Monitorizarea în asistenţa

socială
1. Monitorizarea cazului beneficiarului
2. Reevaluarea cazului beneficiarului
3.Închiderea cazului beneficiarului

A efectuat: Badia Mariana

 1. Monitorizarea cazului beneficiarului
Monitorizarea, reprezintă procesul de verificare permanentă a indicatorilor stabiliţi în
cadrul planului individual de îngrijire, pentru a putea sesiza evoluţia cazului.
Monitorizarea este procesul de verificare permanentă a progreselor stabilite în cadrul
planului individualizat de asistenţă, pentru a putea sesiza evoluţia cazului. Acest lucru este foarte
important pentru schimbarea intervenţiei şi a tipului de lucru la caz, dacă nu se observă o schimbare
în bine a situaţiei beneficiarului, precum şi la îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi al impactului pe
care-1 au ele.
Monitorizarea se axează pe realizarea următoarelor principii:
 aplicarea prevederilor legale referitoare la serviciile sociale;
 respectarea standardelor de calitate;
 îndrumarea şi coordonarea metodologică la toate nivelurile;
 asigurarea respectării drepturilor sociale ale beneficiarului.
Monitorizarea presupune ca asistentul social împreună cu beneficiarul să evalueze
în mod continuu succesul acţiunilor, pentru a urmări nivelul la care au fost atinse
obiectivele. Profesionistul este responsabil pentru evidenţa cursului activităţii, măsu - rând
validitatea, precizia şi eficienţa fiecărui pas în acordarea de ajutor, pe măsură ce acest
proces se desfăşoară. Acest lucru poate fi realizat cu ajutorul fişei de monitorizare care
cuprinde date concrete despre succesele şi insuccesele înregistrate pe parcursul intervenţiei.
 Obiectivele monitorizării sunt:
 adaptarea la schimbările apărute în mediu;
 determinarea problemelor/nevoilor;
 limitarea erorilor;
 conducerea activităţilor complexe;
 minimizarea costurilor.
Depinzând de gradul de succes în realizarea planului elaborat,
asistentul social poate să continue intervenţia sau să o corecteze pentru a
depăşi obstacolele. În procesul intervenţiei asistentul social trebuie să
monitorizeze acţiunile care se efectuează pe cazul dat. Monitorizarea este
procesul de verificare permanentă a progreselor stabilite în cadrul planului
individualizat de asistenţă, pentru a putea sesiza evoluţia cazului. Acest lucru
este foarte important pentru schimbarea intervenţiei şi a tipului de lucru la
caz, dacă nu se observă o schimbare în bine a situaţiei beneficiarului, precum
şi la îmbunătăţirea calităţii serviciilor şi al impactului pe care-1 au ele.
Monitorizarea oficială a progresului beneficiarului se efectuează în cadrul şedinţelor
de revedere.
 Prima şedinţă de revedere a cazului, de regulă, se organizează peste 5-8
săptămîni de la includerea beneficiarului în serviciu. În funcţie de caz, şedinţele de
revedere pot fi organizate mai frecvent. în baza analizei schimbărilor intervenite,
asistentul social întocmeşte raportul cu privire la progresul beneficiarului şi a familiei,
efectele care le-a avut intervenţia asupra cazului, care este adus la cunoştinţă lor
înainte de şedinţa de revedere. Raportul cu privire la progres este anexat în dosarul
cazului. în procesul de discuţii se dă prioritate închiderii cazurilor, dacă se atestă
progrese esenţiale.
A doua şedinţă de revedere a cazului este organizată peste aproximativ
16 săptămîni din momentul includerii familiei în serviciu. în pregătirea şi desfăşurarea
acestei şedinţe este respectată procedura stabilită pentru şedinţele de revedere a
cazurilor.
 2. Reevaluarea cazului beneficiarului
Astfel monitorizarea este urmată/completată în cadrul
managementului de caz prin acţiuni de reevaluare. Reevaluarea - presupune
evaluarea periodică a cazului. Aceasta se realizează pentru a măsura efectele
pe care le-a avut intervenţia, pentru a identifica cele mai eficiente modalităţi
de intervenţie.
Informaţia ce trebuie completată în formularul privind reevaluarea
cazului şi revederea planului individualizat de asistenţă:
Data - Se înregistrează ziua în care se realizează întrevederea, chiar
dacă data completării formularului nu corespunde datei întrevederii. De
asemenea, se înregistrează orice întrevedere, indiferent de modalitatea de
desfăşurare a acesteia.
Locul întrevederii - Se precizează spaţiul în care se desfăşoară
întâlnirea dintre asistentul social şi beneficiar sau alte persoane (membri ai
familiei, vecini, colegi, alte persoane relevante pentru rezolvarea cazului).
Locul întrevederii poate fi la biroul asistentului social, la domiciliul
beneficiarului sau în alte spaţii (la locul de muncă, într-un spital, la centrul
de plasament, etc). Întâlnirile întâmplătoare nu pot fi înregistrate ca
întrevederi.
Durata discuţiei - Se precizează timpul alocat discuţiei (o
 Persoanele participante - Se stabileşte numele asistentului social
şi al persoanei/persoanelor care participă la întâlnire (beneficiar, membri ai
familiei lărgite, un alt profesionist din echipa multidisciplinara). Acest
indicator este important pentru că, în general, prezenţa altor persoane decât
beneficiarul, pe parcursul întrevederii, poate influenţa cursul discuţiei şi
informaţiile oferite de către acesta.
Scopul - Reprezintă motivul întrevederii, care poate consta în
evaluarea unor aspecte legate de situaţia de risc sau mediul de viaţă al
beneficiarului, a unor elemente din cadrul planului individualizat de
asistenţă sau alte situaţii neprevăzute (ex: analiza relaţiilor în cadrul familiei
în care s-a realizat reintegrarea unui copil instituţionalizat, etc.
Conţinutul - Sintetizarea discuţiei prin notarea celor mai principale
idei şi aspecte abordate în cadrul şedinţei.
Observaţii - se notează orice informaţii relevante pentru rezolvarea
cazului, cum ar fi atitudini, comportamente, reacţii, relaţii interpersonale,
limbajul non-verbal, condiţii ale mediului de viaţă, etc.
Concluzii şi recomandări (propuneri)- ca rezultat al analizei şi
sintezei discuţiei se elaborează concluzii clare şi succinte privind aspectele
relevante ale cazului şi se recomandă acţiuni pentru etapele următoare ale
intervenţiei.
 3. Închiderea cazului beneficiarului
Închiderea cazului este o etapă foarte importantă. Alegerea momentului
presupune o atenţie deosebită din partea profesionistului, la fel ca şi modalitatea în
care se face. Închiderea cazului se organizează atunci cînd se înregistrează progrese
durabile în dinamica cazului. Pentru promovarea şedinţei date, sunt pregătite şi
analizate documentele elaborate anterior în procesul de lucru asupra cazului:
• Raportul cu privire la progresul beneficiarului şi a familiei
• Planul individualizat de asistenţă revăzut
• Decizia cu privire la închiderea cazului .
Persoanele / familiile care au beneficiat anterior de asistenţă socială şi au
nimerit repetat în situaţie de dificultate au dreptul să se adreseze la asistenţa socială şi
atunci cazul se redeschide, dacă el se încadrează în criteriile de sprijin social.
 Decizia cu privire la închiderea cazului centrat pe familie cu
copii trebuie să fie bazată pe progrese în următoarele domenii:
 Intrarea beneficiarului şi a familiei sale într-o perioadă de stabilitate
relativă;
 satisfacerea necesităţilor fundamentale ale beneficiarului;
 formarea sentimentului de încredere şi respect de sine la copil în cadrul
familiei/comunităţii;
 nivel de cunoaştere mai bună a necesităţilor copilului/copiilor de către
părinţi;
 consolidarea capacităţilor parentale;
 ameliorarea relaţiilor intrafamiliale;
 conştientizarea de către părinţi a responsabilităţilor vis-a-vis de copil.
 Decizia cu privire la închiderea cazului centrat pe adult trebuie
să corespundă următoarelor:
 capacitate de auto-deservire şi independenţă a persoanei;
 obţinerea unui asistent personal;
 integrare socială;
 relaţii stabile cu membrii familiei.
Timpul de lucru asupra cazului şi durata fiecărei etape în fiecare caz
este diferită, determinată de complexitatea cazului, resursele familiei,