă i-a comisionat compozitorului un ciclu de lieduri care are ca text fragmente
din Shakespeare's fools, intitulat These Motley Fools. Premiera absolută a avut loc în iunie 2014
în interpretarea contratenorului american Lawrence Zazzo. Festivalul de Operă de la München
i-a comisionat lui Bell lucrarea pentru orchestră de cameră și mezzosoprană, A Litany in Time
of Plague, care a avut premiera în iulie 2015 și fost interpretată de Tara Erraught, mezzosoprană
cu care Bell a lucrat și la punerea în scenă a primei sale opere, A Harlot’s Progress. Activitatea
sa include și participarea regulată la prelegeri și conferințe unde este invitat să vorbească despre
cariera și lucrările sale, iar printre acestea se numără seria „Composing Conversations”,
organizată în anul 2014 la Opera din Dallas și în anul 2015 la National Opera Studio. De
asemenea, compozitorul a susținut o conferință, care a avut ca subiect adaptarea lucrării lui
David Jones la Oxford University și a luat parte la o discuție, la Hay Festival și la BBC Radio
3 în vara anului 2016, despre opera sa In Parenthesis.
În anul 2017 a avut loc premiera absolută a ciclului Away la Leeds Lieder Festival și a
celei de a doua lucrări pentru voce și orchestră de cameră și a ariei de concert Tom O’Bedlam
cu Nathan Gunn la Center of Performing Arts DeBartolo. Scena nebuniei din opera A Harlot’s
Progress a fost interpretată de către soprana Adela Zaharia într-un recital din seria „Muzica
secolelor XX-XXI” din cadrul Ediției 2017 a Festivalului George Enescu de la București, sub
bagheta lui Dmitri Sitkovetsky, iar anul 2017 s-a încheiat pentru compozitor cu premiera de la
Carnegie Hall a ciclului de lieduri comisionate of you, pe versurile lui E. E. Cummings, în
interpretarea mezzosopranei americane Jamie Barton.
Compozitorul descrie propriul stil componistic ca fiind într-o perpetuă dezvoltare, fără a
dori sau a conștientiza în adevăratul sens al cuvântului acest lucru, devenind din ce în ce mai
rafinat cu fiecare lucrare. Subiectele pe care le alege variază de la o operă la alta, iar cele pentru
A Harlot’s Progress, A Christmas Carol și Jack the Ripper le-a ales el însuși, dorindu-și din
totdeauna să compună o trilogie de opere a căror acțiune să se desfășoare în Londra.

Iain, suntem încântați să avem una dintre lucrările tale în programul ediției din 2019
a Festivalului George Enescu! Prima ta vizită în România a avut loc cu ocazia ediției din
2017 a Festivalul, când Adela Zaharia a interpretat scena nebuniei din prima ta operă, A
Harlot’s Progress. Cum ai primit prima invitație în cadrul Festivalului și ce părere ai
despre revenirea care va avea loc în toamna acestui an cu o nouă lucrare, de această dată
interpretată de faimoasa soprană Diana Damrau?
Participarea mea în cadrul Festivalului Enescu a avut loc datorită maestrului
Sitkovestsky. Dânsul a ascultat muzica mea și a dorit să o includă în programul său, ceea ce m-
a bucurat și onorat. Interpretarea Adelei a fost extraordinară. Ea a înțeles în totalitate cerințele
lingvistice, muzicale și dramatice ale acestei lungi scene și a fost uimitoare. Merită tot succesul
de care are parte. Este mereu o bucurie să ascult interpretări noi, diferite. Fiecare dintre acestea
are farmecul său propriu.

Cum s-au desfășurat acești doi ani pentru tine? Ce au adus acești doi ani nou în
creația lui Iain Bell?
Am fost foarte ocupat în acești aproape doi ani care au trecut de la prima mea prezență în
cadrul Festivalului George Enescu. Am avut parte de o nouă colaborare cu Adela Zaharia, care
a fost protagonista premierei absolute a Concertului pentru Soprană de Coloratură Aurora în
cadrul Proms din anul 2018. De asemenea, a avut loc premiera celei de a patra opere ale mele,
Jack the Ripper de la Opera Națională Englezească, în martie 2018, iar acum aștept cu
nerăbdare premierea celei de a cincea opere, Stonewall, la New York City Opera, la
comemorarea celei de a 50-a aniversare a Revoltelor de la Stonewall. Mă simt binecuvântat!

Când ai început să studiezi muzica și cum ți-ai descoperit această vocație? Face
parte dintr-o familie de muzicieni?
 Încă de la o vârstă foarte fragedă, părinții mei au descoperit talentul meu muzical.
Reușeam să rețin și să reproduc fragmente muzicale pe care le auzeam o singură dată. Nu fac
parte dintr-o familia de muzicieni, dar părinții mei m-au susținut pe mine și pe frații mei.
Singurul „muzician” al familiei a fost bunicul meu matern care, în timpul armatei, în anii 1940,
cânta la cimpoi. Studiile mele muzicale au început cu asimilarea notelor muzicale în școala
primară.

Când a avut loc momentul în care ai știut că vei merge pe drumul compoziției și ce
te-a inspirat să te îndrepți în această direcție? Care sunt compozitorii care au influențat
propriul tău limbaj muzical și de ce?
Imediat ce am învățat notele muzicale, am început să compun. În jurul vârstei de 5 ani,
cred. Nu știam la acea vreme că ceea ce fac este „compoziție”, ci era doar un alt mod de a mă
exprima. La vârsta respectivă, copiii fac doar ce simt. Pe măsură ce am crescut, compozițiile
mele au crescut odată cu mine în complexitate, iar cei din jurul meu m-au încurajat să continui.
Știam încă din adolescență că asta este ceea ce-mi doresc să fac toată viața. Nu m-am gândit de
la început că voi ajunge să-mi câștig astfel existența. Printre compozitorii care m-au influențat
se numără Britten (instinctul său dramatic și scrierea pe texte englezești), Berg (paleta de emoții
prezente în muzica sa și tehnicile sale în orchestrație), Strauss (scriitura sa pentru vocea
feminină), Ravel, Ligeti și Penderrecki (coloritul lor orchestral). Din punct de vedere armonic,
prefer muzica ce mă surprinde, care mă conduce în locuri neașteptate. Uneori, mă simt cel mai
bine ascultând compozitori ai perioadei medievale, precum Leonin, Perotin, Machaut,
Dunstable, perioadă ce precedă apariția tonalității și regulilor armoniei tonal funcționale.
Stilul meu compozițional este într-o continuă evoluție, fără ca eu să realizez sau să mă
străduiesc în acest sens. Cu cât compun mai mult, cu atât stilul compozițional devine mai
rafinat, consider eu. De la un cântecel scurt pentru blöckflute compus la vârsta de 5 ani, am
ajuns să compun acum cea de a patra operă!

Cum își alegi subiectele pentru operele tale și pentru ciclurile de lieduri? Care sunt
subiectele sociale, curentele artistice care te inspiră să creezi?
Mi-am dorit să creez o trilogie de opere londoneze, A Harlot’s Progress, A Christmas
Carol și Jack the Ripper, iar subiectele variază de la lucrare la lucrare. De obicei, mă sfătuiesc
și cu soliștii care urmează să interpreteze premiera absolută a lucrării. Sunt foarte interesat să
explorez în lucrările mele legătura perpetuă dintre sex și moarte. De asemenea, doresc să trag
un semnal de alarmă în ceea ce privește femeia, care a fost pe parcursul istoriei maltrată de
bărbați.

Ce înseamnă pentru tine prima ta operă, A Harlot’s Progress, care a avut premiera
în anul 2013? Ce te-a făcut să alegi un subiect atât de controversat? Cum ai caracteriza
această lucrare din punct de vedere muzical, stilistic?
Această lucrare este „primul meu născut”, este foarte importantă pentru mine. Diana
Damrau m-a rugat să compun o operă pentru ea și am stat foarte mult pe gânduri în căutarea
unui subiect potrivit. Am intrat în contact cu seria omonimă de gravuri la o expoziție din Londra
și am realizat că aceea este povestea pe care doresc s-o spun. A durat aproximativ 18 luni până
să duc lucrarea la bun sfârșit. Am compus pentru început liniile vocale, iar apoi le-am orchestrat.
În ceea ce privește structura operei, aceasta se desfășoară pe parcursul a 6 scene, corespondente
celor 6 gravuri. Orchestra este una romantică standard, formată din aproximativ 40 de
instrumente de coarde, instrumente de suflat, harpă și instrumente de percuție. Sunt mult prea
implicat pentru a reuși să analizez obiectiv această lucrare din punct de vedere stilistic. Din
punct de vedere armonic și tonal, muzica este fluctuantă. Cred că se apropie de curentul verist.

Ediția 2019 a Festivalului George Enescu aduce în fața publicului său ciclul de
lieduri pentru soprană și orchestră, A Hidden Place. Acesta va fi interpretat de soprana
Diana Damrau. Care este povestea acestei lucrări? Îi este dedicată această lucrare celei
care o va interpreta, la fel ca și opera A Harlot’s Progress?
Am compus acest ciclu de lieduri orchestrale pentru Diana Damrau acum 10 ani, după
multe alte cicluri de lieduri cu pian dedicate, de asemenea, acesteia. Un ciclu de lieduri
acompaniate de orchestră părea a fi un pas înainte în colaborarea noastră. Sunt un prieten
apropiat al mătușii sale, mezzosoprana Christa Palmer. Ea este cea care mi-a arătat într-o zi
câteva poezii pe care le-a scris în anii 1970-1980 despre diferite amintiri petrecute alături de
iubitul său, pe parcursul a patru anotimpuri. Frumusețea textelor m-a făcut să-mi doresc încă
din primul moment să le transpun în muzică. Acestea evocă atmosfera și frumusețea fiecărui
anotimp, fiind o adevărată sursă de inspirație. Așadar, pe parcursul acestei lucrări vom face o
călătorie de la blânda ceață de primăvară, prin vara plină de emoții, în melancolia toamnei și
bucuria zăpezii care se așterne iarna.
Din punct de vedere vocal, fiind prima lucrare orchestrală pe care am compus-o pentru
Diana (înainte de opera A Harlot’s Progress), am avut ocazia de a utiliza și explora posibilitățile
enorme pe care vocea acesteia le deține, ceea ce ar fi fost ieșit din comun în contextul unei
lucrări camerale. Am profitat în adevăratul sens al cuvântului de potențialul său vocal,
încercând să reflect în același timp frumusețea și intimitatea poemelor lui Christa.