PLANIFICAREA PROTECTIEI SI INTERVENTIEI

Încă de la demararea procesului de reformă în domeniul protecţiei copilului, şi mai cu seamă, de

la apariţia noii legislaţii în 2005, toţi profesioniştii din sistemul de protecţie a copilului ştiu că
planificarea protecţiei şi intervenţiei este o cerinţă de bază.

Nu toţi au înţeles însă cum se realizează acest lucru (de cele mai multe ori responsabilitatea
realizării planificării fiind pasată de la unul la altul) şi, mai ales, nu au înţeles importanţa şi
utilitatea planificării. Confuzia legată de acest subiect nu a fost eliminată nici prin elaborarea
standardelor minime obligatorii pentru serviciile de tip rezidenţial, a căror formulare greoaie nu a
oferit nici un fel de clarificări privind modalităţile de realizare a unei planificări eficiente.

Standard
În cadrul serviciului de tip rezidenţial, fiecare copil/ tânăr este ocrotit în baza unui plan
individualizat de protecţie, care este dezvoltat în programe de intervenţie specifică pentru
următoarele aspecte: nevoile de sănătate şi promovare a sănătăţii; nevoile de îngrijire, inclusiv
de securitate şi promovare a bunăstării; nevoile fizice şi emoţionale; nevoile educaţionale şi
urmărirea obţinerii de rezultate şcolare corespunzătoare potenţialului de dezvoltare a
copilului; nevoile de petrecere a timpului liber; nevoile de socializare, inclusiv modalităţile de
menţinere a legăturilor, după caz, cu părinţii, familia lărgită, prietenii şi alte persoane
importante sau apropiate faţă de copil şi modul de satisfacere a tuturor acestor nevoi.

Există două aspecte/cerinţe deosebit de importante de care trebuie să se ţină cont înainte de a
începe să planificăm intervenţia, şi anume:
- planificarea nu se poate realiza fără a se fi finalizat evaluarea detaliată a nevoilor
- planificarea, ca şi intervenţia, urmează principiile lucrului în echipă şi lucrului în reţea

1.1. Evaluarea se realizează în două etape:

- evaluarea iniţială, care are loc înainte de plasarea copilului în serviciul de tip rezidenţial; se
efectuează, de regulă, de serviciul de asistenţă socială de la nivel local si se ataşează la
referirea cazului către DGASPC; în cazul adresării directe către DGASPC, evaluarea iniţială
este realizată de serviciul căruia i se repartizează spre instrumentare cazul;
- evaluarea detaliată se realizează după instituirea măsurii de protecţie şi este efectuată de
către echipa multidisciplinară coordonată de managerul de caz; prin evaluarea detaliată se
urmăreşte identificarea nevoilor şi particularităţilor copilului de ordin social; psihologic;
medical; educaţional; juridic.

Atât evaluarea iniţial cât şi cea detaliată trebuie să evidenţieze nevoilor copilului şi să
îndeplinească următoarele caracteristici/cerinţe:

Este centrată pe copil
Se bazează pe dezvoltarea
copilului
Pe tot parcursul evaluării, copilul este punctul central, iar părerile
lui sunt luate în considerare întotdeauna.
În acest context este foarte important lucrul direct cu copilul, fapt
ce presupune şi găsirea unor metode potrivite, multiple, în funcţie
de vârstă, sex şi cultură, pentru exprimarea dorinţelor şi
sentimentelor înţelegerea experienţelor copilului
Copiii au o serie de nevoi diferite şi complexe de dezvoltare care
trebuie acoperite în diferitele stadii ale copilăriei, astfel încât
evaluarea va trebui să ţină cont de faptul dezvoltarea fiecărui
copil va fi marcată semnificativ de experienţele şi interacţiunea cu
o serie de factori, care trebuie, la rândul lor, identificaţi.
1
Asigură egalitatea şanselor Asigurarea egalităţii şanselor nu înseamnă că toţi copiii sunt
trataţi la fel, ci că se răspunde nevoilor individuale
Implică lucrul cu copiii şi Dezvoltarea unei relaţii de parteneriat cu copiii şi familiile
familiile acestora nu este întotdeauna un proces uşor. Indiferent câtă
rezistenţă opune familia sau cât de dificilă este situaţia, este la fel
de important să continuăm să găsim metode de implicare a
familiei în procesul de evaluare, întocmire şi realizare a
planificării protecţiei
Se dezvoltă pe baza Este foarte important ca orice proces de evaluare să urmărească o
punctelor forte şi înţelegere completă a situaţiei copilului în familie şi în
identifică dificultăţile comunitate, să examineze cu grijă natura legăturilor dintre copil,
familie şi factorii de mediu şi să identifice atât influenţele
pozitive cât şi pe cele negative
Are la bază o abordare Încă de la naştere, toţi copiii interacţionează cu profesionişti din
inter-instituţională care mai multe domenii ale comunităţii, mai ales în ceea ce priveşte
este aplicată şi în ceea ce sănătatea, îngrijirea pe timpul zilei şi educaţia. Aceştia posedă
priveşte furnizarea cunoştinţe despre copil şi familie care sunt esenţiale pentru
serviciilor evaluare. De aceea, foarte important pentru evaluare este
abordarea multidisciplinară şi inter-instituţională, în care
evaluatorii şi furnizorii de servicii nu aparţin exclusiv sistemului
de promovare şi protecţie a drepturilor copilului

De asemenea, este important de înţeles că evaluarea reprezintă un proces continuu, nu un

eveniment singular; evaluarea realizată pentru elaborarea planului de protecţie şi a programelor
de intervenţie va fi completată şi actualizată pe parcurs cu evaluări periodice, necesare revizuirii
şi îmbunătăţirii planificării iniţiale. Pentru înţelegerea situaţiei unui copil separat de părinţi din
diverse motive este necesar un proces de colectare de informaţii din mai multe surse,
confruntarea acestor informaţii în cadrul familiei şi folosirea profesioniştilor din mai multe
domenii. Evaluarea trebuie să continue pe toată perioada de intervenţie, iar intervenţia poate
începe o dată cu evaluarea.

1.2. Profesioniştii implicaţi în realizarea planificării

Pentru realizarea evaluării detaliate, planificării şi monitorizării intervenţiei, DGASPC
desemnează un manager de caz (de regulă din cadrul serviciului din aparatul propriu care
coordonează serviciul unde a fost plasat copilul).
După numirea sa, managerul de caz, cu consultarea coordonatorului serviciului de tip rezidenţial
stabileşte componenţa echipei multidisciplinare. Echipa multidisciplinară este constituită din
profesionişti din cadrul DGASPC, serviciului de tip rezidenţial şi alte instituţii relevante pentru
evaluarea şi soluţionarea cazului. Ca şi managerul de caz, echipa are responsabilităţi în realizarea
evaluării detaliate, a planificării şi a monitorizării intervenţiei (inclusiv prin evaluări periodice).

1.3. Planul individualizat de protecţie (PIP)

Planul individualizat de protecţie se întocmeşte de managerul de caz împreună cu echipa
multidisciplinară în baza evaluării psihosociale iniţiale şi a evaluării detaliate a situaţiei
copilului.
Conform legii, PIP conţine prestaţii şi servicii care se adresează atât copilului, cât şi familiei/
reprezentantului legal şi persoanelor importante pentru copil. Acestea din urmă pot fi membrii ai
familiei extinse, prieteni de familie, cadre didactice sau alţi profesionişti cunoscuţi copilului, alţi
copii etc. care alcătuiesc în fapt reţeaua socială de sprijin a copilului şi familiei. De altfel, aceste

2
persoane pot fi convocate cu ocazia consiliului de familie care are loc anterior luării măsurii de
plasament astfel încât să se găsească soluţia cea mai potrivită pentru copilul respectiv.
Instrucţiuni pentru completarea PIP:
 Partea introductivă:
 În dreptul rubricii „Responsabil pentru aplicarea măsurii de protecţie” se completează cu
titulatura serviciului/ compartimentului care are obligaţia monitorizării copilului pe
întreaga perioadă a măsurii de protecţie (de exemplu, serviciul pentru îngrijire de tip
rezidenţial din cadrul DGASPC) şi numele şefului serviciului respectiv;
 În dreptul rubricii „Reprezentantul legal al copilului” se completează cu numele părinţilor
sau reprezentantului legal al copilului. Acesta din urmă poate fi, conform legii: tutorele
sau preşedintele consiliului judeţean sau primarul de sector pentru copilul pentru care nu
s-a putut institui tutela şi pentru care instanţa a dispus măsura plasamentului. În situaţia
luării plasamentului în regim de urgenţă, la această rubrică se înscriu două nume: unul al
persoanei, familiei, asistentului maternal sau şefului serviciului rezidenţial care a primit
copilul în plasament în regim de urgenţă - care exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti
privitoare la persoana copilului şi celălalt al preşedintelui consiliului judeţean sau
primarului de sector - care exercită drepturile şi obligaţiile părinteşti privitoare la
bunurile copilului;
 În dreptul rubricii „Membrii echipei şi instituţia din care provin” se completează cu
numele tuturor profesioniştilor care au contribuit la elaborarea PIP, care pot fi din aceeaşi
instituţie cu managerul de caz sau nu. Pentru profesioniştii care lucrează cu contract de
muncă parţial sau cu detaşare în aceeaşi instituţie cu managerul de caz se vor trece
ambele instituţii, respectiv: DGASPC/ OPA cu contract de muncă parţial sau DGASPC
cu detaşare şi instituţia cu care au contract de muncă individual. Pentru profesioniştii care
sunt angajaţi ai DGASPC dar lucrează în altă locaţie decât managerul de caz se va
menţiona şi acest aspect – această situaţie este valabilă şi pentru profesioniştii care
lucrează în serviciul rezidenţial în care este plasat copilul.
 Finalitatea PIP poate fi: reintegrarea copilului în familia naturală, integrarea socio-
profesională a tânărului care a împlinit vârsta de 18 ani, sau adopţia internă. În multe
situaţii însă, până la realizarea scopului propus mai pot interveni şi măsuri intermediare,
cum ar fi integrarea în familia unui asistent maternal sau plasamentul familial la rude.

 Prestaţiile pot fi în bani sau în natură şi cuprind alocaţiile pentru copii, alocaţiile familiale
(complementară şi monoparentală), venitul minim garantat, alte ajutoare speciale (de
exemplu, alocaţia dublă şi, după caz, asistentul personal pentru copilul cu dizabilităţi,
asigurarea transportului la şcoală, centru de zi sau tratament), alocaţia de plasament, alocaţia
de hrană, cazarmament, banii pentru nevoi personale ("banii de buzunar"), burse sociale, bani
de liceu şi altele.. Acestea sunt acordate de primării, direcţiile de dialog şi solidaritate socială,
alte instituţii publice centrale şi locale, ONG-uri acreditate etc., pe care managerul de caz
trebuie să le contacteze pentru a constata eligibilitatea copilului şi familiei şi pentru a verifica
modul de furnizare a acestora. În situaţia în care managerul de caz constată că familia şi/sau
copilul în cauză au dreptul la o anume prestaţie, el trebuie să sprijine familia în demersurile
sale de obţinere a dreptului respectiv (de exemplu, să contacteze autoritatea sau organizaţia
care furnizează prestaţia în cauză, să sprijine familia la întocmirea documentaţiei necesare, să
acompanieze familia atunci când consideră că acest lucru este necesar ş.a.). La "Tipul
prestaţiei" se va înscrie denumirea exactă a prestaţiei, iar la "Cuantumul/cantitatea" se va
înscrie suma corespunzătoare prestaţiilor în bani, respectiv cantitatea produselor
corespunzătoare prestaţiilor în natură. În dreptul rubricii „Autoritatea locală responsabilă” se
vor trece atât autorităţile locale şi centrale, cât şi ONG-urile acreditate, care au fost deja
menţionate anterior.    
3
 Serviciile sunt furnizate, în funcţie de nevoile copilului şi, după caz, ale familiei şi altor
persoane importante pentru copil, în diferite arii de intervenţie: promovarea şi protecţia
drepturilor copilului, educaţie, sănătate, reabilitare etc. Modul concret de furnizare a
serviciilor se realizează prin programele de intervenţie specifică (PIS).
 În dreptul rubricii „Responsabil de caz/ persoana responsabilă” se înscriu:
- numele responsabililor de caz care răspund de realizarea PIS la nivelul serviciului de
tip rezidenţial în care este plasat copilul şi a altor servicii din protecţia copilului (de
exemplu, în situaţia caselor de tip familial, dacă copilul are nevoie de servicii în plus în
ceea ce priveşte dezvoltarea deprinderilor de viaţă sau reintegrarea/integrarea în
familie, se pot trece responsabili de caz de la nivelul celor două tipuri de servicii,
respectiv serviciul pentru dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă şi centrul de
pregătire şi sprijinire a reintegrării sau integrării copilului în familie);
- numele persoanelor responsabile, respectiv profesioniştii din servicii aflate în alte
domenii decât cel al protecţiei copilului, de exemplu: servicii medicale furnizate în
unităţi spitaliceşti sau ambulatorii, servicii educaţionale furnizate în unităţile de
învăţământ, servicii de reabilitare a copilului abuzat, neglijat şi exploatat sau a copilului
cu dizabilităţi aparţinând sistemului de sănătate.

 Serviciile de reabilitare (pentru copilul cu dizabilităţi sau pentru copilul abuzat, neglijat şi
exploatat) se înscriu separat la rubrica corespunzătoare indiferent de provenienţa
furnizorului, respectiv protecţia copilului, educaţie sau sănătate.

 În situaţia copiilor plasaţi în servicii de tip rezidenţial, la rubrica „Protecţia copilului” se

trece titulatura serviciului, iar în dreptul responsabilului de caz se trece coordonatorul.

 La rubrica "Observaţii" se vor înscrie motivele pentru care nu s-au îndeplinit obiectivele,
precum şi serviciile necesare pentru copilul respectiv şi care nu sunt disponibile pentru
moment.

Prestaţiile şi serviciile care vizează familia şi alte persoane importante pentru copil şi care au
impact direct asupra bunăstării copilului imediate şi potenţiale se înscriu şi ele în PIP, fie
corespunzător în fiecare capitol cu specificarea cui se adresează, fie se întocmeşte câte un PIP
separat, însă anexat de cel al copilului. Exemple: pensiile de invaliditate, beneficiile sociale de
care beneficiază adulţii încadraţi într-o categorie de persoane cu handicap, serviciile de
consiliere, de educaţie parentală ş.a.

Reevaluarea PIP se recomandă a se efectua o dată la trei luni, însă momentul este adecvat
situaţiei copilului şi nu se suprapune cu reevaluarea situaţiei, care, legal se efectuează în mod
obligatoriu o dată la 3 luni.
Reevaluarea PIP presupune:
- analiza îndeplinirii obiectivelor cuprinse în PIP
- reevaluarea situaţiei copilului în contextul îngrijirii în cadrul serviciului de tip rezidenţial şi
din perspectiva scopului PIP.

Reevaluarea PIP se poate impune şi de anumite situaţii constatate pe parcursul monitorizării şi

evaluării permanente a copilului – cum ar fi, de exemplu, îmbolnăvirea gravă a copilului,
schimbarea şcolii etc. – situaţii care conduc la revizuirea PIP înainte de termenul stabilit/ legal.
4
Profesioniştii implicaţi în realizarea PIP (de regulă responsabilii de caz desemnaţi pentru
implementarea PIS-urilor) trebuie să întocmească trimestrial rapoarte de monitorizare pe care le
transmit managerului de caz pentru sinteza tuturor datelor cu privire la copil în orice moment. În
afara reevaluării trimestriale, ocazie cu care se completează şi se transmit obligatoriu şi
rapoartele de monitorizare, se recomandă managerului de caz să contacteze lunar responsabili de
caz pentru a se informa cu privire la evoluţia copilului.
Coordonatorul serviciului de tip rezidenţial trebuie să cunoască conţinutul tuturor PIP-urilor
copiilor din serviciu şi să urmărească, la rândul său, în colaborare cu managerul de caz, modul de
realizare a obiectivelor acestora.

1.4. Programele de intervenţie specifică (PIS)

PIS pot fi abordate global în cadrul PIP (sunt parte integrantă a PIP, care devine astfel mult mai
detaliat decât cel descris anterior) sau se pot desfăşura în mod distinct de PIP şi acest lucru
depinde de ce alege managerul de caz şi echipa sa (în funcţie de experienţă, mod practic de lucru,
încărcătura de cazuri etc.) şi în acest caz sunt anexe ale PIP. PIS acoperă următoarele aspecte,
care pot, de asemenea, să fie comasate sau şi mai fragmentate decât cele redate în continuare, în
funcţie de situaţie:
a) nevoile de sănătate şi promovare a sănătăţii;
b) nevoile de îngrijire, inclusiv de securitate şi promovare a bunăstării;
c) nevoile fizice şi emoţionale;
d) nevoile educaţionale şi urmărirea obţinerii de rezultate şcolare corespunzătoare
potenţialului de dezvoltare a copilului, inclusiv cele referitoare la integrarea socio-
profesională şi dezvoltarea deprinderilor de viaţă independentă;
e) nevoile de petrecere a timpului liber;
f) nevoile de socializare, inclusiv modalităţile de menţinere a legăturilor, după caz, cu
părinţii, familia lărgită, prietenii şi alte persoane importante sau apropiate faţă de copil.

PIS trebuie să conţină obiective pe termen scurt, mediu şi lung, activităţile corespunzătoare
acestor obiective, care pot fi periodice, inclusiv de rutină, sau ocazionate de anumite proceduri
sau evenimente, durata aferentă activităţilor, personalul de specialitate desemnat şi alte persoane
implicate, precum şi modalităţile de monitorizare şi evaluare/ reevaluare a acestor programe.
Programele de intervenţie specifică reprezintă de fapt detalieri ale PIP, fiind menite să ofere o
descriere detaliată a modului în care se propune atingerea obiectivelor generale şi a scopului PIP.
Indiferent de forma în care sunt elaborate PIS-urile, acestea trebuie să îndeplinească următoarele
cerinţe:
- să fie construite plecând de la obiectivele generale stabilite prin PIP
- activităţile planificate să urmărească realizarea scopului (finalităţii) PIP
- să evidenţieze relaţiile cu alte programe
- să promoveze munca în echipă (chiar dacă există desemnat un responsabil PIS, nu înseamnă
că acesta trebuie să implementeze activităţile de unul singur, ci doar în colaborare cu ceilalţi
membrii ai echipei)

5
De ce este importantă planificarea protecţiei şi intervenţiei
- pentru a ne asigura că au fost prevăzute toate serviciile şi acţiunile necesare pentru
satisfacerea nevoilor copilului
- pentru ca activităţile planificate să fie distribuite în mod corespunzător profesioniştilor şi
instituţiilor implicate, în conformitate cu principiile lucrului în echipă şi lucrului în reţea
- pentru o monitorizare corespunzătoare a modului de realizare a obiectivelor

Mesaje cheie
- procesul de planificare nu se poate realiza fără o evaluare riguroasă a nevoilor copilului
- dacă evaluarea nevoilor nu a fost efectuată în mod corespunzător (nu este centrată pe copil,
nu implică lucrul cu familia, intervenţia inter-instituţională etc.), obiectivele stabilite vor fi
fie nerealiste, fie neadaptate nevoilor copilului (la fel şi intervenţia planificată)
- planul individualizat de protecţie trebuie să ia în calcul toate resursele (profesionişti,
instituţii, servicii, prestaţii) care pot fi utilizate pentru atingerea scopului stabilit
- programele de intervenţie specifică reprezintă descrierea detaliată a modului în care se
propune realizarea PIP, pe segmente specifice nevoilor copilului
- implementarea PIP şi PIS nu se poate face decât prin colaborare inter-instituţională şi
pluridisciplinară

Bibliografie selectivă:
- Ordinul Secretarului de Stat nr.21/2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
serviciile pentru protecţia copilului de tip rezidenţial
- Ordinul Secretarului de Stat nr.27/2004 pentru aprobarea standardelor minime obligatorii privind
serviciile pentru protecţia copilului de tip rezidenţial pentru copiii cu dizabilităţi
- proiect de Ghid metodologic de implementare a standardelor minime obligatorii pentru serviciile de tip
rezidenţial
- Legea nr.272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului
- Manual pentru implementarea Legii nr.272/2004 privind protecţia si promovarea drepturilor copilului
- Drepturile omului în protecţia copilului – Ghid de bună practică elaborat de ANPDC în cadrul
Programului Phare „Copiii mai întâi”