Coelioscopia diagnostica

 Definitie:coelioscopia reprezinta metoda de

explorare a organelor intraabdominale si
intrapelvine cu ajutorul unui dispozitiv optic
 Principiul laparoscopiei consta in crearea
unui pneumoperitoneu, introducerea unui
aparat optic in cavitatea peritoneala si
examinarea organelor pelvine si abominale
 Manevra necesita anestezie generala cu
intubatie oro-traheala, pneumoperitoneu si
pozitie Trendelemburg
Aparatura si materiale - carul de laparoscopie

 Insuflator CO2
 Sursa de lumina rece (xenon)
 Videocamera endoscopica cu
imagine panoramica
 monitor
 Sistemul de lavaj aspiratie
 Unitatea de electrochirurgie
 Sistem de stocare a
imaginilor:videosau DVD recorder
INDICAŢII ALE LAPAROSCOPIEI DIAGNOSTICE

 1.Masă pelvină de origine

nedeterminată
 2. Durere pelvină
 3. Anomalii congenitale
 4. Infertilitate neexplicată
INVESTIGAŢII PREOPERATORII
1. Examenul clinic exclude situaţiile care
necesită de la început laparotomie
2.  Efectuarea CA-125 dacă este vorba de o
masă pelvină
3.   Evaluarea riscului de aderenţe
4. Efectuarea intervenţiei în perioada foliculară
a ciclului menstrual
5.    Pregătirea vaginului cu Betadine
6.    Microenema
7. Bărbierire minimă suprapubiană
Pregatirea pacientelor
 Pregătirea preoperatorie. Se recomandă pe
cât posibil ca laparoscopia să fie efectuată
înaite de ovulaţie.
 Pregătirea intestinului este foarte importantă.
 Cu o zi înainte dieta pacientei trebuie să fie
strict lichidiană, urmată de o clismă sau un
laxative în seara dinaintea operaţiei.
 Când se anticipează un process aderenţial
se recurge la pregătirea mecanică a
intestinului. Pentru intervenţiile complexe se
recomandă şi antibioterapi profilactică.
Instalarea pacientului si al operatorilor
 Masa de instrumentar cu 20cm mai
jos
 Pacienta este plasata orizontal cu
picioarele departate, bratele pe
langa corp,cu drenaj vezical si
pregatire digestiva anterioara
 Primul operator la dreapta
 Primul ajutor la stanga,
 Un ajutor intre picioarele pacientei
pentru canularea uterului
 asistenta linga masa de
instrumentar pentru instrumentare
Tehnica-accesul în cavitatea peritoneală
 Locul optim de introducere a acului Veress şi a
primului trocar este ombilicul deoarece aici
grosimea peretelui abdominal este cea mai
mică, lipsind ţesutul subcutanat şi muscular. La
acest nivel locul de elecţie este marginea
inferioară a cicatricii ombilicale.
 Verificarea introducerii corecte a acului e
obligatorie. Testul “picăturii”, ce constă în
aplicarea unei picături de ser fiziologic în aboul
acului urmată de aspirarea acesteia în cazul
unei puncţii corecte, este una din metodele ce
poate fi utilizată.
 Alte posibilităţi de abord sunt periombilical,
hipocondrul stâng, fosele iliace dreaptă sau
stângă sau transvaginal.
Tehnica-accesul în cavitatea peritoneală
 Urmeză crearea pneumoperitoneului - esenţială pentru realizarea
“camerei de lucru”, insuflaţia cu debit crescut nefiind recomandată
până când chirurgul nu e sigur de poziţia corectă a acului Veress.
 Volumul de gaz insuflat trebuie corelat atât cu tipul constituţional
al pacientei, cu greutatea şi grosimea peretelui abdominal, cât şi
cu palparea distensiei abdominale, care trebuie să fie simetrică.
După introducerea trocarelor presiunea intraabdominală va fi
prestabilită între 12-16mm.
 Introducerea primului trocar este cel mai riscant moment. Aceasta
se face cu pacienta în poziţie orizontală, poziţie ce permite
viscerelor să alunece în faţa trocarului ce avansează.
 O alternativă este introducerea directă a trocarului înaitea creării
pneumoperitoneului, numeroşi autori arătând că este o alternativă
sigură a introducerii acului Veress.
Tehnica-accesul în cavitatea peritoneală
 Trocarele accesorii sunt utile pentru a
introduce în cavitatea peritoneală diferite
instrumente.
 Pentru o laparoscopie diagnostică este
sufficient un trocar auxiliar introdus pe linia
mediană, la 4-5cm deasupra simfizei pubiene.
 Pentru cea operatorie sunt necesare de obicei
două trocare accesorii, la nivelul foselor iliace
dreaptă şi stângă.
 Un al treilea s-ar putea introduce printr-un
punct situate pe linia mediană, la jumătatea
distanţei dintre ombilic şi simfiza pubiană.
Tehnica-accesul în cavitatea peritoneală
 Explorarea pelvisului începe cu epiplonul şi
ansele intestinale pentru a vedea dacă nu au
fost lezate la introducerea acului Veress sau a
trocarelor.
 Urmeză etajul abdominal superior şi apoi cel
inferior. Uterul este deplasat cu ajutorul
manipulatorului pentru explorarea anexelor.
 Poziţia Trendelenburg ajută prin mobilizarea
anselor în etajul abdominal superior. Astfel
chirurgul se poate orienta spre un diagnostic şi
poate hotărî paşii următori.
Tehnica-accesul în cavitatea peritoneală
 La sfârşitul intervenţiei cavitatea e
abundent irigată cu ser fiziologic sau Ringer
lactate pentru a îndepărta sângele,
cheagurile sau fragmentele tisulare.
 Mulţi autori recomandă ca la sfârşitul
intervenţiei să se lase în cavitatea
peritoneală 300-400ml de ser fiziologic sau
Ringer lactate cu scopul prevenirii formării
de aderenţe postoperatorii.
 Urmează extragerea trocarelor
suprapubiene sub control laparoscopic,
extragerea laparoscopului, exuflaţia CO2 şi
extragerea trocarului ombilical.
 Inciziile făcute pentru trocarele de 5mm se
închid cu benzi adezive sau cu fire de
propilen 3/0. Cele de 11mm se recomandă a
fi închise în straturi anatomice pentru a
preveni formarea de aderenţe
TIPURI DE OPERAŢII
 1.      Ligatură tubară
 2.      Chistectomie
 3.      Ovariectomie
 4.      Tratamentul endometriozei
 5.      Refacerea unei torsiuni
 6.      Tratamentul sarcinii ectopice
 7. Fibrom submucos sau intramural
TIPURI DE OPERAŢII
 1.      Histerectomie
 2.      Anexectomie
 3.      Adezioliză
 4.  Fimbrioliză, salpingoliză, fimbrioplastie,
salpingostomie
 5.      Refacerea permeabilităţii tubare
 6.      Operaţii pe abcese pelvine
 7. LUNA
TIPURI DE OPERAŢII
 1.      Endometrioză
 2.      Reproducere asistată
 3.      Second look
 4.      Incontinenţă urinară de effort
 5. Hernii inghinale
COMPLICAŢII
POSTOPERATORII
 1. Hematom la locul de inserţie a
trocarului
 2.  Hernii la locul de inserţie a trocarului
 3.    Leziuni intestinale nerecunoscute
 4.    Embolie cu bioxid de carbon
 5. Emfizem
ALTE PROBLEME

 1.      Sutura intraperitoneală

 2.      Drenaj
 3. Morcelare