Scutariu Silviu , gr.

11

Mamita colibacilar
Mamitele la taurine:
Mamitele infectioase ale vacilor sunt inflamatii specifice ale glandei mamare produse de germeni patogeni diversi. Imbolnavirea ugerului sau mastita este provocata de doua feluri de microbi: unii sunt banali si se gasesc in murdaria adaposturilor, altii sunt contagiosi si, in consecinta, foarte periculosi, pentru ca transmit boala de la o vaca la alta. Prin urmare, se poate spune ca mastitele vacilor sunt de doua feluri: mastite provocate de microbi din mediu si mastite contagioase (provocate de Streptococcus agalactiae si Streptococcus aureus). Si una si alta aduc pagube importante crescatorului de vaci. La o vaca suferinda de mastita se reduce secretia laptelui, iar branzeturile care se prepara din lapte mastitic sunt de calitate inferioara, pentru ca proteina acestuia este deteriorata.

Se intalnesc: mamita streptococica, stafilococica, colibacilara.

Mamita colibacilara: Introducere:

Boala infectioasa a vacilor de lapte cu evolutie sporadico-enzootica, produsa de Escherichia coli. Receptivitatea cea mai mare o au vacile cu productii mari de lapte. Ea poate fi urmarea unei infectii colibacilare intestinale. Vacile se contamineaza prin aparatelele de muls, mainile mulgatorilor, asternut, pe calea canalului papilar, dar este posibila si calea hematogena. n ciuda eforturilor fermierilor i tehnicienilor de a proteja sntatea glandei mamare, mastita colibacilar rmne o problem major pentru multe efective de animale.

n fermele n care mastita contagioas este practic eliminat i care au un numr sczut de celule somatice, exist ntre 20% i 40% de episoade de mastite clinice cauzate de coliformi. Escherichia coli, Klebsiella spp. i Enterobacter spp. la un nivel mai sczut, sunt coliformii frecvent izolai de episoadele clinice de acest tip. Simptomele clinice i costurilor rezultate din acestea (lapte aruncat, costuri pentru tratament, substituiri cauzate de moartea animalelor sacrificate, etc) variaz mult, i depinde n primul rand de factori strns legai de vac i nu de patogenicitatea rasei n cauz.

Etiologie:

E.coli O9, O81, O86, O2, O21 Factori de aderenta, endotoxina + exotoxina proc. inflamatorii si necroze
Din mamita colibacilara au fost izolate tulpini de E. coli care apartin la o diversitate destul de mare de tipuri antigene, posesoare a diversi factori de patogenitate, inclusiv tulpini producatoare de verotoxine. In multe lucrari de specialitate, mamita colibacilara nu este tratata separat, ca o entitate distincta, fiind inclusa in cadrul sindromului ,,mamite cauzate de coliformi.

Caractere epizootologice:
Apare sub forma de cazuri sporadice sau mai rar, sub forma de mici enzoti, afectand numai femelele in lactatie. Infectia se realizeaza prin canalul papilar cu germenii proveniti din mediul ambient, contaminat cu fecale de la animalele sanatoase sau cu fecale si secretii mamare de la vaci cu mamita colibacilara. Este posibila si infectia endogena, pe cale limfo-hematogena. Sunt receptive mai ales vacile care au un numar redus de leucocite /ml de lapte, in timp ce vacile cu peste 500.000 celule somatice / ml sunt considerate nereceptive.

Patogeneza:
2

Indiferent de provenienta germenilor, dupa ajungerea in mamela si acestia se multiplica, si elaboreaza endotoxine, care determina inflamatia exsudativa a tesutului mamar si necroze tisulare, rezorbtia acestora ducand la fenomene generale grave. S-a observat ca in efectivele in care numarul de celule /ml de lapte la animalele sanatoase este mai mic si tocmai din aceasta cauza, asemenea animale sunt mai sensibile la infectia cu coliformi. Escherichia coli i majoritatea bacteriilor Gram-negativ posed o macromolecul caracteristic i esenial n exteriorul membranei celulare numit lipopolisaharid (LPS). LPS este principalul factor de patogenicitate a bacteriei. Aceasta declaneaz setul tipic de simptome ale mastitei coliforme hiperacute. Administrarea experimental injectabil intramamar de LPS la animalele sntoase d natere acelorai simptome de mastit precum cele provocate de coliformi. Dozele mari pot provoca chiar moartea animalului. Bacteria intr prin canalul mamar; se nmulete rapid n lapte,iar n timpul procesului de multiplicare i liz, toxicitatea LPS inducerea masiv a citokinelor inflamatorii provoac simptome generale acute la vaci, care, dup ce i urmeaz cursul, provoac pierderea aproape total a produciei de lapte precum i inflamaia acut a sfertului de uger afectat, deseori pierderea apetitului, febr, apatie, oc i uneori moarte. n funcie de statusul imunitar al vacii, manifestarea poate fi mai puin acut. Infecii cronice cu episoade clinice recurente pot s apr, dar aceast situaie este mai puin frecvent. Competena sistemului imunitar al animalului reprezint un factor cheie n limitarea rspndirii rapide a lui E.coli n uger i reducerea aciunii toxice a LPS. Celulele neutrofile sunt juctoricheie n lupta mpotriva infeciilor intramamare, fiind responsabili pentru izolarea, uciderea i eliminarea agentului patogen. Sunt ajutate de anticorpi opsonizani, n principal IgG2 i de citokinele pro-inflamatoare, responsabile de influxul masiv al neutrofilelor din vasele capilare ale ugerului n cisterna acestuia. Mobilizarea rapid a neutrofilelor n uger este esenial n reducerea impactului simptomelor clinice. S-a afirmat ca in patogeneza mamitei colibacilare ar intervene si un mechanism de tip (fenomen Arthus) manifestarile supraacute sau acute locale nefiind altceva decat reactia anafilactica la animalele sensibilizate anterior cu endotoxina. Dupa unele aprecieri si principalele manifestari ale bolii sunt de fapt manifestari de alergie fata de endotoxina colibacilara.

Factori predispozani
Majoritatea infectiilor intramamare cu coliformi apar in primele doua saptamani a perioadei de repaos mamar si in special peripartum. Mai mult decat atat, aproape jumatate dintre cazurile de mastita clinica ce apar in primele 100 de zile de lactatie isi au originea in perioada de repaos mamar si peripartum. Manifestarea mastitei colibacilare hiperacute sau acute nu apare exclusic postpartum. Infectiile intramamare cu coliformi in lactatia avansata provoaca mastite usoare sau moderate pe care sistemul imunitar al vacii este capabil sa le combata, deseori aceasta situatie trecand neobservata. Inceputul perioadei de repaos mamar reprezinta o perioada de risc, datorita:

 Tensiunii crescute din uger, ce provoac uneori pierderea laptelui i a seringilor cu antibiotic intramamare folosite n aceast perioad, ambele lsnd sfincterul deschis, prin care bacteriile pot intra. Proliferarea bacterian pe pielea glandei mamare, care este rezultatul opririi laptelui i a practicii de pre- i post-nmuiere ntrzierea n formarea dopului de keratin. Este nevoie de zile i chiar spmni pentru ca glanda mamara la unele vaci s se obtureze. Igiena precar n momentul introducerii canulei intramamare, ce poate provoca infecii intramamare. Perioada peripartum este de asemenea o perioada de risc deoarece sistemul imunitar este compromis de o serie de factori: Parturiia este un proces stresant pentruanimal. Nivelurile plasmatice ale cortizonului cresc brusc (fiziologic), proces necesar pentru evoluia procesului parturiiei i a apariiei ulterioare a colostrului. Cortizonul inhib rspunsul inflamator i n consecin influeneaz aciunea neutrofilelor. Echilibrul de Energie Negativ (Negative Energy Balance NEB). Exist numeroase studii ce leag NEB de patologiile post-partum. Nevoile de energie crescut post-partum, mpreun cu posibilitatea mai redus de alimentare, induce mobilizarea rezervelor de grsimi care, prin metabolizarea hepatic pot produce ketoz. Corpii cetonici influeneaz negativ abilitatea de migrare i recrutare a neutrofilelor n uger, fagocitoz i abilitatea de oxidare i distrugere a acestora de ctre neutrofile. Stressul. Factorii de stress, precum cldura, stressul metabolic, competiia, transportul, etc. induc secreia de cortizon i provoac reprimare imunitar. Stressul este un cerc vicios n perioada postpartum. Vacile mnnc mai puin cnd sunt stresate, fapt ce prelungete sau accentueaz NEB, iar reprimarea imunitar crete. Altele: * Pierderea laptelui este rezultatul creterii presiunii intramamare la sfritul perioadei de repaos mamar. Sfincterul este deschis, agenii patogeni pot intra n glanda mamar. * Majoritatea formulelor antibiotice administrate intramamar n perioada de repaos mamar nu acioneaz i n faza final a acestei perioade, n special n cele 60 de zile standard de repaos mamar. n plus, majoritatea produselor de pe pia au o activitate limitat mpotriva bacteriilor gramnegative. * Alptarea postpartum care este adesea dificil se datoreaz edemelor mamare facilitnd prin urmare absorbia aerului n timpul alptrii i n consecin ptrunderea agenilor patogeni n bazinul ugerului.

Tabloul clinic:
Boala debuteaza brusc si evolueaza acut si supraacut, cu hipertermie (41-42C) si tulburari generale grave: prostratie, anorexie, irumigatie, frisoane si curand decubit. Aproape concomitant unul din campartimentele mamare si de obicei posterior, se inflameaza devenind tumefiat, cald, rosu si dureros. Secretia mamara devine seroasa, cu flacoane de fibrina. In cazurile supraacute moartea poate sa survina in primele 8-12 ore de boala. In formele acute, in continuare apare o diare grava si animalele pot muri dupa 4

numai 1-2 zile de la debut sau in alte cazuri, fenomenele generale se amelioreaza, persistand inflamatia mamelei. Au fost descries si in cazuri cu simptome nervoase de pareza sau paralizie sau cazuri cu evolutie foarte usoara, chiar asimptomatica.

Tabloul morfologic:
Tegumentul mamar este congestionat sau canotic. Tesutul conjunctiv subcutanat si interstitial glandular este infiltrate si ingrosat. Pe suprafata de sectiune a glandei mamare se gasesc zone de inflamatie hemoragica sau focare de necroza si diverse intinderi. Dupa trecerea fazei acute, aceste zone apar incapsulate cu tesut conjunctiv. Uneori se evidentieaza leziuni de enterita catarala sau hemoragica si distrofii in viscere.

Diagnosticul:
Se pune pe baza colaborarii datelor clinice, morfologice si bacteriologice;

Prognosticul:
Este rezervat spre grav;

Tratament:
inta tratamentului trebuie s fie animalul i nu bacteria. E.coli se nmulete rapid n glanada mamar atingnd concentraia maxim n mai puin de 12 ore (Erksine et al 1989). Recunoaterea semnelor clinice a mastitei colibacilare apare n mod normal dup ce bacteriile din glanada mamar ating concentraia maxim. Aceast idee pune la ndoial tratarea cu antibiotice a mastitei colibacilare. Pe de alt parte, exist multe studii care demonstreaz eficacitatea redus a tratamentului cu antibiotice mpotriva mastitelor produse de gram-negativi. Tratamentului simptomatic: 1. Ser salin hipertonic I.V. Animalele trebuie s aib acces liber la ap curat i proaspt. 2. Antiinflamatorii nesteroidiene pentru controlul febrei i inflamrii. 3. Calciu, fier, vitaminele A,D i E pentru ntrirea activitii neutrofile. 4. Alptare frecvent i oxitocin. Durerea i inflamaia inhib secretarea laptelui. Oxitocina ajuta mai bine la golirea ugerului, eliminnd astfel mai multe bacterii. 5. Antibiotice active mpotriva bacteriei gramnegativ prin rut parental (ca msur de prevenie mpotriva septicemiei - nu pentru vindecarea infeciei).

Preventie:
Dat fiind eficacitatea sczut a oricruitratament mpotriva mastitei colibacilare

hiperacute, prevenia este cel mai bun tratament posibil. tiind perioadele n care riscul este cel mai mare i a factorilor de predispoziie, strategiile de prevenie sunt n principal orientate pe 2 direcii: 1. Minimizarea expunerii mamelonului la bacteriile prezente n mediul exterior. - Maximizarea statusului igienei n zonele de odihn ale vacilor, n special boxele utilizate n perioada de repaos mamar, n timpul perioadei pre- i post-partum ntruct acestea sunt perioadele de risc maxim a infeciilor intramamare cu coliformi. Boxele sau paturile curate i uscate sunt elemente cheie pentru prevenirea proliferrii E.coli n zonele de odihn. Materialele neutre precum nisipul sau praful de marmur sunt mai potrivite n comparaie cu materiale precum paie, rumegu sau coji, deoarece bacteriile se multiplic mai puin. Mulgerea dintr-o gland mamar uscat i curat. 2. Sporete rezistena animalului la infeciei: Reduce stresul de orice fel. Raii i strategii de alimentare ce reduc NEB alimentrii cu substan uscat. Securizarea aportului necesar de vitamina E i Se din raie; ele sunt importante pentru sistemul imunitar i creterea activitii fagocitare a neutrofilelor. Lipsa acestor elemente sporete probabilitatea apariiei mastitei, precum i severitatea duratei i a infeciei. Vaccinarea. Vaccinarea mpotriva mastitei colibacilare este o strategie frecvent implementat n fermele de lapte din Statele Unite (ntre 40-65% dintre ferme aplic vaccinarea). Cel mai des utilizate vaccinuri se bazeaz pe tulpina J5 a E.coli. Aceast tulpin este un mutant cruia i lipsete lanul O-polisaharidic ce aparine LPS, lsnd stratul corul - stratul secretor de LPS expus sistemului imunitar. Spre deosebire de lanul O-polizaharide, compoziia i structura coreului este extrem de des ntlnit printre bacteriile Gram-negative. Aadar, vaccinurile cu J5 sunt eficace, inducnd opsonizarea anticorpilor de baz cu imunitate ncruciat mpotriva diverselor tulpini att de E.coli ct i a altor bacterii Gram-negative. Eficiena vaccinrii n protejarea mpotriva mastitei colibacilare acute a fost demonstrat printr-o serie de studii n domeniu. n multe cazuri, este clar c imunizarea cu J5 nu previne infecia intramamar cu coliformi, dar reduce n schimb gravitatea acestora, apariia cazurilor clinice grave i a pierderilor economice cauzate de decese sau sacrificari. Conform studiilor economice in USA, un vaccin impotriva acestui tip de mastita este profitabil din punct de vedere economic daca mai mult de 1% din lactatii sunt afectate de mastita colibacilara. Conform literaturii de specialitate, vaccinul poate fi o unealta importanta in prevenirea mastitelor provocate de bacteriile Gram-negativ in fermele in care exista astfel de probleme. Luand in considerare faptul ca perioada post-partum este cea mai critica si in care majoritatea cazurilor apar datorita motivelor amintite, obiectivul trebuie sa fie fortificarea imunitatii in acea perioada prin vaccinarea animalelor in perioada de repaos mamar si revaccinarea inainte de fatare. O doz n primele luni de lactaie poate fi potrivit pentru extinderea duratei de imunitate. La temperaturi ridicate i umede, atunci cnd incidena poate fi crescut n lunile de var, o doz pentru toate animalele pot poate de asemenea proteja efectivul.

Concluzii:
6

Mastita colibacilar este o afeciune patologic semnificativ n multe ferme datorit impactului economic provocat n fermele afectate. Prevenia este cea mai bun unealt pentru a controla aceast problem. Managementul perioadei de repaos mamar i a perioadei peripartum este crucial. Vacile adpostite n boxe i curi curate, uscate i confortabile vor avea infecii intramamare mai reduse cu coliformi. n plus, strategiile de hrnire pentru reducerea NEB n perioada postpartum i reducerea stresului ajut n combaterea mastitei hiperacute. n final, trebuie observat faptul c protocolul vaccinrii n perioada de repaos mamar poate ajuta n prevenirea cazurilor clinice cu coliformi n fermele n care exist aceast problem.

Bibliografie
1. Passey S, Bradley A, Mellor H. Escherichia coli isolated from bovine mastitis invade mammary cells by a modified endocytic pathway. V et Microbiol. 27 Juillet 2008;130(1-2):151-64. 2. Wilson DJ, Grohn YT, Bennett GJ, Gonzlez RN, Schukken YH, Spatz J.Milk production change following clinical mastitis and reproductive performance compared among J5 vaccinated and control dairy cattle. J Dairy Sci. Oct. 2008; 91(10):3869-79. 3. Perianu Tudor, boli infectioase ale animalelor; Editura Fundatiei Chemarea, Iasi 1996 4. Jeanne L. Burton,Ronald J. Erskine, Immunity and mastitis. Some new ideas for an old disease Vet Clin Food Anim 19 (2003) 145. 5. Moisiu M.; Marcu E.; Pivoda Ac. ; Indrumator de lucrari practice pentru meseria de veterinar; Editura Ceres, Bucuresti 1993; 6. Bradley et al. 2001 Adaptation of E. coli to the bovine mammary gland, J Clin Microbiol Mai 2001; 39(5):1845-9). 7. Mallard BA, Burnside EB, Burton JH, Wilkie BN. Variation in serum immunoglobulins in Canadian Holstein-Friesians. J Dairy Sci 1983; 66:8626. 8. Volintir V., boli infectioase ale animalelor domestice; Editura Didactica si Pedagogica, Bucuresti 1975. 9. www.albeitar.grupoasis.mastitiscolibacilar124.doc