ernia este o afectiune raspandita si cel mai bine este sa fie diagnosticata din timp, deoarece numeroasele

sale complicatii pot fi foarte grave.

Hernie. Date generale

Hernia inghinala. Cauze, simptome si tratament

Hernia femurala. Cauze, simptome si tratament

Hernia ombilicala. Cauze, simptome, tratament

Hernia postoperatorie. Diagnosticare si tratament

Cum se previne hernia

Hernie. Date generale

Hernia este o afectiune prin care un viscer (un organ) se deplaseaza (herniere) din cavitatea sa
anatomica, printr-un punct mai putin rezistent sau defect. Popular denumita „ruperea praporelui”, este
definita medical ca „exteriorizare a unui viscer pe un traiect anatomic preformat”. Cel mai frecvent se
exteriorizeaza intestinele sau vezica urinara iar traiectele anatomice preformate sunt canalele inghinal,
femural si ombilical, rezultand astfel cele mai intalnite hernii: inghinala, femurala si ombilicala.

Mai nou, influenta anglosaxonilor in medicina a determinat extinderea termenului de hernie si la ceea ce
in Romania se numea, din franceza, eventratie, postoperatorie sau posttraumatica. Astfel, ruperea
peretelui abdominal dupa operatii sau dupa lovituri violente, cu exteriorizarea viscerelor sub piele, este
denumita, din ce in ce mai des, în loc de eventratie, hernie postincizionala sau posttraumatica.

Herniile reprezinta o patologie importanta in Romania, ele afectand intre 4% si 12% din populatie (dupa
diverse statistici), varsta reprezentand un criteriu important de diferentiere, intrucat frecventa herniilor
este mai mare la copii (congenitale ) si varstnici (slabirea peretelui muscular, alte afectiuni asociate).

Hernia poate fi de mai multe tipuri:

Hernie abdominala – care la randul ei poate fi inghinala, ombilicala, femurala

Hernie de disc

Hernie postoperatorie

Ce determina dezvoltarea herniilor

Cauzele herniei pot fi congenitale – mostenirea genetica, testiculul necoborat, persistenta herniei
ombilicale fiziologice, metabolice – antecedentele sau bolile manifeste (tuberculoza, diabet, fibroza
chistica) sau presionale – constipatie cronica, efort fizic exagerat, tuse cronica, obezitate, sarcina.
Simptomele generale ale herniilor

Simptomele herniei sunt: umflatura sau proeminenta dureroasa, durerea localizata abdominal, lombar,
femural, inghinal si accentuata la efort, varsaturi (la herniile complicate). In urma examenului clinic
general si a investigatilor imagistice, medicul constata gravitatea herniei. In cazul unei hernii simple, care
poate fi repozitionata de catre medic, se mai poate astepta cateva luni pana la interventia chirurgicala
sau, daca diagnosticul nu e clar, pacientul se mai urmareste 1-2 saptamani la domiciliu.

Hernia complicata, netratata chirurgical, poate avea urmari periculoase, ajungandu-se la strangularea
herniei, iar fara interventie chirurgicala imediata, la deces.

Tratamentul herniilor

Primele tentative de tratament dateaza din antichitate, dar complexitatea anatomica a regiunii a intarziat
aparitia unui tratament satisfacator pana in secolul XIX cand un chirurg italian, Eduardo Bassini, a descris
si practicat procedeul care ii poarta numele. Aceasta tehnica, revolutionara pentru acea data, pleca de la
principiile anatomiei locale si unele aspecte din tehnica originala raman valabile si in prezent. Desi
procedeul a ramas in uz in anumite situatii, progresele inregistrate in secolul trecut in intelegerea
anatomiei si fiziologiei locale au facut loc unor tehnici noi.

Interventia chirurgicala se poate face clasic (cu anestezie locala sau generala) sau laparoscopic. Cea de-a
doua varianta este mai scumpa, dar recuperarea se face mai rapid. In practica medicala moderna,
interventia chirurgicala pentru hernie implica utilizarea unei plase dintr-un material sintetic, inert
biologic, complet biocompatibil, care se integreaza in structura anatomica, „reparand” defectul parietal.

Incercari de a rezolva herniile nechirurgical au existat dintoteauna: punind un banut in buricul copilului
sau un ghem si presandu-l, legand cu un brau sau cu o centura zona herniata sau folosind un dispozitiv
medical special creat in acest scop. Daca o parte din herniile nou-nascutului (cele mici) se rezolva de la
sine odata cu cresterea, restul solutiilor conservatoare sunt rezervate persoanelor care, datorita unor
diversi factori de risc, nu pot suporta o interventie chirurgicala.

Pentru toti ceilalti pacienti cu hernie, adica majoritatea lor, singura modalitate de rezolvare este cea
chirurgicala. Pentru chirurgi, hernia a reprezentat dintotdeauna o problema, deoarece exista o rata mare
de recidive. Fiecare scoala de chirurgie a incercat sa gaseasca un nou procedeu, mai bun ca celelalte,
adunandu-se astfel peste o suta de tehnici de tratare, mai multe decat pentru orice alta afectiune
chirurgicala.

Majoritatea procedeelor de tratare a herniilor au inceput sa rezolve defectul herniar prin diferite
modalitati de coasere a muschiului si structurilor aponevrotice din jur, intr-unul sau mai multe straturi,
cu diverse fire, de la catgut si matase pana la otel sau chiar siret de piele. Ceea ce unea insa toate aceste
procedee chirurgicale, era faptul ca sutura se facea „in tensiune” adica se coseau in forta structuri aflate
la distanta, tragand de acestea pana se apropiau. Aceasta provoca dureri postoperatorii mai mari (prin
tractionarea filetelor nervoase) si crea premizele unei recidive, prin taierea de catre fire, uneori, a
straturilor musculo-aponevrotice.
Tratamentul herniei cu ajutorul plasei

Opusul tehnicii clasice de reparare a herniei in tensiune este procedeul fara tensiune (tension – free),
cunoscut sub numele lui Lichtenstein, chirurgul american care l-a descris si l-a facut cunoscut in toata
lumea. Lichtenstein a incercat la inceput si el sa gaseasca un procedeu care sa fie mai bun decat celalalte
cunoscute, suturand meticulos anumite structuri musculare, aparent mai rezistente decat celelalte, ceea
ce parea promitator pentru scaderea recidivelor herniare. Ulterior a realizat ca, de fapt, problema
principala a tehnicilor chirurgicale de rezolvare a herniei era tensiunea care se creea intre firele ce
incercau sa apropie structurile situate la distanta.

De aici a venit si ideea unui procedeu fara tensiune iar solutia a fost foarte simpla: a fost folosit un petec
de material sintetic, asa numita plasa („mash”), care sa acopere orificiul herniar si sa se sutureze la
structurile adancite usor, fara tractiune. Rezultatele au fost surprinzator de bune: durerea postoperatorie
a scazut semnificativ iar recidivele au fost aproape inexistente. In plus, folosirea anesteziei locale a
adaugat o noua posibilitate in arealul terapeutic al herniilor – operatia in ambulator, fara internare,
pacientul avand posibilitatea, datorita durerilor reduse date de lipsa tensiunii, sa plece la domiciliu pe
propriile picioare la scurt timp dupa interventia chirurgicala.

Cu toate aceste beneficii pe care le aducea noua tehnica a fost nevoie de mai multi ani pentru ca
procedeul sa inceapa sa fie cunoscut in lumea intreaga. Intre timp calitatea plaselor chirurgicale a
progresat, astfel incat in prezent ele au proprietati de generare a cicatrizarii mult mai bune si o toleranta
de catre tesuturi aproape totala, iar alti chirurgi au extins chiar folosirea plasei (Stoppa, de exemplu),
tratand herniile bilaterale cu o plasa mare de 80×30 cm ce intareste tot abdomenul inferior.

In Occident procedeul cu plasa a lui Lichtenstein a ajuns sa urce pe primul loc in ierarhia tehnicilor
chirurgicale de hernie si exista deja mai multe variante de plase imbunatatite, unele dintre ele permitind
chiar sportivilor de performanta sa-si reia activitatea la 2-3 zile de la operatie. Si in Romania folosirea
tehnicilor „fara tensiune” a devenit uzuala pentru unii chirurgi. De asemenea, practicarea in ambulator,
fara internare, a acestor procedee chirurgicale este un avantaj indubital. Revenirea în familie, societate si
profesie facandu-se extrem de rapid (in 3-4 zile ), fara disconfort sau dureri.

Cel mai nou material pentru plase – polipropilena – are un grad inalt de compatibilitate cu organismul
uman. Centrul de Hernie Proestetica a fost prima clinica privata din Romania ce a tratat herniile inghinale
cu ajutorul plasei. Hernia inghinala poate fi tratata si laparoscopic, procedura implicand tot utilizarea
unor plase.

O astfel de interventie chirurgicala pentru hernie, folosind proteza de plasa este garantata pe viata, rata
de recidiva fiind doar de 0,5%, iar pacientul se externeaza in cateva ore. Durerile postoperatorii dispar in
cazul acestei proceduri de tension free.

Imagini tratarea herniei cu plasa. Inainte si Dupa

Hernia inghinala. Cauze, simptome si tratament