ORHIECTOMIA

Cadru tematic – Orhiectomia este interventia care suprima una sau ambele glande testiculare,
sediul unor procese patologice care fac periculoasa pastrarea lor sau care intra in complexul terapeutic
uro-genital.

Anatomie chirurgicala – Testiculul – organ pereche si simetric, cu dimesiunile de 4/2,5/3 cm,

greutatea de 25-30 grame, cu consistenta ferma, elastica, forma ovoidala. Are o fata mediala si una
laterala; o margine anterioara si una posterioara, pe care se insera epididimul; un pol superior, coafat de
epididim si un pol inferior orientat in jos si inapoi. Are o structura caracteristica: la exterior exista o
tunica densa, albugineea; testiculul este alcatuit din 100-250 de lobi testiculari, fiecare lob fiind
constituit din 3-4 tubi seminiferi. Vascularizatia – Arterele: artera spermatica, din aorta, principalul ram
vascular al testiculului; artera deferentiala, din ombilico-vezicala; artera funiculara, ram din
cremasterica, din epigastrica inferioara. Venele: venele spermatice se aduna la nivelul cordonului
spermatic, in plexurile pampiniforme, anterior si posterior. Limfaticele: ganglionii inghinali si crurali
statie initiala de unde limfa ajunge la ganglionii lombo-aortici sau ganglionii mediastinali si mai departe
in canalul toracic. Retrograd, limfa poate ajunge la ganglionii iliaci si inghinali. Cordonul spermatic – este
o structura complexa, alcatuita din elemente vasculo-nervoase si functionale care fac legatura dintre
spatiul retroperitoneal si testicul/scrot. Are 18-20 cm lungime; formandu-se la nivelul orificiului inghinal
profund, strabate canalul inghinal, se exteriorizeaza la nivelul orificiului superficial al canalului inghinal,
intra in scrot si suspenda testiculul la nivelul polului sau postero-superior. Structura cordonului
spermatic: canalul deferent este elementul central, inconjurat de artere (spermatica, deferentiala si
cremasteriana), venele spermatice, grupate in plexul pampiniform anterior (tributar venei cave, in
dreapta si venei renale, in stanga) si posterior (tributar venelor epigastrice), ganglioni limfatici,
ligamentul lui Cloquet. Cordonul spermatic este invelit de fibroasa comuna, derivata din fascia
transversalis. In afara fibroasei comune se gaseste muschiul cremaster, emanatie a micului oblic.

Obiective si principii – obiectivul este de suprimare testiculara, sediu al unor procese patologice
ireversibile. Principii – reprezinta o mutilare majora, indiferent de varsta pacientului; diagnosticul
afectiunii pentru care se practica orhiectomia trebuie sa fie foarte bine stabilit; este indicata pastrarea
pe cat posibila a testiculului chiar si in leziunile care par de amploare; pentru indicatiile neoncologice,
este suficienta calea scrotala, dar pentru cele oncologice este necesara calea inghinala, cu
limfadenectomie extinsa.

Indicatii si contraindicatii – unele anomalii de coborare a testiculului: criptorhidia adevarata

(testicul aflat deasupra canalului inghinal), unde sansele de coborare naturala a testicolului dupa 6-8 ani
sunt reduse; dupa varsta de 10-12 ani, orhiectomia este de preferat datorita pericolului de malignizare;
testiculul ectopic neglijat, aflat in aria traiectului inghinal, trebuie ajutat sa coboare, prin mijloace
medicale sau chirurgicale; dupa 10-12 ani sau dupa pubertate, testiculul nu mai are sanse de a deveni o
glanda functionala si trebuie tratat ca si criptorhidia; torsiunea testiculara (reclama interventia in
primele 12 h de la producere, pentru anumite cazuri severe, chiar in primele 4 ore); traumatisme
(directe, cu alterarea severa a glandei sau in traumatismele operatorii, cel mai frecvent in cazul unei
hernii inghino-scrotale, cu interceptarea vascularizatiei; hematom extensiv local); infectii (orhite sau

1
orhiepididimite, secundare infectiilor ureterale sau urinare, care in general cedeaza la tratamentul
etiologic; tuberculoza care afecteaza epididimul, putand impune doar epididimectomia, care suprima
functia genitorie, dar o menajeaza pe cea endocrina); tumorile testiculare maligne: tumori germinale
(seminoame, carcinoame embrionare, teratoame), germinale mixte (carcinom-teratom, carcinom-
seminom) si androblastoame (cu origine in tesutul interstitial endocrin: celule Leydig, Sertoli); alte
tumori (cancerul penian sau cancerul prostatic avansat).

Pregatirea preoperatorie – generala legata de context si afectiune; implica restabilirea

echilibrelor si tratamentul suferintelor viscerale. Locala se refera la reducerea septicitatii sau a
fenomenelor inflamatorii (drenaj, excizii, tratament antibiotic). Anestezia – de conducere (rahidiana sau
peridurala); generala (inhalatorie sau parenterala) este rezervata copiilor; in anumite situatii, loco-
regionala. Instrumentar – comun, pentru operatii mijlocii. Dispozitiv operator – bolnavul in decubit
dorsal cu membrele superioare in abductie pentru perfuzie si tensiometru. Operatorul de partea leziunii
si ajutorul in fata operatorului.

Tehnica – Orhiectomia unilaterala pentru orhita si funiculita supurata – calea de abord: incizie
inghinala, in axul canalului, ca pentru hernia inghinala. Se deschide canalul inghinal cu sectiunea expresa
a orificiului superficial, urmata de luxarea cordonului spermatic ce permite explorarea elementelor.
Luxarea testiculara: se face dupa sectiune cu electrocauterul a gubernacului testis ceea ce permite
aducerea testiculului in campul operator. Izolarea si sectiunea cordonului spermatic: disectia si izolarea
se face cat mai inalta la nivelul orificiului inghinal profund. Ligaturarea elementelor cordonului, in
pediculi mici, permite sectiunea si ridicarea piesei detasate ce contine testiculul si cordonul spermatic in
totalitate. Refacerea peretelui abdominal: se face prin sutura aponevrozei marelui oblic, dupa plasarea
unui tub de dren in sacul scrotal, cu capitonajul tesutului celular si sutura pielii.

Variante tehnice – calea de abord (strict scrotala, la baza acestuia, cu sectiunea cordonului la
nivelul orificiului inghinal superficial). Orhiectomia radicala presupune o cale inghinala, cu abordul
primar la nivelul orificiului inghinal profund; clamparea cordonului spermatic cu o pensa intestinala de
tip Lane, dupa care orhiectomia evolueaza logic. Orhiectomia pe cale transperitoneala indicata in
testiculul ectopic. Limfadenectomia asociata se adreseaza patologiei neoplazice testiculare sau peniene;
vizeaza ganglionii retroperitoneali si poate fi: de stadializare, in stadiul I; totala, bilaterala, pentru stadiile
IIA si IIB; de salvare, in stadiile IIC si III. Orhiectomia concomitenta cu cura herniara. Orhiectomia cu
rezectia scrotului indicata in leziunile supurative cu fistule si alterari importante ale invelisurilor scrotale.
Orhiectomia bilaterala, rar indicata, in unele forme de cancer penian sau prostatic, unde indicatia este
categorica.

Incidente si accidente intraoperatorii – hemoragia prin deraparea ligaturilor sau penselor,

reclama repensarea vaselor si hemostaza; lezarea canalului deferent sau a testiculului; dificultati de
localizare a testiculului in cazul testiculului ectopic sau in criptorhidie. Ingrijiri postoperatorii – control
local; tumorile necesita tratament chimioterapic, seminoamele sunt radiosensibile. Complicatii
postoperatorii – hematomul scrotal apare precoce si este marcat de dureri, ascensiune termica si
tumefactie locala. Daca nu a fost plasat dren, se scot firele pentru evacuarea hematomului si se
dreneaza, uneori fiind necesara hemostaza tintita. Supuratiile locale dupa hematoame evacuate.

2
Sechele postoperatorii – sunt rare. Rezultate si prognostic – bune; seminomul tratat corect asigura
supravietuiri la 5 ani de 90%.