Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
prin tehnicile laparoscopice. Cele mai folosite tehnici de hernioplastie prin abord clasic anterior sunt: Marcy, Bassini-Shouldice si Mc Vay-Lotheissen. Abordul prorperitoneal, desi este o achizitie recenta in spectrul tratamentului herniilor inghinale este de fapt o tehnica imaginata inca din secolul XIX de Cheatle (1920) si Henry (1936). Tratamentul laparoscopic al herniei inghinale const n acoperirea zonei slabe miopectineale descrise de Fruchaud cu o protez posterioar introdus pe cale laparoscopic. Primul abord laparoscopic a fost realizat de Ger, n 1979, care a practicat nchiderea orificiului inghinal profund cu agrafe Michel, fr s excizeze sacul herniar. Tehnica de protezare pe cale properitoneala frecvent folosita astazi este Stoppa marea proteza de intarire a sacului visceral care poate fi uni- sau bilaterala. Hernioplastia laparoscopica nu este inca intens folosita (aprox. 5%) desi prezinta avantajul unei anatomii facil de identificat si a unui discomfort postoperator mai redus, dar principalul dezavantaj il reprezinta riscurile unui incident si curba de invatare mai mare decat abordul anterior. S-au dezvoltat trei procedee laparoscopice: plasarea unei proteze intraperitoneale peste defectul miopectineal (intraperitoneal only mesh IPOM), plasarea properitoneal a unei proteze prin abord intraperitoneal (TAPP), introducerea i fixarea protezei prin abord total extraperitoneal (TEP). Procedeul TEP care nu fixeaz plasa se asociaz cu o evoluie simpl, far dureri la o lun postoperator, inciden sczut a reteniei urinare i a seroamelor, spitalizare scurt si reluare rapid a activitatii. Comparativ cu procedeul Lichtenstein, TEP are avantajul scderii durerilor postoperatorii, reintegrare socioprofesional rapid, mbuntirea calittiiii vietii, la o rata de recidive echivalente.