Despre adolescență s-a scris mult, mai mult decât despre oricare altă etapă a dezvoltării umane, ea
constituind, pe plan mondial, obiectul unor lungi şi stăruitoare preocupări, atât din partea
psihologilor, cât şi a pedagogilor, sociologilor, fiziologilor, medicilor şi psihiatrilor. Cu toate că
numărul celor care au scris despre adolescență este foarte mare şi numărul lucrărilor legate de
această etapă a vieţii este poate chiar şi mai mare, adolescența rămâne o temă controversată.
Stadialitatea adolescentei
Majoritatea specialiştilor subdivizează adolescența în trei etape care, in ordine cronologică, sunt:
Preadolescenta: 11-14 ani, caracterizată prin întrepătrunderea şi oscilația între conduitele infantile şi
cele "mature". Familia şi ambianta il consideră pe adolescent când copil, când tânăr, ambiguitate
care ii creează anxietate, irascibilitate, chiar ostilitate. În această etapă se conturează dorința să de
afirmare personală, creşte nevoia de cunoaştere abstractă.
Adolescenta prelungită: 19-25 de ani, caracterizată prin câştigarea independentei intr-o măsură mai
mare de către tineri, care capătă un statut nou din punct de vedere profesional şi social cu
responsabilități crescute.
În definiția apărută in Dictionar enciclopedic de psihiatrie" (coord. C-tin Gorgos, 1984), adolescenta
constituie "etapa de tranziție in dezvoltarea individului care a depăşit puscul puberal, caracterizată
prin transformări biologice şi psihologice majore".
După caracteristicile acestui "echilibru care se rupe", M. Debesse a incercat să intrevadă sensul
viitoarei deveniri, separând tipurile de adolescent in doua categori: rectilinii - subiecți cu
personalitate putin afirmată, conformişti, subordonaţi idealurilor celorlalți (având ca tip extrem
amorful); revolutionarii-subiecți care caută spargerea tiparelor, din nindul cărora se vor recruta atât
artiştii, exploratorii, descoperitorii, cât şi ratații sau "revolutionarii etemi".
Conflictul
-la 11-13 ani - conflictul pubertar (cautarea de sine)
-la 14-17 ani-conflictul de afirmare (afirmarea de sine) la 17-20 de ani - conflictul între rol şi statut,
profesie, carieră, vocație, prin care se realizează sau nu dominanta vectorială de integrare socio-
profesională, de adaptare şi integrare.
Teoria personalității trebuie să răspundă la 3 intrebari: ce?, cum?, de ce? (L.A. Pervin).
ce fel de om este individul? (insusirile persoanei şi relațiile dintre acestea); cum a devenit ceea ce
este? (influenţa mediului, istoria devenirii persoanei); de ce a evoluat astfel? (care au fost condițiile
concrete in care s-au dezvoltat motivele unui anumit tip de comportament)
Una din problemele majore pe care trebuie să le accentueze demersul de consiliere este dezvoltarea
la subiect a unui sistem coerent de scopuri de viață, cu alte cuvinte, întărirea comportamentului
intențional. O persoană orientată spre scop are sentimentul propriei sale capacități, este capabilă să
pună în acțiune modele alternative de comportament, poate aborda problemele de viață din unghiuri
diferite de vedere, fără a se cantora rigid in anumite soluții prefabricate.
Una dintre cele mai importante funcții ale familiei consta in educarea şi formarea tinerilor în vederea
integrarii lor optime în viaţa şi activitatea socială. Aici, în cadrul grupului familial, părinții exercită,
direct sau indirect, influente educational-formative asupra propriilor lor copii. Cuplul conjugal, prin
intreg sistemul său de acte comportamentale, constituie un veritabil model social care, fiind de altfel
primul în ordinea influentelor din partea modelelor sociale existente, are o influență hotărâtoare
asupra copiilor privind formarea conceptici lor despre viaţă, a modului de comportare şi relationare
în raport cu diferite norme şi valori sociale.
Pe de altă parte, părinții exercită influente educational-modelatorii in cadrul familiei şi in mod direct,
în baza unei anumite strategii educaționale, folosind mai mult sau mai putin sistematic şi organizat
anumite metode şi tehnici educationale.
Delincvență în adolescență
Una din funcțiile orcărui grup social este aceea de a institui norme şi de a încerca să le aplice, fie chiar
numai in anumite circumstanțe. Normele sociale definese situați și moduri de comportament, din
care unele sunt dezirabile, astfel sunt interzise. Atunci când un individ încalcă norma ce defineşte o
situatie dezirabilă, el va fi perceput ca un "strain", ca un individ periculos şi particular, deseori
denumit deviant
Tulburarile de comportament prezintă mai multe forme de manifestari fugă. vagabondaj, minciuna,
comportamente instabile (hiperemotivitate, negativism, agresivitate), furt, reacţii afective instabile.
Frustrarea afectivă din familie influentează calitatea relațiilor sexuale ale adolescentelor, in funcție
de structura personalității acestora.
Frustrarea este definită, în general, ca situația în care un obstacol (denumit eveniment sau element
frustrant) intervine in calea satisfacerii unei trebuinte (intenții, dorinte) si modifică astfel
comportamentul persoanei." (Gorgos, C. - Dictionar enciclopedic de psihiatrie", vol. II, București, Ed
Medicală, 1988, p. 231).
Frustrarea afectivă în familie apare, prin urmare, din cauza nesatisfacerii adecvate a nevoii de
afectivitate a unei persoane, în cadrul relațiilor intrafamiliale, în special al celor parentale.
-are un grad al responsabilitatii scăzut; posedi capacitatea de a domina pe cei mai slabi sau mai mici
decât el;
-manifesti agresivitate vebală şi/sau fizică asupra celor din jur, manifestarile sale comportamentale
sunt inhibate;
-neincredere față de cei din jur, are o stare de echilibru psihic scăzută;