Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” Iași

Facultatea de Filosofie si Stiințe Social Politice

ASISTENȚA SOCIALĂ A PERSOANELOR

CU NEVOI SPECIALE

Coordonator științific

Conf. dr. Conțiu Tiberiu ȘOITU

Student:
BARĂU Gheorghe
Asistența Sociala, anul 3-I.D.

-decembrie 2016-

Iași
 Cerințe:

- Prezentaţi o situaţie în care – în calitate de asistent social – ați recomanda plasarea unui
copil cu handicap într-o instituţie rezidenţială Motivaţi alegerea indicând elementele
hotărâtoare în luarea deciziei
- Utilizaţi cel puţin trei din următoarele tehnici / instrumente: istoricul social al dezvoltării
copilului, matricea ciclului de viaţă, cartea vieţii, genograma, ecomapa, în activitatea cu un
client real / ipotetic. Interpretaţi şi prezentaţi rezultatele
- Interveniţi în sprijinul unui client ipotetic din perspectiva a cel puţin două roluri diferite ale
asistentului social. Descrieţi demersul

1
 I. Prezentaţi o situaţie în care – în calitate de asistent social – ați recomanda plasarea
unui copil cu handicap într-o instituţie rezidenţială Motivaţi alegerea indicând
elementele hotărâtoare în luarea deciziei

Familia joacă rolul cel mai important în formarea și dezvoltarea copilului, este prima
structură care influențează dezvoltarea copilului și care își pune amprenta pe întreaga sa
personalitate. Rolul familiei este acela de a pregăti copilul pentru viață, oferindu-i în acest sens
cel mai potrivit cadru în care să își formeze principalele deprinderi pentru o viata armonioasa in
raport cu ceilalti membri ai societății. Și în cazul copiilor cu dizabilități, familia este principala
sursă de ajutor asigurând nevoile principale: hrană, adăpost, sănătate, educație. Datorită nevoilor
multiple și diverse ale persoanelor cu handicap, gradul de satisfacere a acestora nu este
intotdeauna suficient pentru a asigura dezvoltarea si integrarea pe deplin in societate a viitorilor
adulti. În aceste situații, asistentul social este cel care va propune Planul de interventie care sa
ducă la eliminarea neajunsurilor și depășirea situației de criză. Din păcate, nu întotdeauna aceste
măsuri au și rezultatul scontat, viața, sănătatea sau integritatea corporală a copilului cu handicap
sunt puse în pericol si-atunci, masura instituționalizării într-o instituție rezidențiala se împune.
Având în vedere importanța și rolul familiei in dezvoltarea copilului, aș recomanda
instituționalizarea numai după epuizarea tuturor celorlalte forme de intervenție: informare,
consiliere, referire. În asemenea situații voi lua în calcul, în primul rând resursele locale:
instituții, ONG-uri, cabinete medicale, structurile comunitare consultative care ar putea să-și
aducă aportul la depășirea situației de criză, varianta instituționalizării fiind propusă în ultmă
instantă. Concret, situații dovedite, care m-ar determina să propun instituționalizarea ar fi:
neglijarea copilului, agresiuni fizice psihice sau sexuale, exploatarea sau traficarea copilului.
Aceste situații apar adeseori si pe focdul unei educații precare, a prejudecaților sau pe fondul
consumului de alcool.

Principala motivație care ar sta la baza acestei decizii constă în faptul ca viața,
integritatea corporală sau sanatatea copilului sunt puse în pericol.

2
 II. Utilizaţi cel puţin trei din următoarele tehnici / instrumente: istoricul social al
dezvoltării copilului, matricea ciclului de viaţă, cartea vieţii, genograma, ecomapa,
în activitatea cu un client real / ipotetic. Interpretaţi şi prezentaţi rezultatele

Genograma

32 36 34

12 10 6 4

Legenda

Persoană de sex masaculin

Persoană de sex feminin

Relație de căsătorie

relație de căsătorie încheiată cu divorț

Membri ai familiei separati de fapt

Bărbat decedat

Interpretarea genogramei

Familie formata din mama în vârstă de 32 ani, tata in vârstă de 36 ani si trei copii: doua
fete de 10 si 6 ani si un baiat de 4 ani.

3
 Ambii parinti au mai fost căsătoriți. Soțul din prima căsătorie a mamei a decedat. În urma
căsătoriei au rezultat doi copii: un băiat de 12 ani care în prezent este separate de familie și o fată
care, in present, se afla in noua familie intemeiata urmare recastoriei mamei.

Tatăl a mai fost casatorit, a divoțat de prima soție, cu care nu a avut copii.

Din cea de-a doua căsătorie a celor doi parinti au rezultat dou copii, o fat ade 6 ani și un
băiat de 4 ani.

Ecomapa

Pentru acest studiu de caz am analiza natura relatiilor si intensitatea acestora pentru
aceeași familie reprezentată în genogramade la punctual 1.

Vica
34

Mihai Tata 36
12

Biserica
Mama
32 Vasile 4

Elena
10

Maria
Socrii 6
SPAS

4
 Legenda

Relaţie echilibrată, normală

Relaţie foarte puternică

Relaţie stressantă

Relaţie încordată

Relaţie unilaterală

Relaţie bilaterală

În imaginea de mai sus sunt reprezentate relațiile mamei în raport cu familia, familia
extinsă și comunitatea.

Mama se află intr-o situație încordată cu soțul și cu fosta soție a acestuia. La aceasta
situație concur și atitudinea și comportamenul tatălui față de Elena, fetița de 10 ani din prima
căsătorie a mamei. Aceasta atitudine a tatălui determină o relație puternică a mamei fața de
Elena. Toate acestea ( relatia incordată cu soțul și fosta soție, relația stresanta dintre soț și elena)
determina o relație stresantă a mamei cu socrii săi.

Relații normale, echilibrate sunt intre tată și cei doi copii mai mici, Maria- 6 ani și Vasile-
4 ani, aceeași relație este prezentă între mama si cei doi copii.

Mama se afla în situația unei relații bilaterale cu biserica si cu SPS-ul din comuna.

Intr-o relație unilaterala se afla mama și Mihai-12 ani, copilul mai mare din prima
căsătorie, copil instituționalizat din cauza unui handicap grav care nu a dezvoltat nici un
atasament fata de părinți sau alte persoane.

Istoricul social al copilului: Elena P

(fetița de 10 ani din prima căsătorie a mamei dea la studiul de caz )

I. Date personale
Nume și prenume: Elena P
Sex: F, Data naşterii: 01.10.2006, Vârsta: 10 ani,
Școala: Gimnaziala cu clasele 1-8- Ceplenița,
Domiciliu: Loc. Ceplenița, jud. Iași
Numele parinților:

5
 - Mama: Lucia M
- Tata: Mihai M
Ocupația părinților/ studii:
- Mama: casnică, 10 clase;
- Tata: agricultor, 8 clase;

II. Informaţii privind activitatea şcolară (

Elena a frecventat cursurile gradiniței si a scolii din comuna. În prezent ea este elevă în clasa
a III-a. Are o relație bună cu colegii de clasă, este dispusă oricând să-i ajute. Uneori este cuprinsă e o
stare de aptie și are problem de concentrare. Nu a înregistrat absențe, îi place sa vină la școală, se
simte bine în prezența colegilor și a profesorilor.

III. Informaţii sociale şi familiale (cu cine locuieşte copilul, care este poziţia lui în
familie, relaţiile care sunt stabilite între membrii familiei, descrierea copilului de către
membrii familiei);
Elena provine dintr-o căsătoie anterioară a mamei. Tatăl natural a murit cand fetita avea 2
ani. Cand Elena avea 3 ani, mama s-a recasătorit și de atunci, trăiesc împreună cu tatăl vitreg. În
present Elena mai are un frate de 4 ani si o sora de 6 ani. Copilul a dezvoltat o relație foarte puternică
cu mama sa, motivată fiind de comportamentul uneori șicanator al tatalui vitreg. Acesta este motivul
și pentru care relațiile dintre parinți dar și cele dintre mama și socri sunt uneori tensionate. Elena se
află în relații foarte bune cu ceilalți doi frățiori.

IV. Informaţii privind comportamentul

Mama o consideră pe Elena o fetiță descurcăreață, isteață și care e în stare să se facă plăcută
și să lege prietenii. În schimb tatăl o considera ca fiind neastâmărată și e nemulțumit ca nu îl ajută la
treabă.
V. Informaţii privind comportamentul de
Elena este o fetița caruia îi place să fie în centrul atenției. Îi place să fie cochetă, mereu
îngrijită, săritoare, perseverentă. Întotdeauna duce la bun sfârsit sarcinile ce I se atribuie. Reușeste
întotdeauna să se facă placută și chiar admirată de prieteni.
VI. Informaţii privind naşterea şi dezvoltarea;
Mama afirma ca Elena a fost nascută natural, având greutatea de 30350 kg, obținînd, la
naștere, nota 9. Nu a prezentat probleme de dezvoltare, a urmat cu strictețe schema de vaccinare
recomandata.
VII. Informaţii de natură medicală: privesc problemele de sănătate generate de
Handicap: nu este cazul.

6
 III. Interveniţi în sprijinul unui client ipotetic din perspectiva a cel puţin două roluri
diferite ale asistentului social. Descrieţi demersul

Pentru aceasta cerință, vom interveni din perspectiva a rolului de mediator si educator pentru cazul
ipotetic descris la subpunctul 2.
Cele doua intervenții sunt masuri stabilite in cadrul Planului de intervenție, plan ce a fost
stabilit urmare unui proces de evaluare a familiei. Instumentele de lucru descrise la capitolul 2 sunt
indispensabile instrumentării unui caz soacial, acestea ajută specialistul la identificarea problemelor
și a cauzelor care generează aceste probleme. Pentru rezolvarea problemelor se va stabili relațiile
cază-efect și se va interveni asupra cauzelor.

Din perspectiva rolului de mediator, asistentul social va identifica, pe baza instrumentelor

specigice: genograma, ecomapa, istoric social, ancheta sociala, etc, priciplalele probleme. Asa cum
se observă din ecomapă, în familie sunt prezente relații incordate intre mama și tata, mama și fosta
soție a tatalui, intre tată și fosta soție. Relațiile încordate sunt cauzate de păstrarea legăturii tatălui cu
fosta soție și a imixtiunii acesteia în viața noii familii. Din perspectiva mediatorului, asistentul
soacial va trebui sa ajute familia sa ințeleagă cauza neînțelegrilor, să conștientizeze necesitatea
eliminării acestor cauze din viața lor. Este foarte important ca cei doi soți să conștientizeze
necesitatea unor masuri și să-și dorească o schimbare. În acest caz, tatăl este cel care va trebui să
înceteze orice legătură cu fosta soție, să elimine orice motive care ar determina viitoare teme de
discuții.

Alte relații ce se impune a fi mediate sunt cele dintre tata si fiica vitrega si cea dintre mamă și
socri, relațiile prezente în aceste situații fiind stresante. In ceea ce privește relatia dintre tată si fiica,
se va insista pe necesitatea acceptarii copilului de catre tata si a unui tratament nediferențiat in ceea
ce-i privește pe toți copiii.

Din perspectiva educatorului, asistentul social va insista pe dezvoltarea unor abilitati ale
parinților care să ducă la îmbunătățirea relațiilor dintre membrii familiei în cadrul unor sesiuni
colective sau individuale de consiliere sau educație parentală. Abilitățile vizate pot fi:

- Abilitatea de a percepe copilul în mod realist;

- Abilitatea de a accepta responsabilitatea satisfacerii nevoilor copilului (și nu invers);
- Abilitatea de a interacționa pozitiv cu copilul;
- Abilitatea de a răspunde eficient nevoilor copilului.

Funcție de copii, de problemele prezente în familie și nevoile identificate, și nu în ultimul

rând funcție de vârsta copiilor, pot fi organizate sesiuni de informare sau consiliere individuală sau
de grup pentru aceștia.

Demersurile, în situația unei intervenții in familie, fie ca e vorba de persoane cu nevoi

speciale, de bătrâni, șomeri sau orice alte categorii aflate in diverse situații de risc, dunt aceleași:
sesizarea, deschiderea cazului, evaluarea, intervnția, monitorizarea și închiderea cazului. Daca e să ne
referim la cazul în discuție și strict la demersul pentru acordarea serviciilor din cele doua perspective,
cea de mediator și cea de educator, deja ne aflam la faza de intervenție. Acesasta presupune

7
parcurgerea primilor pași, efectuarea unei evaluari care presupune contact direct cu familia,
câștigarea încrederii familiei, stabilirea unui plan de intervenție și asumarea acestuia. În consecința,
pentru furnizarea serviciilor ce presupune mediere se vor organza întâlniri periodice cu familia, se
vor identifica elementele nocive pentru relațiile din familie și se vor identifica măsuri pentru
eliminarea sau diminuarea efectelor acestora asupra familiei. Aceste măsur vor fi stabilite de comun
acord cu familia, vor fi asumate de membrii acesteia, efectele acestor masuri vor fi analizate cu
ocazia următoarelor întâlniri.

Demersurile, în cazul furnizării serviciilor sociale din perspectiva educatorului, sunt oarecum
aceleași: plecand de la evaluarea nevoilor, identificarea masurilor, furnizarea propriuzisă. Personal,
consider ca acest gen de activitatea poate fi una extrem de eficienta atunci când se lucrează cu
grupuri. Pentru beneficiari cu nevoi comune se pot organiza sesiuni de informare/educare cu scopul
de a dezvolta unele abilități ale acestora. Constiuie avantaj faptul ca participanții pot împărtăși din
experiențele proprii, pot afla de la alții modalitati prin care au obținut rezultate pozitive sau mai puțin
pozitive.

Indiferent de rolul pe care îl are în relația cu beneficiarul, asistentul social trebuie să fie
constient de necesitatea construirii unor relații bazate pe încredere și implicarea beneficiarului în
toate fazele intervenției. Doar așa, beneficiarul va înțelege situația, va ințelege alternativele, scopul
acțiunilor și modul de a atinge acest scop.

Bibliografie:

- Suport de curs,
- Manual de bune practici în asistența socială comunitară- World Vision, 2003