BRNCEANU

ADELINA
II AM2 C
starda(via) san rocco, nr 1 scala A comun di
!al!a!nano "rovincia lodi##"as italia
Antibiotice
Antibioticele sunt substante chimice organice produse de
microorganisme sau obtinute prin sinteza sau semisinteza care in doze foarte
mici, inhiba dezvoltarea microorganismelor patogene.
Dupa descoperirea microbilor de Pasteur, s-a observat ca unele specii
microbiene se apara de alte specii prin elaborarea unor substante chimice
nocive. Acest fenomen este numit antibioza, iar substantele chimice rezultate
din metabolismul celular vii poarta numele de antibiotic. Primul care a
semnalat, in 1885, actiunea inhibanta a substantelor elaborate de
microorganisme a fost savantul roman Victor abes! tot el a sugerat ca
aceste substante ar putea fi utilizate in scop terapeutic pentru distrugerea
agentilor patogeni. Aceste fapte constituie o anticipatie geniala a savantului
roman care, cu 5" de ani inaintea descoperiri epocale a lui #leming
$obtinerea penicilinei%, a intuit efectele practice ce le-ar putea avea pentru
terapeutica antagonismul microbian.
&ntroducerea, in 1'(1, in practica medicala a antibioticelor de biosinteza
caracterizate prin aspectul larg de actiune, eficacitate ridicata si tocsicitate
redusa, constituie cea de-a doua etapa e)trem de importanta in dezvoltarea
chimioterapiei. *uccesele e)ceptionale obtinute in tratarea maladiilor
infectioase cu a+utorul penicilinei , au declansat cercetari foarte minutioase
pentru a gasi noi antibiotice de biosinteza. Asa se e)plica faptul ca intr-un
interval e)treme de scurt sant descoperite si introduse in terapeutica
penicilina V, tetraciclinele, streptomicina, grizeofulvina,
eritromicina,oleandomicina, iar mai tarziu cefalosporinele si rifampicina.
-tilizarea e)cesiva a penicilinei , a generat insa fenomenul de
penicilino-rezistenta, fenomen manifestat prin pierderea eficacitati
terapeutice.
1
Acest fapt, cuplat cu slaba stabilitate a penicilinei in mediul acid si la
actiunea penicilinei, a determinat e)tinderea cercetarilor privind obtinerea de
noi antibiotice prin semisinteza si sinteza.
.um/rul antibioticelor este foarte mare 0i 1n continu/ cre0tere. Deseori,
pentru un antibiotic se folosesc mai multe denumiri. Pentru ca un antibiotic
s/ poat/ fi recunoscut se folose0te denumirea comun internaional
$D.2.&.%, care este mai u0or de re3inut dec4t denumirea chimic/.
2lasificare5
familia penicilinelor:
Penicilinele sunt antibiotice ob3inute pe cale de e)trac3ie $naturale% sau de
semisintez/. .ucleul lor de baz/ este acidul 6-aminopenicilanic, de care se
leag/ un radical, care este diferit pentru fiecare tip de penicilin/.
Penicilinele ac3ioneaz/ 1n faza de multiplicare activ/ a germenilor,
1mpiedic4nd formarea peretelui bacterian. *unt neto)ice 0i bine tolerate.
Din familia penicilinelor naturale fac parte5 benzilpenicilina sau
penicilina G, fenoximetilpenicilina sau penicilina V, procainpenicilina care
1n amestec cu penicilina , potasic/ este o penicilin/ de tip 7subacut8,
benzatinpenicilina (Moldamin), clemizolpenicilina (Megacillin), iar din cea
penicilinelor semisintetice fac parte5 ampicilina sau aminobenzilpenicilina,
meticilina, oxacilina, cloxacilina, carbenicilina (Pyopen), cefalosporinele:
cefalotina (eflin), cefaloridina (!eporin), cefalexina (!eporex).
familia oligozaharidelor:
9ligozaharidele sunt antibiotice relativ to)ice, care au 0i ac3iune
tuberculostatic/. :ezisten3a germenilor la aceste antibiotice se instaleaz/
repede, 1ntr-7o singur/ treapt/8.
Din familia oligozaharidelor fac parte5 streptomicina, "anamicina,
neomicina (#egamicin), gentamicina (Garamycin)$
familia macrolidelor:
Din macrolide fac parte mai multe antibiotice5 eritromicina,
oleandomicina, spiramicina$
familia tetraciclinelor:
;etraciclinele sunt antibiotice bacteriostatice cu spectru larg de ac3iune.
Din punct de vedere chimic, au un nucleu comun format din ( nuclee
condensate ciclic.
<
Diferitele preparate de tetraciclin/ au acela0i spectru de activitate 0i
acelea0i indica3ii. *e deosebesc, doar, prin unele propriet/3i farmacologice5
stabilitate chimic/, toleran3/, solubilitate, nivel sanguin, difuziune, timp de
1n+um/t/3ire, etc.
Din familia tetracilinelor fac parte5 tetraciclina, pirolidinmetiltetraciclina
(%ol&ocilin), doxiciclina (Vibramycin)$
familia cloramfenicolului:
!loramfenicolul este un antibiotic de sintez/, bacteriostatic, cu sfer/
larg/ de ac3iune.
peptide ciclice:
Din aceast/ familie fac parte5 colistina (!olimycin) 0i polimixinele$ *unt
antibiotice relativ to)ice, cu indica3ie limitat/. =ntre colistin/ 0i polimi)ina
$cea mai utilizat/ polimi)in/%, e)ist/ rezisten3/ 1ncruci0at/.
sulfamidele:
*ulfamidele sunt chimioterapice, cu ac3iune 1n general bacteriostatic/, 0i
cu spectru relativ larg.
Din num/rul mare de compu0i sintetiza3i, se folosesc pu3ini 1n practica
clinic/. *unt substan3e chimice simple, care au un nucleu comun >
sulfanilamida > cu rol fundamental 1n activitatea sulfamidelor.
Activitatea microbian/ a sulfamidelor este propor3ional/ cu capacitatea
de a 1nlocui acidul paraaminobenzic, metabolit esen3ial pentru via3a
bacteriilor.
*ulfamidele se deosebesc 1ntre ele prin 1nsu0iri farmacologice 0i mult mai
pu3in prin activitate sau spectru.
#oarte des sulfamidele se asociaz/ cu antibiotice $e)p.5 cu penicilina%.
Din familia sulfamidelor fac parte5 sulfaguanidina, formosulfatiazolul,
sulfacetamida, sulfatiazolul, sulfafurazolul sau sulfizoxazolul (#eoxazol),
amestecuri de sulfamide ca5 sulfatiazol ' sulfacetamid ' metilsulfadiazin
(Plurisulfan), ftalilsulfatiazolul, sulfafenazolul, sulfametina sau
sulfametoxidiazina (%ulfametin), sulfatolamida ( Marbadal), trimetoprim '
sulfametoxazolul (%eptrin)$
nitrofurani:
.itrofuranii sunt chimioterapice de sintez/, relativ stabile, cu ac3iune
bacteriostatic/ 0i bactericid/. *unt, 1n general, greu tolerate realiz4nd
niveluri mici 1n organism! din aceast/ cauz/, utilizarea lor este limitat/.
?
Dintre nitrofuranii folosi3i 1n terapie, cei mai cunoscu3i sunt5
furazolidona, nitrofurantoina, furaltadona, nitrofurazona, nitrofuroxima$
tuberculostatice:
;uberculostaticele sunt antibiotice 0i chimioterapice folosite 1n
tratamentul 0i 1n profila)ia tuberculozei.
;uberculostaticele se folosesc 1ntotdeauna asociate c4te <-?, din dou/
motive5 pentru 1nt4rzierea instal/rii rezisten3ei bacilului @och la
tuberculostatice 0i pentru siguran3a efectu/rii unui tratament activ, 1n cazul
1n care nu este cunoscut/ sensibilitatea bacilului @och. #iecare din cele < sau
? antibiotice este folosit 1n doza lui activ/.
Aficien3a tuberculostaticelor 1n tratametul tuberculozei se apreciaz/ dup/
efectul tuberculostatic, dup/ toleran3/ 0i dup/ to)icitate. Dup/ utilizarea lor,
tuberculostaticele sunt 1mp/r3ite 1n trei categorii5
ma+ore5 izoniazid, rifampicin ((ifadin), streptomicin, etambutol
minore5 acid paraaminosalicilic, etionamid (#izotin), pirazinamid,
morfazinamid (Morinamid)
de rezerv/5 cicloserina ()ebemicin), tiocarlidul, &iomicina$
antimicotice:
Antibioticele antifungice $antimicotice% ac3ioneaz/ asupra unor fungi,
care produc micoze cutanate sau viscerale, 1mpiedic4ndu-le multiplicarea
$fungistatice% sau distrug4ndu-le $fungicide%. Ac3iunea lor selectiv/
antimicotic/ este e)plicat/ prin e)isten3a, doar la fungi, a unor metaboli3i $de
e)p.5 steroli%, care sunt 3inta ac3iunii lor.
Din familia antimicoticelor fac parte5 griseoful&ina, nistatina (%tamicin),
amfotericina *$
antivirale:
2himioterapicele antivirale sunt folosite pentru profila)ia sau combaterea
infec3iilor virale.
Pentru a fi eficiente, aceste substan3e medicamentoase trebuie sa inhibe
multiplicarea virusurilor, f/r/ a perturba, 1n mod grav, func3iile celulare ale
organismului. =ntruc4t, 1n realitate, este o leg/tur/ foarte str4ns/ 1ntre virus 0i
celul/, ac3iunea selectiv/ a medicamentelor antivirale devine 1n asemenea
situa3ii foarte dificil/. De0i s-au sintetizat 0i s-au cercetat multe medicamente
(
antivirale, num/rul celor folosite 1n practica clinic/ sau 1n profila)ie este
foarte redus. Ba+oritatea lor sunt deriva3i chimici cu structur/ analog/
metaboli3ilor esen3iali.
Din familia antiviralelor fac parte5 metisazona (Marboran), idoxuridina
sau +$,$-$ (erecid), amantadina sau adamantina (Viregyt)$
antimalarice:
Antimalaricele sunt substan3e medicamentoase naturale sau sintetice,
folosite pentru profila)ia sau tratamentul malariei.
Antimalaricele actuale ac3ioneaz/ pe una sau pe c4teva din fazele de
evolu3ie ale plasmodiului. -n antimalaric ideal 0i eficace ar trebui s/
ac3ioneze pe toate fazele de evolu3ie ale acestuia. 9 astfel de substan3/
medicamentoas/ nu e)ist/ 1nc/. Din aceast/ cauz/, 1n special pentru
tratamentul malariei se asociaz/ cocncomitent sau succesiv mai multe
antimalarice.
Dup/ ac3iunea principal/ 0i dup/ modul de folosire pentru combaterea
malariei, substan3ele antimalarice se 1mpart 1n patru grupe5
antimalarice care previn parazitarea hematiilor $etioprofilactice%5
pirimetamina (,araprim), proguanilul (Pladmin)
antimalarice care 1mpiedic/ apari3ia bolii5 c.inina, cloroc.ina,
.idroxicloroc.ina (Plac.enil), amodiac.ina, mepacrina
(Mepacrin, /tebrin)
antimalarice care 1mpiedic/ reparazitarea hematiilor5 primac.ina
(Plasmoc.in), pamac.ina
antimalarice care 1mpiedic/ infestarea 34n3arului 0i r/sp4ndirea
bolii5 primac.ina, pamac.ina$
Pentru combaterea malariei, 1n afara tratamentului medicamentos, sunt
necesare 0i alte ac3iuni comple)e.
antiluatice:
;ratamentul antiluetic dispune ast/zi de mi+loace eficiente 0i mult mai
pu3in to)ice. Bedica3ia antiluetic/, mai ales schema terapeutic/, se aleg 1n
func3ie de stadiul bolii, de sediul leziunilor 0i de toleran3a bolnavului.
*ubstan3ele medicametoase folosite pentru tratamentul antiluetic sunt
urm/toarele5 penicilina (penicilina G, procainpenicilina 0 1fitard,
benzatinpenicilina 0 Moldamin, clemizolpenicilina 0 Megacillin),
tetraciclina, eritromicina, spiramicina, bismutul (*ismosal), cianura de
5
mercur, compu2i ai arseniului (/rsafen, %to&arsol), compu2i iodai, .ormoni
glucocorticoizi$
Alegerea tratamentului cu antibiotice
Pentru aplicarea corect/ a tratamentului cu antibiotice trebuie s/ se 3in/
seama de trei factori5 antibioticele, boala $0i agentul patogen%,
particularit/3ile clinice ale bolnavului.
Pentru fiecare antibiotic, este necesar s/ se cunoasc/ urm/toarele date5
modul de ac3iune! absorb3ia pe diferitele c/i de administrare! nivelul, care
poate fi realizat 1n s4nge sau 1n 3esuturi 0i, mai ales, la locul conflictului
dintre agentul patogen 0i organism! pe ce cale 0i sub ce form/ se elimin/!
posologia 0i reac3iile adverse.
=n ceea ce prive0te boala 0i agentul patogen, trebuie s/ fie asigurat $1n
primul r4nd% diagnosticul corect 0i complet5 etiologie, form/ clinic/,
complica3ii, reactivitatea organismului.
-neori, nu este necesar/ izolarea agentului etiologic, el sub1n3eleg4ndu-
se din diagnosticul de boal/ $de e)p.5 scarlatin/, lues%. De cele mai multe ori,
agentul etiologic trebuie izolat 0i identificat. Din aceast/ cauz/, toate
eforturile vor fi 1ndreptate 1n acest sens, dup/ ce se asigur/ bolnavului
tratamentul de urgen3/, simptomatic sau patogenic 0i se iau m/suri pentru a
1mpiedica r/sp4ndirea infec3iei.
Diagnosticul etiologic poate fi elucidat, 1n parte, prin e)amenele
macroscopice 0i microscopice ale produselor patologice $urin/, bil/, lichid
cefalorahidian, sput/, secre3ii, e)udate purulente%, completate de culturi5
hemocultur/, urocultur/, bilicultur/, cultur/ din lichidul cefalorahidian 0i
alte produse patologice.
A)amenele paraclinice $radiologice, punc3ii% sau de specialitate $9.:.C.,
ginecologic% a+ut/, 1n unele cazuri, la stabilirea diagnosticului. ;rebuie s/
e)iste siguran3a c/ agentul etiologic izolat este germenul responsabil de
boal/ sau, 1n cazul infec3iilor mi)te, c/ este germenul reprezentativ.
Dup/ ce germenul a fost izolat, este necesar s/ i se stabileasc/
sensibilitatea la antibiotice $antibiograma%. -nii agen3i patogeni $de e).5
bacil tific, streptococ betahemolitic, pneumococ%, au o sensibilitatea
constant/ la antibiotice, 1n timp ce sensibilitatea altor germeni este variabil/,
motiv pentru care aceasta trebuie cercetat/ prin efectuarea antibiogramei.
6
=n ceea ce prive0te bolnavul, trebuie s/ se cunoasc/5 diagnosticul de boal/
0i diagnosticul etiologic, localizarea infec3iei, severitatea bolii 0i a
complica3iilor e)istente, gradul de afectare a func3iilor vitale $respira3ie,
circula3ie, starea rinichilor%, bolile asociate $diabet, nefropatii, cardiopatii,
hemopatii, hepatopatii%, tratamentele urmate $antibiotice, hormoni
glucocorticoizi, imunosupresive%, eventualele sensibiliz/ri, comportamentul
bolnavului fa3/ de infec3ii 0i fa3/ de antibiotice.
=n vederea instituirii tratamentului cu antibiotice, trebuie s/ se analizeze
1n primul r4nd, necesitatea acestui tratament, aleg4ndu-se de preferin3/
antibioticul mai pu3in to)ic, cel mai activ $eventual bactericid% 0i cu spectrul
cel mai restr4ns.
Dozele vor fi totdeauna cele eficace $sau minimum eficace%. -neori,
tratamentul se 1ncepe cu doze mai mici, pentru testarea toleran3ei sau pentru
evitarea unor fenomene de tip Der)heimer. 2u dozele respective, trebuie s/
se ob3in/ 1n s4nge 0i, mai ales la locul infec3iei, niveluri de antibiotic mai
mari dec4t concentra3ia minim/ inhibitorie a antibioticului respectiv fa3/ de
germenul 1n cauz/.
:aportul dintre nivelul de antibiotic $concentra3ia activ/% 0i concentra3ia
minim/ inhibitorie este denumit nivel de eficien3/ inhibitorie. 2u c4t nivelul
de eficien3/ inhibitorie este mai mare cu dozele obi0nuite, cu at4t infec3ia va
fi mai bine st/p4nit/.
2alea de administrare a antibioticelor va fi aleas/ 1n func3ie de
localizarea infec3iei, de propriet/3ile antibioticului 0i de cooperarea
bolnavului. Pentru toate infec3iile, este de preferat calea oral/, pentru
antibioticele care se resorb bine digestiv 0i c4nd aceast/ cale este accesibil/.
Antibioticele neresorbabile se administreaz/ pe cale oral/, dar numai pentru
tratamentul unor infec3ii intestinale.
2alea intramuscular/ se folose0te atunci c4nd calea oral/ nu este
accesibil/ sau c4nd antibioticul nu poate fi administrat pe aceast/ cale.
*e recurge la calea intravenoas/, atunci c4nd antibioticul nu poate fi
administrat pe alt/ cale sau c4nd este nevoie s/ se ob3in/ intr-un timp scurt,
niveluri 1nalte de antibiotic.
:itmul de administrare este stabilit 1n func3ie de particularit/3ile
antibioticului 0i, 1n primul r4nd, de timpul de 1n+um/t/3ire. 2u c4t timpul de
1n+um/t/3ire este mai mic, cu at4t adimistr/rile trebuie s/ fie mai dese $de
e).5 penicilin/%! cu c4t el este mai mare, cu at4t administr/rile se fac mai rar
$de e).5 do)iciclina%.
Durata tratamentului este 1n func3ie de boal/ 0i de bolnav. =n general, un
tratament cu antibiotice este continuat p4n/ la terminarea infec3iei sau p4n/
c4nd organismul, cu mi+loacele lui de ap/rare, devine capabil s/ 1nl/ture
E
infec3ia. =n infec3iile acute, se recomand/ de obicei un tratament scurt $de
e).5 dizenterie, gonoree%. =n infec3iile cronice $de e).5 tuberculoz/%
tratamentul este de lung/ durat/. Dup/ instituire, tratamentul cu antibiotice
trebuie controlat, 1n vederea aprecierii eficacit/3ii sau ineficacit/3ii lui.
Aficacitatea tratamentului cu antibiotice se apreciaz/ dup/ urm/toarele date5
date clinice $ameliorarea st/rii generale, sc/derea febrei, diminuarea
fenomenelor morbide%, date paraclinice $de e).5 ameliorarea sau remiterea
aspectului radiologic al organului afectat de infec3ie%, date de laborator
$sc/derea leucocitozei sau vitezei de sedimentare a hematiilor, normalizarea
urinii, negativarea culturilor% etc.
;ratamentul trebuie 1ntrerupt, 1n situa3ia 1n care se dovede0te ineficient
sau nociv sau c4nd reac3iile adverse 1ntrec avanta+ele tratamentului.
:eac3ii adverse ale antibioticelor
#olosirea antibioticelor 1n terapie este urmat/ deseori de apari3ia unor
reac3ii adverse5 to)ice, de intoleran3/ sau de irita3ie. Ale se manifest/ clinic
sub diverse aspecte5 fenomene generale sau de irita3ie local/, tulbur/ri
digestive, renale, hematologice, hepatice, neuropsihice 0i endocrine.
Alte reac3ii adverse nu sunt specifice 0i se datoreaz/ ac3iunii
antimicrobiene.
Powered by http://www.referat.ro/
cel mai tare site cu referate
8