Liberarea conditionata

Liberarea conditionata este o modalitate de individualizare a executarii pedepsei inchisorii

constand in executarea pedepsei in regim de libertate din momentul in care sunt indeplinite
conditiile legale.
Potrivit Codului de Procedura Penala , liberarea conditionata se dispune , la cerere sau la
propunerea facuta potrivit dispozitiilor legii privind executarea pedepselor , de catre judecatoria
a cărei circumscripție se află locul de deținere.
Când instanța constată că nu sunt îndeplinite condițiile pentru acordarea liberării condiționate,
prin hotărârea de respingere fixează termenul după expirarea căruia propunerea sau cererea va
putea fi reînnoită. Termenul nu poate fi mai mare de un an și curge de la rămânerea definitivă a
hotărârii.
Comisia pentru liberarea conditionata este alcatuita din directorul penitenciarului , care este si
presedintele comisiei , directorul adjunct pentru siguranta detinerii si regim penitenciar ,
directorul adjunct pentru educatie si asistenta psihosociala si un consilier de probatiune din
cadrul serviciului de probatiune competent potrivit legii in circumscriptia caruia se afla
penitenciarul .
Consiliul Europei REC (2003) spune ca : Liberarea condiţionată are scop asistenţa deţinuţilor de
a trece de la viaţa penitenciară la viaţa supusă legilor in comunitate prin condiţiile post- eliberare
şi supraveghere care promovează şi contribuie la siguranţa publică şi reducerea infracţiunilor in
comunitate.”
Aceasta permite :
Motivarea deținuților de a se reabilita în penitenciar;
Relațiile deținuți personal penitenciar;
Motivarea de a se reabilita în societate și de a beneficia de serviciile sociale;
Monitorizarea în societate;
Încarcerarea rapidă în caz de alte infracțiuni;
Reducerea suprapopulării;
Reducerea riscul de recidivă;
La inceputul executării pedepsei, deţinuţii trebuie să cunoască atât când vor putea fi eliberaţi
datorită executării perioadei minime a pedepsei, cat şi criteriile aplicate de determinare dacă ei
urmează a fi eliberaţi . Trebuie luată în consideraţie economisirea resurselor care pot fi făcute
prin aplicarea sistemului liberării mandatare cu privire la sentinţele în care evaluarea
individualizată negative va face doar o mică diferenţă în data eliberării.
Recomandarea Rec (2003) 22 Consiliului Europei prescrie: „Criteriile pe care trebuie să le îndeplinească
deţinuţii pentru a fi liberaţi condiţionat trebuie să fie explicite şi clare. Trebuie să fie, de asemenea,
realistice în sensul că trebuie să ţină cont de personalitatea deţinutului şi condiţiile sociale şi economice,
precum şi de accesibilitatea programelor de reintegrare.”

De asemenea , Conform alin. (1) art. 91 CP, liberarea condiţionată înainte de termen poate fi aplicată
dacă instanţa de judecată va considera posibilă corectarea condamnatului fără executarea deplină a
pedepsei. O atare concluzie urmează a fi trasă în baza studierii depline şi obiective a datelor referitoare
la persoana condamnatului, la comportamentul lui pe tot parcursul perioadei de executare a pedepsei
cu închisoare, inclusiv dacă s-a aflat şi în alte penitenciare, la respectarea regimului de executare,
participarea la muncile remunerate sau neremunerate de îngrijire sau amenajare a penitenciarului şi a
teritoriului, de îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de detenţie, la relaţiile cu alţi
condamnaţi, cu familia, la participarea la măsurile cultural-educative, la prezenţa sancţiunilor
disciplinare valabile la momentul soluţionării demersului.

Regimul liberării condiționate (art. 99 și 100 din Codul penal)

 modificarea părții introductive, pentru accentuarea ideii că îndeplinirea condițiilor pentru

acordarea liberării condiționate (atât în cazul detențiunii pe viață, cât și în cazul pedepsei
închisorii) să fie cumulativă;
 creșterea limitei de vârstă în cazul variantei atenuate a liberării condiționate de la 60 la 65
de ani, prin corelare cu prevederile art. 57 (Neaplicarea detențiunii pe viață) și art. 58
(Înlocuirea detențiunii pe viață) din Codul penal;
 în cazul condamnării la pedeapsa detențiunii pe viață, cuantumul pedepsei efectiv
executate de către persoana condamnată înainte ca aceasta să dobândească dreptul de a
solicita liberarea condiționată a fost sporit de la 20 la 25 de ani. Solicitarea liberării
condiționate nu determină însă, în mod automat, acordarea acesteia;
 în cazul condamnării la pedeapsa închisorii, aplicate pentru o infracțiune al cărei maxim
prevăzut de lege este închisoarea mai mare de 10 ani, cuantumul pedepsei efectiv
executate de către persoana condamnată înainte ca aceasta să dobândească dreptul de a
solicita liberarea condiționată a fost majorat, prin impunerea unor fracțiuni mai mari de
pedeapsă ce trebuie executate. Nici în acest caz, solicitarea liberării condiționate nu
determină automat acordarea acesteia.