Amigdalita

Generalitati
Amigdalita este o infectie sau inflamatie a amigdalelor palatine. Amigdalele sunt mase de
tesut limfatic situate de o parte si de alta a gatului, deasupra si in spatele limbii, facand
parte din sistemul imun al organismului.
Cuprins articol.Generalitati.Cauze.Factori de risc.Mod de transmitere.Simptome.Mecanism
fiziopatologic.Consult de specialitate.Medici specialisti recomandati.Expectativa
vigilenta.Investigatii.Tratament.Complicatii.Profilaxie
Principalele cauze de amigdalite sunt cele virale si bacteriene. Bacteria cel mai des implicata
in producerea amigdalitelor este streptococul beta-hemolitic grup A (SBHGA), care produce
de asemenea si angina streptococica.
Alte cauze de amigdalite, rar intalnite la persoanele cu un sistem imunitar sanatos, pot fi
cele parazitare si fungice.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in
producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu
chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.
Factori de risc
Principalul factor de risc pentru amigdalite este contactul apropiat cu o persoana infectata.
Picaturi contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata
respira, tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste
particule infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni
ajung pe piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane
mucoase.
Obstructia nazala determina aparitia unei respiratii de tip oral, fapt ce creste riscul de
amigdalita.
Cu toate ca nu exista o dovada clara care sa indice o implicare a fumului de tigara in
producerea amigdalitelor, s-a constatat o incidenta crescuta a amigdalectomiilor, procedeu
chirurgical de indepartare a amigdalelor palatine, la copiii expusi fumului de tigara.
Mod de transmitere
Amigdalita este contagioasa la contactul apropiat cu o persoana infectata. Picaturi
contagioase ce contin agenti patogeni ajung in aer atunci cand o persoana infectata respira,
tuseste sau stranuta; infectia apare prin inspirarea aerului ce contine aceste particule
infectante. Infectia poate aparea de asemenea in cazul in care agentii patogeni ajung pe
piele sau obiecte care vin in contact cu gura, nasul, ochii sau alte membrane mucoase.
Simptomele debuteaza de obicei dupa 2-5 zile de la expunerea fata de agentul infectant.
Amigdalita de cauza streptococica este contagioasa inca din primele faze ale bolii si fara
instituirea unui tratament poate ramane asa timp de doua saptamani. Tratamentul antibiotic

scurteaza perioada de contagiozitate, o persoana infectata nefiind contagioasa dupa

instituirea unui tratament de cel putin 24-48 ore.
Simptome
Principalul simptom al amigdalitelor este prezenta gatului inflamat si dureros la care sa mai
adauga alte simptome aditionale. Pot sa fie prezente toate sau cateva din urmatoarele
simptome: febra, respiratie urat mirositoare, congestie nazala si guturai, noduli limfatici
imflamati, amigdale rosii si inflamate acoperite total sau partial cu puroi, dificultati la
inghitire, cefalee (dureri de cap), dureri abdominale, suprafete sangerande pe suprafata
amigdalelor, prezenta culturilor bacteriene pe suprafata amigdalelor.
Cand inflamatia gatului este insotita de simptome de tip gripal ca si congestia nazala (aflux
excesiv de sange la nivelul nasului), catar (secretii apoase nazale) nazal, stranut si tuse,
etiologia este cel mai probabil virala. Infectia virala a amigdalelor se vindeca de obicei fara
tratament in aproximativ doua saptamani.
Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara sau
subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici, indica de
obicei o infectie bacteriana. Prezenta acestor simptome impune consultul medical de
specialitate pentru stabilirea diagnosticului, deoarece exista riscul faringitei streptococice.
Cu toate ca angina streptococica este vindecabila de obicei fara tratament, o infectie
streptococica netratata conduce la complicatii importante cum ar fi reumatismul articular
acut (boala inflamatorie provocata de actiunea toxinelor streptococului beta hemolitic grup
A, care provoaca o inflamatie a articulatiilor mari si a inimii).
Mecanism fiziopatologic
Amigdalitele produse de virusi dureaza in mod normal intre patru si zece zile; infectia
bacteriana dureaza putin mai mult. Daca simptomele includ inflamatia gatului, febra peste
38,3 C si noduli limfatici inflamati, etiologia este cel mai probabil streptococica. Angina
streptococica, diagnosticata prin consult medical de specialitate, impune urmarea unui
tratament antibiotic.
In unele cazuri, amigdalitele se pot croniciza. Indepartarea chirurgicala a amigdalelor
(amigdalectomia) poate fi recomandata pacientilor, tinand cont de trecutul lor de boala
faringo-amigdaliana precum si de anamneza si examenul obiectiv.
Consult de specialitate
Este necesar consultul medicului specialist in una din urmatoarele situatii:
- inflamatia gatului insotita de cel putin doua din urmatoarele semne de infectie bacteriana:
- febra 38,3 C sau mai inalta - depozite alb-galbui pe suprafata amigdalelor - amigdale
sensibile si inflamate - noduli limfatici cervicali (noduli prezenti in zona gatului) inflamati dureri abdominale si cefalee (dureri de cap) - durere severa - dificultati severe la inghitit durere localizata numai pe o parte a gatului - amigdalita sau inflamatia gatului aparuta dupa
contactul cu o persoana infectata - prezenta a cel putin cinci episoade de amigdalita pe an
desi tratamentul adecvat a fost aplicat - persistenta respiratiei orale, a sforaitului sau a unei
voci nazale, groase, ragusite - semne de deshidratare precum uscarea gurii si a limbii si
oligurie (prezenta unui volum urinar scazut).

Expectativa vigilenta
Expectativa vigilenta este perioada de timp in care pacientul impreuna cu medicul specialist
urmaresc evolutia bolii fara a institui tratament medicamentos. Aceasta tactica este potrivita
daca amigdalita apare insotita de simptome de tip gripal, de exemplu catarul (prezenta de
secretii la nivelul nasului) nazal, congestia nazala, tusea si stranutul. Amigdalitele insotite de
aceste simptome sunt cel mai adesea cauzate de virusuri. In cazul amigdalitelor de etiologie
virala este preferat tratamentul ambulator (la domiciliu) cu toate ca lipsa oricarui tratament
conduce la vindecare in aproximativ doua saptamani. In general, cu cat starea pacientului
are mai multe similitudini cu gripa cu atat este mai putin probabil ca etiologia bolii sa fie
streptococica.
Atitudinea de expectativa vigilenta nu este potrivita atunci cand amigdalitele se manifesta
cu febra de 38,3 C sau mai inalta sau sunt prezenti nodulii ganglionari inflamati la nivelul
gatului (ganglioni cervicali). In cazul in care aceste simptome se asociaza, este necesar un
consult medical de specialitate si instituirea promta a tratamentului antibiotic daca etiologia
streptococica este evidentiata.
Investigatii
Diagnosticul amigdalitei este rezultatul unui istoric personal al bolii, alaturi de examenul
obiectiv al gatului. Un istoric exact al bolii este necesar pentru a determina caracterul
recurent al bolii, fapt care poate afecta optiunea terapeutica.
In cazul in care simptomele sunt sugestive pentru angina streptococica, medicul specialist
va confirma diagnosticul prin efectuarea unei culturi bacteriene.
Angina streptococica este confirmata in cazul in care sunt prezente trei sau patru din
urmatoarele semne sau simptome:
- febra - depozite albe sau galbui pe suprafata amigdalelor (exudat amigdalian) sau in jurul
lor - noduli ganglionari inflamati sau sensibili la nivelul gatului - absenta tusei sau
stranutului.
Daca este suspectata infectia streptococica, medicul specialist va confirma diagnosticul prin
realizarea unui test rapid streptococic si/sau efectuarea unei culturi bacteriene. Ambele
teste sunt usor de realizat in cadrul cabinetului medical iar avantajele si dezavantajele
acestor proceduri sunt discutate impreuna cu pacientul, pentru a stabili metoda cea mai
potrivita de diagnosticare.
In functie de rezultatul acestor teste se va initia sau nu tratamentul antibiotic. Rezultatul
acestor investigatii impreuna cu un istoric personal si precis al bolii vor fi luate in
considerare in decizia de indepartare chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomie). Prezinta
utilitate si testul pentru mononucleoza, in cazul in care virusul Ebstein-Barr, responsabil de
etiopatogenia mononucleozei infectioase, este considerat a fi responsabil si de producerea
amigdalitei.
Tratament
Tratament - Generalitati

Amigdalitele, au cel mai frecvent o etiologie virala, avand o evolutie favorabila in lipsa
tratamentului, infectia rezolvandu-se de la sine. In cazul in care etiologia amigdalitelor este
streptococica este necesar instituirea tratamentului antibiotic. Sunt de remarcat semne si
simptome ce evidentiaza aceasta etiologie (streptococica) cum ar fi semnele de
deshidratare (uscaciunea gurii si a limbii) sau simptome ce indica o complicatie (dureri la
nivelul urechii).
Amigdalitele de etiologie virala
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi
necesar instituirea tratamentului antibiotic.
Virusul Ebstain-Barr, responsabil de producerea mononucleozei infectioase, este implicat si
in etiopatogenia amigdalitelor a caror evolutie, in acest caz, este asemanatoare cu infectia
produsa de bacterii, perioada de remitere fiind prelungita la cateva saptamani sau mai mult.
Tratamentul ambulator folosind gargara cu apa sarata, lichide calde si medicamente
antialgice la copiii peste sase luni ajuta la ameliorarea disconfortului. Antialgicele cum sunt
acetaminofenul si ibuprofenul, administrate la copii inlocuiesc de obicei aspirina. Nu este
recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu
inducerea sindromului Reye. Administrarea acetaminofenului inaintea varstei de sase luni se
va face numai la indicatia medicului specialist. Multe dintre medicamentele administrate
fara prescriptie medicala cum ar fi antisepticele orale, decongestivele nazale sau
antihistaminicele, datorita anumitor ingrediente pe care le contin, nu si-au dovedit
eficacitatea in ameliorarea disconfortului, nefiind recomandate la copiii cu amigdalita acuta.
Amigdalitele de etiologie bacteriana
In cazul amigdalitelor streptococice tratamentul antibiotic este cel recomandat. Cu toate ca
si amigdalitele bacteriene se vindeca de obicei spontan, tratamentul antibiotic previne
aparitia complicatiilor poststreptococice care pot aparea dupa o infectie streptococica
netratata. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta trebuie urmat dupa indicatiile
directe ale medicului specialist. Perioada administrarii antibioticelor este exact cea prescrisa
de medic, chiar daca simptomele dispar de la inceputul tratamentului. Daca perioada de
administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor dezvolta rezistenta la
medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la urmatoarea
administrare.
Tratament ambulator (la domiciliu)
Scopul tratamentului ambulator pentru amigdalitele de etiologie virala este controlul
simptomelor in timp ce sistemul imunitar lupta pentru neutralizarea infectiei. Cuprinde
masuri de ameliorare a disconfortului dat de inflamatia gatului si de simptomele gripale:
secretiile nazale, congestia nazala, tusea si stranutul.
Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml. apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul
de lichide calde si administrarea de medicamente antialgice eliberate fara reteta medicala
(acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat inflamatiei.
Medicamentele antialgice sunt recomandate numai copiilor peste sase luni. Nu este
recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita legaturii acesteia cu

inducerea sindromului Reye. Tabletele antialgice orale sunt recomandate adultilor in scopul
ameliorarii simptomelor dar se contraindica folosirea lor la copii datorita riscului de inec. De
asemenea aceste comprimate pot contine anumiti ingredienti daunatori.
Pacientilor infectati li se recomanda odihna si consumul abundent de lichide de rehidratare,
supe si sucuri naturale.
De asemenea este utila folosirea unui vaporizator sau umidificator instalat in camera copiilor
pentru a asigura confortul.
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit eficienta
sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Acest tratament poate fi instituit
numai la indicatia medicului specialist.
Inflamatia gatului acompaniata de febra peste 38,3 C, brusc instalata (febra usoara sau
subfebrilitatile pot indica o infectie virala) si cresterea in volum a nodulilor limfatici indica de
obicei o infectie bacteriana. Angina streptococica, diagnosticata prin consult medical de
specialitate, impune urmarea unui tratament antibiotic. De asemenea se recomanda odihna
si respectarea exacta a tratamentului prescris.
Repausul la domiciliu este necesar in primele doua zile de tratament antibiotic deoarece
contagiozitatea persista in aceasta perioada.
Optiuni de medicamente
Amigdalitele de cauza virala au o evolutie spontana, rezolvandu-se de la sine fara a fi
necesar instituirea tratamentului antibiotic. Gargara cu apa sarata (1,2 ml. sare la 118,3 ml.
apa calduta) de cateva ori pe zi, consumul de lichide calde si administrarea de medicamente
antialgice eliberate fara reteta medicala (acetaminofenul) amelioreaza disconfortul datorat
inflamatiei. Nu este recomandata folosirea aspirinei inainte de varsta de 20 de ani datorita
legaturii acesteia cu inducerea sindromului Reye.
Dintre antibiotice, penicilina este cel mai frecvent utilizata in tratamentul anginei
streptococice. De cele mai multe ori insa si amigdalitele bacteriene se vindeca spontan,
tratamentul antibiotic avand ca scop prevenirea complicatiilor (reumatismul
poststreptococic) induse de amigdalitele streptococice netratate.
De retinut!
Dezinfectantele orale, decongestivele nazale si antihistaminicele nu si-au dovedit eficienta
sau pot fi chiar daunatoare datorita efectelor secundare. Aceste remedii terapeutice nu sunt
recomandate copiilor cu amigdalita acuta. In cazul instituirii tratamentului antibiotic, acesta
trebuie urmat dupa indicatiile directe ale medicului specialist. Perioada administrarii
antibioticelor este exact cea prescrisa de medic si chiar daca simptomele dispar de la
inceputul tratamentului, medicatia trebuie continuata pana la neutralizarea completa a
infectiei. Daca perioada de administrare a antibioticelor nu este respectata, bacteriile vor
dezvolta rezistenta la medicamentul respectiv si acesta isi va pierde actiunea terapeutica la
urmatoarea administrare.
Tratament chirurgical

Amigdalectomia (indepartarea chirurgicala a amigdalelor) este considerata o alegere

terapeutica in cazul in care apar complicatii serioase, infectii recurente sau infectii cronice
care nu raspund tratamentului conservator si afecteaza activitatea zilnica. Acest procedeu
este considerat de electie numai dupa ce medicul specialist considera ca istoricul bolii si
starea generala permit acest lucru.
Cercetatorii, intr-un studiu recent, au considerat ca amigdalectomia pare sa nu fie
superioara perioadei de expectatativa vigilenta in cazul copiilor cu simptome minime sau cu
mai putin de trei episoade de amigdalita pe an. Totusi pentru unii copii amigdalectomia este
un procedeu care poate imbunatatii calitatea vietii.
Cel mai probabil vor beneficia de amigdalectomie acei copii care prezinta:
- cinci sau mai multe episoade de amigdalita pe an sau au infectie recurenta de cel putin
doua ori pe an, cel putin doi ani consecutiv
- infectia prelungeste repausul la domiciliu, interfereaza cu somnul sau cu activitatea zilnica
- amigdalita cu durata de peste trei luni, care nu raspunde la tratamentul medicamentos
- obstructia cailor aeriene
- dificultati la inghitire
- dificultati in vorbire datorita obstructiei nazale
- sangerari abundente ale amigdalelor.
In angina streptococica, amigdalectomia este recomandata in cazurile de amigdalita
recurenta care nu raspunde la tratamentul antibiotic sau in situatia in care este amenintata
siguranta pacientului.
Noi tehnici de amigdalectomie sunt momentan in studiu. Ablatia prin ultrasunete, ablatia la
rece, amigdalectomia prin laser sau diatermoablatia sunt considerate tehnici terapeutice de
viitor.
De retinut!
Cu toate ca indepartarea chirurgicala a amigdalelor (amigdalectomia) ramane un procedeu
frecvent utilizat, in special la copii, momentan nu este la fel de utilizat ca si in trecut.
Amigdalele sunt componente ale sistemului imun si numeroase studii au aratat ca reducerea
in viitor a infectiilor prin amigdalectomie nu este atat de semnificativa cat sa acopere
riscurile interventiei chirurgicale.
Infectiile tractului respirator superior si amigdalitele sunt mai frecvente la copii si scad pe
masura inaintarii in varsta.
Copiii supusi interventiei chirurgicale de inlaturare a amigdalelor necesita ingrijiri speciale si
atenta monitorizare cel putin o saptamana postoperator. Parintii trebuie sa ia in considerare
necesitatile speciale ale copiilor de dupa interventie, inainte de a lua aceasta decizie
impreuna cu medicul specialist.

Complicatii
Amigdalitele de cauza streptococica necorespunzator tratate cu antibioterapie, pot evolua
spre complicatii ca si infectia urechii si sinusurilor sau zone de infectie localizate in jurul
amigdalelor (abces periamigdalian). Dintre complicatiile mai severe cea mai importanta este
reumatismul articular acut.
Amigdalitele cronice si recurente pot obstrua calea aeriana superioara cauzand aparitia
sforaitului, congestia nazala si respiratie orala. Uneori amigdalita cronica produce complicatii
mult mai severe cum ar fi apneea obstructiva de somn (intreruperea respiratiei pe o durata
de timp ce apare in timpul somnului) sau complicatii cardiace si pulmonare.
Profilaxie
Datorita existentei unei varietati largi de bacterii si virusi implicati in etiologia amigdalitelor,
metoda cea mai eficienta de prevenire a imbolnavirii este urmarea normelor de baza de
igiena si sanatate.
Este important sa se evite contactul apropiat cu pesoanale infectate. Este recomandata
respectarea normelor de igiena, in special in preajma persoanalor infectate, spalatul mainilor
si pastrarea obiectelor de igiena (periuta de dinti) numai pentru uz personal. De asemenea
este necesara spalarea si dezinfectarea suprafetelor si a obiectelor cu care se vine in
contact. Copiii trebuie educati sa foloseasca corect servetelul in cazul in care stranuta sau
tusesc sau pentru stergerea nasului. In locurile publice este recomandata folosirea
servetelelor dezinfectante pentru curatirea obiectelor care vin in contact cu pielea. Este
interzis fumatul in preajma copiilor.