Sunteți pe pagina 1din 12

MAMITELE LA TAURINE SI LA OVINE

I. Mamitele la taurine:
Mamitele infectioase ale vacilor sunt inflamatii specifice ale glandei mamare produse
de germeni patogeni diversi. Se intalnesc: mamita streptococica, stafilococica,
colibacilara.
a) Mamita streptococica:
Este produsa de mai multe specii de streptococi, Streptococus agalactiae. Este
raspandita pe tot globul producand scaderea productiei de lapte. Apare in urma
infectiilor exogene ca urmare a patrunderii germenilor prin canalul papilar sau leziuni
ale mamelei. Boala se poate transmite de la vaca la vaca prin mainile mulgatorilor sau
prin masinile de muls daca nu sunt dezinfectate.
Tabloul clinic:
- la inceput, infectia se manifesta prin scaderea secretiei lactate, modificari ale
compozitiei acesteia, laptele devine usor coagulabil.
- lasat 24 de ore la temperatura camerei, se separa in doua straturi: un strat inferior
compus din coaguli si leucocite si un strat superior cu aspect zeros.
- in mamela se produc noduli situati mai ales in apropierea mamelonului, care cresc in
volum si in cateva luni cea mai mare parte din glanda mamara, se atrofieaza, evolutia
bolii fiind cronica.
- la vacile tinere se pot manifesta acut, mamela este calda, dureroasa si devine dura. Se
produc si modificari ale starii generale: febra 40C, puls marit, respiratie accelerate,
inapetenta.
- laptele este modificat prezentandu-se ca un lichid galben zeros.
- dupa doua saptamani boala poate sa se cronicizeze.
- cantitatea de cloruri creste, laptele are gust sarat.
Diagnosticul:
Se pune pe baza modificarilor organoleptice ale laptelui, a modificarilor glandei
mamare si precizarea pe baza examenului bacteriologic. Pentru depistarea precoce a
bolii, se determina pH-ul laptelui in caz de mamita din slab acid devine alcalin, pH-ul se
determina cu ajutorul fiselor Albrom. Diagnosticul se stabileste rapid cu reactivul ,,R
Mastitest", care in contact cu laptele de la animalul bolnav, produce modificarea
consistentei acestuia si a carui intensitate marcheaza stadiul de evolutie a infectiei.
Prognosticul:
- este rezervat;

Tratamentul:
Se face cu antibiotice indicate de antibiograma. Intai se mulge bine, apoi se fac infuzii
pe canalul papilar cu penicilina in asociatie cu streptomicina, tratamentul f 151b15b
acandu-se zilnic timp de 4 zile. Se poate folosi si unguiente pe baza de antibiotice
-unguient cu cloram- fenicol, cu tertaciclina, mibazon, toate administrate dupa o mulgere
cat mai completa.
Profilaxie si combatere:
Profilaxia se realizeaza prin masuri generale. Mulgerea vacilor sa se faca in conditii de
igiena, s-a preparat un vaccin polibacterian inactivat cu formol, se aplica subcutanat la
baza mamelei in doua reprize, 5ml si 7ml, la interval de 15-30 zile. Dupa 6 luni se
revaccineaza din nou cu 7ml. Se recomanda vaccinarea vacilor in lactatie si in repaus
mamar cu maximum 15 zile inainte de fatare.
Combaterea se realizeaza prin izolarea si tratarea si tratarea animalelor bolnave,
dezinfectia grajdurilor si aparatelor de muls.
b) Mamita stafilococica:
Este provocata de stafilococul auriu, cu tulpini hemolitice. In ultima vreme este mai
frecventa decat mamita streptococica, fapt constatat in lumea intreaga si care se
datoreste producerii fenomenului de antibiorezistenta. Receptivitatea animalelor este
influientata de leziuni ale mameloanelor, congestii mamare, raceala, alimentatie
dezechilibrata, carente vitaminice, mulsul brutal, boli generale si o slaba rezistenta
ereditara. Sursele de infectie sunt reprezentate de animalele blonave care elimina
germenii prin lapte, transmiterea bolii realizandu-se prin intermediul mainilor
mulgatorului, a aparatelor de muls; boala poate sa apara si fara contaminarea din afara,
germenii fiind prezenti sip e parul animalelor. Infectia se realizeaza prin canalul papilar
sau prin microtraume ale pielii mamelei. Mamita poate fi precedata de aparitia unor
pustule ale tegumentului mamar.
Tabloul clinic:
Forma de mamita acuta este mai rar intalnita acum, se manifesta prin simptome
generale grave: inapetenta, febra. Sferturile afectate sunt marite in volum, calde,
dureroase, pielea este eritematoasa sau cianotica, parenchimul are tendinta de a se
gangrene. Secretia lactate este inlocuita de un lichid seros, care poate deveni brunrosiatic, fetid si cu flacoane de fibrina. In unele cazuri se poate produce moartea, in
altele sfertul bolnav se sfacileaza. Forma cornice obisnuit intalnita, este asemanatoare cu
mamita streptococica. Se constata zone indurate in sfertul afectat, atrofia sfertului,
ingrosarea mucoasei sinusurilor galactofore. Uneori se poate manifesta sub forma unei
inflamatii catarale acute cu sferturile afectate indurate sau tumefiate, secretia lactate

avand aspect floconoc. In continuare in parenchim se formeaza noduli. Se pot produce


noduli voluminosi cu tendinta de abcedare, alteori nodozitatile pot cuprinde sfertul
intreg.
Diagnosticul:
- se pune prin examen clinic si bacteriologic;
Prognosticul:
- este rezervat spre grav;
Tratamentul:
Da rezultate daca este aplicat la debutul bolii. In forme grave nu da rezultate. Se
utilizeaza antibiotice, conform antibiogramei, ca si in mamita streptococica.
Masuri de profilaxie si combatere:
Se folosesc masurile obisnuite care se realizeaza prin vaccinarea cu vaccine
polibacterian, descris la mamita streptococica.
Comnaterea vizeaza aceleasi abiective.
c) Mamita colibacilara:
Boala infectioasa a vacilor de lapte cu evolutie sporadico-enzootica, produsa de
Escherichia coli. Receptivitatea cea mai mare o au vacile cu productii mari de lapte. Ea
poate fi urmarea unei infectii colibacilare intestinale. Vacile se contamineaza prin
aparatelele de muls, mainile mulgatorilor, asternut, pe calea canalului papilar, dar este
posibila si calea hematogena.
Etiologie:
Din mamita colibacilara au fost izolate tulpini de E. coli care apartin la o diversitate
destul de mare de tipuri antigene, posesoare a diversi factori de patogenitate, inclusiv
tulpini producatoare de verotoxine. In multe lucrari de specialitate, mamita colibacilara
nu este tratata separat, ca o entitate distincta, fiind inclusa in cadrul sindromului
,,mamite cauzate de coliformi".
Caractere epizootologice:
Apare sub forma de cazuri sporadice sau mai rar, sub forma de mici enzoti, afectand
numai femelele in lactatie. Infectia se realizeaza prin canalul papilar cu germenii
proveniti din mediul ambient, contaminat cu fecale de la animalele sanatoase sau cu
fecale si secretii mamare de la vaci cu mamita colibacilara. Este posibila si infectia
endogena, pe cale limfo-hematogena. Sunt receptive mai ales vacile care au un numar

redus de leucocite /ml de lapte, in timp ce vacile cu peste 500.000 celule somatice / ml
sunt considerate nereceptive.
Patogeneza:
Indiferent de provenienta germenilor, dupa ajungerea in mamela si acestia se
multiplica, si elaboreaza endotoxine, care determina inflamatia exsudativa a tesutului
mamar si necroze tisulare, rezorbtia acestora ducand la fenomene generale grave. S-a
observat ca in efectivele in umarul de cellule /ml de lapte la animalele sanatoase este
mai mic si tocmai din aceasta cauza, asemenea animale sunt mai sensibile la infectia cu
coliformi. S-a afirmat ca in patogeneza mamitei colibacilare ar intervene si un
mechanism de tip (fenomen Arthus) manifestarile supraacute sau acute locale nefiind
altceva decat reactia anafilactica la animalele sensibilizate anterior cu endotoxina. Dupa
unele aprecieri si principalele manifestari ale bolii sunt de fapt manifestari de alergie fata
de endotoxina colibacilara.

Tabloul clinic:
Boala debuteaza brusc si evolueaza acut si supraacut, cu hipertermie (41-42C) si
tulburari generale grave: prostratie, anorexie, irumigatie, frisoane si curand decubit.
Aproape concomitant unul din campartimentele mamare si de obicei posterior, se
inflameaza devenind tumefiat, cald, rosu si dureros. Secretia mamara devine seroasa, cu
flacoane de fibrina. In cazurile supraacute moartea poate sa survina in primele 8-12 ore
de boala. In formele acute, in continuare apare o diare grava si animalele pot muri dupa
numai 1-2 zile de la debut sau in alte cazuri, fenomenele generale se amelioreaza,
persistand inflamatia mamelei. Au fost descrisesi in cazuri cu simptome nervoase de
pareza sau paralizie sau cazuri cu evolutie foarte usoara, chiar asimptomatica.
Tabloul morfologic:
Tegumentul mamar este congestionat sau canotic. Tesutul conjunctiv subcutanat si
interstitial glandular este infiltrate si ingrosat. Pe suprafata de sectiune a glandei mamare
se gasesc zone de inflamatie hemoragica sau focare de necroza si diverse intinderi. Dupa
trecerea fazei acute, aceste zone apar incapsulate cu tesut conjunctiv. Uneori se
evidentieaza leziuni de enterita catarala sau hemoragica si distrofii in viscere.
Diagnosticul:
- se pune pe baza colaborarii datelor clinice, morfologice si bacteriologice;
Prognosticul:
- este rezervat spre grav;

Tratamentul:
- se administreaza antibiotice, local si general dupa efectuarea antibiogramei. Se
recomanda folosirea streptomicinei in asocierea cu penicilina, cloramfenicol,
tetraciclina, oxitetraciclina, mibazom.
- local se fac si dusuri calde, se combat tulburari digestive (100-200g carbune medicinal
sau 100g antidiareic).
Profilaxie si combatere:
Se realizeaza prin masuri de profilaxie generala: suprimarea cauzelor care influenteaza
receptivitatea, asigurarea conditiilor de igiena corespunzatoare, exploatarea rationala a
animalelor.
Profilaxia specifica se realizeaza cu ajutorul vaccinului preparat din Escherichia coli
izolata din focar.
Combaterea impune izolarea si tratarea femelelor bolnave, dezinfectia riguroasa si
vaccinarea de necessitate.

II. Mamita gangrenoasa:


Boala infecto-contagioasa, specifica oilor si caprelor, numita ,,rasfugul negru'' produsa
de un stafilococ, care afecteaza femelele in lactatie, cu evolutie sporadica sau enzootica,
manifestata prin mamita grava, insotita de tulburari generale, adeseori mortala. Boala
este raspandita in multe tari si poate produce pierderi economice mari prin mortalitate
(15-20% din efectiv) prin scaderea productiei de lapte.
Etiologie:
Agentul etiologic este Staphilococus aureus, deosebit de cel patogen pentru om si vaci,
germen cocoid, necapsulat, nesporulat, neciliat, aerob. Este destul de rezistent la
conditiile de mediu, sensibil la antibiotice. In producerea bolii intervin si factori
favorizanti, traumatisme ale glandei mamare, factori debilitanti, alimentatie nerationala.
Caractere epizootologice:
- sunt receptive ovinele si caprinele in lactatie mai mult cele tinere si cele din rasele
perfectionate;
- surse de infectie: sursele primare sunt animalele bolnave de mamita stafilococica care
elimina germenii din lapte, animalele purtatoare, germenul se gaseste pe tegument;
- sursele secundare: vasele de muls mainile mulgatorilor, insectele hematofage, calea de
infectie - canalul papilar, leziunile glandei mamare.

Dinamica epizootica:
Boala apare cu frecventa mai mare putin inainte de intarcarea mieilor, dupa ce incepe
mulsul oilor, evoluand sporadic, rareori enzootic.
Patogeneza:
- germenul patrunde in glanda mamara, produce necroza tesutului mamar si o intoxicatie
grava, generala datorita toxinelor care se absorb in circulatia generala. Perioada de
incubatie - 24-30 ore.
Tabloul clinic:
- boala poate evolua acut ,subacut si cronic,mai rar ca forma screlozanta.Simptomele pot
aparea brusc ,se produc de multe ori modificari ale starii generale,febra,inapetenta,lipsa
rumegarii,abatere,delasare cu greutate,una sau ambele mamele se tumefiaza,edemul
putandu-se intinde pe fata interna a coapselor sip e abdomen,pana la sterm.In loc de
secretie lactata se extrage o cantitate mica de lichid seros ,de culoare rosie cu
grungi.Apoi starea generala se agraveaza,ganglionii inguinali si retromamari se
maresc,pielea devine rece,insensibila,temperature scade,moartea putand sa se produca la
24 ore sau 4-5 zile.Unele animale rezista dar mamela se mortifica ,se elimina lasando
plaga mare care se cicatrizeaza cu greutate.
Modificari anatomopatologice:
-mamela pe sectiune este de culoare cenusie murder,tesutul conjuctiv subcutanat din jur
este edematiat ,infiltrate cu lichid rosiatic,exudates in cavitati,pe seroase ,in ficat si
rinichii hemoragii.
Diagnostic:
-pe baza semnelorclinice si morfopatologice.Examenul bacteriologic se face
usor,germenul se izoleaza cu usurinta din leziuni.
Tratament:
-in faza incipienta a bolii da rezultate .Se fac infuzii intramamare prin canalul papilar cu
penicilina 200.000 UI, repetandu-se de 2-3 ori la 24 ore, dup ace mamela a fost
smulsa,golita complet .Se face si tratament general cu streptomicina,teramicina.Daca
mamela sa gangrenat,se recomanda extirparea acesteia,concomitant se face tratamentul
general.

Profilaxia si combaterea:
-se realizeaza prin metode generale asigurandu-se animalelor conditii bune de
igiena,mulsul igienic.Profilaxia specifica se face cu vaccin contra mamitei
gangrenoase.In cazul aparitiei bolii ,se trateaza animalele ,se imbunatatesc conditiile de
alimentatii si se fac dezinfect.

MAMITA GANGRENOASA SI IMPLICATIILE ECONOMICE


IN PATOLOGIA INFECTIOASA OVINA
Mamita gangrenoasa a oilor afecteaza numai oile in lactatie ,obisnuit in perioada
maxima a productiei,atunci cand glanda mamara este solicitata iar traumatismele sunt
mai frecvente.
Agentul etiologic este Staphylococcus aureus tipul ovin.Tipul uman de Staphylococ
este mai rar izolat si numai in cazul foemelor evolutive benigme.Tulpinile isolate pana
in present din focare de mamita gangrenoasa se deosebesc prin echipamentul lor toxic de
cele care se izoleaza din infectiile stafilococice umane.
Sataphylococii sunt germeni epifiti ai pielii ugerului, mameloanelor; se gasesc din
abundenta pe parul si pielea din regiunea abdominala, si a botului. In aceste locuri
rezista timp indelungat, fapt demonstrat experimental iar in conditii favorabile sunt
capabili chiar sa se multiplice.
Leziunile pielii mameloanelor ca urmare a unor traumatisme ,substante iritante din
purin ,mediu umed in care sunt obligate sa stea animalele in adapost sau in timpul
pasunatului,schimbari de clima si in primul rand nerespectarea conditiilor igienice si de
muls,ofera conditii prielnice pentru grefarea si dezvoltarea germenului.
Avand in vedere pierderile economice produse prin mortalitate ,prin tararea
animalelor ca urmare a necrozarii si sfacilarii glandei mamare , a scderii sau disparitiei
totale sau partiale a productiei de lapte ca si a cheltuielilor ca urmare a tratamentelor
aplicate.Animalele bo;nave cu semne clinice au fost mai intai examinate iar pentru
izolarea agentului causal au fost recoltate probe de secretie lactata.
Din cele 280 ovine 28 (28%) au prezentat simptome clinice de mamita gangrenoasa
in diferite faze evolutive .Astfel,5 (20%) au prezentat forme incipiente ,7 (28%) forme
avansate ,iar 13(52%) forme evolutive grave.
Stadiile bolii
Numarul curent

Formele de evolutie

Animalele bolnave

Numar

1.

Forme incipiente

20%

2.

Forme avansate

28%

3.

Forme grave

13

52%

Total animale bolnave

25

Aspecte clinice in mamita gangrenoasa la ovine

De mentionat ,ca din cele 28 ovine cu manifestari clinice de mamita gangrenoasa,3


(10,71%) au murit inainte de instituirea tratamentlui.Rezultatele obtinute evidentiaza ca
pierderile economice se datoreaza morbiditatii de 28% , mortalitati de 10,71% , scaderii
productiei de lapte cu 28% si acheltuielilor ocazionate cu tratamentul aplicat.
In ceea ce privesc implicatiile sanitare , mentionam ca nu sa observat aparitia de
infectii stafilococice la personalul ingrijitor.Literatura de specializare rezulta ca
stafilococii suntsingurii capabili sa determine mamita gangrenoasa .Din infectiile
naturale se izoleaza numai tipul ovin iar in conditii experimentale boala nu poate fi
reprodusa decat cu tipul ovin Staphylococcus aureus ,tipul uman nefiind patogen pentru
ovine.Mulgatorii care prezinta afectiuni stafilococice nu pot transmite infectia lor la oile
pe care le mulg sau le ingrijesc ,deci reprezinta doar vectorii mecanici pentru tulpinile
patogene ale animalelor,contribuind astfel la difuziunea bolii in cadrul efectivului de
ovine.
In concluzie ,se poate afirma ca majoritatea tulpinilor de stafilococ isolate de la oi cu
leziuni de mamita gangrenoasa au o slaba patogenitate "in vitro" si deci o scazuta
valoare antiigenica si imunogenica.Infectiile stafilococice ale glandei mamare au
importante implicatii economice datorita mortalitatii de 10,71/, taranii anilalelor si
scaderii productiei de lapte cu aproximativ 28%. In schimb , implicatiile sanitare sunt
reduse ,deoarece in mod obisnuit oamenii se infecteaza numai cu tipul uman ,dar pot
prezenta un izvor de infectie pentru ovine ,contribuind la difuziunea bolii in cadrul
efectivului.
2.

Streptomicina

50

20

30

3.

Oxitetraciclina

10

55.55

27.77

16.68

4.

Eritromicina

44.50

11

44.5

5.

Amoxacilina

14

80

20

6.

Cloramfenicol

12

73.78

5.54

16.68

7.

Neomicina

12

66.64

16.68

16.68

8.

Kanamicina

10

55.55

11.09

33.36

9.

Norfloxacin

14

77.77

16.68

10.

Vancomicina

18

100

Analizand datele obisnuite , se poate observa ca din cele 18 tulpini cercetate,14 (80%)
au fost sensibile la penicilina,fapt ce a determinat utilizarea propamicinului in
tratamentul cazurilor de mamita gangrenoasa .O sensibilitate asemanatoare a fost
semnalata fata de streptomicina, oxacilina,norfloxacin si oxitetraciclina, ceea ce a
condus la utilizarea streptopenului si oxitetraciclinei in tratamentul oilor cu mamita
clinica.Sensibilitatea maxima , adica toate cele 18 tulpini su fost sensibile , a fost
constatata la vancomicina.De fapt rezultatele obtinute , confirma datele din literature de
specialitate , unde se afirma ca vancomicina este aproape singurul antibiotic sctiv fata de
tulpinila de Staphylococcus aureus meticilino-rezistente.
Cercetarile au urmarit si implicatiile economice si saniatare ale infectiilor
stafilocociice ale glandei mamare .In acest scop, observatiile s-au efectuat pe un efectiv
de 280 ovine in lactatie de rase si varste diferite.
Incidenta mamitei gangrenoase in functie de rasa
Numar Rasa

Animale

curent

examinate

Animale cu
mamita

gangrenoasa
%

Numar
1.

Turcana

100

9%

2.

Tigaie

120

15

12.5%

3.

Metisi

60

6.6%

Total animale in
lactatie

280

28

10%

Rezultatul testelor de patogenitate


Nr.
crt

Teste de
patogenitate

Total Timp
tulpini

Din care
Reactie

Reactie

Reactie

pozitiva
dubioasa
negative
Nr.
1.

Activitatea
hemolitica

18

2.

Fermentarea

18

%
50%

Nr.

Nr.

5 30% 4

20%

12 66.66%

0% 6

33.34%

manitolului
3.

18

1h

0%

0% 10 100%

18

3h

22.22%

0% 14 77.78%

Coagularea
iepure

18

24h

44.44%

0% 10 55.56%

Plasmei

18

48h

0%

0% 10 100%

De 18

1h

22.22%

0% 14 80%

Oaie 18

3h

38.77%

0% 11 61.23%

18

24h

0%

0% 10 100%

18

48h

0%

0% 10 100&

De

citrate

Rezultatul testelor de patogenitate


Din analiza rezultatelor obisnuite rezulta ca din cele 18 tulpini de Staphylococcus
aureus isolate,9 au hemolizat sangele de oaie,ceea ce reprezinta 50% iar 12 (66,66%) au
fermentat manitolul.In ceea ce priveste testul coagulazei , numai 4 (22,22%) au avut o
actiune pozitiva asupra plasmei citratate de iepure la 3 ore si 8 (44,44%) tulpini la 24
ore.Activitatea coagulazica asupra plasmei citratate de oaie s-a evidentiat la 4(22,22%)
tulpini dupa o ora la 7(38,77%) dupa 3 ore.De asemenea se observa ca actiunea
coagulanta a tulpinilor isolate fata de plasma omologa(de oaie) este mult mai intense in
primele 3 ore dupa insamantare, comparative cu actiunea tulpinilor fata de plasma
citratata de iepure.
De mentionat ca numai 6 (33,33%) tulpini din cele 18 cercetate s-au dovedit
active(patogene) reactionand pozitiv la toate cele 3 teste de patogenitate "in
vitro"(fermentarea manitei ,coagularea plasmei citrate de oaie si iepure si hemoliza
globulelor rosii) in timp ce majoritatea tulpinilor isolate 12(66,67%) au devenit o slaba
activitate, deci o slaba patogenitate.De asemenea cele mai multe tulpini de stafilococ
cercetate au reactionat pozitiv la un singur test de patogenitate.Deoarece patogenitatea
unei tulpini este direct corelata cu activitatea antigenica, dar si imunogena.Astfel din
cele 18 tulpini izolate nnumai 4(22,22%) se apreciaza ca au o antigenitate crescuta si
deci pot fi selectate in vederea folosirii lor ca tulpini imunogene,la preparare de
vaccinuri.
Toate cele 18 tulpini de Stapulococcus aureus isolate din leziuni de mamita
gangrenoasa,au fost testate si in ceea ce priveste sensibilitatea la antibiotice.In acest scop
s-a efectuat testul antibiogramei prin tehnica microcomprimatelor, utilizandu-se 10
substante antibicrobiene diferite.
Sensibilitatea la antibiotice a tulpinilor izolate
Numar

Antibioticul utilizat

Numar de tulpini de Staphylococcus aureus

curent
1.

Penicilina

Nr.

Nr .

Nr.

14

77.77

22.23

BIBLOGRAFIE
1. Moisiu M.; Marcu E.; Pivoda Ac. ;
- Indrumator de lucrari practice pentru meseria de veterinar
- Editura Ceres, Bucuresti 1993;

2. Perianu Tudor
- boli infectioase ale animalelor;
- Editura Fundatiei Chemarea, Iasi 1996

3. Volintir V.
- boli infectioase ale animalelor domestice
- Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975.