TORSIUNEA UTERINĂ

⇔ reprezintă răsucirea uterului gestant în jurul axului său logitudinal

-este cea mai frecventă cauză a distociilor de origine maternală la vacă
CAUZE:
1)Factori favorizanţi
-la rumegătoare - conformaţia anatomică a coarnelor uterine şi modul de inserţie a
ligamentelor largi → extremitatea anterioară a cornului uterin este liberă
-la R.m. T.U. este mai rară deoarece gestaţia gemelară este destul de frecventă →
echilibru între coarnele uterine
2)Factori determinanţi
-traumatisme
-administrarea de furaje îngheţate → hipoxie fetală → mişcări bruşte ale fătului
-vacă – modul de adoptare a decubitului

T.U. apare de obicei cu puţin timp înainte de fătare

DIAGNOSTIC:
-semne clinice: apatie, senzaţie de colică, apetit capricios
-în torsiunea > 180° → după 2-3 zile S.C. dispar, influxul nervos diminuă → apar
degenerări ale peretelui uterin la locul torsiunii → risc de ruptură uterină → exitus
#T.U. POSTCERVICALĂ:
-la EVM: se constată prezenţa faldurilor helicoidale la nivelul vaginului orientate
în sensul torsiunii
-labia vulvară de pe partea opusă sensului torsiunii este înfundată
-în T.U. de grad mic se poate aborda cervixul care poate fi întredeschis
-ETR → se poate decela locul torsiunii + ligamentele largi sunt foarte întinse
(uneori deşirate)
#T.U. ANTEROCERVICALĂ:
-frecvent cervixul este închis
-diagnosticul se pune pe baza ETR → se poate decela locul torsiunii + ligamentele
largi sunt foarte întinse (uneori deşirate)
Pentru diagnosticul T.U. se urmăresc următoarele elemente:
-locul torsiunii (antero/postero cervicală)
-gradul torsiunii
-sensul torsiunii
-vechimea torsiunii

TRATAMENT:
-depinde de vechimea şi gradul torsiunii
-detorsionarea se poate realiza prin medode:
I.nesângeroase: directe şi indirecte
II.sângeroase: detorsionarea după laparatomie sau histerotomie
I.Metode nesângeroase
-se aplică în torsiunile recente şi de grad mic (< 90°, maxim 180°)
1.Metode directe – acţionează asupra fătului
-se aplică în T.U. < 90°, când putem aborda o extremitate a corpului fetal
-femela se aşează pe un plan înclinat postero-anterior + anestezie epidurală joasă
 -obstetricianul întroduce mâna, de pe partea torsiunii (regula mâinii), în cavitatea
uterină şi fixează o extremitate a corpului fetal (spata sau punctul fesei) cu degetul mare dispus
spre interior
-se execută detorsionarea în sensul opus T.U.
-în plus avem nevoie de 2 ajutoare:
-1 -se va poziţiona cu regiunea lombară sub abdomenul femelei, pe partea
câtre care este torsionat uterul
-2 va presa cu coatele în golul flancului de pe partea opusă torsiunii
-există 2 indicii că s-a produs detorsionarea: se elimină brusc o cantitate mare de
lichide perifetale şi dispar faldurile vaginale; în torsiunea anterocervicală se deschide cervixul
2.Metode indirecte: acţionează asupra femelei
a)Metoda rostogolirii
-se aplică în torsiuni de grad mic cu accesibilitatea abordării fătului
-femela se aşează în decubit latral, pe partea torsiunii, pe un plan înclinat postero-
anterior; se leagă cele 4 picioare în mănunchi iar un ajutor va fixa capul
-anestezie epidurală joasă
-obstetricianul adoptă poziţia culcat în prelungirea femelei imobilizând o regiune
fetală (spată/fesă)
-la comanda obstetricianului începe rotaţia femelei spre partea torsiunii
b)Metoda crescătorilor francezi (Benesch) – se aplică când fătul nu este abordabil
-principiul metodei este asemănător cu cel al rostogolirii dar uterul este menţinut
în poziţie fixă din exterior cu ajutorul unei scânduri de 3-4 m lungime, 45 cm lăţime şi 5 cm
grosime peste care se ajează o persoană de ≈ 50 kg
-femela este aşezată în decubit lateral pe partea torsiunii
-scândura se fixează cu un capăt pe sol şi cu celălalt pe flancul femelei, are rolul
de a menţine uterul poziţia respectivă
-femela va fi rotită în sensul torsiunii
II.Metode sângeroase
a)Detorsionarea după laparatomie
-se realizează când torsiunea apare cu mult timp înaintea parturiţiei
-după laparatomie se prinde o extremitate fetală prin traversul peretelui uterin şi
se detorsionează
-frecvent apare avortul (stres etc.)
b)Histerotomia
-laparatomie → histerotomie → extragerea fătului → sutura uterului →
detorsionare
-obligatoriu se va palpa locul torsiunii pentru a ne asigura că detorsionarea este
totală
-un ajutor → EVM - pentru verificarea detorsionării
-frecevent, datorită involuţiei uterine rapide uterul se detorsionează singur

TULBURĂRI DE DINAMICĂ UTERINĂ

I.Hipokinezia uterină
II.Hiperkinezia uterină
 I.Hipokinezia uterină – reducerea forţelor de contracţie uterină (uneori chiar
atonie uterină)
CAUZE:
Factori favorizanţi:
-producţiile mari de lapte (spolierea organismului de Ca)
-alimentaţia carenţată/subalimentaţia
-lipsa de mişcare – întâlnită frecvent la scroafă
-fătări gemelare
-femele care au fătat de mai multe ori
-disfuncţii hormonale (reducerea capacităţii de fixare a ocitocinei; reducerea
sensibilităţii miometrului la acţiunea ocitocinei)
Secundar - unor distocii, neremediate la timp → obosirea miometrului
CLINIC:
-femela este pregătită pentru parturiţie
-contracţiile uterine sunt reduse ca intensitate şi apar la intervale mari de timp
-fătarea întârzie
-EVM → cervixul este întredeschis + uneori se pot aborda extremităţile fetale
TRATAMENT:
-administrarea substanţelor ocitocice doar când:
→fătul este în prezentare şi poziţie eutocică
→devoltarea produsului de concepţie este în limite normale
→bazinul este normal conformat + cervixul este deschis
-înainte de administrarea ocitocinei (≈ 30-1 h), se administrează săruri de Ca
pentru modelarea contracţiilor uterine şi împiedicarea spasmului uterin
Doze ocitocină:
-vacă – 50-80 U.I. IM; 30-50 U.I. epidural
-iapă – 30-50 U.I. IM; 15-30 U.I. epidural
-scroafă – 15-30 U.I. SC/IM; epidural este greu de administrat
-oaie, capră – 10-15 U.I. SC/IM
-căţea – 1-10 U.I. SC/IM
-pisică – 0,5-2 U.I. SC/IM
La animalele mari se preferă administrarea epidurală datorită acţiunii rapide şi
mai îndelungate.
Alte preparate: metil ergometril maleat (poate detemina apariţia spasmului uterin)
La speciile care fată mai mulţi produşi de concepţie, ocitocina se administrează
numai după ce femela a eliminat cel puţin un produs de concepţie
Este posibil ca după administrarea ocitocinei să se elimine un produs de conceţie
iar următorul de să se blocheze datorită spasmului uterin.
La căţea – se administrează în perfuzie lentă (10-12 picături/minut) un amestec ce
conţine: 500 ml glucoză 5%, 10 ml gluconolactat de Ca 10%, 10 U.I. ocitocină.
La animalele mari terapia cu ocitocină de obicei nu dă rezultate de aceea se
recurge la extragerea manuală a produsului de concepţie.
La animalele mijlocii şi mici dacă nu se obţin rezultate în urma terapiei
medicamentoase se recurge la cezariană.

II.Hiperkinezia uterină – exagerarea forţelor de contracţie uterină care uneori

poate ajunge la tetanie uterină.
CAUZE:
 -distocii prin obstacole care împiedică expulzarea produsului de concepţie →
spină iritativă locală → arc reflex → eliberare de ocitocină în exces → contracţii din ce în ce mai
puternice
-lichidele perifetale se elimină → uterul se mulează pe produsul de concepţie → o
nouă iritaţie → apariţia tetaniei uterine
-produsul de concepţie nu poate fi expulzat, mularea uterului menţine produsul de
cocepţie ca într-o menghină
TRATAMENT:
-calmarea femelei : anestezie epidurală joasă + la iapă tranchilizare sau chiar
anestezie generală cu cloralhidrat
-miorelaxante (tocolitice) – reduc contracţiile, dar cresc tonusul uterin (săruri de
izoxuprin, Hanegif, Monzal)
-plimbarea femelei + săculeţi cu sare caldă în regiunea lombară
La iapă → chingă în regiunea toracică (acţionează neuroreflex) + plimbarea
femelei
-după calmarea femelei se introduc în uter lichide pentru îndepăratrea produsului
de concepţie de pereţii uterului
-lichidele: mucilagiu de in, apă saponată, Embriosol → 10-20 l la A.M.

-se remediază distocia şi se extrage produsul de concepţie