POLITICI EDUCAȚIONALE EUROPENE

An III PIPP

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT ARAD
UNIVERSITATEA DE VEST ”VASILE GOLDIȘ” ARAD
PREMISE SI CONCEPTE

- multiple teorii educaţionale

- sistemul educaţional formează individul

- relația educaţie – civilizaţie

- multiculturalismul = fundamentul culturii şi

civilizaţiei europene

- crearea unui sistem de cooperare efectivă

între statele europene în domeniul educației
ESTE EDUCAŢIA ŞTIINŢĂ ? ARE....
- un domeniu propriu de cercetare (un obiect de studiu specific)

- o metodologie adecvată

- mijloace specifice de studiere a domeniului cercetat

- un limbaj specific (pentru a descrie constatările teoretice sau a face predicţii despre
evoluţia fenomenelor supuse cercetării/implicaţiile sale asupra dezvoltării personalităţii
umane; formularea unor legi, a unor principii rezultate ale cercetării din fenomenul educaţiei
(=teorii).
Conceptul de educaţie

= activitate de disciplinare, cultivare, civilizare,

moralizare a omului (I. Kant)
= o reconstrucţie a experienţei adăugată la înţelesul
experienţei anterioare, prin acest mod mărindu-se
capacitatea de a dirija evoluţia discipolului (Dewey)
= acţiunea de formare a individului pentru el însuşi
dezvoltând o mulţime de interese. (Herbalt)
FUNCŢIILE EDUCAŢIEI
= consecinţele sociale ale
activităţii de formare-
dezvoltare a personalităţii
ideal
umane, de la nivelul
sistemului si al procesului de
învăţământ.

- sunt exprimate in termen de

scop
finalităţi ale educaţiei:

obiective.
LEGEA NR.198/4.07.2023
Art. 1
(3) Idealul educaţional al şcolii româneşti constă în
dezvoltarea liberă, integrală şi armonioasă a
individualităţii umane, în formarea personalităţii
autonome şi în asumarea unui sistem de valori care
sunt necesare pentru împlinirea şi dezvoltarea
personală, pentru dezvoltarea spiritului
antreprenorial, pentru participarea cetăţenească
activă în societate, pentru incluziune socială şi
pentru angajare pe piaţa muncii.
FINALITĂȚILE EDUCAŢIONALE
= sunt intenţionalităţi educaţionale
stabilite în mod ştiinţific de către
specialişti,
- reprezintă reperul în educaţie
- în funcţie de: -nivelul lor de generalitate
-intervalul de timp necesar atingerii lor,
• se structurează pe trei niveluri
ierarhic organizate:
• 1. ideal educaţional,
• 2. scopuri educaţionale,
• 3. obiective educaţionale.
Finalităţile educaţiei sunt pertinente dacă
( J.Dewey ):

-depăşesc condiţiile existente

(reformulate in consens cu resursele si
dificultăţile educaţionale)

- au caracter schematic, provizoriu

- dirijează activitatea
IDEALUL EDUCAŢIONAL

Idealul educaţional

= o relaţie intre acţiunea socială și cea

educaţională fiind un model care deşi este
proiectat, nu este fix, standardizat ci dinamic
si deschis nevoilor si aspiraţiilor sociale.

= tipul de personalitate pe care societatea

doreşte sa-l formeze la cetăţenii săi, fiind un
compromis intre educaţie si sistemul social.
SCOPUL EDUCAŢIONAL -

-are mai multe - se referă la

ipostaze: evoluţii/schimbări
• anticipativă (de din punct de
proiect), vedere cognitiv,
• intenţională afectiv,
• acţional- practică comportamental
RELAȚIA IDEAL EDUCAȚIONAL-SCOP

idealul = relaţie între

acţiunea socială si
acţiunea educaţională
• are un grad înalt de
generalitate
scopul - are un grad
mai mic de
generalitate,
este mai particular.

Transpunerea în fapt a
scopului se realizează
- prin intermediul unor
- prin acţiuni structuri organizatorice
educaţionale foarte + forme de
diverse, desfăşurare.
OBIECTIVE EDUCAŢIONALE

=cele mai concrete ipostaze ale finalităților

educaţionale

-arată tipul de schimbări pe care sistemul de

ducație vrea să-l realizeze

- fac referire la achiziţiile de încorporat (redate in

termeni de comportamente concrete, observabile,
măsurabile)
 POLITICI EDUCAȚIONALE EUROPENE

An III PIPP

FACULTATEA DE ȘTIINȚE SOCIO-UMANE ȘI EDUCAȚIE FIZICĂ ȘI

SPORT ARAD
UNIVERSITATEA DE VEST ”VASILE GOLDIȘ” ARAD
REFORMA EDUCAȚIEI: PREMISE

au fost deduse prin identificarea faptelor

pedagogice relevante ce întreţin starea de
criză a sistemului educaţional.

Analiza situaţiei de criză a educaţiei a

debutat in anii 1960
REFORMA EDUCAȚIEI: SOLUȚII

Soluţiile propuse pentru rezolvarea crizei

mondiale a educaţiei au vizat două direcţii de
acţiune sociopedagogică

o direcţie de critică distructivă

o direcţie de critică constructivă

POSIBILITĂŢILE REFORMEI EDUCAŢIEI LA
NIVELUL SCOLII

Școala=o organizaţie dinamic supusă presiunilor

din exterior, din mediul socio-economic

din interiorul său

pentru a răspunde adecvat acestor presiuni si pentru a avea creativitate

școala trebuie sa se adapteze la mediu, sa stabilească legături, conexiuni cu
alte organizaţii, să se dezvolte si să permită dezvoltarea membrilor săi.
CATEGORIILE DE PRESIUNI:

criza mondială a educaţiei,

caracteristicile idealului educaţional,

posibilităţile de scientizare cu privire la organizaţia

şcolară,

conexiunile dintre organizaţia şcolară si alte organizații

SCHIMBAREA IN EDUCAŢIE
Reforma educaţiei vizează schimbarea

la nivel macro, respectiv al sistemului de

învățământ

la nivel micro, respectiv la nivelul școlii

Analiştii reformei, profesorii si toţi cei interesaţi

sunt facilitaţi in demersul lor dacă au în vedere
așa numitele cadre ale schimbării
CADRE ALE SCHIMBĂRII :
cadru ţintă, concretizat în precizarea clara a scopurilor, evitarea scopirilor contradictorii

cadrul emoţional cu precizarea căror elemente emoţionale vor fi modificate prin schimbare

cadru politic cu precizarea modului in care este distribuita puterea şcolara

cadru structural cu precizarea modului in care este folosit timpul, spaţiul si daca au un sens
responsabilitatiile actuale cadru de conducere cu referire la modul in care directorii trebuie sa echilibreze, sa
recunoască si sa coordoneze mai multe roluri

cadru de invatare sau asigurarea unui mediu propice in care elevii sa invete mai bine si profesorii sa
se perfecţioneze

cadru cultural cu referire la posibila identitate a organizaţiei

POLITICI EDUCAŢIONALE EUROPENE MODERNE

Contextul socio-cultural al epocii moderne/contemporane i-a

atribuit educaţiei, dar mai cu seamă învăţământului, forma
cea mai organizată a procesului de formare a personalităţii,
un statut prioritar.

Constatările făcute explică esenţa fenomenelor ce se produc

in spaţiul european: dorind să-şi menţină o poziţie onorabilă
in context mondial, U.E. își propune ”crearea celei mai
competitive economii din lume, cu cele mai multe şi mai bune
locuri de muncă şi cu o coeziune socială durabilă".
PREGĂTIREA CADRELOR DIDACTICE IN UNIUNEA
EUROPEANA

 două etape: -studiul de licență

-masteratul.
CADRUL GENERAL AL UNEI POLITICI
EDUCAŢIONALE EUROPENE
Strategia de la Lisabona = un acord al
guvernelor reunite cu ocazia Consiliului European
din anul 2000, menit să coerentizeze politicile
economice şi sociale la european.
La reuniunea Consiliului European de la Lisabona
din 2000 Uniunea şi-a stabilit ca obiectiv strategic
să devină cea mai competitivă şi mai dinamică
economie bazată pe cunoaştere, capabilă de o
creştere economică durabilă, de noi locuri de
muncă, mai bune, şi caracterizată printr-o
coeziune socială.
PROGRAMUL ESTE IMPLEMENTAT PRIN OPT
MĂSURI, DIN CARE ULTIMELE TREI SUNT MĂSURI
CE ASIGURĂ COORDONAREA CU ALTE
PROGRAME.
 Comenius: adresat învăţământului şcolar - grădiniţe,
şcoli primare şi gimnazii - având drept scop creşterea
calităţii educaţiei şi promovarea învăţării limbilor
străine;
 Erasmus: adresat învăţământului liceal, universitar şi
post universitar, având drept scop încurajarea mobilităţii
şi promovarea învăţării limbilor străine;
 Grundtvig: adresat educaţiei adulţilor, având drept scopl
suplimentarea măsurilor Comenius şi Erasmus prin
facilitarea integrării adulţilor excluşi din sistemele
şcolare;
 Lingua: adresat învăţării limbilor străine;
MĂSURI
 Minerva: adresat noilor tehnologii de informaţii şi
comunicaţii în sistemul educaţiei, având drept scop
încurajarea folosiriiI tehnologiilor informaţiei, comunicaţiilor
şi multimedia, precum şi a învăţământului deschis la
distanţă;
 Inovarea şi observarea sistemelor de educaţie: având drepţ
scop observarea sistemelor educaţionale din statele
membre pentru a le îmbunătăţi. Măsura este destinată
autorităţilor locale, asociaţiilor, organizaţiilor
neguvernamentale etc, în scopul dezvoltării unor analize
comparative ale politicilor şi sistemelor de educaţie
(Euridice), organizarea de vizite de studii (Arion), înfiinţarea
de reţele de instituţii (NARIC), încurajarea recunoaşterii
diplomelor şi lansarea unor proiecte pilot.
 Măsuri comune:

Scopul programului Leonardo da Vinci este de a contribui la formarea politicii UE în

domeniul învăţământului profesional Programul sprijină mobilitatea transnaţională,
schimburi de experienţă, vizite de studii, proiectele pilot, reţelele lingvistice şi culturale,
precum şi diseminarea celor mai bune practici.
Socrates aduce promovarea cooperării în domeniu şi diseminarea rezultatelor proiectelor.

Măsuri însoțitoare
PRIORITĂŢILE POLITICILOR EDUCAŢIONALE
EUROPENE : DIRECȚII PENTRU EDUCAȚIE ȘI
FORMARE PROFESIONALĂ
1.accesul la educație,

2.competențe de bază,

3.consilierea și orientarea profesională,

4.educația anteprenorială,

5.egalitatea de șanse,

6.formare formatori,

7. societate ICT,

8. formarea continuă.
OBIECTIVE EUROPENE

Dezvoltarea
competenţelor
Dezvoltarea spiritului
necesare într-o
antreprenorial;
societate a
cunoaşterii;

îmbunătăţirea
învăţării de limbi
străine.
GRUPUL DE LUCRU A STABILIT OPT DOMENII DE
COMPETENŢE CHEIE:
deprinderi de calcul
matematic şi
comunicarea în limba comunicarea în limbi
competenţe de bază
maternă; străine;
în ştiinţe şi
tehnologie;

abilităţi privind
tehnologia informaţiei competenţe civice şi
a învăţa să înveţi;
şi comunicaţiilor interpersonale;
(TIC);

antreprenoriat; conştiinţă culturală.

CALITATEA EDUCAŢIEI

Îmbunătăţirea sistemelor de educaţie şi formare profesională este una din

componentele centrale ale cooperării dintre state membre, sub forma unor

reţele academice,

vizite de studii,

parteneriate.

Comunicarea Comisiei COM subliniază rolul universităţilor şi a programelor

de cercetare desfăşurate de acestea într- o Europă bazată pe cunoaştere.
PERSPECTIVE

-nu există o politică educaţională comună, la nivel european,

- măsurile şi programele propuse actorilor educaţionali naţionali, de la

domeniul public la cel privat, constituie un cadru suficient de detaliat
pentru a concluziona existenţa unei încercări de uniformizare.

- măsurile comunitare în domeniul educaţiei iau forma unei directive-

cadru, urmând ca statele membre să stabilească detaliile aducerii la
îndeplinire a obiectivelor fixate.
 Politica educaţională comună la nivel european

= necesitate
- Uniunea Europeană - rol activ în ghidarea
direcţiilor de dezvoltare a învăţământului
european.
 Educaţia este o artă?

- contradicţiile interne care apar ca urmare a solicitărilor

externe. Crearea mijloacelor necesare pentru depăşirea si
rezolvarea acestor contradicţii revine, în primul rând,
educaţiei.
Educaţia
- oferă conţinuturile ce urmează să fie asimilate,
- se preocupă de modul în care acestea pot fi asimilate, de
formarea competențelor.

Rolul conducător al educaţiei apare in intervenţia acesteia in

crearea unui climat educaţional favorabil, cu valenţe
educative puternice asupra formării personalităţii umane.