DEFINIŢIE – dezvoltarea chirurgiei minim invazive a dus la introducerea abordului laparoscopic
şi în chirurgia colorectală, limitat la început de instrumentarul inadecvat; apariţia staplerelor laparoscopice a deschis drumul acestei noi chirurgii. ANATOMIA – este aceeaşi, dar are o altă perspectivă, fiind familiară celor care practică chirurgia laparoscopică. OBIECTIVE, PRINCIPII – principiile chirurgiei laparoscopice colorectale nu diferă de cele ale chirurgiei colice tradiţionale. Chirurgia laparoscopică a colonului a abordat toate afecţiunile colorectale, mai ales bolile inflamatorii, tumorile benigne şi maligne. Cunoaşterea anatomică preoperatorie a colonului şi a localizării exacte a leziunilor este esenţială. La toţi bolnavii se va efectua preoperator colonoscopie, iar la nevoie se va apela la colonoscopia intraoperatorie pentru a preciza localizarea leziunilor mici. INDICAŢII, CONTRAINDICAŢII – indicații – în afecţiunile benigne sau maligne. În caz de cancer colorectal se impun anumite condiţii pentru practicarea colectomiei laparoscopice: tumora să fie de mici dimensiuni, să nu intereseze ţesuturile vecine sau să invadeze peretele abdominal, să nu existe fistule intestinale sau abcese perineoplazice. au Contraindicaţii – bolnavii obezi, cu tumori mari, cu multiple aderenţe, cu abcese perineoplazice. PREGĂTIREA PREOPERATORIE – se preferă pregătirea colonului cu Fortrans şi cu antibiotice. Endoscopia preoperatorie confirmă pregătirea colonului şi, prin aspirarea aerului, decomprimă colonul distal micşorându-i lumenul. Se realizează obligatoriu profilaxia accidentelor tromboembolice pentru a preveni efectele secundare ale pneumoperitoneului asupra circulaţiei sângelui în vena cavă inferioară. ANESTEZIA – anestezia generală este obligatorie, la fel ca şi introducerea unui cateter vezical şi a unei sonde nazogastrice pentru aspiraţie. INSTRUMENTAR – se poate folosi un laparoscop cu vedere laterală. Se folosesc instrumente curbe, coaxiale, cu articulaţie în baionetă şi pense atraumatice tip Babcock. Trocarele vor fi de 10/11 mm pentru cameră şi instrumentele mari şi de 12 mm pentru staplere. De obicei, se folosesc 5 trocare: unul supraombilical pentru optică, două în cadranele superioare şi două în cadranele inferioare. DISPOZITIV OPERATOR – Bolnavul în decubit dorsal, în poziţie de litotomie modificată, cu coapsele nu prea ridicate pentru a nu împiedica manevrarea instrumentelor din trocarele inferioare. Chirurgul în stânga pacientului, cu primul asistent în dreapta sa şi cu al doilea asistent de partea opusă.
TEHNICA OPERATORIE – se practică laparoscopie deschisă supraombilicală. Se realizează
pneumoperitoneul. Se utilizează un telescop cu vedere la 30°. Se examineazã ficatul şi cavitatea peritoneală. Se inspectează atent leziunea de la nivelul colonului drept pentru a stabili gradul de rezecabilitate laparoscopică. Pentru a îndepărta intestinul subţire se va poziţiona masa de operaţie astfel încât ansele intestinale să poată fi mobilizate din câmpul operator. Prima etapă a intervenţiei constă în explorarea laparoscopică, iar în cazul tumorilor maligne şi în aprecierea stadializării. Este examinată întreaga suprafaţă peritoneală şi eventualii limfonoduli suspecţi vor fi incizaţi pentru biopsie. Se va examina suprafaţa ficatului şi se va practica ecografia laparoscopică pentru detectarea metastazelor profunde. În caz de metastaze hepatice, se va apela la biopsia laparoscopică, iar lichidul de ascită va fi aspirat pentru examenul histopatologic. Trocarele adiţionale de 10 şi de 15 mm se vor plasa în cadranele inferioare stâng şi drept, iar al 3-lea trocar adiţional în epigastru, imediat la stânga liniei mediane. Masa de operaţie este rotată astfel încât partea dreaptă a pacientului să fie mai sus decât cea stângă, facilitând astfel accesul chirurgului în regiunea paracolică. După mobilizarea colonului, acesta va fi suspendat cu 2 pense atraumatice sau cu două fire trecute transparietal pentru a evidenţia mezocolonul. Se vor observa prin transparenţă vasele mezenterice, după care se începe disecţia. După secţiunea foiţei peritoneale în spaţiul retroperitoneal, se foloseşte disecţia boantă. Mai întâi, se secţionează peritoneul lateral în spaţiul parietocolic drept, după tracţiunea colonului medial şi inferior cu ajutorul unei pense Babcock. Folosind pensele Babcock plasate supraombilical şi în cadranul inferior stâng, asistentul tracţionează colonul medial, în timp ce chirurgul secţionează peritoneul laterocolic, aderenţele congenitale sau dobândite ale ileonului terminal, ceea ce va permite decolarea medială a colonului. Continuarea manevrei permite expunerea ureterului drept şi a celei de-a doua porţiuni a duodenului. Instrumentele se repoziţionează trecând foarfecele prin trocarul epigastric, iar pensele Babcock prin trocarele din cadranele inferioare, manevră ce permite asistentului să tracţioneze în jos şi medial unghiul hepatic punând astfel ligamentele sub tensiune. Se secţionează apoi ligamentul hepatico- duodeno-colic tractionând uşor de marele epiploon şi de colonul transvers. Se separă marele epiploon de extremitatea dreaptă a transversului. Se secţionează apoi epiploonul gastro-colic. Se trage ascendent colonul la nivelul liniei mediane şi se evidenţiază în mezocolon cei trei pediculi vasculari (arterele ileo- colică, colică dreptă şi colică mijlocie) care urmează a fi secţionaţi la origine. Urmează abordul mezocolonului drept care este menţinut în tensiune prin lateralizarea colonului. La acest nivel artera ileo-colică este uşor identificată şi secţionată între clipuri. Artera colică dreaptă este secţionată în mod similar. Se stabileşte locul unde se va efectua incizia abdominală, deasupra colonului transvers, corespunzător nivelului de secţiune colică şi anastomozei. După timpul vascular, colonul poate fi exteriorizat, în cazul efectuării unei anastomoze extracorporeale, practicând o incizie mediană sau pararectală dreaptă. Pentru anastomoza extracorporeală, capetele intestinale sunt preparate, secţionate şi anastomozate utilizând staplerele liniare pentru anastomoza ileo-colică L-L sau staplerul circular pentru anastomoza T-T. Se închide defectul mezenteric, colonul este reintrodus în cavitatea peritoneală şi se închide peretele abdominal în plan anatomic. Se reface pneumoperitoneul şi se controlează hemostaza. Anastomoza intracorporeală este mult mai dificilă pentru colonul drept şi necesită o contraincizie pentru extragerea piesei. Porţiunea proximală a mezocolonului transvers este eliberată de legăturile cu marele epiploon. Ramurile arterei colice medii sunt clipate şi secţionate. Urmează secţiunea colonului şi a ileonului terminal cu staplerul liniar. Se efectuează o anastomoză ileo- transversă L-L cu un stapler liniar. În mod obişnuit, se efectuează o incizie oblică de 5 cm prin care se extrage colonul într-un sac special. Marginile inciziei parietale trebuie protejate împotriva contaminării. Se spală cu soluţie salină care trebuie complet aspirată, apoi se drenează. Se extrag trocarele sub controlul vederii. Dacă operaţia s-a efectuat pentru o leziune malignă, orificiile de trocar se vor spăla abundent cu apă sterilă călduţă. Situsurile de trocar se închid la nivelul fasciei pentru a preveni eventraţiile.
exteriorizarea fragmentului colic şi anastomoza fără incizii abdominale, utilizând trocare de 30 mm diametru sau mai mici. Extragerea colonului drept se poate realiza după morselare în sacul de extragere. În colectomia laparoscopică aproape completă, disecţia, rezecţia şi anastomoza sunt realizate laparoscopic, dar se practică o mică incizie la peretele abdominal prin care se extrage intestinul, incizia putând fi folosită şi pentru introducerea unui stapler circular în colonul proximal. După rezecţia colonului şi introducerea piesei într-un sac, realizate pe cale laparoscopică, se lărgeşte incizia cea mai convenabilă ca poziţie şi se extrage sacul. Colectomia asistată laparoscopic realizează pe cale laparoscopică disecţia şi rezecţia segmentară a colonului. Segmentul rezecat se introduce într-un sac care se extrage printr-o incizie pentru trocar mai largă sau printr-o incizie special efectuată la nivelul peretelui abdominal. Colonul proximal şi distal sunt exteriorizate pentru a realiza anastomoza extracorporeal. Rezecţia colonului cu disecţie asistată laparoscopic utilizează laparoscopia doar pentru a facilita disecţia. Aderenţele parietocolice se desprind laparoscopic pentru a mobiliza colonul, apoi se realizează o incizie parietală prin care se exteriorizează colonul şi mezocolonul corespunzător. Rezecţia şi anastomoza se efectuează extracorporeal, apoi colonul este reintrodus în cavitatea peritoneală. Laparoscopia oferă o inspecţie completă a cavităţii peritoneale şi mobilizarea unghiurilor colice evitând o laparotomie largă. Realizarea anastomozei se poate face manual sau mecanic. INCIDENTE ŞI ACCIDENTE INTRAOPERATORII - pot apare incidente comune cu tehnica clasică: leziuni ale vaselor din mezou, duodenale, ureterale. Conversia este impusă de dificultăţile tehnice, anatomie incertă, hemoragie, leziuni intestinale sau ale altor viscere. ÎNGRIJIRI ŞI COMPLICAŢII POSTOPERATORII – Îngrijiri comune cu cele din chirurgia clasică. Complicaţii comune laparoscopiei (leziuni parietale şi viscerale date de trocar, eventraţii la nivelul orificiilor de trocar, hipercarbie, bradiaritmie, pneumoepiploon) şi specifice (fistule anastomotice, stenoze, leziuni ureterale). SECHELE POSTOPERATORII – similare celor din chirurgia clasică. REZULTATE, PROGNOSTIC – chirurgia colorectală laparoscopică este mult mai dificilă, ea presupune o aparatură şi un instrumentar adecvat, o experienţă deosebită, un antrenament special. Evoluţia postoperatorie este marcată de un disconfort mai mic, cu o reluare mai rapidă a tranzitului şi o alimentaţie mai precoce. Beneficiile constau în reducerea durerii postoperatorii, aspectul cosmetic, mobilizarea precoce şi reluarea mai rapidă a activităţii. Prognosticul este dependent de afecţiunea pentru care s-a realizat intervenţia. Pentru leziunile maligne el este ameliorat de tratamentul complex al cancerului colic.