Hernia abdominală

Ultima actualizare la 29 octombrie 2012. Categoria: Afecțiuni digestive cronice

Acest articol a fost citit de 53908 ori.

Hernia reprezinta o perforare sau slabire in peretele unui muschi, tesut sau
membrana care in mod normal tine un organ in cavitatea sa naturala.
In cazul herniei abdominale, organele din abdomen (in special intestinul subtire)
ies din cavitatea abdominala prin zonele slabe ale stratului de muschi care formeaza
peretele.

Ce este hernia abdominala?

Hernia formeaza o tumefactie (umflatura) mai mult sau mai putin voluminoasa pe
abdomen; ea se poate accentua (tuse, efort fizic) sau reduce (intins in pat), poate fi
reductibila (impinsa cu usurinta inapoi), supla la pipait si de cele mai multe ori
nedureroasa.

In cazul herniilor mari, acestea se pot complica brusc printr-o strangulatie si pot
provoca o ocluzie intestinala (oprirea tranzitului, varsaturi, balonare), daca hernia
este formata de un fragment de intestin. Hernia, in acest caz, iese in permanenta, nu
poate fi redusa si ramane tare si sensibila la palpare, semne carora li se adauga cele
ale unei ocluzii intestinale (vomarea alimentelor, apoi bila verzuie, oprirea
scaunelor).

Sunt cateva tipuri de eforturi si solicitari ale corpului care pot provoca hernii:
 tusea violenta si persistenta sau stranutul
 obezitatea sau cresterea brusca in greutate
 sarcina
 ridicarea unor obiecte grele
 diareea sau constipatia ce solicita muschii abdominali
Daca aceasta afectiune apare dupa o interventie chirurgicala atunci se numeste
eventratie. Acest defect apare in urma cicatrizarii defectuoase a plagii chirurgicale,
asociat cu o seama de factori (obezitatea, varsta, debilitatea generala, complicatiile
postoperatorii, tratamentul cu steroizi, anticoagulante).

Cele mai frecvente tipuri de hernii

 Hernia epigastrica, numita si hernie ventrala. Aproximativ 75% din herniile
ventrale apar la barbati. Situatia se reface chirurgical.
 Hernia provocata de incizii. Se poate rupe peretele abdominal in jurul
cicatricelor chirurgicale si ies organele abdominale printr-un orificiu din
peretele abdominal creat in jurul cicatricei.
  Hernia inghinala. Mai mult de 70% dintre toate tipurile de hernii sunt cele
inghinale si mai mult de 80% apar la barbati.
 Hernia ombilicala. Cel mai frecvent, hernia ombilicala se intalneste la nou-
nascuti si copiii mici pana la 6 luni si destul de rar la maturi, la obezi sau
persoane cu ascita.
 Hernia hiatala poate fi intalnita la orice varsta, dar de cele mai multe ori
apare in jurul varstei de 50 ani.

Cum poate fi tratata hernia?

Daca hernia este de mici dimensiuni si reductibila, se recomanda un tratament
conservator care consta in exercitii fizice ce vizeaza cresterea tonusului musculaturii
abdominale, purtarea unui brau si evitarea ridicarii de greutati si a efortului de tuse.
In cazul unei hernii de dimensiuni mari sau ireductibile este necesara interventia
chirurgicala de urgenta.

Cum poate fi prevenita hernia?

Putem preveni aparitia herniilor abdominale, urmand cateva sfaturi:
 Alimentatia bazata pe fibre vegetale din fructe, legume si cereale. Ele asigura
un tranzit normal, eliminand constipatia si acumularea de gaze in intestin.
 Atentie la greutatea corpului! Hernia apare cu frecventa crescuta la persoanele
supraponderale sau obeze, de aceea este necesar un regim alimentar sanatos si
un program de exercitii fizice.
 Ridicarea unor greutati poate cauza hernie. Presiunea la care este supusa
musculatura abdominala poate fi prea mare, astfel ca fibrele musculare se pot
rupe. Dupa o interventie chirurgicala pe abdomen, acest risc creste foarte tare.
 Atentie la unele afectiuni cronice! Constipatia, balonarile, tusea persitenta,
diareea si multe altele pot solicita musculatura abdominala.
 Renuntarea la fumat! Fumatul poate cauza o tuse persistenta, tuse ce poate
afecta muschii abdominali.
O buna functionare a tubului digestiv, un tranzit regulat poate preveni aparitia
herniei si a complicatiilor ei. Acest lucru se poate realiza cu o dieta echilibrata
bogata in fibre vegetale. Produsul nostru ColonHelp, un produs natural din fibre
vegetale sub forma de tarate, este de un real folos in mentinerea sanatatii.

CE ESTE HERNIA OMBILICALA?

Hernia ombilicala este un defect al peretelui abdominal care implica exteriorizarea
la nivelul inelului ombilical (buric) a unei portiuni de grasime sau a unui organ
intern (cel mai frecvent, intestinul subtire). Ombilicul este locul in care cordonul
ombilical patrunde la nivelul abdomenului fetal.
Herniile ombilicale sunt frecvente la sugari. In majoritatea cazurilor acestea nu
provoaca durere sau alte simptome si se rezolva spontan (fara tratament) pana in
jurul varstei de 2 ani.Hernia ombilicala apare cel mai frecvent la copiii cu varsta sub
6 luni.

CARE SUNT FACTORII DE RISC?

La adulti, factorii care determina cresterea presiunii abdominale pot favoriza aparitia
herniei ombilicale sunt obezitatea, ridicarea de greutati, tusea cronica, sarcinile
multiple, ascita (acumularea de lichid in abdomen).

CARE SUNT SIMPTOMELE HERNIEI OMBILICALE?

Principalul simptom al unei hernii ombilicale este aparitia unei umflaturi situata la
nivelul ombilicului, de consistenta moale. Hernia ombilicala necomplicata nu este
deobicei dureroasa.
Marimea herniei poate varia de la cativa milimetri pana la dimensiuni de ordinul
centrimetrilor (hernii ombilicale netratate). Hernia ombilicala necomplicata poate fi
impinsa inapoi in abdomen cu ajutorul degetului sau cand pacientul sta in pozitie
orizontala (este reductibila).

CARE SUNT COMPLICATIILE HERNIEI OMBILICALE?

hernie ombilicala incarcerata - continutul abdominal exteriorizat devine „captiv” si
nu mai poate fi impins inapoi in interiorul abdomenului (hernia devine ireductibila).
hernie ombilicala strangulata – apare atunci cand fluxul de sange pentru continutul
abdominal din hernie se intrerupe.
Atunci cand un tesut nu reuseste sa primeasca suficient oxigen si substante nutritive,
tesutul moare. In aceste cazuri, abdomenul este destins si pacientii pot
prezenta varsaturi, greata, febra si durere abdominala. Reprezinta o urgenta
chirurgicala si pacientul trebuie sa primeasca imediat tratament de
specialitate.

DIAGNOSTICUL HERNIEI OMBILICALE

In timpul examenului clinic, medicul va acorda o atentie deosebita dimensiunii si
formei herniei ombilicale, aspectului abdomenului, in special in zona din jurul
ombilicului, se determina daca hernia este reductibila (se poate retrage inapoi in
abdomen) sau nu, se observa dimensiunea deschiderii inelului ombilical, se
evalueaza hernia in pozitii diferite (in picioare si culcat).
Poate fi necesara o examinare radiologica sau o ecografie abdominala, in special
daca hernia nu este reductibila.
Semnele care indică o hernie ombilicală
Cele mai multe hernii ombilicale sunt asimptomatice. La nivel vizual, se
evidenţiază doar ca o lărgire a cicatricii ombilicale, o bombare a ei. Ele devin
simptomatice atunci când apare durerea, acesta fiind simptomul principal. Durerea
apare atunci când în acest orificiu se exteriorizează un viscer, un organ intra-
abdominal. Cel mai frecvent, se exteriorizează un epiploon, care este o perdea de
grăsime aşezată în faţa intestinelor, care le protejează într-un fel. Epiploonul se
poate încarcera sau ştrangula şi atunci apar durerile. De asemenea, se mai poate
produce exteriorizarea intestinului subţire, fapt ce accentuează durerea, iar
ştrangularea acestuia poate provoca chiar apariţia ocluziei intestinale.

Metodele de diagnosticare a herniei ombilicale

Ceva aparte în legătură cu această boală este că uneori durerile pot fi date de
hernia ombilicală, dar alte ori pot fi cauzate de o altă boală intraabdominală, de
exemplu de un ulcer duodenal, de o litiază biliară, chiar de un cancer de ovar sau un
cancer de colon şi nu de puţine ori pacienta pune simtomatologia dureroasă în seama
herniei ombilicale.
În afară de examenul clinic, noi completăm întotdeauna investigaţiile cu alte
probe biologice sau imagistice care să excludă o altă boală. Cea mai la îndemână
investigaţie este ecografia abdominală, utilizată pentru orientare diagnostică.

Operaţia se poate face pe cale deschisă sau laparoscopică

Tratamentul herniei ombilicale este exclusiv chirurgical şi se poate face fie pe
cale laparoscopică, fie pe cale deschisă. Indiferent ce variantă se va aplica,
tratamentul presupune închiderea acestui orificiu şi întărirea lui.

La nivelul cunoştinţelor de astăzi, nu se mai face operaţie de hernie ombilicală

fără plasarea unei proteze textile, adică a unei plase. De ce? Pentru că zona
aceasta este supusă tensiunilor, iar simpla coasere a orificiului, fără montarea
unei plase, este expusă riscului de recidivă într-un procent de cel puţin 20%-
30%, risc inacceptabil astăzi, mai ales că recidiva înseamnă refacerea herniei
într-un diametru şi mai mare. De aceea, toate ghidurile de practică
chirurgicală prevăd că în tratamentul herniei ombilicale, plasa este indicată de
la început. Nu trebuie efectuată o operaţie fără plasă pentru ca a doua sau a
treia oară să se pună plasă.

Operaţia laparoscopică trebuie făcută obligatoriu sub anestezie generală. Dacă

pacientul nu are contraindicaţii anestezice şi respiratorii şi suportă o anestezie
generală şi o insuflare a cavităţii abdominale cu gaz, se poate realiza o intervenţie
laparoscopică. Operaţia laparoscopică presupune efectuarea a 3-4 orificii de câte 2
cm fiecare. De asemenea, intervenţia laparoscopică este mai scumpă pentru că
necesită o plasă specială şi nişte dispozitive de fixare a plasei care se ridică în jurul
sumei de 3.000 RON– 4.000 RON, sumă care nu este decontată de Casa Naţională
de Asigurări de Sănătate.

Operaţia deschisă se face cu anestezie rahidiană, deci de la brâu în jos, sau cu

anestezie generală, iar intervenţia presupune o incizie minimă, de 5-6 cm.
Practic, medicul va deschide abdomenul, va elibera organul care este în zona
epiploon sau intestin subţire şi va monta o plasă pentru refacerea peretelui
abdominal. Costul protezei în chirurgia deschisă este mult mai redus,
aproximativ un sfert din costul operaţiei laparoscopice.

Pacientul trebuie să decidă, alături de medic, în funcţie de factorii enumeraţi, ce tip

de operaţie va alege.

Recuperarea după operaţie

Pacientul va trebui să evite eforturile fizice mari, cel puţin o lună de zile, după
care reia treptat activitatea fizică şi chiar antrenamentul abdominal pentru tonifierea
musculaturii. O musculatură atonă şi pusă în repaos în mod prelungit nu este un
factor favorabil pe termen lung.