Distocii

maternale
îngustarea canalului pelvin
anomalii morfologice sau
topografice ale tractusului genital
tulburări de dinamică uterină.
 Angustia pelvină
Reducerea diametrelor conductului pelvin
→imposibilitatea expulzării fătului.

 Frecv. la juninci, scroafe, căţele şi pisici primipare.

 Congenitală: rar, coexistă cu incompleta dezv.
corporală a femelei
 Câştigată: însămânţare/montă timpurie (bazinul
juvenil); rahitism sau osteomalacie (bazinul rahitic);
fracture ale oaselor bazinului → calusuri vicioase
mari; desmorexie sacro-iliacă, osificări ale
articulaţiilor sacro-iliace şi ale simfizei ischio-pubiene;
prezenţa tumorilor.
FRACTURI DE BAZIN CE POT CAUZA
ANGUSTIE PELVINA DUPA
CALUSARE
 Diagnosticul: prin inspecţie, ETR, EVM
 → insuficienta dezvoltare a bazinului/ calusuri
vicioase/ tumori, cu reducerea diametrelor
deschiderii ant. → “disproporţie feto-maternală”.
 Prognosticul este rezervat pentru mamă şi
nefavorabil pentru făt.

 Tratamentul: prin manopere obst. nesângeroase.

În angustiile pronunţate nu se va executa tracţiunea
forţată pentru că se pot produce complicaţii grave
(desmorexie sacro-iliacă, zdrobiri de ţesuturi, etc.).
 Fetotomia nu este recomandată, neexistând spaţiul
necesar
 Se execută histerotomia, fătul putând fi extras viu.
 După extragerea produsului de concepţie, femelele
vor fi eliminate de la reproducţie.
 Hipoplazia (strictura) vulvo-vestibulo-
vaginală
Reducerea dimensiunilor conductului
copulator ce determina distocii la prima
fătare.
 congenitală poate fi întâlnită la unele linii
ale raselor de bovine (Charolaise, Chianina,
Marchigiana, Blonde D’Aquitaine etc.),
ovine (Dorper) sau la unele rase de câini
(Ciobănesc Mioritic!)
 dobândită apare ca urmare a cicatricilor
vicioase apărute în procesul de vindecare a
plăgilor vulvare şi vaginale.
 Diagnosticul:
 inspecţie → dimensiunile reduse ale vulvei,
femela face eforturi de expulzare, fără a reuşi
eliminarea fătului care este blocat în
conductul copulator.
 EVM → reducerea dimensiunilor transversale
ale conductului copulator, mucoasa vaginală
se poate fisura
 Uneori, până la următoarea parturiţie, vaginul
se poate dezvolta suficient pentru a nu mai
produce distocii.
 Prognosticul este rezervat pentru mamă şi făt.

 Tratament. se poate executa dilatarea manuală a

conductului vulvo-vestibulo-vaginal urmată de
extragerea fătului.
 anestezie epidurală joasă
 lubrifiere.

 În cazul in care nu se poate realiza dilatarea în mod

corespunzător, se execută incizia perineului sau
epiziotomia (incizarea laterală a uneia sau ambelor
labii vulvare).
 Histerotomia
 Fetotomia este contraindicată!
 Spasmul (non-dilatarea) cervixului
-este o tulburare funcţională, care se
manifestă ca o contracţie a musculaturii
colului.
-poate aparea datorită unei stări de
hipersimpaticotonie cervico-uterină sau poate
fi det. de tulburări ale mecanismului de
deschidere.
 Diagnosticul
 Inspecţie: parturiţia întârzie, deşi femela face
eforturi de expulzare.
 EVM se constată că cervixul este
întredeschis, dar nu este şters, iar fătul nu
este angajat. Uneori, cervixul apare ca un inel
 Tratament: Dilatarea medicamentoasă se
poate realiza prin adm. estrogenilor sintetici, a
uterospasmoliticelor (tocoliticelor) sau a
tranchilizantelor. Această terapie trebuie
asociată cu dilatarea mecanică a colului:
 anestezia epidurală joasă.
 se va introduce mâna, bine lubrifiată, în vaginul
femelei şi apoi se vor introduce 2-3 degete în
canalul cervical, împingând puternic şi
executând uşoare mişcări de rotaţie a mâinii.
Se va lărgi treptat până în momentul în care
mâna poate pătrunde în uter.

 obligatoriu măsuri de asepsie şi folosirea

abundentă a ungventelor cu antibiotice.
 histerotomia.
 Strictura (rigiditatea, induraţia)
cervixului
Nedeschiderea cervixului, datorită infiltraţiei
conjunctive sau cartilaginoase ca urmare a cicatricilor
acestuia sau a dezvoltării insuficiente a colului.
 Diagnosticul: EVM- se constată colul intredeschis,
peretele cervical este îngroşat, dur şi uneori poate fi
decelată cicatricea existentă la acest nivel.
 În cazul colului slab dezvoltat se decelează deschiderea
incompletă, fiind subţire, elastic, dar nedilatabil.
 Fătul este angajat parţial, în funcţie de gradul dilatării, iar
învelitorile fetale nu sunt rupte.
 diagnostic dif. faţă de spasmul cervical (cedeaza la
antispastice), torsiunea uterină (falduri la niv.vaginal) şi
durerile false (femela nu e pregatita pt.parturitie)
 Prognosticul este rezervat deoarece nu poate fi dilatat
prin terapie.
 Tratamentul :histerotomie.
 Distociile de origine uterină
Ventroversiunea uterină
Reprezintă flexarea şi versiunea uterului, în jos, către
peretele abdominal, în unghi de 90º faţă de axul
bazinului, mai frecvent la vacă, iapa si oaie.

 Etiologia: slăbirea tonusului pereţilor abdominali şi

destinderea tendonului prepubian, apărute în urma
vârstei înaintate, furajării cu furaje grosiere sau
borhoturi şi menţinerii în stabulaţie prelungită.
 Diagnosticul se stabileşte în timpul parturiţiei, prin
EVM: se constată deschiderea parţială a cervixului,
angajarea parţială a fătului, membrele acestuia fiind
orientate cu extremitatea distală către sacrumul femelei.

 Prognosticul este favorabil atât pentru mamă cât şi

pentru făt, dacă se intervine rapid
 Tratamentul constă în aducerea axului longitudinal al
uterului şi fătului paralel cu axul longitudinal al mamei.

1. Dacă mâna obstetricianului poate depăşi faldul uterin, va

fixa extremităţile fetale şi la va angaja în bazin.

2. Dacă membrele nu pot fi abordate, două ajutoare vor

ridica peretele abdominal cu ajutorul unei scânduri, pentru
a apropia fătul de deschiderea anterioară a bazinului.

3. SAU contenţia femelei în decubit dorsal → uterul se va

destinde spontan iar fătul va fi fixat şi apoi se va executa
tracţiunea.

 Când distocia nu se poate rezolva prin aceste manopere,

se va executa histerotomia.
 Retroversiunea uterină
Flexiunea şi versiunea uterului gestant către peretele
ventral al abdomenului, reprezintă retroversiunea
uterină. Este o afecţiune întâlnită la iapă si scroafa.

 Etiologie. Relax. peretelui abd. la femelele bătrâne,

hrănite cu furaje voluminoase, de calitate proastă;
forma uterului (de ghirlandă) care coboară din regiunea
sublombară către regiunea ventrală abdominală,
permiţând flexarea către peretele dorsal.
 Fact. det.: dezv. mânzului cu trenul ant. într-un corn
uterin şi cu trenul post. în celălalt corn uterin.
 Diagnosticul EVM- cervixul este întredeschis, fătul
fără nici o posibilitate de angajare în bazin.
 Prognosticul este rezervat spre grav
 Tratamentul: histerotomie.
 TORSIUNEA UTERINĂ
 HISTEROCELUL (HERNIA UTERULUI
GESTANT)
Sunt cele mai frecvente şi grave modificări
topografice uterine
Vor fi prezentate la curs, la capitolul
“PATOLOGIA GESTATIEI”, deoarece uneori
pot apare cu mai multe săptămâni înainte de
parturiţie.
 Insuficienţa forţelor de contracţie
uterină
Reducerea capacităţii contractile a uterului mai
poartă numele şi de inerţie uterină
(hipokinezie/hipotonie).
 Etiologie.
 În hipokinezia primară: alimentaţie necorespunzătoare,
şi stabulaţie permanentă, care determină scăderea
tonusului întregului organism şi implicit al musculaturii
uterine şi abdominale. Alte cauze sunt: vârsta înaintată,
gestaţiile frecvente, gestaţiile gemelare, fetuşii
voluminoşi, disfuncţiile endocrine, unele stări toxice,
aderenţele uterine şi prelungirea gestaţiei.
 Hipokinezia secundară: fătările laborioase, ce det.
oboseala exagerată a mamei şi a uterului. Suprimarea
eforturilor de expulzare poate avea loc şi pe cale
reflexă, în cazul peritonitelor, reticuloperitonitei
traumatice ca şi al altor afecţiuni dureroase la nivelul
cavităţii abdominale.
 Diagnosticul : inspecţie şi EVM.
 De la inceput eforturi slabe şi rare, iar
expulzia fătului întârzie. La EVM se constată
uterul cu perete flasc, fătul se află în A,P,P
eutocică.
 În hipokinezia secundară, aceste manifestări
apar după o perioadă în care femela a
prezentat eforturi puternice de expulzare,
datorită obosirii accentuate a uterului.
 În hipokinezia secundară, produsul de
concepţie moare înaintea expulziei, datorită
dezancorării placentei.
 Prognosticul este rezervat
 Tratamentul se realizează prin extragerea
cât mai rapidă a fătului şi a învelitorilor
fetale.
 Adm. subst. ocitocice se execută numai în
hipotonia uterină primară, când nu există
obstacole în expulzarea produşilor de
concepţie.
 În hipotonia uterină secundară este interzisă
administrarea substanţelor ocitocice înainte
de remedierea distociei primare (risc de
ruptură uterină).
 Administrarea ocitocinei în acest caz va fi
efectuată NUMAI după ce femela a fost
perfuzată cu substanţe energizante
(glucoză, săruri de Calciu, ATP, vitamina C,
etc.)
 Extragerea manuală a fetuşilor se poate realiza după
o prealabilă fixare a capului şi extremităţilor, urmată
de tracţiune.
 În hipotonia uterină secundară, extragerea manuală a
produşilor de concepţie se poate realiza numai după
remedierea distociei primare, ce împiedică
expulzarea normală a acestora.
 După extragerea fătului şi a învelitorilor fetale,
obiectivele tratamentului sunt reprezentate de
stimularea involuţiei uterine şi combaterea infecţiilor
uterine.
 Ocitocina la animale mici 0,5-1 U.I./kg iv, nu mai mult
de 10 U.I./animal
Specii Im sau sc Epidural

Iapa 30-60 IU 15-20 IU

Vaca 50-80 IU 30-50 IU

Oaie, capra si scroafa 15-25 IU / 5-10 IU 5-10 IU

 Exagerarea forţelor de contracţie
uterină
Eforturi puternice de expulzare a fătului
(hiperkinezie/hipertonie uterină), care uneori
pot ajunge la tetanie uterină. Este mai frecvent
întâlnită la iapă, iar la celelalte specii la primipare.
 Etiologie: distocii prin obstacole care împiedică
trecerea produsului de concepţie, prin conductul
pelvin, distonii neuro-vegetative, sau în cazul adm.
necoresp. a ocitocicelor!!
 Durere → reflex se intensifică contracţiile →
scurgerea prematură a lichidelor perifetale → fătul
prins în “menghină”, apare hipoxia fetală →
moartea fătului.
 Complicaţia frecventă şi gravă a acestei
afecţiuni este ruptura uterină.

 Diagnosticul inspecţie: eforturi puternice de

expulzare,

 EVM: fătul este angajat/nu, dar uterul este

mulat pe el.
 Prognosticul este rezervat

 Tratamentul urmăreşte calmarea cât mai rapidă a

femelei şi extragerea fătului.

 plimbarea femelei, timp de 15-20 min. şi apoi

menţinerea acesteia pe un plan înclinat postero-
anterior, pentru degajarea bazinului.
 Dacă hiperkinezia persistă, se va recurge la
anestezia epidurală joasă la vacă sau la anestezia
generală la iapă.
 Uterospasmolitice/tocolitice (Efosin, Monzal,
Hanegif, Duphaspasmin, Planipart – săruri de
izoxuprin)
 După calmarea femelei şi reducerea intensităţii
contracţiilor uterine, se va extrage produsul de
concepţie, NUMAI după înlocuirea lichidelor
perifetale pierdute.