Supervizarea

Se referă la un proces de reflecție condus de supervizor asupra practicii de

supraveghere a îngrijitorului. Scopul acestui proces este de a obține mai mult
Autonomia de supraveghere în munca de calitate
Majoritatea scrierilor profesionale descriu supravegherea ca „o activitate
Transferați cunoștințele, abilitățile și atitudinile de la cei cu mai multă experiență la
cei cu mai puțină experiență.Unul sau mai mulți profesioniști care nu au această
capacitate.
Supravegherea este privită ca o activitate care transferă cunoștințe, abilități și
atitudini de la cei cu mai multă experiență către cei cu mai puțină experiență.
Supervizarea este un proces important pentru dezvoltarea abilităților, sprijinindu-ne
să observăm cu atenție interacțiunile părinte-copil și împiedicându-ne să reacționăm
irațional la gesturi sau ecouri cauzate de propriile noastre părtiniri și valori. Philip
Rich a subliniat că supravegherea asistenței sociale are 4 funcții:
Promovarea care:
-implică dezvoltarea și menținerea unei culturi a muncii și le permite asistenților
sociali să fie proactivi, creativi, responsabili și cinstiți în comunicarea cu ceilalți.

Dezvoltarea profesională:
-conceput pentru a dezvolta abilități profesionale și diseminarea cunoștințelor,
bazată pe o cultură a învățării perpetue.

Socializarea angajatului:
-participați la procesul de insuflare în supervizare a valorilor, standardelor și
comportamentelor cerute de organizație și profesie.

Furnizarea de servicii:
-Această funcție este concepută pentru a asigura calitatea serviciului la acest nivel
-Standarde profesionale și instituționale, prin evaluare continuă
-Serviciile prestate și adaptarea acestora la nevoile beneficiarilor.

Funcțiile de supraveghere includ:

-oferi feedback de performanță
-ghidare în practică.

Supervizarea era metoda prin care se poate supraveghea activitatea voluntarilor sau
a studenților.Ulterior a devenit un proces terapeutic de înțelegere de sine,atitudini și
sentimente la locul de muncă.Pentru a își îmbunătății competențele au nevoie de o
supervizare profesională cu un program continuu de dezvoltare profesională.
Învățarea prin supervizare ajută la formularea întrebărilor,contribuind la schimbare și
dezvoltare și are rolul de a menține calitatea servicilor.
Performanța profesională poate fi influențată de trei domenii,sistemul organic și de
asemenea disponibilitatea/motivația alături de competență.
Structurile care stau la dispoziția lucrătorului sunt:
-Instrumente care să îl ajute la realizarea activității care o prestează
-Sprijin oferit de către colegi sau supervizorii profesionali
-Supervizare pentru a se asigura că respectă regurile și standardele de lucru.
-Un volum rezonabil de muncă
-Resurse pentru furnizarea de servicii

Atunci când aceste resurse nu sunt în totalitate și lipsește una dintre ele se produce
greutatea de a rezolva activitatea,prin nemonitorizarea timpului și a calității muncii.
La mijlocul acestor lucruri cu privire la dorința și motivație se află și următoarele
aspecte:
-Aprecierea și grija pentru muncă
-Interesul față de domeniu în care prestează
-Dorința de dezvoltare și auto perfecționare.
-Abilitățile și competența se referă la cunoștințele și deprinderile necesare
asistentului social atunci când ele există deja este o situație benefică dar pentru cei
care sunt la început au nevoie de sprijin prin utilizarea următorului instrument și
anume Evaluarea nevoilor de formare.
Potrivit lui David Wilkins, lector la Universitatea Cardiff, există trei tipuri de
supraveghere: orientată spre acțiune, orientată către emoție și curios, fiecare având
propriile preocupări și metode practice.

Conform formei organizatorice de supraveghere, am constatat că:

- supraveghere personală;
- supravegherea grupului.

În funcție de gradul de regularizare, avem:

- Supravegherea formală planificată și efectuată într-un cadru formal. Există rapoarte
ale consiliului de supraveghere și contracte de supraveghere.Supraveghetorii în
multe aspecte sunt mai clare și sunt mai multe documente;
- Supravegherea informală a activităților zilnice fără planificare și după caz.
În continuare, discutăm mai detaliat despre supravegherea individuală și de grup.

Supravegherea individuală este o relație de ajutor și îmbunătățire în scopul

transmiterii de informații, creșterii și menținerii interesului și motivației în carieră și
promovarea unei atmosfere profesionale competitive.

Condițiile pentru o astfel de supraveghere sunt integrarea puternică a grupului, lipsa

de experiență a asistentului social, acceptarea de către supervizor însuși ca membru
al echipei si existența lui,minim trei persoane în grup.
Obiectivele unei astfel de monitorizări
da :

- Evaluarea în diferite situații cu care se va întâlni asistenții sociali în practica lor

profesională.
-Învățarea din experiența altor asistenți social
-Cum va rezolva conflictele dintre membrii echipei;
-Terapie de grup.
Condiționat de timpul disponibil pentru membrii grupului în principiu ar trebui să
dureze 60-90 de minute.

Există șase etape:

Prima etapă presupune furnizarea de informații și căutarea ajutorului, lucrul realizat
de prezentator, observatorul ia notă de datele importante.

A doua etapă este de a pune întrebări despre cazurile supraveghetorului, astfel încât
să fie detaliat, corect și aprofundat.

Următoarea fază a treia adună feedback și consultări, discută subiectul și analizează

fiecare răspuns din partea consultantului.

Există o pauză de reflecție în a patra etapă (5-10 minute) în care persoana

supravegheată reflectă asupra a ceea ce s-a discutat, iar pentru alții este un timp
pentru discuții informale.

În penultima fază, supravegheatul dă un răspuns la tot ce s-a discutat.

Etapa analizei este ultima etapă, aici observatorii putând să și exprime părerile
personale, iar supervizorul sumarizează cele discutate, enunțând cu această ocazie
următoarea întâlnire.

Avantaj:
- Economisiți timp și bani
- Oportunitatea de a învăța de la alții
;-Mai puțină dependență de supraveghetori pe supraveghetori
;- obținerea de informații utile despre cauza unor probleme
;- Învață tactici și tehnici nu doar pentru a interveni, ci și pentru a îmbunătăți calitatea
vieții.

Contra:
- Confidențialitatea poate fi compromisă
-Nu este un substitut pentru sprijinul individual
-Posibilitatea efectelor adverse ale grupului asupra unor membri
- Asistenții sociali nu au întotdeauna acces la întâlniri cu managerii. 

Bibliografie: Ștefan Cojocaru,(2005). Metode apreciative în asistența socială.

Ancheta, supervizarea și managementul de caz.Iași: Polirom,224 pag.