PERIARTRITA

SCAPULOHUMERALĂ
. Definitie.
Periartrita scapulohumerala este un sindrom clinic complex si
heterogen, caracterizat prin durere si pierderea functiei, datorate
modificãrilor care apar în asa-numita a doua articulatie a centurii
scapulare (acromioclavicularã sau spatiul subacromial).
Etiologie: Este cea mai frecventă boală a umãrului
(incidente de 1-3% în populatia generala) mai frecventă la
sportivi si persoanele care depun activitate profesionalâ
gréa si de asemenea printre femeile între 40-60 de ani
 Patogeneza și fíziopatologia
• teoria conflictului –impingement coracoacromial)
• Sunt anomalii ale arcului subacromial, realizat
de marginea inferioară a acromionului, ligamentul
coracoacromial și articulația acromioclaviculară şi
tesuturile moi (tendoanele calotei rotatorilor,
tendonul capătului lung al bicepsului şi bursa
subacromială) sunt aféctate mecanic în timpul
abdueției brațului.Structurile aféctate mecanic în
cadrul sindromului conflictului coracoacromial:
• ligamentul coracoacromial (1),muschiul supraspinos
(2), apofíza coracoidã (3), acromionul (4), clavicula
(5), tendonul capătului lung al bicepsului (6) si capul
humeral (7)
 Evoluție
• stadiul I (reversibil) apare la vârsta de
aproximativ 25 de ani şi are ca substrat tendinita
• stadiul II apare între 30-40 de ani şi consta
dintr-o tendinoză ireversibilă (îngroşarea fibrelor,
calcifícări şi mici rupturi) însotita de bursitară
subacromială secundara
• stadiul III, de ruptura completa a calotei
rotatorilor, apare între 40-60 ani ,aşa numitul
„umãr îngheţat", datorat capsulitei adezive şi
retractile, este în mod traditional inclus în acest
sindrom, în ciuda faptului că structural capsula
apartine articulatiei glenohumerale şi capsulita
poate să fíe idiopatică sau un eveniment tardiv
al algoneurodistrofíei.
 Clasificare:
Substrat morfologie Nomenclatura Sindromul conflictului
Clasica (autori francezi) coracoacromial .Am
1.Tendinită bicipitală / Umăr dureros simplu Stadiul I
a supraspinosului
2.Tendinoză
Bursită subacromială Umăr dureros (supra) Stadiul II
acut"
Ruptura calotei
rotatorilor şi/sau a
Umăr pseudoparalitic
tendonului Stadiul III
capătului lung a
bicepsului
Forme clinice:
• Tendinita supraspinosului:
• Tendinita capătului lung al bicepsului:
• Tendinita combinata bicipitală şi a supraspinosului
• Bursita subacromială evoluează în două forme distincte:
• Ruptura incompleta posterioară realizează asa-numita
pseudoparalizie
• Ruptura calotei rotatorilor şi/sau a tendonului capătului lung
al bicepsului:

• „umărul pseudoparalitic": 1.pseudoparalizia deltoidiană

(ruptura completa a tendonului supraspinosului)
• 2. pseudoparalizia bicipitală (ruptura completa a tendonului
lungului capăt al bicepsului):
 Tratament.
Scopul tratamentului este acela de a conserva un umar mobil, stabil
şi
nedureros.
• Stadiul I: exercitii fízice:
• ■ se evita exerciţile violente în poziţie de conflict
• ■ toate mişcările terapeutice trebuie executate din poziţie joasă a
bratului (< 90°)
• ■ medicamente analgezice antiinflamatoare a se evita injectarea
locala a glucocorticoizilor (rise de ruptură tendinoasă)
• Stadiul II:
• similar cu mijloacele stadiului I
• In caz de bursită acută subacromială
• imobilizarea bratului íntr-o esarfă
• masaj cu mici bucatele de gheată
• spălarea bursei subacromiale
• aspirarea depozitelor calcifíate din spatiul subacromial
• intervenţii decompresive pentru pacienţii care nu se ameliorează
după 12-18 luni de tratament susţinut.
• Stadiul III: rezultate dezamăgitoare cu reconstructia chirurgicală
a calotei rupte a rotatorilor, dar succese în cazul rupturii
tendonului bicipital.
 .Kinetototerapia
• Mobilizarea articulara se realizează următoarele grupe de
miscări:pasive ;active libere ;active cu rezistentã ;exercitii cu
obiecte ;exercifii la scara fixa.
1.M. PASIVE

2. MIŞCĂRI ACTIVE LIBERE ÎN TOATE PLANULRILE.

3. MIŞCĂRI ACTIVE CU REZISTENȚĂ

Exercitü cu obiecte