UNIVERSITATEA ALEXANDRU IOAN CUZA DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL POLITICE

ASISTENȚĂ SOCIALĂ, ANUL 3, GRUPA 2

ETAPELE MANAGEMENTULUI DE CAZ

PROFESOR COORDONATOR,

ALEXANDRA GALBIN STUDENT,

VORNICU ANA-MARIA

IAȘI 2019
SCURTĂ INTRODUCERE

Prin definiție, managementul de caz în protecția copilului reprezintă un concept care

desemnează o metodă de coordonare și integrare a serviciilor sociale, medicale și
educaționale destinate categoriilor de populații vulnerabile și defavorizate, de
organizare și gestionare a intervențiilor specifice realizate de către diferiți specialiști
în acord cu obiectivele stabilite pentru schimbarea situațiilor problematice ale
beneficiarilor.
Managementul de caz se centrează pe coordonarea, organizarea și direcționarea
tuturor intervențiilor destinate asigurării serviciilor și integrarea acestora în beneficiul
copiilor și familiilor acestora, reducerii perioadei de ședere a copiilor în sistemul de
protecție prin urmărirea permanentă a progreselor înregistrare în atingerea finalității
planurilor individualizate de protecție și concertarea activităților destinate prevenirii
separării copilului de familia sa. În funcție de strategia folosită în utilizarea resurselor,
orientarea și îndeplinirea obiectivelor, de viziunea în direcționează implicarea
beneficiarilor în realizarea schimbărilor dorite și intenționate, putem spune că există
patru forme ale managementului de caz, pe care le reluăm în acest context: centrat pe
resurse, pe rezultate, pe probleme și management de caz apreciativ, inspirate de
modelul analizei SWOT.

Managementul de caz în asistenţă socială este utilizat pentru toate categoriile de

beneficiari, dar principiile managementului calităţii şi cele ale calităţii totale au fost
definite în România prin standarde obligatorii doar pentru domeniul protecţiei
drepturilor copilului . Managementul de caz este un proces care implică parcurgerea
unor etape interdependente, care sunt aceleaşi pentru fiecare caz în parte(standard
2/ord.288/2006).

ETAPELE MANAGEMENTULUI DE CAZ

Potrivit lui Ștefan Cojocaru, managementul de caz în domeniul protecției copilului

parcurge mai multe etape, identice în fiecare caz în parte, după cum urmează:

1. identificarea, evaluarea și preluarea cazului

2. evaluarea detaliată/complexă a situației
3. planificarea serviciilor și intervențiilor, care presupune realizarea PIP(în cazul
copiilor pentru care a fost luată o măsură de protecție), a PS, pentru copiii
afalți în familie și care au nevoie de servicii de prevenire și a PIS (ce detaliază
și operaționalizează PIP și PS).
4. furnizarea serviciilor prevăzute în PIS care vizează atât copilul, cât și familia
biologică, extinsă sau de substitute, sau alte persoane de referință pentru copil.
5. monitorizarea și reevaluarea periodică a progreselor înregistrate în atingerea
facilităților PIP sau PIS.
6. închiderea cazului în situația în care au fost atinse finalitățile propuse în cadrul
planurilor de intervenție.

Aceste etape sunt parcurse în instrumentarea tuturor cazurilor, indiferent dacă se

referă la copii care beneficiază de o formă de protecție, se află în familie sau au fost
reintegrați familial. ( Ștefan Cojocaru, 2008, p.27).
Deşi aceste etape sunt aceleaşi pentru o anumită categorie de beneficiari , activităţile
desfăşurate sunt supuse principiilor individualizării şi personalizării.

Aceste etape sunt interdependente, în unele cazuri se întrepătrund şi nu se desfăşoară

în mod obligatoriu în ordinea prezentată mai sus. De asemenea, este foarte important
ca profesioniştii să încurajeze şi să susţină implicarea şi participarea copilului şi a
familiei în toate etapele acestui proces, atunci când acest lucru este posibil, ţinând
cont de gradul de maturitate al copilului şi prin utilizarea unor modalităţi adecvate.

1.Identificarea, evaluarea iniţială şi preluarea cazurilor;

Evaluarea iniţială are rolul de a confirma sau infirma , în cel mai scurt timp, existenţa
unui caz. Este realizată de către Serviciul Public de Asistenţă Socială (SPAS) din
cadrul primăriilor sau de serviciul de Serviciul de Evidenţă Intrări-Ieşiri(SEI) din
cadrul Direcţiilor Generale de Asistenţă Socială pentru Protecţia
Copilului(DGASPC). În cazul în care copilul se află în risc de separare de familia sa,
evaluarea iniţială se va face diferenţiat(vezi secţiunea Planificarea serviciilor şi
intervenţiilor).
Evaluarea iniţială se referă la;
 Confirmarea /infirmarea cazului;
 Cine?,când?,cum? Se realizează avaluarea;
 Instrumente de evaluare, documente;
 Factori de decizie;
 Termene;
 Relaţii între instituţii/servicii;
 Responsabili. ( Nina Mihalache, Tehnici si metode de interventie în asistenta
socială)

Există mai multe moduri de identificare cazului:

1. Solicitarea scrisă beneficiarului;

2. Obținerea informației despre caz de la familie, rude, vecini și alți membri ai
comunității.
3. Adresare de sine stătător a persoanelor.
4. Cazuri descoperite de către asistentul social.

Pentru situaţiile de urgenţă , evaluarea iniţială se realizează de către echipa mobilă

de intervenţie din cadrul telefonului copilului de la DGASPC,sau de către
persoanele cu atribuţii în asistenţă socială de la nivelul SPAS.Echipele mobile
trebuie să aibă în componenţă obligatoriu un asistent social/ psiholog şi un
lucrător al poliţiei.
Pentru identificarea, înregistrarea şi evaluarea iniţială a cazurilor , furnizorul de
servicii trebuie să elaboreze proceduri în acord cu legislaţia în vigoare.Aceste
proceduri sunt necesare şi pentru preluarea şi repartizarea cazurilor precum şi de
desemnarea responsabililor de caz.
Evaluarea iniţială a copilului se realizează în maxim 72 ore de la sesizare , iar în
regim de urgenţă în maxim o oră.
Raportul de evaluare iniţială, este întocmit în maxim 24 ore de la efectuarea
evaluarii şi este înaintat şefului ierarhic pentru confirmare sau infirmare a cazului.
 Metodele de evaluare administrate de asistentul social sunt: observarea,
convorbirea, ancheta socială, metoda biografică, analiza documentaţiei ce reflectă
trecutul şi prezentul membrilor familiei, precum şi reprezentările despre viitor etc. în
baza datelor obţinute se construieşte harta socială a familiei, care include informaţii
despre membrii ei, vârsta lor, studii, locul de muncă al părinţilor, veniturile familiei,
starea sănătăţii, condiţiile dc trai, problemele interpersonale din cadrul familiei.
În rezultat, se poate stabili tipul şi gradul dc risc. în această hartă e de dorit să se
prognozeze dezvoltarea economică a familiei, să fie propus tipul de ajutor (de urgenţă,
de consolidare, de prevenire). (Ghiduri de bună practică în asistenţa socială a copilului
şi a familiei. – Bucureşti , 2002).

Evaluarea inițială poate avea mai multe direcții :

A. Evalauarea indicatorilor obiectivi stabiliți pentru măsurarea nevoilor

beneficiarilor cărora li se adresează serviciul social solicitat- această formă de
evaluare inițială este cea mai adesea întâlnită și prezentată în cazul anchetei
sociale, pentru că satisface condițiile obiectivității și se referă la condițiile de
viață ale beneficiarului, luând în considerare indicatorii măsurabili,
precum :condițiile de locuit, nivelul veniturilor, starea de sănătate, nevoile
identificate care nu sunt satisfăcute, etc.
B. Evaluarea vulnerabilității sociale și a tipului dominant de vulnerabilitate-
vulnerabilitatea socială este dată de interpretările individuale ale solicitantului
de servicii sociale, interpretări care generează un dezavantaj social prin însăși
operarea cu definiri ale situației în defravoarea propriei persoane. Această
perspectivă a vulnerabilității sociale aparține construcționismului social și
afirmă manifestarea a cinci tipuri de vulnerabilitate, generate de modalitățile
diferite de interpretare a situațiilor particulare ale indivizilor.
C. Evaluarea dependenței și a strategiilor preferate de beneficiar pentru reducerea
acesteia- prin dependență înțelegem, starea unei persoane care se bazează pe o
altă persoană sau pe un lucru pentru existență sau suport. Această latura a
evaluării inițiale reprezintă nu doar o provocare pentru profesionist, ci și
pentru beneficiar în măsura în care dorim să identificăm startegiile celui din
urmă ce reduc dependența. (Ștefan Cojocaru, PROIECTUL DE
INTERVENȚIE ÎN ASISTENȚA SOCIALĂ).

2.Evaluarea detaliată/complexă a situației

Evaluarea detaliată a situaţiei copilului este o activitate planificata si constituie o

etapă esenţială în înţelegerea dinamicii mediului din care provine copilul, cu toate
avantajele şi disfuncţionalităţile sale, cu scopul de a identifica cele mai bune soluţii,
servicii şi intervenţii particularizate pentru fiecare caz astfel încât să se poată asigura
creşterea copilului într-un mediu familial securizant, stabil şi permanent.
Evaluarea detaliată a copilului şi familiei trebuie să răspundă la următoarele
întrebări, simple de altfel, dar esențiale pentru demersul propus:
 Ce anume evaluăm?
 De ce evaluăm?
 Pe ce bază evaluăm?
 Cum şi cu ce evaluăm?
 Care este obiectul evaluări ?
De fapt, obiectivul evaluării detaliate îl reprezintă cunoaşterea în detaliu a situaţiei
copilului, dar şi a familiei sale, promovând principiile unei abordări holistice, pentru a
lua cele mai bune decizii referitor la ameliorarea situaţiei acestora.
Un aspect extrem de important pe tot parcursul aplicării metodei managementului de
caz este cel al implicării active a beneficiarilor în identificarea și implementarea de
soluții, fiind parte în proces și partener alături de profesioniști.
Este foarte important ca evaluarea detaliată să nu se concentreze doar asupra copilului
ci si asupra familiei/rudelor acestuia, luând in considerare problemele, resursele şi
nevoile acesteia/acestora în contextul în care funcţionează.
Toate soluţiile şi serviciile propuse trebuie să aibă în vedere atingerea unui obiectiv al
PIP care vizează creşterea copilului într-un mediu stabil, permanent şi securizant
pentru copil.

Care sunt ariile pe care le evaluam?

Evaluarea detaliată este apanajul muncii în echipă și al expertizei deținute de
profesioniști pe mai multe arii de interes. Astfel, evaluarea complexă are în vedere
patru mari arii de interes:

1. Evaluarea socială, care presupune analiza calităţii mediului de dezvoltare a

copilului (locuinţă, hrană, îmbrăcăminte, igienă, asigurarea securităţii fizice şi
psihice ş.a.), a factorilor de mediu (bariere şi facilitatori) şi a factorilor personali.
Acest tip de evaluare este coordonat de către asistentul social responsabil de caz.

2. Evaluarea medicală (pentru copiii/adulții din centrele pentru copii cu dizabilități

de la nivelul D.G.A.S.P.C.) care presupune examinarea clinică şi paraclinică, în
vederea stabilirii unui diagnostic complet (starea de sănătate sau de boală şi, după
caz, complicaţiile bolii). Evaluarea medicală este coordonată de către medicii din
cadrul D.G.A.S.P.C./medicii de familie şi/sau de medicii de specialitate.

3. Evaluarea psihologică se realizează prin raportare la standardele existente, prin

teste specifice validate, în vederea stabilirii unei diagnoze care arată depărtarea
sau distanţa faţă de normele statistice stabilite. Acest tip de evaluare este
coordonat de către psiholog.

4. Evaluarea educaţională se referă la stabilirea nivelului de cunoştinţe, gradul de

asimilare şi corelarea acestora cu posibilităţile şi nivelul intelectual al copilului,
precum şi identificarea problemelor şi cerinţelor educative speciale. Acest tip de
evaluare este coordonat de către psihopedagogi, psihologi, educatori, învățători,
profesori.

3. Planificarea serviciilor și intervențiilor

Pe baza raportului de evaluare detaliată, managerul de caz întocmeşte un plan

individualizat de protecţie (PIP) pentru copiii cu măsură de protecţie, respectiv un
plan de reabilitare şi/sau reintegrare socială pentru copiii rămaşi în familie sau
găzduiţi împreună cu mama lor în adăpost sau centru de recuperare şi pentru adulţii
victimă a violenţei în familie care rămân în familie sau nu. În fapt PIP conţine aceleaşi
informaţii ca şi planul de reabilitare, având în plus specificată măsura de protecţie
pentru copil. Ambele planuri se întocmesc în colaborare cu echipa multidisciplinară,
alţi profesionişti colaboratori şi cu participarea nemijlocită a familiei/ părintelui
protector/reprezentantului legal şi, după caz, a copilului. Participarea adultului victimă
a violenţei în familieeste, de asemenea, o condiţie necesară pentru întocmirea planului
de reabilitare, funcţie de discernământul acestuia.
Prestaţiile şi serviciile din aceste două tipuri de plan se adresează atât copilului, cât
şi familiei/ reprezentantului legal, persoanelor importante pentru copil şi presupusul
făptuitor/ agresor. În cazul adultului victimă a violenţei în familie, prestaţiile şi
serviciile se adresează atât acestuia, cât şi familiei şi presupusului făptuitor/ agresor.

Planul acoperă mai multe niveluri:

a) Individual, prin tratarea copilului/ adultului victimă ca un întreg în relaţie cu

persoanele pe care el le consideră importante;

b) Comunitar, prin implicarea managerului de caz, care asigură furnizarea

serviciilor şi intervenţiilor cât mai aproape de domiciliul copilului şi cu
sprijinul reţelei sociale a copilului şi familiei;

c) Interinstituţional, prin intermediul managerului de caz care facilitează

comunicarea şi coordonarea activităţilor circumscrise cazului prestate de
profesioniştii aparţinând de instituţii.

Întocmirea planului de intervenție se va face în termen de maxim 2 zile

lucrătoare după finalizarea evaluării detaliate. Pe baza Raportului de evaluare
detaliată și a propunerilor de intervenții, managerul de caz întocmește un plan
de intervenție în colaborare cu echipa multidisciplinară, cu alți profesioniști
colaboratori și cu participarea nemijlocită a familiei/reprezentantului legal și a
copilului.

Caracteristicile cheie ale unui plan de intervenție sunt :

 clar redactat și disponibil în formate alternative dacă este solicitat;

complet și detaliat;
 poartă acordul explicit scris și semnat de toți cei implicați;
datat și actualizat clar;
 conține detalii și informații de contact ale tuturor părților implicate;
 stabilește toate nevoile specifice evaluate și contextul fiecărui caz.
În general, un plan de intervenție va face referire la următoarele aspecte:
informații despre clientul serviciului, familia acestuia/reprezentantul
legal al acestuia;
 nevoile de îngrijire identificate în evaluarea detaliată;
 obiectivul general şi obiectivele specifice ale planului;
 detalii despre acţiunile şi activităţile care trebuie realizate pentru
 fiecare dintre nevoile identificate (pe termen scurt, mediu, lung);
 detalii referitoare la cine şi ce organizaţie/ instituție va realiza fiecare
acţiune;
 precizări privind perioada de timp în care se va desfășura fiecare
activitate;
Planul de Servicii(PS), reprezintă o etapă a managementului de caz şi se realizează pe
baza evaluării iniţiale a beneficirului.
PS cuprinde informaţii despre prestaţiile, serviciile şi tipurile de intervenţii atribuite
beneficiarului şi este întocmit de responsabilul de caz prevenire(RC)care a
instrumentat/preluat cazul în maxim 30 zile de la înregistrarea cazului.
Planul de servicii se întocmeşte pe baza Normelor Metodologice stabilite prin
Ord.286/2006, Anexa nr.2, şi a Standardelor minime obligatorii din Ordinul 288/2006
din domeniul protecţiei drepturilor copilului, în scopul prevenirii separării copilului
de părinţi.
Prestaţiile şi serviciile cuprinse în PS se adresează atât copilului cât şi familiei,
reprezentantului legal, sau persoanelor faţă de care copilul a dezvoltat legături de
ataşament.
Prestaţiile pot fi în bani sau în natură şi se referă la alocaţii pentru copii, alocaţiile
familiale(complementare şi monoparentale), venitul minim garantat, alte ajutoare
speciale(transport la şcoală, centru de zi, tratament).

Planul Individualizat de Protecţie(PIP) este documentul prin care se planifică măsura

specială de protecţie pentru copilul separat de familia sa, precum şi a prestaţiilor ,
serviciilor şi intervenţiilor.

Realizarea PIP începe în următoarele situaţii:

a)După ce cazul a fost referit din partea SPAS / persoanelor cu atribuţii în asistenţă
socială a consiliilor locale;

b)după ce directorul DGASPC a dispus plasamentul în regim de urgenţă

Pentru protecţia copilului în dificultate, PIP poate avea ca finalitate :

a)reintegrarea familială a copilului;
b)adopţia;
c)integrarea socio-profesională;
Planul Individual de Protecţie este realizat ca şi PS conform Normelor Metodologice
ale Ord.288/2006,Anexa nr.1, şi cuprinde următoarele secţiuni:
- date despre identitatea copilului ;
-date despre monitorizarea cazului;
- profesioniştii şi instituţiile responsabile;
- prestaţii;
- servicii pentru copil;
- servicii pentru familie;
- servicii pentru persoana faţă de care copilul a dezvoltat legături de ataşament.

4.Furnizarea serviciilor

Serviciile oferite de furnizorii de servicii sunt servicii primare care se referă la toate
serviciile de prevenire şi sunt asigurate de autorităţile publice locale şi ONG, iar
serviciile specializate sunt acele servicii destinate protecţiei copilului şi sunt asigurate
de DGASPC şi ONG.(Cojocaru, Cojocaru,2008).
Prin furnizorii de servicii se asigură resursele umane, financiare, materiale necesare
desfăşurării optime a managementului de caz.Împreună cu coordonatorii serviciilor ,
furnizorii de servicii stabilesc criteriile de admitere a clienţilor precum şi
metodologiile şi procedurile de lucru caracteristic fiecărui tip de serviciu.
Tot furnizorii de servicii se asigură că toate documentele utilizate în managementul
de caz sunt evaluate periodic şi, după caz sunt revizuite în funcţie de următorii
factori:nevoile comunităţii, dinamica serviciilor, modificărilor legislative, propuneri
făcute de profesiniştii domeniului.
Furnizorul de servicii asigură efectuarea demersurilor necesare pentru munca în
echipă multidisciplinară dar şi interinstituţională, precum şi a unor specialişti
colaboratori.
Furnizarea prestaţiilor, serviciilor şi a intervenţiilor cuprinse in planurile de
intervenţie pentru copil se face în baza contractului cu familia/reprezentantul legal,
conform Ord.73/2005, privind aprobarea modelului Contractului pentru acordarea de
servicii sociale de către furnizorii acreditaţi şi beneficiarii de servicii sociale

Contractul de furnizare a serviciilor sociale reprezintă actul administrativ și

profesional de furnizare a serviciilor sociale, încheiat între furnizorul de servicii
sociale și clientul acestora, negociat de către managerul de caz.
Contractul de furnizare a serviciilor sociale este un document scris încheiat între
managerul de caz și unul sau ambii părinți ori reprezentantul legal al copilului ,
în care se menționează condițiile în care se vor oferi serviciile și
responsabilitățile specifice pe care fiecare parte implicată le are de îndeplinit în
perioada de timp stabilită.
Managerul de caz are responsabilitatea de a prezenta și de a explica familiei și,
după caz, copilului:
a) scopul acestui contract;
b) responsabilitățile părților;
c) posibilitățile și condițiile în care acest contract se poate modifica sau rezilia.

Contractul cu familia este revizuit periodic și modificat de către managerul de caz ori
de câte ori este nevoie, în funcție de progresele care intervin ori schimbările survenite
în derularea planului.
Familia comunica managerului de caz orice schimbare care intervine și care poate
aduce modificări ale planului și implicit ale contractului cu familia.

5. Monitorizarea şi reevaluarea periodică a cazului

Monitorizarea se realizează asupra intervenţiilor dar şi asupra modurilor de realizarea

a acestora(Cojocaru,Cojocaru,2008:33)
Monitorizarea intervenţiilor este procesul de evaluarea a gradului de implementare a
planurilor elaborate după realizarea evaluării detaliate, a coerenţei şi succesiunii
activităţilor specialiştilor care lucrează la caz.
Monitorizarea intervenţiilor specifice se realizează de către managerul de caz prin
întâlniri cu echipa multidisciplinară , prin discuţii individuale cu profesioniştii
implicaţi dar şi prin întâlniri cu beneficiarii sau alte persoane reprezentative.
Monitorizarea cazului este tot în responsabilitatea managerului de caz şi presupune
următoarele:
 Urmărirea îndeplinirii celor înscrise în planul de reabilitare şi/sau reintegrare
socială, respectiv în planul individualizat de protecţie, şi adaptarea acestuia în
 funcţie de progresele sau dificultăţile întâmpinate pe parcurs. Acest lucru
implică în subsidiar şi adaptarea contractului cu familia/ contractului pentru
acordarea de servicii sociale, precum şi raportările din partea profesioniştilor
responsabili menţionate anterior.

 Evaluarea riscurilor – prezentată anterior – contribuie şi ea la adaptarea

planului. Mai mult, se poate pune problema la un moment dat de a separa
copilul de familie, dacă, în ciuda implementării şi adaptării repetate a planului,
copilul continuă să se afle într-o situaţie de violenţă. Acelaşi lucru este valabil
şi pentru adultul victimă care iniţial a rămas în familie.

 Organizarea întâlnirilor de caz în mod special pentru reevaluarea cazului. Se

recomandă organizarea a cel puţin una la mijlocul implementării planului,
dacă nu sunt semnalate probleme care implică adaptarea acestuia şi de câte ori
este necesară reajustarea majoră a planului. Acest lucru presupune schimbarea
a mai mult de jumătate din plan sau necesitatea unei măsuri de protecţie
specială pentru copil.

 Reevaluarea situaţiei copilului se realizează o dată la trei luni, conform legii,

şi managerul de caz împreuna cu echipa multidisciplinară decide, la nevoie,
revizuirea planului. Se recomandă aceeaşi perioadă de reevaluare pentru
situaţia adultului victimă a violenţei în familie.

 Documentarea cazului.

Monitorizarea intervenţiilor presupune realizarea unor rapoarte lunare din partea

responsabililor intervenţiilor specifice:

 rapoarte statistice(se referă la imaginea de ansamblu a activităţilor);

 rapoarte narative(se referă la descrierea aspectelor particulare cu care
s-au confruntat participanţii)

6.Monitorizarea postservicii şi închiderea cazului

Monitorizarea post-servicii este recomandată în vederea consolidării rezultatelor

obținute după ce copilul/tânărul/familia au beneficiat de servicii sociale. În procesul
de monitorizare post-servicii, managerul de caz urmărește calitatea integrării sociale a
copilului/tânărului și colaborează cu SPAS din comunitatea în care locuiește familia și
copilul/ tânărul. Perioada recomandată pentru monitorizarea post-servcii este 6 luni,
termen la care managerul de caz întocmește un raport de monitorizare post-servicii.

Închiderea cazului – se face la inițiativa oricărei părți (manager de

caz/responsabil de caz prevenire sau client/beneficiar). De regulă, în practică,
închiderea cazului are loc atunci când toate obiectivele prevăzute în planul de
intervenție au fost atinse și rezultatele dorite au fost obținute. O altă situație
este cea în care familia nu se simte capabilă sau nu dorește să continue
intervenția pentru atingerea obiectivelor, dar există suficiente motive ca acel
copil să fie considerat în siguranță în mediul familial.
 BIBLIOGRAFIE

1) Cojocaru,Ștefan, (2005), Metode apreciative în asistenţa socială.Ancheta,

supervizarea şi managementul de caz, Polirom, Iaşi;

2) Cojocaru Ştefan.,Cojocaru Daniela, (2008), Managementul de caz în protecţia

copilului, Editura Polirom;

3) Cojocaru Ștefan, (2006), Proiectul de intervenție în asistența socială, Editura

Polirom

4) Neamţu, Nicoleta, (2003), Dimensiunea managerială în Asistenţa socială, în

Neamţu, G.(coord), Tratat de asistenta socială, Polirom ,Iaşi

5) Ghiduri de bună practică în asistenţa socială a copilului şi a familiei. –

Bucureşti , 2002

6) Neamţu, Nicoleta, (2001), Managementul serviciilor de asistenţă socială,

Editura Motiv, Cluj Napoca

7) Nina Mihalache, Tehnici si metode de interventie în asistenta socială, NOTE

DE CURS

8) Ordin 73/2005 privind aprobarea modelului contractului pentru acordarea de

servicii sociale, încheiat de furnizorii de servicii sociale acreditaţi cu
beneficiarii.

9) Ordin 286/2006 pentru aprobarea normelor metodologice privind întocmirea

planului de servicii şi a normelor metodologice privind întocmirea planului
individualizat de protecţie.

10) Ordin 288/2006 privind aprobarea standardelor minime obligatorii privind

managementul de caz pentru domeniul protecţiei drepturilor copilului.

11) Legea 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului,

republicata 2014.