Hernia strangulată.

Noţiune,
cauzele, manifestările clinice,
asistenţa de urgenţă.
REALIZAT: SÎRBU ION
TEHNICIENI DENTARI
GR. 208
VERIFICAT: DIMINIAȚĂ VICTORIA
Strangularea reprezintă complicația majoră a herniilor externe, interne și eventrațiilor.
Prezența în sacul herniar a unui segment intestinal și stricțiunea sa antrenează o ocluzie
gravă ce poate conduce rapid în doar 6 ore la necroza ansei herniate. Hernia strangulată
reprezintă o urgență abdominală ce necesită un diagnostic și un tratament rapid
În mod obişnuit, prin hernie se înţelege ieşirea parţială sau totală a unui viscer din cavitatea
abdomino-pelvină printr-un orificiu sau traiect anatomic preexistent, denumit şi punct slab al
peretelui abdominal. În sensul larg al cuvântului, prin hernie se înţelege ieşirea parţială sau
totală a unui organ din cavitatea conţinătoare sau învelişul său, notându-se hernii cerebrale,
pulmonare, musculare. Din punct de vedere morfologic, se disting trei elemente ale herniilor:
traiectul anatomic ,învelişurile herniare, conţinutul herniei.
Instalarea strangulării în raport cu vechimea herniei se poate face:
 odată cu apariţia acesteia – strangularea prim simptom, eventualitate rară (în herniile
femurale şi inghinale congenitale), de dimensiuni mici, cu inel fibros, inextensibil;
 în herniile vechi, voluminoase, cu inel larg, prin strangulări intrasaculare (hernii
ombilicale, hernii inghino-scrotale mari).
Cauze și factori de risc
 Factorii predispozanți pentru strangularea unei hernii deja existente cuprind:
 efortul fizic, formare de aderență, bride inflamatorii
 apare la bolnavii vechi, purtători de bandaje herniare
 în hernii ireductibile, voluminoase.
Simptomele se instalează brusc de obicei după un efort fizic la un vechi purtător de hernie,
printr-o durere vie, cu intensitate maximă la nivelul pediculului, asociată cu ireductibilitatea
și sensibilitatea crescută a tumorii herniare. Rapid se adaugă grețurile, vărsăturile, oprirea
tranzitului intestinal pentru materii și gaze, conturând tabloul clinic de ocluzie intestinală
care impune cercetarea atentă a tuturor zonelor herniare.
Semnele generale constau din tahicardie, hipotensiune, oligurie, semne de deshidratare, ce
apar tardiv și nu trebuie asteptate pentru stabilirea diagnosticului. Bolnavul sucombă în 3-4
zile prin șoc ocluziv sau peritonită generalizată prin perforația ansei strangulate.
În hernia strangulată terapia chirurgicală este unica alternativă. Taxisul comportă riscuri
mari, motiv pentru care metoda a fost părăsită.
 În mod normal intervenția se efectuează sub anestezie generală, dar în funcție de teren se
poate apela la anestezia locală sau locoregională.
Incizia va fi aleasă în funcție de varietatea topografică, centrându-se pe formațiunea herniară.
Ea va fi suficient de largă pentru a permite explorarea sacului, a inelului de strangulare și
exteriorizarea conținutului. Dacă s-a efectuat o laparotomie prin eroare diagnostică, pentru o
ocluzie prin hernie strangulată necunoscută, pentru ridicarea factorului de strangulare poate
fi necesară încă o incizie electivă.