UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” DIN IAȘI

FACULTATEA DE FILOSOFIE ȘI ȘTIINȚE SOCIAL-POLITICE

SPECIALIZAREA: ASISTENTA SOCIALA ,GRUPA 1

Coordonator
Prof.Lucian Sfetcu
Student
Coroeanu Stefania

Agresivitatea si criminalitatea-”Strategii “de excludere

sociala si auto-victimizare

De la devianta la agresivitate
Exista un intreg sistem de concepte privind fenomenul social al agresivitatii sau “conduitele agresive”
Agresivitatea reprezinta un simptom patologic individual sau de grup ,insusirea de a fi agresiv ,
presupun agenti patogeni;
Conduitele agresive fac referire la :
• Agresiv , individul este predispus la cearta si ataca fara provocare
• Agresor ,face referire la individul ce a savarsit o agresiune
• Agresiunea presupune un atac neprovocat asupra altuia , agresiune fizica impotriva unei
persoane , mai face referire si la agresiunea militara externa ,cea politica si psihica .
Analiza stiintifica a agresivitatii si a persoanelor agresive impune implicarea unui sistem
interdisciplinar sau mai exact a unei echipe interdesciplinare de profesionisti atat sociologi si
antropologi cat si biologi si psihologi .
Eric Fromm dezvolta o teorie alternativa la cele doua cadre explicative :
INSTINCTIVISMUL are la baza cateva ideii, ipoteze
a) omuciderile
b) instinct al vietii si un instinct al mortii
c) agresivitatea
d) neo-instinctivism
BEHAVIORISMUL acorda un rol decisiv in manifestarea agresivitatii si in formarea conduitelor
violente :
• Oamenii si animalele isi pot schimba comportamentele daca se face apel la “intrari positive”
• Diferitele comportamente atat agresive cat si non-agresive
• Agresivitatea ca rasspuns care livreaza stimulii nocivi unui alt organism . O persoana este cu atat
mai agresiva ,cu cat mediul in care traieste este mai agresiv .
• O ipoteca teorie generala asupra agresivitatii are la baza argumente empirice privind influenta
directa a climatului social si a starii de frustrare asupra comportamentului uman . Aparitia conduitei
agresive presupune intotdeauna existenta frustrarii si invers , existenta frustrarii , intotdeauna conduce
spre anumite forme de agresiune
• Exista o distinctie neta intre agresiunea intrumentala si agresiunea emotionala .
Agresiunea intrumentala se refera la uciderea unei persoane necunoscute agresorului
Agresiunea emotionala se refera la crime in care partile se cunosc
Persoanelor agresive li se atribuie recompense ,jucand un rol ambivalent dezvoltand o adevarata teorie
si delimitizare precum :
• recompense pozitive
• recompense negative
• recompense atribuite de victima
• recompense atribuite de alte persoane
Cercetatorii arata ca parintii copiilor sau ai tinerilor cu conduite agresive au manifestat importante
carente formativ-educative ,intre care :
• nu au controlat activitatile copilului
• nu au manifestat tact si metoda in disciplinarea adecvata a copiilor
• nu reactioneaza adecvat sau nu recompenseaza conduitele pro-sociale ale copiilor
grupul familial nu este capabil sa rezolve “problemele “ vizand formarea normala acomportamentelor
copiilor
Trebuie mentionat faptul ca , omul difera de animale prin faptul ca este un ucigas ,este singurul
primat care ucide si tortureaza membrii ai propriei specii fara vreun motiv
Teama sau frica joaca un rol semnificativ in manifestarea sau producerea agresiunii . Individul care
se teme ,fie devine agresiv ,fie fuge de mediul respectiv ,ostil . Unul dintre modurile cele mai eficiente
de a scapa de agresivitate este de a deveni agresiv . O asemenea agresivitate se explica prin:
• lezarea libertatii individului
• narcisismul individual si de grup
• rezistenta fata de constientizarea fantasmelor refulate care favorizeaza orientarile agresive
“rationalizate” sau “justificate “
• agresivitatea functionale
TIPURI DE AGRESORI-UCIGASI

• Agresorul sau “ucigasul normal “ care subestimeaza viata victimei

• Ucigasul sociopat pentru care agresiunea este fara cauza
• Ucigasul pasional care agresaza sau ucide cand isi simte iubirea in pericol
• Ucigasul schizofrenic care manifesta o ostilitate psihopatologica
• Ucigasul temporar psihotic care se reintoarce uneori la violenta parentala si la starea de “deprivare
emotionala “
• Agresorul pentru care crima este o sinucidere simbolica
• Agresiunea sau crima justificata de teama de castrare
• Homosexualitatea care isi ucide partenerul
• Ucigasul pasiv-agresiv care isi reprima agresivitatea ,dar care reactioneaza foarte vigilent la aparitia
unui stimul provocator
• Ucigasul sadic si ucigasul alcoholic

DEVIANTA SI CRIMINALITATEA IN PERSPECTIVA DIFERENTIERILOR

DE SEX SAU GEN

Pozitia sociala diferita a barbatilor si femeilor depinde maI mult de natura normelor sociale
interiorizate(de conduita pe care o genereaza acestea) ,decat de factorii macrosociali si de contextul
general in care traiesc.
Miscarea feminista poate fi raportata la fenomenele deviante . Aceasta miscare nu este unitara
nici in ideologie ,nici in metoda . Exista cinci tipuri de feminism :
• Liberal-egalitatea sanselor,competitie in toate domeniile .
• Socialist-explica originea inegalitatii dintre sexe potrivit teoriei marxiste
• Existentialist-explicatia filosofica-metafizica a perceptiei femeii de catre societate ,in raport cu
barbatii,ea fiind conxa acestora
• Psiho-analitic -potrivit caruia normele specifice genului presupun structuri de gandire specifice
• Postmodern -potrivit caruia realitatea sociala este una construita de barbat.
Cresterea ratei fenomenelor deviante in randul femeilor se explica in esenta prin faptul ca
emanciparea a zdruncinat din temelii intreg esafodul personalitatii feminine .
INFRACTIONALITATEA IN RANDUL MINORILOR

Delicventa juvenila a detinut si in prezent ponderea cea mai importanta ,este fara precedent si
genereaza probleme tuturor factorilor responsabili ai societatii .
Originea infractionalitatii in randul minorilor se afla in transformarile profunde care au alterat
functiile familiei ,ale scolii,ale comunitatii si care au redus radical rolul formativ al mamaei si al
autoritatii tatalui in raport cu copiii atat in primii ani de viata ai acestora ,cat si in perioada studiilor
scolare,liceale sau universitare .
In cazul minorilor in general si al adolescentilor in special este de mare importanta problema
delimitarii conduitelor normale de conduitele anormale.
Analiza conduitei adolescentine au pus in evidenta unele elemente care ajuta la intelegerea si
explicarea faptelor anomice ale persoanelor de aceasta varsta
Adolescentii tind sa devina independenti de parintii lor ;Prefera constituirea de grupuri proprii in
care se descopera si se identifica ;Pun in discutie valorile generatiei parintilor ;Treptat incep sa adopte
comportamentul adult ;Acorda o mare importanta distractiei .
Cresterea fara precedent a ratei infractionalitatii pe plan mondial se explica prin impactul favorabil
al urmatorilor factori :
• Criza economica si decalajul tot mai mare dintre satele bogate si cele sarace
• Tranzitia si instabilitatea sociala
• Explozia mobilitatii geografice
• Explozia mass-media , a programelor pornografice
• Extinderea unor fenomene negative mai vechi -alcoolismul,tabagismul etc
• Sindromul de anxietate aproape generalizat datorita lipsei de securitate a individului in spatiul
social
• Dotarea cu tehnica moderna a grupurilor criminale si cu cele mai sofisticate mijloace de
contracarare a fortelor legitime ale statului
• Slabirea sistemului social atat de interventie ,cat si de educatie a individului in perspectiva valorilor
exigentelor contemporane .
Situatia din Romania a fost influentata atat de factorii generali mentionati ,cat si de unii factori
specifici spatiului carpato-danubian-pontic ,mioritic si balcanic,printre care :
• Spiritul populist al guvernantilor post-decembristi
• perpetuarea conduitei si mai ales a mentalitatii comuniste
• coruptia,incompetenta si parazitismul,promovate adesea prin acte legislative sau prin asa numite
politici sociale .

Teorii asupra crimei organizate

A) Teoria optimista :
Crima organizata ofera bunuri si servicii cerute pe piata pe care piata legala este incapabila sa le
furnizeze .
Fenomenul criminalitatii este specific tranzitiei
Actualii sefi sau manageri ai crimei organizate sunt de fapt viitorii capitalisti care tsteaza
posibilitatile oferite de sistem ,de a face bani .
Fermitatea justitiei penale,critica publica conduitelor criminale si in plan economic cresterea
puterii concurentei legale,fenomene care se afla in evolutie, odata cu incheierea tranzitiei vor reduce
treptat criminalitatea si vor stapani prin mijloace adecvate de control-ansamblu criminalitatii organizate
.
B) Teoria permisist-fatalista :
Organismele de stat au pierdut atat de mult in functiile si autoritatea lor incat numai pot face fata
ofensivei criminalitatii interne si mai ales internationale .
Economia legala si piata libera au pierdut o parte semnificativa a terenului de care dispune
Noile grupuri criminale din tarile de tranzitie ,mai ales, sunt mult mai violente
Criminalitatea organizata si-a gasit “resurse umane”destul de dotate in randul cadrelor informative
din fostele tari comuniste ,care au intrat cu usurinta in contact cu retelele mafioate si teroriste
internationale .
Globalizarea criminalitatii este un proces ireversibil ,mai ales in conditiile liberalizarii comertului ,
a liberei circulatii ,a persoanelor si informatiilor ,circulatiei bancare ,a informatiilor.

DEVIANTA ECONOMICO-SOCIALA

In acest context se poate vorbi de urmatoarele fenomene :

• Piata neagra(marfuride contrabanda sau furate ,droguri,valuta ,pornografie)
• Piata gri(marfuri si servicii oferite la concurenta cu piata oficiala si controlata de stat, cale ilegala
de reintroducere in circuit a bunurilor delapidate din interprinderi, servicii care nu sunt disponibile in
sectorul controlului de stat )
• Spalarea banilor murdari
• Aria fenomenelor gri (trafic de droguri,terorismul,poliferarea armelor ,migratia ilegala )
Economia de razboi si amnenintarea globala se coreleaza cu actualele razboaie civile care slabesc
autoritatea in statele respective , favorizand extinderea criminalitatii organizate ,mai ales prin :
-provocarea si intimidarea fortelor legitime
-amplificarea abuzurilor ,actelor violente
-abuzul de drept si suprimarea obligatiilor socia
 VICTIMIZAREA

Termenul ,,victimitate” a fost introdus în victimologie de către Lev Frank. Conform definiţiei
cercetătorului, victimitatea este capacitatea înaltă, potenţială sau realizată, de a deveni victimă a
atentatului criminal cu condiţia că acesta ar fi putut fi evitat. Capacitatea respectivă este determinată de
anumite trăsături fizice, psihice şi sociale dobîndite de om (de exemplu, anumite deficienţe fizice sau
alte deficienţe, incapacitatea de autoapărare sau pregătire insuficientă de autoapărare, atracţie
deosebită exterioară, psihică şi material financiară), care pot să-l facă predispus de a fi transformat în
victimă a infracţiunii. Victimitatea nu se manifestă întotdeauna la fel, pentru una şi aceeaşi persoană în
circumstanţe diferite sau pentru diferite persoane în aceleași circumstanţe. De asemenea, ea nu este o
însuşire fatală a anumitor persoane. Victimă a infracţiunii poate deveni şi o persoană „nonvictimală”,
deoarece victimizarea nu este determinată numai de factorii personali, dar şi de circumstanţele
exterioare în care a nimerit persoana vătămată.
Vulnerabilitatea victimală a persoanei este influenţată de factori personali (vîrsta, sexul,
vestimentaţia, anumite gesturi, trăsăturile de caracter, calitatea de gardă de corp sau de poliţist,
constituţia fizică fragilă etc.) şi de factori situaţionali (cartierul, călătoria în transportul public,
revenirea de la serviciu în perioadele de minimă circulaţie a populaţiei, condiţia de turist etc.). În cazul
cînd victimă este un grup de persoane, se realizează victimitatea aditivă (integrativă), care este
calitatea de vulnerabilitate, condiţionată de predispunerea grupală a persoanelor, care formează
comunitatea (grupul), spre realizarea acesteia. Această formă a victimităţii se diferă calitativ de
victimitatea potenţială individuală a membrilor comunităţii. Ea este principial diferită și nu este o
simplă sumare a acesteia: este situativă, i.e. determinată de factorii exteriori pentru comunitate; este
contradictorie în sine, deoarece membrii comunităţii pot deveni victime, dar paguba cauzată lor
nemijlocit poate fi diferită; poate fi realizată în forma autocauzării prejudiciului în cazul unui conflict
în interiorul comunităţii. Victimitatea poate fi divizată în victimitatea specială (aspectectele
psihologice ale victimităţii) și victimitatea generală, care include sexul, vîrsta, rolul social precum și
statutul social al victimei.
VULNERABILITATEA VICTIMALA

Gradul de vulnerabilitate victimală poate fi precizat prin intermediul a două categorii de factori:
a) factori personali; retardaţii mintal sau cei normali dar cu o valoare mai scăzută a IQ, indivizi cu
achiziţii modeste pe linia educaţională sau cei cu o redusă experienţă socială şi interacţională pot fi
uşor victimizaţi de infractori, care folosesc minciuna şi frauda; indivizii care sunt handicapaţi fizic,
persoanele în vârstă sau fragile, minorii, femeile; este posibil ca ei să fie destul de frecvent ţinta
atacului infractorilor violenţi;
b) factori situaţionali; unii indivizi sunt în mare măsură susceptibili de a fi victimizaţi decît alţii în
anumite perioade de timp sau cînd se află în anumite situaţii. De exemplu, turiştii constituie un grup
vulnerabil, infractorii atacându-i fără teamă, ştiind că datorită unor consideraţii legate în timp, bani
etc., puţini dintre aceştia sunt dispuşi să participe la rezolvarea cazurilor de către sistemul judiciar
Victimizarea este procesul și rezultatul transformării personalităţii în victimă a infracţiunii. Astfel,
victimizarea unește în sine procesul de realizare a victimităţii și victimitatea realizată. Victimizarea
individuală are loc atunci cînd prejudiciul este cauzat unei persoane concrete.
Victimizarea este indisolubil legată de criminalizare. În afara criminalizării, victimizarea este
imposibilă. Însă, victimizarea constă nu doar în cauzarea prejudiciului. Percepînd prejudiciul, subiectul
din victimă potenţială se transformă în victimă reală. Aceasta se explică prin aceea că subiectul
victimizării întotdeauna are o anumită atitudine faţă de pericol, o apreciere a posibilităţii de evitare a
acestuia etc. Altfel spus, victimizarea are latură subiectivă (emoţional-volitivă). Victimizarea
subietului
are loc într-o anumită situaţie – ceea ce reprezintă latura obiectivă a acestui fenomen. Astfel, la nivel
individual victimizarea include atare elemente ca: subiectul și obiectul, latura subiectivă
(emoţionalvolitivă) și cea obiectivă (situativă). Subiect al victimizării (victimă nemijlocită) este o
persoană fizică, care deţine un anumit statut social și este inclusă în sistemul relaţiilor sociale. Obiect
al victimizării sunt relaţiile sociale care au suferit în urma victimizării. Latură obiectivă a victimizării
este situaţia în cadrul careia are loc victimizarea: locul, timpul, modul de cauzare a prejudiciului,
comportamentul victimei,
Latura subiectivă a victimizării include: motivele subiectului victimizării; scopul subiectului
victimizării; perceperea de către subiect a situaţiilor care influenţează comportamentul lui;
conștientizarea și atitudinea faţă de victimizare. Victimizarea poate fi primară, secundară, terţiară și
cuaternară (cvadritară). Victimizarea primară constă în cauzarea daunelor materiale, fizice şi psihice în
mod direct victimei, membrilor familiei acesteia, prietenilor şi anturajului social al victimei.
Victimizarea secundară constă în cauzarea indirectă de prejudicii victimei infracţiunii, determinată
de atitudinea faţă de dînsa a persoanelor din anturajul social apropiat, a organelor de control social, a
avocatului (de exemplu, care în instanţa judiciară este în calitate de apărător al infractorului), precum
şi de atitudinea medicilor faţă de victima aflată în spital. Victimizarea terţiară este procesul în decursul
căruia cercetătorii ştiinţifici şi persoanele cu funcţii de răspundere, depăşind atribuţiile şi sarcinile
trasate în faţa lor, utilizează victima infracţiunii în scop personal (carieră, politica penală realizată la
etapa dată), nefiind luat în atenţie prejudiciul pricinuit victimei concrete a infracţiunii sau grupului de
persoane devenite victime. Victimizarea cuaternară (cvadritară) constă în cauzarea de prejudicii
victimelor infracţiunilor prin calomnierea conştientă a acestora de către funcţionarii organelor de drept
sau alte persoane. Lev Frank propune delimitarea victimizării după nivelurile acesteia:
Primul nivel sau „victimizarea primară” constă din datele despre victimele directe ale infracţiunilor.
Acestea sunt
persoanele vătămate care figurează în dosarul penal sau victimele relevate în rezultatul sondajelor
sociologice (victimele latente cărora nemijlocit le-a fost cauzată o daună prin infracţiune).
Al doilea nivel sau „victimizarea secundară” se conturează cu ajutorul
datelor despre membrii familiilor victimelor care, de facto, de asemenea, au suferit în urma infracţiunii
comise asupra unui membru al familiei.
Al treilea nivel sau „victimizarea terţiară” constă din victimele infracţiunilor ce nu au fost supuse
unui impact direct, adică actul infracţional nu este orientat asupra unei persoane sau familii concrete.
Acest nivel apare ca urmare a infracţiunilor îndreptate contra colectivelor întreprinderilor şi
organizaţiilor. Poate fi relevat şi al patrulea nivel al victimizării, cînd victimă devine populaţia unui
raion sau regiune, adică o mulţime de persoane în acelaşi timp. Este necesar a distinge al cincilea nivel
de victimizare, determinat de săvîrşirea infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiunilor
de război.
. Măsuri de protecţie socială. Profilaxia victimologică
Măsurile de protecţie socială sunt acţiuni de prevenire și limitare sau chiar eliminare a fenomenului
victimal și a efectelor sale. Măsurile de protecţie socială revin organelor și autorităţilor statului. Dintre
acestea un rol important îl au organele judiciare responsabile cu prevenirea infracţiunilor și cu
prinderea, judecarea și sancţionarea infractorilor. Deţinerea infractorilor deosebit de periculoși în
instituţii speciale asigură un nivel mai înalt de securizare psihologică a cetăţenilor. Dar existenţa
organelor judiciare, aplicarea corectă și promptă a normelor penale, sancţionarea infractorilor au și rol
de prevenţie prin inhibarea comportamentului delictual la unii potenţiali agresori. De asemenea, o
formă de protecţie a victimei este și indisponibilizarea bunurilor infractorului, confiscarea unor bunuri
sustrase de la victimă etc. pentru a garanta posibilitatea recuperării integrale a prejudiciului de către
victimă. Un rol semnificativ în procesul luptei împotriva victimizării îl are profilaxia victimologică.
Profilaxia victimologică este una din cele mai importante direcţii în procesul combaterii a
criminalităţii, atunci cînd acţiunile de prevenire sunt realizate de victimă. Aceasta include și activitatea
 organelor de drept, organizaţiilor nonguvernamentale, instituţiilor sociale care identifică și elimină
circumstaneţele ce formează comportamentul victimal, depistează persoanele care formează grupurile
de risc și aplică în privinţa lor măsuri de profilaxie. Profilaxia victimologică poate fi realizată atît în
privinţa societăţii întregi sau grupurilor sociale, cît și a personelor concrete. Astfel, măsurile de
profilaxie pot avea diferite dimensiuni. Ea trebuie să fie realizată paralel cu depistarea persoanelor care
pot deveni infractori și cu influenţa asupra acestora.
In concluzie,având în vedere aceste considerente ,identificarea timpurie a fiecărei forme de
violenţă permite măsuri de intervenţie ţintite .
Consecinţa firească a sentimentului de frică este mobilizarea în vederea apărării, iar portul de
arme de apărare se înscrie în această conduită.
  S-a ajuns la concluzia ca indivizii retardati mintal sau cei cu Q.I. mai scazut, indivizii cu
achizitii modeste pe linia educationala sau cei cu o redusa experienta interactionala si sociala, devin o
prada mai usoara pentru infractorii care folosesc frauda si minciuna. Riscul de a fi victimizate este mult
mai mare la persoanele cu handicap fizic, la persoanele in varsta, la femei sau la minori .

Bibliografie : Sursa www.google.com ;Agresivitate si auto-victimizare

Agresivitatea si criminalitatea-”Strategii “de excludere

sociala si auto-victimizare

De la devianta la agresivitate
Exista un intreg sistem de concepte privind fenomenul social al agresivitatii sau “conduitele agresive”
Agresivitatea reprezinta un simptom patologic individual sau de grup ,insusirea de a fi agresiv ,
presupun agenti patogeni;
Conduitele agresive fac referire la :
• Agresiv , individul este predispus la cearta si ataca fara provocare
• Agresor ,face referire la individul ce a savarsit o agresiune
• Agresiunea presupune un atac neprovocat asupra altuia , agresiune fizica impotriva unei
persoane , mai face referire si la agresiunea militara externa ,cea politica si psihica .
Analiza stiintifica a agresivitatii si a persoanelor agresive impune implicarea unui sistem
interdisciplinar sau mai exact a unei echipe interdesciplinare de profesionisti atat sociologi si
antropologi cat si biologi si psihologi .
Eric Fromm dezvolta o teorie alternativa la cele doua cadre explicative :
INSTINCTIVISMUL are la baza cateva ideii, ipoteze
a) omuciderile
b) instinct al vietii si un instinct al mortii
c) agresivitatea
d) neo-instinctivism
BEHAVIORISMUL acorda un rol decisiv in manifestarea agresivitatii si in formarea conduitelor
violente :
• Oamenii si animalele isi pot schimba comportamentele daca se face apel la “intrari positive”
• Diferitele comportamente atat agresive cat si non-agresive
• Agresivitatea ca rasspuns care livreaza stimulii nocivi unui alt organism . O persoana este cu atat
mai agresiva ,cu cat mediul in care traieste este mai agresiv .
• O ipoteca teorie generala asupra agresivitatii are la baza argumente empirice privind influenta
directa a climatului social si a starii de frustrare asupra comportamentului uman . Aparitia conduitei
agresive presupune intotdeauna existenta frustrarii si invers , existenta frustrarii , intotdeauna conduce
spre anumite forme de agresiune
• Exista o distinctie neta intre agresiunea intrumentala si agresiunea emotionala .
Agresiunea intrumentala se refera la uciderea unei persoane necunoscute agresorului
Agresiunea emotionala se refera la crime in care partile se cunosc
Persoanelor agresive li se atribuie recompense ,jucand un rol ambivalent dezvoltand o adevarata teorie
si delimitizare precum :
• recompense pozitive
• recompense negative
• recompense atribuite de victima
• recompense atribuite de alte persoane
Cercetatorii arata ca parintii copiilor sau ai tinerilor cu conduite agresive au manifestat importante
carente formativ-educative ,intre care :
• nu au controlat activitatile copilului
• nu au manifestat tact si metoda in disciplinarea adecvata a copiilor
• nu reactioneaza adecvat sau nu recompenseaza conduitele pro-sociale ale copiilor
grupul familial nu este capabil sa rezolve “problemele “ vizand formarea normala acomportamentelor
copiilor
Trebuie mentionat faptul ca , omul difera de animale prin faptul ca este un ucigas ,este singurul
primat care ucide si tortureaza membrii ai propriei specii fara vreun motiv
Teama sau frica joaca un rol semnificativ in manifestarea sau producerea agresiunii . Individul care
se teme ,fie devine agresiv ,fie fuge de mediul respectiv ,ostil . Unul dintre modurile cele mai eficiente
de a scapa de agresivitate este de a deveni agresiv . O asemenea agresivitate se explica prin:
• lezarea libertatii individului
• narcisismul individual si de grup
• rezistenta fata de constientizarea fantasmelor refulate care favorizeaza orientarile agresive
“rationalizate” sau “justificate “
• agresivitatea functionale
TIPURI DE AGRESORI-UCIGASI

• Agresorul sau “ucigasul normal “ care subestimeaza viata victimei

• Ucigasul sociopat pentru care agresiunea este fara cauza
• Ucigasul pasional care agresaza sau ucide cand isi simte iubirea in pericol
• Ucigasul schizofrenic care manifesta o ostilitate psihopatologica
• Ucigasul temporar psihotic care se reintoarce uneori la violenta parentala si la starea de “deprivare
emotionala “
• Agresorul pentru care crima este o sinucidere simbolica
• Agresiunea sau crima justificata de teama de castrare
• Homosexualitatea care isi ucide partenerul
• Ucigasul pasiv-agresiv care isi reprima agresivitatea ,dar care reactioneaza foarte vigilent la aparitia
unui stimul provocator
• Ucigasul sadic si ucigasul alcoholic

DEVIANTA SI CRIMINALITATEA IN PERSPECTIVA DIFERENTIERILOR

DE SEX SAU GEN
 Pozitia sociala diferita a barbatilor si femeilor depinde maI mult de natura normelor sociale
interiorizate(de conduita pe care o genereaza acestea) ,decat de factorii macrosociali si de contextul
general in care traiesc.
Miscarea feminista poate fi raportata la fenomenele deviante . Aceasta miscare nu este unitara
nici in ideologie ,nici in metoda . Exista cinci tipuri de feminism :
• Liberal-egalitatea sanselor,competitie in toate domeniile .
• Socialist-explica originea inegalitatii dintre sexe potrivit teoriei marxiste
• Existentialist-explicatia filosofica-metafizica a perceptiei femeii de catre societate ,in raport cu
barbatii,ea fiind conxa acestora
• Psiho-analitic -potrivit caruia normele specifice genului presupun structuri de gandire specifice
• Postmodern -potrivit caruia realitatea sociala este una construita de barbat.
Cresterea ratei fenomenelor deviante in randul femeilor se explica in esenta prin faptul ca
emanciparea a zdruncinat din temelii intreg esafodul personalitatii feminine .
INFRACTIONALITATEA IN RANDUL MINORILOR

Delicventa juvenila a detinut si in prezent ponderea cea mai importanta ,este fara precedent si
genereaza probleme tuturor factorilor responsabili ai societatii .
Originea infractionalitatii in randul minorilor se afla in transformarile profunde care au alterat
functiile familiei ,ale scolii,ale comunitatii si care au redus radical rolul formativ al mamaei si al
autoritatii tatalui in raport cu copiii atat in primii ani de viata ai acestora ,cat si in perioada studiilor
scolare,liceale sau universitare .
In cazul minorilor in general si al adolescentilor in special este de mare importanta problema
delimitarii conduitelor normale de conduitele anormale.
Analiza conduitei adolescentine au pus in evidenta unele elemente care ajuta la intelegerea si
explicarea faptelor anomice ale persoanelor de aceasta varsta
Adolescentii tind sa devina independenti de parintii lor ;Prefera constituirea de grupuri proprii in
care se descopera si se identifica ;Pun in discutie valorile generatiei parintilor ;Treptat incep sa adopte
comportamentul adult ;Acorda o mare importanta distractiei .
Cresterea fara precedent a ratei infractionalitatii pe plan mondial se explica prin impactul favorabil
al urmatorilor factori :
• Criza economica si decalajul tot mai mare dintre satele bogate si cele sarace
• Tranzitia si instabilitatea sociala
• Explozia mobilitatii geografice
• Explozia mass-media , a programelor pornografice
• Extinderea unor fenomene negative mai vechi -alcoolismul,tabagismul etc
• Sindromul de anxietate aproape generalizat datorita lipsei de securitate a individului in spatiul
social
• Dotarea cu tehnica moderna a grupurilor criminale si cu cele mai sofisticate mijloace de
contracarare a fortelor legitime ale statului
• Slabirea sistemului social atat de interventie ,cat si de educatie a individului in perspectiva valorilor
exigentelor contemporane .
Situatia din Romania a fost influentata atat de factorii generali mentionati ,cat si de unii factori
specifici spatiului carpato-danubian-pontic ,mioritic si balcanic,printre care :
• Spiritul populist al guvernantilor post-decembristi
• perpetuarea conduitei si mai ales a mentalitatii comuniste
• coruptia,incompetenta si parazitismul,promovate adesea prin acte legislative sau prin asa numite
politici sociale .
 Teorii asupra crimei organizate
A) Teoria optimista :
Crima organizata ofera bunuri si servicii cerute pe piata pe care piata legala este incapabila sa le
furnizeze .
Fenomenul criminalitatii este specific tranzitiei
Actualii sefi sau manageri ai crimei organizate sunt de fapt viitorii capitalisti care tsteaza
posibilitatile oferite de sistem ,de a face bani .
Fermitatea justitiei penale,critica publica conduitelor criminale si in plan economic cresterea
puterii concurentei legale,fenomene care se afla in evolutie, odata cu incheierea tranzitiei vor reduce
treptat criminalitatea si vor stapani prin mijloace adecvate de control-ansamblu criminalitatii organizate
.
B) Teoria permisist-fatalista :
Organismele de stat au pierdut atat de mult in functiile si autoritatea lor incat numai pot face fata
ofensivei criminalitatii interne si mai ales internationale .
Economia legala si piata libera au pierdut o parte semnificativa a terenului de care dispune
Noile grupuri criminale din tarile de tranzitie ,mai ales, sunt mult mai violente
Criminalitatea organizata si-a gasit “resurse umane”destul de dotate in randul cadrelor informative
din fostele tari comuniste ,care au intrat cu usurinta in contact cu retelele mafioate si teroriste
internationale .
Globalizarea criminalitatii este un proces ireversibil ,mai ales in conditiile liberalizarii comertului ,
a liberei circulatii ,a persoanelor si informatiilor ,circulatiei bancare ,a informatiilor.

DEVIANTA ECONOMICO-SOCIALA

In acest context se poate vorbi de urmatoarele fenomene :

• Piata neagra(marfuride contrabanda sau furate ,droguri,valuta ,pornografie)
• Piata gri(marfuri si servicii oferite la concurenta cu piata oficiala si controlata de stat, cale ilegala
de reintroducere in circuit a bunurilor delapidate din interprinderi, servicii care nu sunt disponibile in
sectorul controlului de stat )
• Spalarea banilor murdari
• Aria fenomenelor gri (trafic de droguri,terorismul,poliferarea armelor ,migratia ilegala )
Economia de razboi si amnenintarea globala se coreleaza cu actualele razboaie civile care slabesc
autoritatea in statele respective , favorizand extinderea criminalitatii organizate ,mai ales prin :
-provocarea si intimidarea fortelor legitime
-amplificarea abuzurilor ,actelor violente
-abuzul de drept si suprimarea obligatiilor socia

VICTIMIZAREA

Termenul ,,victimitate” a fost introdus în victimologie de către Lev Frank. Conform definiţiei
cercetătorului, victimitatea este capacitatea înaltă, potenţială sau realizată, de a deveni victimă a
atentatului criminal cu condiţia că acesta ar fi putut fi evitat. Capacitatea respectivă este determinată de
anumite trăsături fizice, psihice şi sociale dobîndite de om (de exemplu, anumite deficienţe fizice sau
alte deficienţe, incapacitatea de autoapărare sau pregătire insuficientă de autoapărare, atracţie
deosebită exterioară, psihică şi material financiară), care pot să-l facă predispus de a fi transformat în
victimă a infracţiunii. Victimitatea nu se manifestă întotdeauna la fel, pentru una şi aceeaşi persoană în
circumstanţe diferite sau pentru diferite persoane în aceleași circumstanţe. De asemenea, ea nu este o
însuşire fatală a anumitor persoane. Victimă a infracţiunii poate deveni şi o persoană „nonvictimală”,
deoarece victimizarea nu este determinată numai de factorii personali, dar şi de circumstanţele
exterioare în care a nimerit persoana vătămată.
Vulnerabilitatea victimală a persoanei este influenţată de factori personali (vîrsta, sexul,
vestimentaţia, anumite gesturi, trăsăturile de caracter, calitatea de gardă de corp sau de poliţist,
constituţia fizică fragilă etc.) şi de factori situaţionali (cartierul, călătoria în transportul public,
revenirea de la serviciu în perioadele de minimă circulaţie a populaţiei, condiţia de turist etc.). În cazul
cînd victimă este un grup de persoane, se realizează victimitatea aditivă (integrativă), care este
calitatea de vulnerabilitate, condiţionată de predispunerea grupală a persoanelor, care formează
comunitatea (grupul), spre realizarea acesteia. Această formă a victimităţii se diferă calitativ de
victimitatea potenţială individuală a membrilor comunităţii. Ea este principial diferită și nu este o
simplă sumare a acesteia: este situativă, i.e. determinată de factorii exteriori pentru comunitate; este
contradictorie în sine, deoarece membrii comunităţii pot deveni victime, dar paguba cauzată lor
nemijlocit poate fi diferită; poate fi realizată în forma autocauzării prejudiciului în cazul unui conflict
în interiorul comunităţii. Victimitatea poate fi divizată în victimitatea specială (aspectectele
psihologice ale victimităţii) și victimitatea generală, care include sexul, vîrsta, rolul social precum și
statutul social al victimei.
VULNERABILITATEA VICTIMALA

Gradul de vulnerabilitate victimală poate fi precizat prin intermediul a două categorii de factori:
a) factori personali; retardaţii mintal sau cei normali dar cu o valoare mai scăzută a IQ, indivizi cu
achiziţii modeste pe linia educaţională sau cei cu o redusă experienţă socială şi interacţională pot fi
uşor victimizaţi de infractori, care folosesc minciuna şi frauda; indivizii care sunt handicapaţi fizic,
persoanele în vârstă sau fragile, minorii, femeile; este posibil ca ei să fie destul de frecvent ţinta
atacului infractorilor violenţi;
b) factori situaţionali; unii indivizi sunt în mare măsură susceptibili de a fi victimizaţi decît alţii în
anumite perioade de timp sau cînd se află în anumite situaţii. De exemplu, turiştii constituie un grup
vulnerabil, infractorii atacându-i fără teamă, ştiind că datorită unor consideraţii legate în timp, bani
etc., puţini dintre aceştia sunt dispuşi să participe la rezolvarea cazurilor de către sistemul judiciar
Victimizarea este procesul și rezultatul transformării personalităţii în victimă a infracţiunii. Astfel,
victimizarea unește în sine procesul de realizare a victimităţii și victimitatea realizată. Victimizarea
individuală are loc atunci cînd prejudiciul este cauzat unei persoane concrete.
Victimizarea este indisolubil legată de criminalizare. În afara criminalizării, victimizarea este
imposibilă. Însă, victimizarea constă nu doar în cauzarea prejudiciului. Percepînd prejudiciul, subiectul
din victimă potenţială se transformă în victimă reală. Aceasta se explică prin aceea că subiectul
victimizării întotdeauna are o anumită atitudine faţă de pericol, o apreciere a posibilităţii de evitare a
acestuia etc. Altfel spus, victimizarea are latură subiectivă (emoţional-volitivă). Victimizarea
subietului
are loc într-o anumită situaţie – ceea ce reprezintă latura obiectivă a acestui fenomen. Astfel, la nivel
individual victimizarea include atare elemente ca: subiectul și obiectul, latura subiectivă
(emoţionalvolitivă) și cea obiectivă (situativă). Subiect al victimizării (victimă nemijlocită) este o
persoană fizică, care deţine un anumit statut social și este inclusă în sistemul relaţiilor sociale. Obiect
al victimizării sunt relaţiile sociale care au suferit în urma victimizării. Latură obiectivă a victimizării
este situaţia în cadrul careia are loc victimizarea: locul, timpul, modul de cauzare a prejudiciului,
comportamentul victimei,
Latura subiectivă a victimizării include: motivele subiectului victimizării; scopul subiectului
victimizării; perceperea de către subiect a situaţiilor care influenţează comportamentul lui;
conștientizarea și atitudinea faţă de victimizare. Victimizarea poate fi primară, secundară, terţiară și
 cuaternară (cvadritară). Victimizarea primară constă în cauzarea daunelor materiale, fizice şi psihice în
mod direct victimei, membrilor familiei acesteia, prietenilor şi anturajului social al victimei.
Victimizarea secundară constă în cauzarea indirectă de prejudicii victimei infracţiunii, determinată
de atitudinea faţă de dînsa a persoanelor din anturajul social apropiat, a organelor de control social, a
avocatului (de exemplu, care în instanţa judiciară este în calitate de apărător al infractorului), precum
şi de atitudinea medicilor faţă de victima aflată în spital. Victimizarea terţiară este procesul în decursul
căruia cercetătorii ştiinţifici şi persoanele cu funcţii de răspundere, depăşind atribuţiile şi sarcinile
trasate în faţa lor, utilizează victima infracţiunii în scop personal (carieră, politica penală realizată la
etapa dată), nefiind luat în atenţie prejudiciul pricinuit victimei concrete a infracţiunii sau grupului de
persoane devenite victime. Victimizarea cuaternară (cvadritară) constă în cauzarea de prejudicii
victimelor infracţiunilor prin calomnierea conştientă a acestora de către funcţionarii organelor de drept
sau alte persoane. Lev Frank propune delimitarea victimizării după nivelurile acesteia:
Primul nivel sau „victimizarea primară” constă din datele despre victimele directe ale infracţiunilor.
Acestea sunt
persoanele vătămate care figurează în dosarul penal sau victimele relevate în rezultatul sondajelor
sociologice (victimele latente cărora nemijlocit le-a fost cauzată o daună prin infracţiune).
Al doilea nivel sau „victimizarea secundară” se conturează cu ajutorul
datelor despre membrii familiilor victimelor care, de facto, de asemenea, au suferit în urma infracţiunii
comise asupra unui membru al familiei.
Al treilea nivel sau „victimizarea terţiară” constă din victimele infracţiunilor ce nu au fost supuse
unui impact direct, adică actul infracţional nu este orientat asupra unei persoane sau familii concrete.
Acest nivel apare ca urmare a infracţiunilor îndreptate contra colectivelor întreprinderilor şi
organizaţiilor. Poate fi relevat şi al patrulea nivel al victimizării, cînd victimă devine populaţia unui
raion sau regiune, adică o mulţime de persoane în acelaşi timp. Este necesar a distinge al cincilea nivel
de victimizare, determinat de săvîrşirea infracţiunilor contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiunilor
de război.
. Măsuri de protecţie socială. Profilaxia victimologică
Măsurile de protecţie socială sunt acţiuni de prevenire și limitare sau chiar eliminare a fenomenului
victimal și a efectelor sale. Măsurile de protecţie socială revin organelor și autorităţilor statului. Dintre
acestea un rol important îl au organele judiciare responsabile cu prevenirea infracţiunilor și cu
prinderea, judecarea și sancţionarea infractorilor. Deţinerea infractorilor deosebit de periculoși în
instituţii speciale asigură un nivel mai înalt de securizare psihologică a cetăţenilor. Dar existenţa
organelor judiciare, aplicarea corectă și promptă a normelor penale, sancţionarea infractorilor au și rol
de prevenţie prin inhibarea comportamentului delictual la unii potenţiali agresori. De asemenea, o
formă de protecţie a victimei este și indisponibilizarea bunurilor infractorului, confiscarea unor bunuri
sustrase de la victimă etc. pentru a garanta posibilitatea recuperării integrale a prejudiciului de către
victimă. Un rol semnificativ în procesul luptei împotriva victimizării îl are profilaxia victimologică.
Profilaxia victimologică este una din cele mai importante direcţii în procesul combaterii a
criminalităţii, atunci cînd acţiunile de prevenire sunt realizate de victimă. Aceasta include și activitatea
organelor de drept, organizaţiilor nonguvernamentale, instituţiilor sociale care identifică și elimină
circumstaneţele ce formează comportamentul victimal, depistează persoanele care formează grupurile
de risc și aplică în privinţa lor măsuri de profilaxie. Profilaxia victimologică poate fi realizată atît în
privinţa societăţii întregi sau grupurilor sociale, cît și a personelor concrete. Astfel, măsurile de
profilaxie pot avea diferite dimensiuni. Ea trebuie să fie realizată paralel cu depistarea persoanelor care
pot deveni infractori și cu influenţa asupra acestora.
In concluzie,având în vedere aceste considerente ,identificarea timpurie a fiecărei forme de
violenţă permite măsuri de intervenţie ţintite .
Consecinţa firească a sentimentului de frică este mobilizarea în vederea apărării, iar portul de
arme de apărare se înscrie în această conduită.
   S-a ajuns la concluzia ca indivizii retardati mintal sau cei cu Q.I. mai scazut, indivizii cu
achizitii modeste pe linia educationala sau cei cu o redusa experienta interactionala si sociala, devin o
prada mai usoara pentru infractorii care folosesc frauda si minciuna. Riscul de a fi victimizate este mult
mai mare la persoanele cu handicap fizic, la persoanele in varsta, la femei sau la minori .

Bibliografie : Sursa www.google.com ;Agresivitate si auto-victimizare